21 Dec
ok – this is soooo real
it scares me. will myspace come to me? facebook is always there, and i kind of forgot all my dj friends from myspace… all those cute emo guys and the scene queens
what about u? what haunts you?
i guess they forgot twitter, and i forgot to read the twitts also…
i guess it’s Christmas time, and I guess u have the power to turn it off also!
I wish u all a merry Christmas, out there!! in the lame real world:))
18 Dec
Ia te uita cum se promoveaza o oferta de job: online. Si nu oricum, ci cu accent pe social media.
Normal ca se poate. Suntem obisnuiti cu totii sa cautam, sa aplicam pe ejobs etc., sa facem CVuri electronice, sa fim pe linkedin. Si mai suntem obisnuiti si cu dragele noastre cunostiinte care ne zic unde mai e un job bun, ce ni s-ar potrivi. Amandoua combinate fac o campanie de recrutare in social media de succes.
M-au facut curioasa niste RTuri pe twitter si am ajuns pe siteul asta unde s-a dezvaluit misterul.
Normal ca ma simt si eu buna de asa ceva, dar in primul rand postul asta e in semn de apreciere pentru metoda buna de selectie – extrem de bine targetata si au folosit doar canalul de care este nevoie, onlineul.
Felicitari pentru cine s-a gandit la asta.
Deci, te simti o tipa pasionata de social media care sa merite jobul asta? Ai Facebook? Ai twitter? Ai blog? Foloseste-le!
and… sharing is Sexy!
14 Dec
Am tot cautat o recenzie ca lumea, se pare ca inca nu exista.
Cartea a fost din nou o surpriza placuta ambalata in hartie de sperante desarte. Adica, stiam despre carte, stiam ca e buna, stiam ca vreau sa o citesc, insa mi-am dat seama ca nu-mi place subiectul – era vb despre un tzaran American, cu apucaturi de om de padure… la prima vedere.
Dandu-i o sansa cartii am descoperit niste aspecte usturatoare: masculinitate, perfectionism bolnav, insuccese in relatie, influenta parintilor asupra personalitatii, natura…
….o parte bine reprezentata de psihologie, in mai multe forme, personala, a relatiilor atat interumane cat si a relatiilor intre sexe opuse, am descoperit tema atat de in voga a zilelor astora – natura si cat de multe putem sau nu vrem sa facem de fapt ca sa o salvam, despre evolutia omului in general si multe semne de intrebare daca nu cumva este vorba despre o involutie.
Cam multe in aceasta carte a lui Elizabeth Gilbert . Sa le luam pe rand:
Natura pe cale de disparitie
Din titlul cartii, Ultimul barbat american, am zice ca specia barbatiilor americani ar fi pe cale de disparitie.
De fapt, toata cartea e un elogiu adus naturii si omului care incearca din rasputeri sa ramana un om care stie sa pretuiasca natura.
Ecologia – ultimul strigat al modei. Totusi, nu intelege ce legatura are aceasta mica manie reciclationista cu avantul hamesit al industriei, cu suprapopularea si consumerismul frenetic care defines cultura noastra.
Este urmarit pe traseul lui spre a construi o utopie naturala. Le demonstreaza tuturora ca e posibil si in secolul asta nebun in care traim, sa respiram mai ushor, sa fim aproape de natura. Oaza lui de natura pura esteo tabara, un adapost unde are si oaspeti tratati regeste si ucenici pe care ii instruieste in cel mai drastic fel. Isi vede visul cu ochii – isi impartaseste viziunea tuturora, realizeaza ca schimba vietiile multora si totusi nu poate schimba lumea. Si totusi nu e fericit…
Dragostea nu este o prioritate
Dar se simte cand e lipsa de ea. De aici si nefericirea lui cea mai mare.
Acest personaj unic, sau ultim cum este intitulat este unul nefericit. Chiar daca isi urmeaza visul, chiar daca este constient ce lucruri deosebite reuseste el sa faca, chiar daca stie ca nu sunt multi ca el, chiar daca e mereu in natura si nu se delasa placerilor consumeriste si injositoare, totusi nu este fericit. Nu isi gaseste jumatatea. In drumul sau spre implinire isi gaseste multe jumatati, care se dovedesc a nu fi nici macar sferturi.
