23 Feb
Work and travel nu e doar job si bani. Sunt oameni noi, sunt prieteni facuti pe viata, e travel, orase noi, shopping, FUN!
Mi-e dor de voi toti.
Multumesc lui Simi pentru filmulete, ca s-a gandit sa le faca, ca ni le-a dat. Ca mi-a reamintit de existenta lor si ca si dupa 3 ani mi-a reamintit de noi toti: asha blonde cum erati, asa scumpi, asa naroade, asa frumosi, asa cum am fost cu totii!
Trip to Key West, 2007, part 2
21 Feb
De ce ma incapatanez sa cunosc si sa tratez oamenii precum cartiile?
Uneori raman la a cunoaste coperta, pt ca nu-mi trezeste interesul.
Cam asa e: Cele care iti trezesc interesul au un titlu, o fatza, un zambet care te incita -
Fiind exagerat de curiosi vrem mereu sa stim de la inceput cam care e esenta cartii, sa vedem daca merita citita. Si incepem cu utima coperta- atunci alegem daca o vom citi sau nu… La fel si cu omul – il vezi in prezent, stii cum e si ce face, si vrei sa stii cum a ajuns aici si ce vrea sa faca in continuare.
O deschizi la o pagina anume, vorbim cu noul personaj din viata noastra, despre ceva care pare sa nu aiba legatura nici cu trecutl nici cu viitorul. Insa intoarcem paginile, o luam de la capat si continuam sa cautam raspunsurile pana la ultima pagina si ne dam seama ca toate aveau legatura cu trecutul si stim cum se resfrang asupra prezentului si viitorului.
Si ajunge lecturarea, respectiv relatia cu omul respectiv la sfarsit. Uneori mai iei cartea in mana – rasfoiesti alte pagini, scoti randurile care te-o marcat le intorci pe toate fetele, dar cat de curand va ajunge sa fie o alta carte inghesuita in raft care se alatura celorlate si peste care se va pune praful in cel mai scurt timp. La fel, te intalnesti cu omul respectiv, mai vorbiti, pe urma va mai sunati din cand in cand, pana cand ramane doar un nume in agenda telefonului sau pe lista de mess.
Eu am darul de a citi cartile cu nesat, sa le termin cat mai repede, sa vad cu ce ma ajuta, cu ce raman din ele. La fel si cu oamenii, ii analizez, ii cercetez si nu ma implic in viata lor, pt ca rar esti tu personajul cartilor, iti dai seama ca este doar o poveste, a altcuiva…traiesc actiunea cartii atata timp cat o citesc. Cum o inchid revin la viata mea. Stiu ca e fictiune, fac diferenta. Probabil de aia nu reusesc sa ma implic nici in viata oamenilor, ii tratez doar ca pe niste carti. Imi sunt dragi, dar stiu cum se termina…
Si uneori aparentele sunt mai sanatoase. Nu vrei sa stii ce umple paginile unor carti subtiri sau dimpotriva prea groase.
20 Feb
O carte care te rascoleste de la inceput doar prin titlul ei. A naibii, asa sa fie? Dureaza doar 3 ani (in care in primul an iti cumperi mobila, in al 2-lea o muti si in al 3-lea o imparti) ? Poate nici atat, sau doar atat… O carte care la inceput, cu fiecare pagina, fiecare fraza te face sa te simti mai puternic in nefericirea ta.
Da asa e: fericirea nu exista, dragostea este imposibila si nimic nu e grav.
De ce ne-am imbata cu povesti daca chiar asa e. Daca si tu te simti mizerabil, sau daca te simti dator societatii ca nu te-ai indragostit, te face sa te simti mai destept ca n-ai facut-o tocmai pt ca ai anticipat ca nu merita sa o faci. Te face sa te simti mai bine pt ca nu te simti la fel de prost cum se simte el. Ca nu apelezi la bautura, droguri si femei ieftine ca sa iesi din starile care au pus stapanire pe el in ruma unui divort.
E o incursiune intr-o minte care a luat-o razna, pt ca a dat voie inimii sa o ia razna. Imi si imaginez cum a fost scrisa cartea, sirul de ganduri care il macinau zilnic puteau fi insirate pe tastatura intr-un ritm alert si dramatizarea se facea cu fiecare cuvant pus astfel incat sa creada pana si el ca sufera mai mult decat o facea de fapt.
