Archive | July, 2010

Egotisti in mediul profesional

30 Jul

Update: cu multa diplomatie acelasi semnal de alarma tras si in acest articol de pe Empower.

Am promis ca voi scrie despre egotistii astia din mediul profesional. Adica cei din jurul tau, care chiar daca nu ti-s sefi, ei se cred a fi net superiori, isi dau acele aere de superioritate si te calca in picioare, chiar daca doar cu vorbe. A da, si-si bat joc de munca ta, pt ca deh, ei stiu mai bine si “sefii” nu lucreaza, dau ordine.

Dupa ce am scris primul articol mai toti m-ati intrebat cine m-a suparat. Nici ca a fost cineva anume, ci mai multi anume, care pur si simplu au trecut masura si s-au calificat spre generalizare (nici macar nu-s unici cum vor ei sa creada).

La fel si cu aceasta parte profesionala, s-au adunat multi candidati la rolul principal al articolului. Stiti cum e, primii pasi in cariera, primele suturi in fund, primele esecuri, primii oameni de kkt pe care trebuia sa-i intalnesti chiar tu. De fapt cu totii avem acest noroc magnific de a intalni oameni pe care ne-am dori sa nu existe pe planeta asta, daramite in viata noastra. Si totusi ei trec prin viata noastra, isi bat joc de noi, dar in acelasi timp ne invata lectii importante – stim sa ne ferim pe viitor si mereu o usa inchisa inseamna o fereastra deschisa.

Acesti egotisti profesionali (nu, nu profesionisti- ca sigur nu-s) nu sunt neaparat oameni care sa se laude cu banii lor, masina lor sau cu fizicul lor de generat (degenerat…) palpitatii. Nu au nici un substrat.

E pe baza intelectuala, s-ar zice. Dar deh, nu cu totii avem studii universitare, suntem scoliti cat mai inalt, in colturi diverse ale acestei planete? Daca am avut putin interes, am stiut si pe ce carti sa punem mana si ce sa citam, cand e nevoie de facut impresii. Dar unii s-au invatat cu asta. Cred ca doar ei au gaurit macaroana. Doar ei au vise si doar ei sunt pe calea cea buna sa si le si indeplineasca. Doar ei au un brand personal, pt ca si-l“construiesc“ zilnic zicand tuturor/scriind peste tot ce grozavi sunt.

Repetand citatul de la articolul precedent: People with very high levels of self-esteem do not need to determine their self-worth by comparing themselves, either publicly or in their own minds, with others.

Exista, deci un grad admis si sanatos de self-esteem, care dozat bine si in preajma altora, nu degenereaza intr-un Ego absolut insuportabil.

Se autointituleaza manageri sau au cine stie ce functii pompoase pe cartiile de vizita facute de ei la imprimeriile din oras, se duc peste tot, cunosc tot felul de oameni – doara fac networking, pt ca stiu ei ca asa se construieste un brand personal. Si da, sunt foarte prezenti in social media. Acolo pot “urla” cat ii tine tastatura, pot aduna urmaritori, isi fac propria turma, acei fascinati de tupeul lor si de cuvintele bine ticluite in desprele de pe paginile lor.

Unii ajung si sa-si faca Fan Page, e si pe refresh un astfel de articol… Pacat ca intervine un mare… Dislike

Nu zic ca nu sunt printre aceste „branduri“ oameni care chiar sunt inteligenti si pot realiza multe. Problema mea si a celor din jur este ca nu ajung sa realizeze nimic. O fi criza, or fi circumstantele, ghinionul, astrele de vina? Pacat ca in aceasta minunata ascensiune spre … esec trag dupa ei si oameni capabili, isi bat joc de ei, pt ca ei au deja brandul, isi permit sa dea ordine. Iar daca reusesc sa realizeze ceva cu ajutorul altcuiva, acel altcuiva nu va mai exista, va avea grija sa-l stearga de peste tot, sa-si asume toate meritele – doara e numele lui peste tot, nu?

De obicei, oamenii care merita atentie, o primesc. Fiecare isi primeste atentia cuvenita, prin faptele pe care le fac, cuvintele pe care le spun, actiunile pe care le intreprind.

Intreprind, e un cuvant mare, mai ales pt ca majoritatea oamenilor cu un ego mare nu prea intreprind NIMIC. They only have the good PR.