De ce oare? Pe langa ca e ciudat si total devotat naturii, si-a gasit si variantele feminine la fel de hippy sau pur si simplu indragostite de acest aer deosebit pe care il emana Eustace. Eu ma tot miram cate au suportat femeile alea alaturi de el – facut de supa de veverite, scormonit dupa oase in pamant…etc… (cititi daca vreti sa vedeti ca mai exista si de astea neemancipate:P).
Si totusi lui Eustace nu se dovedeau a fi perfecte, el nereusind sa bifeze toate casutele pe lista lui:
“Foarte sanatoasa, graieste lista. Apoi:
Deschidere pentru intimidate
Frumoasa
Increzatoare si interesata de sexualitate
Credinta/orientare spiritual.
Entuziasta si hotarata sa poarte de grija, calitati ale personalitatii femeii traditionale.
Inclinata spre un stil de viata ne-material, valori
Sensibila, increzatoare, orientate, plina de energie, sprijin pozitiv si aptitudini sociale
O persoana independent si capabila, care are puterea de a se lega adanc in uniuniea sacra a casatoriei.
Sa vorbeasca mai multe limbi straine
Sa lucreze in domeniul artistic sau sa fie interesata de arta – dans, teatru, literatura, arte vizuale, etc.
Pasiunea pentru familie – o prioritate
Sa aprecieze gestionarea rationala a banilor
Sa-I placa munca: organizarea fermei/gestiunea terenurilor/gradinarit.
Lista interminabila.Vi-l puteti imagina insusi pe Dumnezeu insusi dand din cap cand I s-ar inamana o astfel de comanda, zicand: Imi pare rau, amice, nu aveam asa ceva in stoc.
Dar Eustace e mult mai optimist decat Dumnezeu si mult mai sigur decat Dumnezeu.
Imi pare rau dar nu asa functioneaza dragostea. – Majoritatea oamenilor nu au nevoie sa bifeze calitati ale oamenilor, urmarind o lista de inventar; oricine stie cand e indragostit.”
Autoarea isi da seama deci, ca e gresit, undeva in adancul lui stie si el ca cere imposibilul, insa fiind un perfectionist nu admite ca e imposibil, ci trebuie gasit, educat, pastrat…sau va trai mereu singur. Pana la 40 de ani nu a bifat mai multe casute, probabil doar le-a crescut numarul…
Perfectionismul –> nefericire?!
Cati dintre noi nu acuzam un defect grav, si anume perfectionismul? Si cat de paradoxal e faptul ca e un cuvant cu conotatii cat se poate de poztive, si totusi, ca si orice altceva, dus la extrem devine ceva cat se poate de negativ?
Acest personaj este intruchiparea perfectionismului si a nefericirii in acelasi timp. O simte el, o simt femeile din jurul lui, o simt ucenicii lui, o simte calul sau fidel, o simte autoarea.
Acest perfectionism isi are radacinile in relatia defectuoasa cu parintii lui. Asteptariile prea mari ale parintilor pot duce la o ambitie constructiva a copiilor pana la un perfectionism bolnav. Asta s-a intamplat si aici. A fost obligat sa faca totul perfect, repede, mult prea devreme pentru varsta lui – in orice ar fi intreprins, fie ca era vb de matematica sau altele. Pedepse crunte care l-au intarit. O mama grijulie care a vazut el un om care va reusi multe si un tata care i-a spus ca va fi mereu un pierzator.
Toate actiunile intreprinse mai tarziu in viata au fost doar pentru a-i demonstra tatalui ca e bun si mamei ca nu se insala in privinta lui. Toate le-a facut pentru a capta atentia tatalui…
A reusit sa capteze totusi si atentia celor din jur, a presei, a Americii intregi. Astfel a ajuns sa fie un erou, un ultim barbat american, intr-o carte scrisa intr-un stil jurnalistic aparte, avand calitatiile unei anchete bine observate, sustinuta de obiectivism si totusi provocand subiectivism propriu fiecarui cititor in parte.