Este de confundat cu vocea aberatiei noastre. Ne ia valul cand nu se intampla cum vrem noi. Simtim cum pierdem pamantul de sub picioare cand suntem parasiti. Dramatizam. Profitam de tot si avem ganduri sinucigase. Ajunge sa-l citim, pt a incerca totusi sa nu mai facem asta… dar e ciclica treaba Asta inseamna viata de adult: sa construiesti castele de nisip, dupa care sa le calci in picioare si sa repeti operatia iar si iar, cand stii ca oceanul le-ar fi daramat oricum.
Suferinta lui il face sa vada realitatea asa cum este de fapt, crunta daca nu te poti adapta.
El s-a adaptat APARENT societatii in care traim, dar recunoaste si el ca e usor sa-ti faci o imagine, sa pari barbatul de success, care se distreaza, care cunoaste pe toata lumea, care este admirat si dorit, care insa nu este deloc asa, este un lup singuratic care reuseste sa-I prosteasca pe toti, in afara de el insusi.
Barbatul este un animal nesatisfacut care ezita intre mai multe frustrari.
O minunata descriere a barbatiilor feroce din ziua de azi – acei bad boys care …
… critica dragostea sunt, bineinteles, cei care au cea mai mare nevoie de ea. Si cu siguranta asta face si el. O critica si tanjeste dupa ea.
Dragostea este problema oamenilor care nu au probleme.
Cu cat cauti mai tare pasiunea, cu atat esti mai dezamagit cand dispare.
Plictiseala e aia care trebuie sa fie starea normala, iar pasiunea, cireasa de pe tort.
Dragostea nu are punctuatie. Asta ar explica vreo 5 pagini de ganduri insirate fara vreo lege sintactica, manate de sentimente.
Pt a fi fericit, trebuie sa fi fost foarte nefericit. Fara ucenicia durerii, fericirea nu este solida. Dragostea nu dureaza decat daca fiecare ii cunoaste pretul si e mai bine sa-l platesti dinainte, altfel risti sa achiti nota ulterior. Noi nu am fost pregatiti pt fericire, fiindca nu am fost obisnuiti cu nefericirea. Am crescut in religia confortului.
Fericirea este tacerea nefericirii
Nu este decat un voiaj prelungit si pus pe hartie care se vinde pentru ca stie sa desparta doua casnicii si totusi sa aiba un happy ending care…te surprinde si te dezgusta in acelasi timp. De fapt se poate trece peste toate aceste sentimente intr-un mod alert, in cateva zile. Doar ca oamenii se pricep sa fie masochisti, sa vrea sa sufere, sa vrea sa iubeasca, sa vrea sa scrie carti.
In al 3lea an ai o veste buna si una rea. Cea bun: nevasta-ta dezgustata te paraseste. Cea rea: incepi o noua carte.
mai multe sau alte pareri sunt si aici
18 Feb
Malluri
Daca are orasul mall, e bine. Si grija mare, cerceteaza siteul mallului inainte – sa aiba multe magazine, caci la ei idea de shopping center sau chiar mall e inteleasa oarecum diferit fata de noi. La ei sunt grupaje de magazine, ca sa le zic asa. Un coafor, o librarie, un supermarket, un magazin cu haine un fast food si gata-i shopping centerul. Si nu, chiar nu gasesti nimic acolo sis a fim seriosi nici turistii nu au ce cauta acolo. Deci e un oras mic, in care te vei plictisi. Acum depinde si ce vrei tu de la experienta de work and travel.
Si pentru ca tehnologia e la-ndemana noastra – primul lucru pe care il faci, cauti orasul pe google maps. Vezi sa fie cladiri multe, sa nu fie paduri, mlastini, lacuri, etc… nu de alta, da cred ca iti poti imagina cat de parasita e o zona de genul.
Sau se prea poate ca jobul tau sa fie intr-un oras mai mic, in care este ceva atractie turistica, dar nu departe este si un oras mare. Orasele de acest fel sunt perfecte. Chirii mai mici, acces la orase mai mari.