Tare mi-a placut cum mi-a zis un prieten, ca astia sunt ca bulele de sapun.

Cu cat sufli mai mult(si din pacate isi gasesc multi fraieri care sa le sufle in struna), se fac mai mari, dupa care isi iau avant si urca, urca, atrasi de stralucirea soarelui (a se citi succesului) pana… SE SPARG!

De abia astept sa vina ziua cand se sparg baloane. Multe baloane. Va fi pericol de alunecare, caci sapunul e alunecos, vor atrage dupa sine si pe altii pe care i-au prostit, care au crezut in stralucirea de moment si au fost servitori de nadejde.

Daca nu va fi o zi in care sa se poata asista la acest spectacol grandios al spargerii bulelor (a se citi Egotistii o sa crape) cu siguranta, va exista cate o zi pentru fiecare astfel de om-“bula” (pt ca, va ajunge ca Bula din bancuri… un simplu Bula).

Exista si o parte buna in asta. O data ce ajungi intr-adevar sa cunosti un om adevarat, in spatele brandului- adica un adevarat brand, care nu se sparge asa usor vei putea aprecia asta si atunci te vei putea razbuna, chiar si in mod tacit pe toti cei care te-au amagit si mai ca te-au facut sa crezi ca nu exista oameni de calitate. Dar exista oameni care iti ofera sanse, care te sprijina, care te invata, care sunt punctuali, care-si respecta atat promisiunile cat si taskurile, care iti apreciaza munca. Cinste lor si la cat mai multi.

poate te intereseaza si asta:

Egotisti in relatii – Increzutii lu’ Peste!

26 Jul

In ultima vreme sunt intepata din toate directiile de niste chestii foarte ascutite. Urechiile-mi sunt asaltate de cuvinte si planuri grandioase (a se citi dezastruoase). Ochii imi sunt oripilati la vederea curajului personificat. Iar celelalte simturi, de asemenea, sufera in diverse feluri.

Ce sunt aceste chestii care provoaca chin, dezgust si ridica multe semne de intrebare? Sunt persoanele din jurul meu si al tau, care, mai peste noapte sau in timp, s-au transformat in EGOTISTI.

Ca sa nu cautati in dictionar o sa folosesc mai multe denumiri: sunt aia increzuti, la care le vine sa le dai cate una peste cap sa-i trezesti la realitate. Sau mai rau, iti vine sa fugi cat te tin picioarele din calea lor si sa pui peste tot semne cu Dangerous Zone.

Exista o mare diferenta intre egotisti si oameni cu incredere in sine. Poftim:

Egotists are essentially insecure people who are attempting to cover up their own suspicion that they are not quite as good as other people by pretending that they are more important.

People with very high levels of self-esteem do not need to determine their self-worth by comparing themselves, either publicly or in their own minds, with others. (click, articol bun despre asta)

Mai sunt si astia, care n-ar recunoaste, nici in ruptul capul, ca tind sa se recunoasca in descrierea primei fraze italice si spun asta: (citez si folosesc ghilimele de dragul anonimatului cerut) “eu sunt doar constient de calitatile mele si in mod evident nefiind chiar prost cand este posibil I capitalize on them”

Pana si faptul ca ma lasi sa folosesc “constienta asta a ta” demonstreaza nevoia de atentie, de a fi atat de important, incat sa apari in randurile astea.

Inclusiv continuarea discutiei pe aceasta tema si nevoia acuta de a te substrage faptului ca am indrazinit sa te bag in aceeasi oala cu increzutii despre care vroiam sa scriu, te cam baga singur in oala clocotinda: “asta nu o sa o iau ca si o caracteristica a increzutului. Adica faptul ca am convingerea clara ca evolutia speciei umane si diferentierea dintre sexe , si astfel domnianta sub o masura mai mica sau mai mare a masculinului asupra feminului nu este doar fireasca dar si necesara si sanatoasa pentru bunul mers al societatii si relatiilor.”

See my point?