Si tu te poti regasi in anumite ipostaze…
11 Dec
aveti si prezentarile aici Despre marketing online si alti monstrii
-> Adevarul gol golut despre publicitatea online
urmeaza sa trec si alte pareri si mai multe detalii decat am reusit sa trec in articol. but first LCC AIESEC
9 Dec
10 Decembrie 2009
ora 18:00
în Amfiteatrul 101 din cadrul Facultãţii de Ştiinţe Politice şi Administrative (Str. G-ral Traian Moşoiu nr. 71). Cluj-Napoca
* Intrarea Liberă
Evenimentul se adreseazã directorilor şi specialiştilor de marketing, studenţilor
dar şi tuturor celor interesaţi de marketingul online.
Gabriel Dombri – online strategist (DOMBRI ™ // strategic online solutions) şi
Marius Lobonţiu- consultant new media (DOMBRI ™ // strategic online solutions)
ne vor vorbi Despre marketing online şi alţi monştri:
- marketing clasic şi marketing online
- rezoluţia web 2.0
- noua experienţã de business
Cãlin Biriş- Crocodilu’ de marketing (Trilulilu) ne va spune Adevãrul gol goluţ despre publicitatea online:
- de ce conteazã publicltatea online?
- care sunt metodele clasice şi consacrate în campanii publicitare online?
- care sunt costurile unei campanii de publicitate online?
- ce înseamnã sã implementezi o campanie online?
- care sunt metodele de mãsurare şi follow-up la campanii?
- câteva idei despre viitorul în publicitatea online
stim ca vrei sa afli despre toate astea – asa ca te asteptam!
Afish si suport pe http://evenimenteincluj.wordpress.com/2009/12/08/10-decembrie-workshop-marketing-iaa-young-professionals-te-asteapta-la-seara-de-marketing-online/
inscrieri pe iaa.yp.cluj@gmail.com
7 Dec
Te gandesti sa-ti iei ceva nou, pentru a inlocui ceva ce ti s-a stricat sau pur si simplu te-ai saturat de ce ai acum.Ti se intampla cu hainele, cu mobilul, cu mobila, cu tot ce te inconjoara – fie ca sunt obiecte sau oameni. Dar te gandesti ca si ceilalti din jurul tau se satura si tot ce aruncam devin gunoaie? Munti de gunoaie?
Te-ai gandit vreodata ce sa intampla cu ceea ce arunci tu? Te-ai gandit vreodata cat de mult consumam si cat de mult gunoi adunam? Probabil ca iti dai seama de cate ori remarci ca iar trebuie sa duc gunoiul. E doar gunoiul menajer, dar ia gandeste-te, ce ai facut cu ultimul tau mobil pe care nu-l mai foloseste nici bunica? Hainele cu siguranta le-ai aruncat la gunoi, le vad de obicei in jurul tombleroanelor in orice oras m-as afla. Electronicele si ele se insira de obicei in fata blocului (pentru ca locurile de depozitat lucruri nefolositoare sunt deja cam pline) si spera sa le ia careva. Gunoierii refuza sa mai ia obiecte mari, sau obiecte care ar trebui sa fie reciclate. Oricum muntii de gunoi menajer sunt multi si nu ne descurcam nici cu ei.
Nu cred ca am devenit ecologista peste noapte, ci pur si simplu a reusit sa ma socheze peste masura un reportaj facut de Spiegel TV. Nenorocirile de obicei nu vin singure si de obicei sunt mai multe lucruri care se intampla in paralel, se aduna si stabilesc de fapt un trend. E si marea conferinta Hopenhagen de azi incepand si se face ca am din nou o cartea luata in mana e plina de intelesuri “Ultimul barbat american”.
Astea ar fi randurile direct si strict legate de ecologie: “Ecologia – ultimul strigat al modei. Totusi, nu intelege ce legatura are aceasta mica manie reciclationista cu avantul hamesit al industriei, cu suprapopularea si consumerismul frenetic care definesc cultura noastra.”
La asta ma refeream si eu in primele randuri – la cat de mult consumam fara sa ne dam seama ca facem rau mediul incojurator, ne facem rau noua. Ca de fapt lumea in care suntem e mica pentru cat de mult producem si nu putem duce si nu ne intereseaza ceea ce nu e in apropierea noastra.