Intereseaza-te din timp despre mijloacele de transport din oras. Nu de alta, da s-ar putea sa nu iti ajunga bicicleta pe distante mari si autobuzele sa fie o problema.
Noi am patit-o in Naples. Normal, era oras de bogatani, de mashini minunate cu batranei la volan, cine avea nevoie de autobuze. Rute putine, interval de timp mare intre autobuze. Cred ca singura data am luat busul pana la mall. Un lucru interesant, iti poti lua bicicleta cu tine si o poti pune… in fata autobuzului. Stiu e ciudat, dar asha se circula. Se aseaza in picioare frumos bicicleta pe un suport.
Sunt curioasa, ce joburi v-at gasit si ales pentru vara care vine?
P.S.: Daca ce citesti pe aici te ajuta sa iei decizia de a pleca in State, nu ezita sa spui asta la biroul la care mergi (la American Experience) sa te inscri. Sau daca stii ca ai vb cu mine despre asta, sau poate ai vrut doar sa te interesezi despre program, mentioneaza-mi blogul. Spune-le si celor care se inscriu sa ma contacteze 
If it helps you, it can help me also.
15 Feb
Ce inseamna sa dai importanta unor lucruri?
Mereu vei avea parte doar de o viziune si asta nu inseamna intotdeauna ca este si cea corecta. Iti canalizezi atentia asupra unui lucru si risti sa pierzi altele care trec pe langa tine. Cat de multa importanta dai anumitor lucruri conteaza oarecum doar pt tine.
Totul are o intensitate care se pierde in timp. Nu degeaba se zice ca timpul le vindeca pe toate. Ne face sa uitam, sa trecem peste anumite etape si sa fim in stare sa cream mereu altele.
Cat de mult inseamna sa ai rabdare?
Ce intarzie sa apara, apare totusi insa trebuie sa ne gandim ca ceea ce este prioritar pt noi poate ca este un ultim punct pe lista celuilalt.
Sincronizarea inseamna mult, mai ales cand cerintele sunt multe.
despre fortele invizibile care ne motiveaza
15 Feb
Știai că dispui de alternative pentru profesia ta?
Faci ce-ți place? Bănuiesc ca te intrebi des dacă poți excela făcând ceea ce te pasionează și dacă poți câștiga și bani din asta.
Cu toții avem nevoie de sfaturi și idei pentru a crește atât personal cât și profesional. Secțiunea dedicată de pe Bookblog.ro http://www.bookblog.ro/dezvoltare-personala încearcă să te ajute și să-ți ofere printr-un conținut updatat frecvent răspunsurile de care ai nevoie.
Poți să-ți asiguri o lectură plăcută și creativă în fiecare zi devenind fanul nostru pe Facebook http://www.facebook.com/pages/Dezvoltare-personala-prin-Bookblog/294278903190 și accesând linkurile atent selecționate de acolo.
Trending topic săptămâna asta pe twitter #dezvoltarepersonala și #dezvoltareprofesionala Cum se completeaza cele două pentru succesul tău? Urmarește hashtagurile, dă-ți cu părerea, dă mai departe. Se poarta și RTurile.
În viitorul apropiat Bookblog.ro ne pregatește o noua lansare care are legatură cu această secțiune. Merită să o ajutam să crească, mai ales dacă ne ajută și pe noi să creștem atât personal cât și profesional.
Începând cu luna decembrie, bookblog.ro are această nouă secţiune, cea de Dezvoltare personală. O să găsiţi aici prezentările acelor cărţi de dezvoltare personală care merită citite, articole interesante despre creativitate, Life Design, performanţa la locul de muncă şi nu numai.
13 Feb
Every year the same story. This more and more popular celebration of love is developing in both ways:
vday – Valentines Day for the ones that do have a Valentine
or (more…)
12 Feb
Fugi?
O imbratisezi?
Sau stai sa te gandesti?
Poate te gandesti prea mult…la asta te-ai gandit vreodata?
Sau poate te-ai gandit de prea multe ori?
Si gandindu-te prea mult faci ca misterul sa piara. Dar articol despre faptul ca exageram cu planificatul este un pic mai jos. Sau e vorba de analiza aici. Mda. Too much thinking about it. Omoara spontaneitatea.