Problema mea nu este insa doar cu astia increzuti in ale sexelor, relatilor, in ale superioritatii rasei cu sau fara excrescente, la nivelul bustului sau mai jos. Problema este si cu cei care, in mod profesional sunt egotisti si calca in picioare orice de dragul rangului lor greu construit si nepatat. Fiind o discutie ampla o sa o impart in doua:

1. Egotisi la nivel de relatii personale si 2. la nivel de relatii profesionale.

1. De unde domnule atata incredere, atatea mofturi, atata idealism, crticism, curaj si pretentii? Aceste insusiri luate separat si dozate cu bun gust ar trebui sa fie caracteristici pozitive ale unui om.

Cui ii plac timizii? Cine se simte bine, cand nu poate scoate o vorba, se simte inferior fata de altii, e pus in umbra de cei din jur? Nimeni.

Astea chiar au fost probleme grave pe vremuri. Sunt prea timid sa ma lansez in cariera. Mi-e teama sa vorbesc in public. Nu stiu cum sa vorbesc cu o fata.

S-au scris carti, articole, s-a filosofat, povestit la o samanta in fata blocului pe tema asta. Oricine poate da un sfat pe tema asta. Cum sa te porti cu sexul opus pt a atrage atentia. (si nu doar in cazul relatiilor) Inca lumea are impresia ca sunt prea multi introvertiti, timizi si trebuie sa scapam de asta. Trebuie sa le demonstrez frate, ca eu nu-s asa, ca eu is exact opusul: sunt stapan pe situatie, stiu cum sa ma comport, deci pot face orice fata sa-mi cada la picioare (sau varianta femme-fatale: orice tip devine copil in ghearele mele).

Unii s-au straduit prea mult in directia asta. Au fost mega asupriti in liceu, s-a facut misto de ei in generala, au adunat atata ura in ei, incat au devenit exact opusul a ceea ce credeau ei insisi despre ei.

Ia oglinda. Te recunosti?

Majoritatea au fost impinsi deci, de circumstantele exterioare sa se transforme in oameni cu mai multa incredere in sine. Problema este, ca de obicei, mai ales in opinia mea cu dozajul. (in spatele oricarui leu feroce, de fapt se ascunde un pui de pisica, la care ii este frica dar stie sa se prefaca bine)

Consider ca problemele la majoritatea chestiunilor pe lumea asta vine de la lipsa unui dozaj eficient, a unei balante, a unui echilibru. Ca si aici. Unii nu-si dau seama cand sa se opreasca.

Adica, ce daca am cosuri si-s mai mic de inaltime. Tipa aia pe care o vreau, care e way out of my league, poate fi oricand a mea, pt ca sigur e proasta, sigur o pot vraji. Dar te-ai gandit ca nu e proasta deloc? Si si ea are atata incredere in sine si tinte atat de inalte incat sa vrea unu way better than you are?

Iar daca te baga in seama, nu inseama ca o face pt ca esti grozav, ci din bun simt, sau pt fix in momentul ala nu e nimic mai interesant in peisajul ei.

Dar astea sa zicem ca sunt cazuri pt speciile mai putin interesante, muritorii de rand care nu se vor tocmai savanti si atotstiutori.

CAZ mai concret -caractere mai tari.

Exista un el intelectual, preocupat de viata, sa-si faca o cariera, sa aiba bani, sa se distreze, sa isi petreaca timpul mai quality.

La fel, exista si o ea, varianta feminina a ce am spus mai sus.

S-ar zice ca se plac si ar fi un cuplu bun. Doar ca nu vrea nici care sa recunoasca, nici macar fata de sine ca ar avea nevoie de o jumatate.

Din nou, intervine trecutul, care contureaza viitorul. Iar barbatii, sunt cel mai adesea afectati de trecut. Tre’ sa treaca prin viata fiecaruia cate una (hai sa nu insir adjective pt astfel de tipe) care sa-i strice directia. Care sa faca din baiatul bun, un monstru egotist. Sau poate e vb de un trecut mai adanc, ala cu suferintele din gimnaziu sau batjocorelile din liceu. Am sustinere si din articolul asta: Some men with big ego’s are insecure or was deprived of attention as a child or could have been deprived of that attention from their last relationship, so hurting their feelings will not make things better.

Problema este cand tipii astia extrem de intelectuali, cum vor ei sa se creada se poarta exact ca niste porci si cu tipele care nu merita asta.

Automat sunt porti si increzuti pt ca nu stiu sa-si dozeze partea asta cu increderea in sine.