In reportajul acela de pe Spiegel TV (http://www.spiegel.de/international/world/0,1518,665061-4,00.html) am vazut unde se duc de fapt toate gadgeturile astea a le noastre care evolueaza atat de rapid si ne indeamna sa ne luam tot altele, mai noi si mai performante. Exista legi legate de recyclingul lor, platim si taxe pentru asta, nu? Si totusi producatoriilor le este mai scump sa recicleze produsele, decat sa le vanda mai departe pentru sume modice si sa le transporte pe vase direct in… Ghana! Ghana, acea parte din lumea a 3-a e cea care ne “recicleaza” gunoiul, cea care sorteaza gunoiul de ce se poate revinde, cea care isi infecteaza raurile, cea care isi polueaza aerul… oamenii de acolo, de mici si-au facut un job din cautatul in gunoi. De fapt e singura lor maniera de supravietuire. Cauta dupa metale si ard piesele pentru a sustrage cuprul pe care il vand pentru catziva centzi, suficienti pentru a-si lua o apa si ceva mic de mancare sis a ramana tot infometati. Media de varsta este de 25 de ani. Nu e de mirare la cat fum toxic inhaleaza stand pe damburile de gunoaie…
Si atunci ma intreb, la ce folos toate actiunile de CSR facute de companii mari? Daca nu sunt in stare sa procedeze conform legilor sis a recicleze produsele cum se cuvine? De ce nu fac activitati de CSR in lumea a 3-a incercand sa nu mai transporte gunoiul dincolo si sa-l micsoreze acolo?
“Nu-ti polua sufletul prin apatie si nu-ti ruina sanatatea cu mancare proasta, la fel cum raurile curate nu trebuie poluate cu deseuri industriale.” Acestea sunt randuri din carte care in astfel de circumstante par totusi a fi vorbe zise in vant – deoarece ne place mancarea proasta si nu ne pasa ca raurile sunt poluate cu deseuri…
Sau ca ultimul consum al planetei este cat se poate de aproape de noi…
3 Dec
A mai trecut o editie de PRtea, eveniment in Cluj, am mai adaugat o intalnire cu Calin Crainic, de a carui prezenta nu cred ca te poti satura.
O a 2-a editie, ash zice eu draguta si cu un public numeros intr-o locatie mai mare, Corvinus Pub.
Felicitari celor de la PRime pentru initiativa, consecventa si pentru alegerea invitatului.
Tema aleasa a fost una inepuizabila de altfel, despre care s-au spus multe si inca se mai pot spune multe: Consumatorul.
Si totusi ce s-a mai spus? S-au dezlegat mituri.
Prezentarea a inceput cu un citat de la un spargator de mituri in sine, Frederic Beigdeber. Am mai vorbit eu despre el, cel putin am inceput, deoarece m-a surprins si pe mine ceea ce a scris si cum a scris in acea carte a lui. Am zis ca voi mai scrie despre el… normal ca am uitat, dar uite ca putem diseca putin citatul amintit si de Crainic. “Oamenii fericiti nu consuma” – si atunci ce s-ar alege de aceasta industrie? va dati seama ca economia in sine nu si-ar mai avea sensul? Ca banii n-ar mai fi problema nimanui si ca s-ar instaura un Paradis?
Ei bine, Paradisul mai e amintit doar pe undeva prin Biblie, iar noi consumam, prin urmare suntem niste nefericiti. Sau pentru ca suntem nefericiti tindem sa consumam cat mai mult.
Suntem consumatori.
Insa in discutie s-a facut distinctia intre 2 lumi, care nu au nici o legatura una cu alta, iar noi cei de fatza, am fost oarecum automat distribuiti in lumea MARKETERILOR. Pe langa aceasta coexista oarecum paralel si lumea cealalta, a CONSUMATORILOR in care se arunca momeli. Aici am simtit ca a uitat sa mentioneze ca si MARKETERII sunt consumatori…
Aceste 2 lumi coexista, stiu una de existenta celeilalte, doar ca nu se imbratiseaza niciodata. Si acest niciodata a fost subliniat cu o tenta apocaliptica – facand o comparatie minunata cu o imagine din revistele iehoviste unde apare caprioara alaturi de tigru, unde dupa apocalipsa toti se vor intelege, chiar si speciile din cele 2 lumi. Pana atunci nu. Pana atunci isi trimit doar reciproc semnale sub forma de MITURI.