Chiar am fost marcata de ceea ce mi s-a spus acum. Stiam acest lucru. Credeam, vroiam sa ma ghidez si eu dupa asta. Cred ca asta si fac. Sa nu astept savina ceva la mine. Sa iau insa totul ce vine asa cum e. Sa nu ocolesc nici binele, nici raul. What happens, happens. And yes, shit happens also.
Cu incredere in propriile forte cred ca se poate reusi.
Planificand totul, sau analizand totul, risti sa nu vezi padurea din cauza copaciilor. E si asta o vorba foarte adevarata. Te cramponezi de mici detalii, incerci sa le schimbi, sa le intorci pe o fata care itzi surade tzie mai mult si ce faci? Pierzi esentialul.
Poate era frumoasa si acea greseala. Oferea farmec. Sau poate era greseala fatala, pe care intorcand-o de prea multe ori ai creat impresia ca o potzi schimba, si ai pierdut din intensitatea ei. Nu ti-ai dat seama ca era problema majora, de care trebuie sa fugi.
Asa ca fugi!
De ceva ce simti ca nu are rost… fugi. Nu te amagi.
Sailor moon is a cartoon. Si basmele sunt frumoase. Dar din pacate doar acolo castiga intotdeauna binele.
In realitate nu.
Si ma refer la acel intotdeauna. Nu intotdeauna castiga binele.
Dar atunci cand binele iti este in cale, PROFITA.
Concluzia… un pic de analiza trebuie totusi. Sa vezi despre ce e vorba.
De fapt e vorba de cumpatare…
Si din pacate e un secol in care cumpatarea, echilibrul incep sa devina cuvinte iesite din vocabular. Pastrate doar in dictionar.
Sfat: deschidetzi dictionarul, si cititi cuvintele astea.
Si acuma o invitatie la comunicare:
v-atzi speriat vreodata de fericire? Sa aveti impresia ca sta sa dea norocul peste voi si sa va fie teama sa-l imbratisati?
Si da, ma refer si la relatii… mai ales la relatii.
10 Feb
In Florida: Greu. Foarte greu.
Probabil ca si prin tara ti-ai mai cautat de lucru, dar cu siguranta te-ai dus la sigur, stiai o terasa, sau il cunosteai pe vecinu care are supermarketul de pe colt. Ei bine in state, clar, nu stii pe nimeni, nu stii daca angajeaza, daca angajeaza studenti J1, daca au habar de J1.
Daca ajungi in orasele mai mici ai un pic mai mult noroc, sau ghinion, depinde cum o iei.
Rusii de obicei ajung in state cu acelasi program undeva prin mai si au ei grija sa informeze piata ca sunt studenti care au nevoie de al 2-lea job si cum sta treaba cu J1ul. Se prea poate sa ia ei deci cele mai bune joburi inainte ca noi sa ajungem acolo. Asa ca, a little advice, cu cat mai devreme puteti pleca, la inceputul lui iunie, cu atat mai bine.
Cei ce merg prima oara o sa inceapa cautarea mai tarziu. Aveti nevoie de SSN. Si acel numar va vine de abia intr-o luna. Pana atunci puteti incerca totusi sa cautati si sa le ziceti angajatorilor ca ati aplicat pt SSN si ca o sa-l primiti inainte de primul salar.
Cum iti cauti job?
Mark this sentence: Are you hiring? Si obisnuieste-te sa auzi – fill out the application. Si o sa tot fill out application-uri. Ideal e sa intrebi daca poti vorbi cu managerul sau sa-l prinzi in jur. Angajatii mai mici de obicei nu prea stiu ce si cum, ei te pun sa completezi si totusi dupa ce ai completat, pune intrebarea – What are my chances? Do you need somebody, should I come back? Asta le arata pe de o parte interesul tau si o sa te retina oarecum mai mult decat pe cineva care doar o lasat o hartie.
Tine minte. Lor le convine sa angajeze student straini, pentru ca ii platesc mai putin decat daca le-ar da mai multe ore celor ce au vechime la ei sau daca ar angaja americani. Pt noi li se deduc maimulte taxe. Daca aveti ocazia, sa le ziceti asta, asta in cazul in care vorbiti cu ceva manager care nu prea stie cum sta treaba cu J1ul sau work and travel.
