colectionari de amintiri
28 May
De cand ne stim colectionam. De fapt, viata in sine e o mare colectie.
Fiecare dintre noi suntem niste colectionari si nu ma refer aici la hobbyuri, pasiuni de a colectiona timbre sau monede, sau ce moda mai este. Ma refer la mine, sau la tine care ne atasam emotional de obiecte, fie ca e o haina, fie ca e un parfum, o agrafa, un loc, o amintire… sau de oameni, prieteni.
Documente pe calculator care iti incarca hardul, sau mesaje care iti umplu inboxu si iti aduci aminte de ele doar cand te anunta ca e plin sau te plictisesti stand la o coada, sau pardon nu mai e comunism, acum stam si ne plictisim la conferinte sau cursuri. E bine dak recitesti anumite ganduri, daca te apuci sa-ti faci ordine intre .doc-uri, dar asta se intampla doar cand cauti ceva. Sau colectionezi poze, ca era digitala iti permite, dar curva asta numita timp nu-ti permite sa rascolesti prin amintiri, nu-ti permite sa iti reamintesti de momente placute, sa zambesti la gandul celor intamplate…
Ce paradox dragutz: colectionezi prieteni, cu care din cauza numarului lor mare nu ai cum sa mentii legaturile si atunci raman cunostiinte pe care le saluti pe strada, sau nici macar atunci. Pt ca nu-i observi fiind prea ocupat sa colectionezi altceva, vorbe goale la telefon, sau smsuri…
Fugim de reintalnirea cu obiectele sau persoanele colectionate din cauza nevoii de a colectiona continuu…

