Din categoria acestor mituri, avem:
Mitul 1. despre CONSUMATORI: Nu vor advertising.
Fiind doar un mit e clar ca nu e adevarat. Si cum vorbele sunt in vant, daca nu au cel putin o dovada, au urmat dovezile – Printuri dinainte de 89. Pana si Dacia dupa care trebuia sa astepti 10 ani, avea reclama, sa stie omu dupa ce asteapta. restul produselor aveau descrieri, aveau sloganuri, as zice eu interesante…
Stiti voi de cand exista virale? Si cat de puternice erau ele atunci? Consumatorii isi doreau publicitatea, o creau chiar ei. “Hebe si Bodoc pt orice dobitoc. Numai apa Biborteni e pt gentilmeni” Sa mai zica careva ca nu-i un mit treaba cu nevrutul.
2. Alt mit despre CONSUMATOR: e un idiot.
Cu totii credem asta. Ideile noastre sunt prea subtile si ne adresam unora care nu-s asha subtili precum noi. Din obsesia de a fi clari, devenim expliciti, plictisitori, caraghiosi si mai era un cuvintzel de dragul romantismului – SINGURI. Marketerii la o adica, fara clienti – sunt totusi singuri…
Mit 3: Trebuie sa iesi din calup. Trebuie sa-l prinzi pe consumator cu reclamele tale.
Advertisingul nu e momeala. Degeaba il prinzi pe consumator cu o reclama misto, va fi si mai dezamagit ca nu-i e decat o reclama, ca nu-i dai nimic mai mult. La fel si cu promotiile – consumatorul a obosit de la atatea promotii, nu-i mai da nici o satisfactie ca a pescuit o oferta dintr-atatea altele…
New Media va fi maine Old Media. Asa ca orice metoda inovativa am inventa azi sa promovam produse, maine va fi invechita, iar consumatorul va fi doar mai dezamagit. Ca si marketer, trebuie sa mentinem interesul consumatorului, sa-i dam ceea ce are nevoie – pt ca am stabilit ca de fapt ii place publicitatea, dar aia care nu-l trateaza ca pe un idiot si care nu ajunge sa fie si in parul pubian ( 
) Logourile nu trebuie sa fie chiar peste tot!)
Au fost si exemple de reclame care nu trateaza consumatorii ca pe niste idioti – campanie din slovenia pentru a-i invata pe oameni sa foloseasca cardurile. Au fost si reclame de a dreptul idioate – detergent Alley…
Au fost si intrebari la final.
A fost din nou un eveniment reusit pentru cei interesati de domeniul marcomm din Cluj.
Stay tuned – urmeaza un alt eveniment, de aceasta data organizat de IAA YP
3 Dec
Azi dimineata am aflat ca eu am fost sef de trib. De acolo mi s-ar trage ifosele de shef.
Tu oare ce ai fost? <-
Afla si spune-mi si mie
daca nu-ti dai seama k e link mai sus ia uite inca unu:P http://viata-anterioara.apropo.ro/viata-anterioara
2 Dec
S-a terminat o zi plina de … scoala!
Rarind extrascolarele am zis sa fiu fetitza silitoare si sa mai frecventez si cele doua nivele de invatamant. Si mare mi-a fost mirarea! Placuta de asemenea.
Pai se poate?
Avand in vedere ca am stat destul de mult pe acolo si ca am avut parte de 2 peisaje total diferite am inceput sa analizez din nou.
Mda, va urma un soi de “publicity” – adica o sa fac reclama total neplatita, care va fi atat pozitiva, cat si negativa, si culmea avem de a face cu acelasi produs: Universitatea Babes-Bolyai.
Am mai zis ca e aceeasi Universitate a caror 2 facultati sunt totalmente diferite, chit ca ceea ce se studiaza e foarte apropiat ca si aplicatie. Daca le-ash compara cu restu’ facultatiilor din cadrul aceleasi universitati ar da si mai multe…: diferente. M-am plans de sistemul de invatamant asemanator cu cel gimnazial de la FSEGA.