Fa-ti timp pentru cautarea jobului, dupa ce iesi de la primul, in zilele tale libere. Ia orasul la pas si intreaba peste tot. Nu stii de unde sare iepurele.
Si noi am mers cate doi, cate 3, cati ne gaseam timp deodata si am completat multe CVuri. In Naples era destul de descurajanta atmosfera. Radeau de noi, ca nu era sezon, nu erau deloc busy, si nu aveau nevoie de ajutor. Si totusi cativa ne-am gasit. Perseverenta si NOROC.
Mallul, mereu o sursa de joburi – eu am gasit la food court – la Pizza Sbarro. Sunt de treaba, sunte cam peste tot prin state si au mancare buna – si se da meal in pauza 
Unii si-au gasit la Subway sau alte chestii locale de acolo.
http://www.coastlandcenter.com/
Good luck!
Ps.: Daca ce citesti pe aici te ajuta sa iei decizia de a pleca in State, nu ezita sa spui asta la biroul la care mergi (la American Experience) sa te inscri. Sau daca stii ca ai vb cu mine despre asta, sau poate ai vrut doar sa te interesezi despre program, mentioneaza-mi blogul. Spune-le si celor care se inscriu sa ma contacteze If it helps you, it can help me also.
9 Feb
Articolul cu memoria a fost RTuit cam asa ‘Daca nu stii de ce te simti atat de aiurea, citeste aici’. Deci, intr-adevar, cauzele pe care le-am enumerat nu doar ca duc la pierderi de memorie, ci ele sunt de vina si pentru starile noastre de confuzie, de stare de rau aparent fara motiv.
Ar fi trebuit sa invatam ca nimic nu se intampla fara motiv. Dar se prea poate ca uitam si acest lucru si ne place sa dam vin ape soarta sis a spunem ca nu putem controla totul. Dar cu siguranta starea noastra de spirit o putem controla.
Viata haotica duce la neliniste, care se transforma in stres, care duce la nefericire, care se rasfrange si asupra celorlalti si care se cronicizeaza in timp. Asa ca acest rau trebuie nu doar taiat de la radacina, trebuie scoasa radacina cu totul si arsa bine.
Uite si o imagine sugestiva cu ce duce la stress, cum se intensifica si cum se controleaza pas cu pas in diferite situatii:
Gestionarea gandurilor poate fi un inceput bun. Nu ajunge sa vrem sa facem cat mai multe, trebuie sa le facem treptat, toate la timpul lor si oarecum fluent. Ne trebuie o planificare si nu, din nou militez impotriva excesului, nu trebuie sa ajungem dependenti de planificare. Sa nu-I zicem atunci planificare, ci “gaining perspective”.
Cum?
E bine daca ne scriem principalele ganduri pe o foaie de hartie, pe agenda, sau pe post itu din fata ochilor. Un soi de to do list ca pe cel pe care il facem (sau vrem sa il facem) la fiecare inceput de an, doar ca sectiunea temporala va fi una mai scurta, ceea ce inseamna ca va fi si cat de cat controlabila.
Gestionarea aceasta a gandurilor presupune focus asupra lucrurilor pozitive care vrem sa ni se intample si eliminarea celor negative. It’s all about the law of attraction. (movie – The Secret) Trebuie sa sustinem feelingul happy, sa incercam sa ne trezim cu zambetul pe buze si sa privim totul cu calm si cu dorinta. Daca te trezesti incrancenat cu siguranta vei scapa ceva pe jos, te va stropi o masina si mai departe sa tot vina “accidentele” si sa declare ziua una ghinionista. Scenariu cunoscut? Ia incerca sa incepi ziua bine si legea ar trebui sa-ti garanteze si un final al zilei fericit.
Trebuie sa incepi sa simti starea de bucurie chiar daca ea nu este acolo, o momesti mai usor si va veni singura.
Gestionarea asta ar trebui sa te ajute sa ti si tu o balanta intre professional si personal. Stim cu totii, nu e bine sa le amesteci. Pui planurile pe foicica cu linie intre ele sit e focusezi separate pe cele planuri, astfel incat sa nu se intretaie, sa se conturbe, ci sa se ajute si sa te implineasca la patrat.
9 Feb
Simptome
Iti dai seama tot mai des ca iti lipseste ceva. Si nu e neaparat lipsa unei perechi de Valentine’s.
Uiti. Uiti tot mai des, ce ai de facut, ce ai facut, unde trebuia sa mergi, cu cine trebuia sa vorbesti sau mai rau, cu cine ce ai mai vorbit. Si ce placut e sa scormonesti dupa vechi amintiri cu prietenii din copilarie/ tinerete. Ce bine ar fi sa avem timp sa mai si facem asa ceva din cand in cand. Pe cand noi, nici nu ne amintim ce am vb cu o persoana saptamana trecuta sau ieri. Punem aceleasi intrebari sau repetam ceea ce am zis de mai multe ori pentru ca nu mai stim daca am spus, sau cui am spus.
Ipostaze
De cele mai multe ori jenante
Ex: oare cum il cheama pe ala cu care tocmai am facut cunostiinta? Sau de unde ma stie fata asta de ma tot saluta? Sau se uita careva la tine pe strada iti mai si zambeste, dar tu nu saluti pt ca nu-ti aduci aminte daca il stii sau ti se pare.
Uneori salvatoare
‘Stii, am o memorie asa de proasta, normal ca am uitat si de asta.’
Si pentru ca mai toti suferim de aceasta problema a secolului vitezei, ne iarta lumea mai usor. Scapam cu zambetul pe buze din anumite circumstante de altfel jenante.
Si totusi, devine enervant pentru noi insine.
Doamne, ce vroiam sa fac? De ce am deschis linku’ asta? Mai rau, de ce am deschis frigiderul?
Oare unde am pus aia? Pe ce link am vazut filmuletu ala tare? (normal ca youtube, dar dup ace cuvinte il pot cauta??)
Cauze
Dam vina pe secolul vitezei. Trebuie sa facem totul mai repede pentru a nu ramane in urma si avem mult mai multe de facut decat de obicei. Da, de cele mai multe ori in mod virtual, dar e un infinit acolo, da? Vrem sa credem ca multitaskingul si a fi bun la asta este cheia succesului si culmea vitezei. Avem tot mai multe tertipuri, personale, generale – tot mai multe gadgeturi, aplicatii… Insa, se pierd totusi detalii, se altereaza memoria.
Si atunci oare ce avant mai castigam noi din viteza noastra, daca pierdem mai mult timp chinuindu-ne sa ne amintim ce am facut sau de ce facem ceea ce facem? Pierdem mai mult timp reluand anumite chestii pentru a nu pierde detalii.
Alte cauze
Viteza duce cu sine si la distanta. Mai stii formula de la fizica? Cu delta d supra delta t? Doar ca la noi oarecum duce la marirea timpului petrecut facand atat de multe chestii si totusi oarecum stam pe loc. Nici formulele de pe vremuri nu mai vor sa se aplice.
Pierdem timp – ducem o viata nesanatoasa din cauza vitezei- cliseului fast-food, e doar una..unde mai pui ca uiti sa dormi? Sau ca pur si simplu, majoritatea dintre noi nu dormim noaptea, le pierdem – poate muncind, dar nu neaparat foarte productiv si le pierdem si pentru distractie, ca doara distractia ziua nu prea-si are farmecul. Diminetiile sunt destul de inexistente in orarul majoritatii oamenilor, si trezirea noastra e sinonima cu multe cesti de cafea ori ceai negru. Si normal ca distractiile sunt sustinute de cantitati inegale de alcool (si daca aveti timp sa mai cititi presa ati afla ca multi mai nou mor din excese de substante ‘totalmente’ legale… unde din nou nu-si gasesc masura, probabil uita cat iau, ce iau, amesteca… )
Somnul cel mai bun si cel mai indicat pentru refacerea organismului se face undeva intre ora 22.00-00.00. Stiu ca stiati asta, sau ca ati mai auzit-o pe undeva, dar banuiesc ca uitati. Si mai banuiesc ca oricat de des ni s-ar repeta acest lucru nu prea ne-am putea conforma. Exista explicatii cat se poate de medicale si reale pt asta. Google it, ca sa nu scriu eu atata.