Acum sa trecem la a lauda FSPAC-ul (pt necunoscatori Facultatea de Stiinte Politice, administrative si ale comunicarii) Sa luam nivelul de Masterat de la catedra de comunicare si jurna – caci suntem vreo 4 mastere care cam facem impreuna cateva materii, asa ca alegeti ce specializare vreti, faceti acelasi lucru, plus minus probabil cate o chestie specifica.
Si unde e partea buna? Pai practic e buna… practica.
Nu teoretic, excludem teoria, deoarece am stabilit ca dauneaza si nu prea ajuta. In schimb se pare ca s-a realizat ca e nevoie de practica si practicieni, de lucruri cat mai apropiate de practica din viata de zi cu zi, de joburile pe care le vom imbratisa pe viitor sau pe care unii le-au imbratisat deja.
Fiind domenii dinamice si inca in scutec pe la noi prin Romania – astea ce au treaba cu marketingu, publicitatea, PRu, online- nu prea au apucat sa se teorezize, ci se dezvolta in continuare si conteaza sa stii ce se va intampla maine, nu ce tocmai a trecut ieri.
Profa de azi a fost o scumpa recunoscand ca nu a apucat sa se specilizeze in marketing online si ca a preferat sa ne aduca un specialist din domeniu care sa ne vorbeasca despre practica lui de zi de zi, ca si noi daca vom lucra vom avea nevoie de treburile practice.
Si astfel ni s-a explicat cum sta treaba cu SEO, cu email marketing, cu ce-I ala AdSense, CTC, CPC, PPC din Video. Am primit sfaturi cum sa aplicam SEO, cum e cu schimbu de linkuri, ce e spam, la ce folosim social media. Am primit frumos, ca si un client care se hotaraste sa existe in online consultanta despre ce trebuie sa faci sa te gaseasca Google, deci sa fi cineva in world wide web.
Acest seminar practic in care profii tac si studentii intreaba specialistii nu e un caz in cadrul acestor masterate – am avut placerea de a avea 5 seminarii si cu cei de la Vitrina, unde din nou s-a vorbit despre produse concrete, client concreti si ce cum se face de fapt.
Cei de la germana am avut inca o surpriza placuta pentru semestru’ asta cu o doamna profesoara de la NYU (exact – New York University) de la catedra de comunicare interculturala – despre perceptii, identitate, reality showuri. Oricum, am testat pe pielea noastra modul de predare al celor de acolo – si merita incercata experienta.
Sa nu uit ca noi astia de la germana am mai avut si de-a lungul facultatii tot felul de specialist invitati, care veneau cate o saptamana si ne tineau la Blockseminare: de la Spiegel Tv, de la diferite ziare…
Ma bucur ca nu regret ca n-am ajuns in Austria – unde as fi ales nu o universitate, ci o forma de invatamant care se bazeaza exact pe “predatul” sepcialistilor din diferite domenii si e sustinuta de IAA.
Stiu, ceea ce se face la noi nu este la fel, dar e bine sa mai si apreciem din cand in cand ceea ce totusi se face pentru noi. Este totusi o universitate de stat care reuseste sa imbine teoria cu practica destul de dragut.
Pot doar sa-mi doresc din ce in ce mai multe colaborari de genul si sa se insereze de la nivelul de licenta, nu doar la masterat. Unele lucruri de baza sunt poate plictisitoare pentru cei de la master care poate ca pe puteriile proprii deja au imbratisat cariere in domeniu si pe care i0ar fi ajutat sa faca “chestii concrete” la faculta.
As putea chiar sa sugerez sa se integreze(sa se promoveze si de catre profi) in salile de faculta si altfel de evenimente care sunt din ce in ce mai dese in peisajul Clujului facute de IAA YP, de PRime, de AIESEC, Studcard.
Inchei prin a-l cita pe Adrian Ilovan, de la NetLogiq, care ne-a predate azi: “In loc de matematici avansate pe care 99% dintre cei ce o invata nu o sa o foloseasca veci, mai bine sa se invete SEO din facultate, de care cu siguranta vor avea nevoie multi in joburile lor”
Si nu e vorba doar de matematici avansate, ci muuulte alte materii… (v-am zis de alea toate de la FSEGA anu 2???:P)