*pt studenti, in afara de cele de mai sus, care oricum se aplica: Faptul ca v-ati luat examenele nu inseamna ca, ba totusi am memorie. E memoria de scurta durata, care nu prea are de a face cu memoria aia de lunga durata. Wikipedia. Sa fim seriosi, nu-mi vine sa cred ca este ceea ce se incurajeaza in sistemul universitar. Mi-e dor parca de scoala, cand era o invatare aproa
Si totusi ce e de facut?
Si aici trebuie sa ne descurcam cam fiecare pe cont propriu. Tu singur iti stii masura, organismul tau din cand in cand iti mai reaminteste (ai grija sa nu fie totusi prea tarziu). Incearca sa nu uiti sa dormi, cel putin in timpul saptamanii si lasa pierdutul noptiilor si distractia pe weekend, fie el si prelungit. Pierde-le mai rar, nu toate sunt chiar ocazii speciale.
Redu orele in fata calculatorului. Macar pierde timpul cu prietenii reali, scormoniti intre amintiri, sau faceti-va unele pe viitor de care o sa va amintiti.
Renunta la mancatul in fata calculatorului, call a friend, gatiti ceva, iesiti undeva la o masa, incercati meniul lu Adi Hadean 
Plimba-te. Plimbati-va. Citeste o carte, da, tinand-o in mana. Rasfoieste o revista, de hartie!
Incepe sa-ti amintesti sa te bucuri de viata.
7 Feb
Cu siguranta si la acest party au fost doua categorii de oameni: cei care veneau pentru ca stiau cine e A.skillz si stiau ca va fi show si erau cei care nu stiau cine e el, dar stiau ca va fi party si s-au bucurat de show.
Prezenta acestor doua categorii de party people, intr-adevar a umplut clubul Midi, a dat de lucru bodyguarzilor care stateau la intrare, incercand sa faca fatza valului de oameni care vroiau sa intre.
O surpriza placuta pentru toti a fost si Leizaboy, care a facut din nou warmupul domnului Askillz, facandu-ne incalzirea la dans pe toate ritmurile posibile.
Ladies and gentlemen I now introduce you: mister Askillz!
Setul lui Askillz l-as numi nerabdator de-a dreptul. Este cunoscut tocmai pentru febra cu care mixeaza bucati de piese dupa alte bucatele de piesa, nedandu-ti ragazul sa te saturi de una, ci sa sari in sus la auzirea urmatorului refren. Hit dupa hit, refren dupa refren si toate intr-un ritm mai mult decat alert. Si el a trecut prin toate genurile, nu doar prin selectia pieselor, ci si prin genurile abordate – main course breakbeat, cu garnitura de drum and bass, asezonat dupa gust cu dubstep. As putea numi doar cateva dintre piese, pt ca as umple pagini intregi de trackuri: de la Aretha Franklin R.E.S.P.E.C.T, Kidda (Hervis remix)- Under the sun, la Sub Focus – Could this be real, Prodigy, Eurithmics -Sweet dreams. ETC!! mixuri, mixuri de ascultat2
Tot un show grandios a facut si anu trecut la festivalul Summberbreak, unde chiar si pe o ploaie urata a incins atmosfera si ne-a demonstrat ca putem dansa si cu pelerine si cu tricouri ude.
In Midi au fost conditiile perfecte pt o seara cu adevarat incendiara care oricum a facut fetele sa-si ridice tricourile. Au fost ridicate fete pe umeri, s-a sarit, primele randuri au fost neincapatoare si blitzurile au fost pe repeat.
Din seria celor mai tari afirmatii, in afara de cele de pe forum cu foarte tare, massive respect, Unfuckinbelievable : Cand ma fac mare vreau sa ma fac Askillz! Askillz presedinte!
last min update from Twitter: And he also enjoyed it @A_SKILLZ Another awesome gig last night, 700people packed into a sweatbox. Romania might just be my new fav place to dj. about 5 hours ago from web
All in all, s-a lasat cu fețe satisfacute, cu dureri de picioare si cu impresia ca da mai, a fost un party pe cinste.
Multumim Dubious Underground pentru ca a continuat seria de nume mari si totally special si de partyuri reusite pentru scena muzicala din Cluj.
se pare ca si la Bucuresti a facut show omul
6 Feb
Ce se intampla? Cum se intampla?
Nu prea stim sa raspundem la intrebarile astea decat cand intr-adevar se intampla. Si e mai trist ca realizam asta de obicei cand se intampla ceva rau.
Cand se intampla ceva bine, putini stau sa regandeasca ce au facut sa le mearga bine si sa faca la fel pe viitor.
Cand se intampla ceva rau, mai intai ne enervam si dam vina pe noi, pe cei din jur si din nou nu invatam din greseli si nu prea revedem ce am facut ca sa ne duca acolo. Sau, mai rau e cand revedem tot si ne dam seama ca nu a depins de noi
Zic se intampla si nu facem, pentru de prea multe ori ceea ce ni se intampla sta sub forta destinului (sau inca n-am aflat exact sub ce, dar cu siguranta e destul de greu sa controlam noi asta)
Si atunci ziceam ca e noroc, sau de cele mai multe ori ghinion.
Cand vrei sa-ti iasa ceva bine, e bine sa-ti doresti cu ardoare asta si atunci activezi si legile atractiei. Totusi, se pare ca exista elemente perturbatoare.Nu e suficient sa iti doresti doar tu ceva, depindem de prea multi din jur, de prea multe necunsocute.
Si atunci mi-e greu sa raspund la o intrebare la care credeam ca stiu sa raspund – poti face din pasiunile tale o cariera? Pt asta chiar am inceput un post nou. Si mi s-a parut dragut sa vad asta intr-un twit al unui prieten. E interesant ca multora ne trec prin cap aceleasi ganduri.
Pt ca e o situatie generala. Si nu noi suntem de vina de ceea ce ni se intampla, ci e o situatie mondiala la care trebuie sa ne conformam.
Dam vina pe tara, vrem sa plecam. Credem ca ne va fi mai bine dincolo, pt ca suntem copii descurcareti, ambitiosi si curajosi. Insa, nu e o regula. Macar sunt visele, macar incercam si ne dorim ceva.
The only constant thing is the constant change!
Tu cum procedezi cand ti se intampla ceva? Inveti din greseli? Mai stii sa te bucuri de realizari? Ce faci sa se si intample ce-ti doresti?
2 Feb
In fiecare zi acolo ploua. Nu stiu daca in toata Florida, dar in Naples unde eram noi, era regula de aur. Ne trezeam pe soare, mergeam la lucru si intotdeauna inainte de a pleca ..undeva in jur de ora 2 ploua. Si era o ploaie rapida, stropi mari si reci, numai buni sa racoreasca atmosfera oricum incinsa de la orele pranzului. Dupa o sesiune de o ora, o jumatate de ora reisea soarele, cu mai multa forta si mereu zaream pe cer curcubeul, sau curcubeele. Nu o sa uit veci ziua in care am vazut 5 curcubee diefrite pe cer. In drum spre casa pe bicicleta, am avut norocul de a zari minunile astea – se zice ca a vedea un curcubeu, adduce noroc. Darami-te 5 deodataJ
Si ni s-a intamplat intr-o zi, cand eram liberi sa ne prinda ploaia cand ne intorceam cu cumparaturile de la Walmart. Rafale de vant, furtuna in toata regula si noi pe jos, pe strada. Opreste o mashina de pe shosea in dreptul nostru si ne zice sa ne urcam ca ne duce. Nu mai stiu exact cu cine eram, da stiu ca era si un baiat cu noi si am zis ca ne riscam – sa luam o mashina.
Stupoare mare – era o romanca plecata demult, care locuiasi lucre acolo. What are the odds?
Pe o shosea Americana, sa opreasca taman o mashina cu o romanca??
Si n-a fost singura. Am avut si la hotel, ceva guesti romani care erau stabiliti intr-un oras alaturat. Am mai cunoscut romani si prin mall… suntem peste tot, stiati, nu?
Ps.: Daca ce citesti pe aici te ajuta sa iei decizia de a pleca in State, nu ezita sa spui asta la biroul la care mergi (la American Experience sau GTS sau oricare altul de work and travel). Sau daca stii ca ai vb cu mine despre asta, sau poate ai vrut doar sa te interesezi despre program, mentioneaza-mi blogul.
If it helps you, why shouldn’t you help me?:)