Adica, pe bune, ce daca esti destept si chiar frumusel si chiar as vrea sa ies cu tine, daca tu insisti sa ma convingi ca de fapt e o pierdere de vreme si nu meriti sa te bag in seama? Pt ca pe termen lung, chiar daca la inceput te atrage acea doza de superioritate si iti pune neuronii in functiune si cere replici, se va dovedi a fi obositor si neapreciat. Masura e totul…da?

Si da, si in cazul femeilor se aplica aceleasi reguli si o coborare a standardelor absurde si a bitchynessului cu baietii care nu merita…

To be continued despre aia, care se cred mari si tari in domeniile lor profesionale pana la… proba contarie

poate te intereseaza si asta:

Tu cati PRIETENI ai pe Facebook?

23 Jul

Era pe Facebook, hai ca te caut pe Facebook, il am pe Facebook, o pus cineva link pe Facebook.

Facebook e peste tot. Daca l-am transforma in hashtag al vorbirii curente, cred ca, zilnic ar fi pe locul 1. Zilnic s-ar dovedi a fi folosit cel mai des de majoritatea romanilor. Bine, poate in perioada asta e mai rostit numele Madalinei, dar aia nu prea cred ca sunt targetul nostru.

Se fac conferinte, se scriu articole despre cum se dezvolta, cati utilizatori are si cati or sa mai aiba. Iar tu te intrebi daca Xulescu si-a facut cont sau nu. Presupui ca si-a facut. Si Facebook persupune acelasi lucru si te intreaba: Who’s missing?

Daca stai toata ziua sa pui linkuri si sa vezi cu ce-si mai picteaza vecinu’ peretele, cu siguranta ai vazut si ai dat click sa vezi cine lipseste. Ce-i cu aplicatia aia, care, cica ar fi incercat-o si pretenii tai? Bai, daca o incercat-o X, inseamna ca e safe si poate aflu ceva.

Fiind sceptica de felul meu si prea ocupata cu promovarea pe acest mediu interactiv, am preferat sa ma streseze mai mult timp mesaju, sa vad pe cati dintre prietenii mei i-a convins. Asa ca, am inceput sa observ cresteri masive de cereri si acceptari de prietenie. Dar ce se intampla? Au devenit cu totii sociabili si si-au facut prieteni noi? Chiar asa de multa lume se poate cunoaste in cateva zile?

Secretul consta in ea insasi, aplicatia pe care o ignoram. Iar numarul meu de prieteni nu prea crestea exponential…

I-a sa vedem Who’s missing, deci. Ei bine, lipseau mai multi decat imi aminteam eu ca as cunoaste: lipsea o buna parte din lista mea de messenger arhiplina.

Dar hai sa nu fim snobi. Lista de messenger pe vremuri nu era atat de privata, mai ales daca si adresa ta iti aminteste de nickul de pe mIRC.

Multi suntem nostalgici si mult prea comozi sa stergem o lista intreaga si sa dam add in mod selectiv celor cu care chiar am vorbit in ultima vreme. Dar stii cum e…ca si cu hainele vechi, pe care amani sa le arunci, chiar daca ele ies din dulap si din moda: niciodata nu se stie de ce ai nevoie. Niciodata nu se stie de ce contact o sa ai nevoie.

De la nevoie pana la intrarea fortata a acestor persoane si in lista ta de prieteni de pe Facebook, ar trebui sa fie cale. Cale scurta, de la un click pana la hai sa vad ce mai face, ce poze si-a pus ala cu care vorbeam eu pe mirc si eram tare indragostita.

Ma credeam mai breaza, mai initiata in ale social media. Cand mi-am facut contul de Facebook, nu mai eram novice in ale retelelor sociale.

Am trecut de la a vrea sa fiu ‘Mandra Marie, candidata la pitzipoanca.org’ in cautare de specimen ‘demn de cocalarul.ro’  pe hi5.com la ceva mai nisat- la a fi Groupie-Wannabe pe myspace. Pe mySpace puteai sa-ti adaugi djii preferati, sa interactionezi cu ei, sa speri sa te recunoasca cand te fatai la chefuri in primul rand. Puteai sa dai si ignore la turci si la negrii disperati. Iti umplea inboxul si egoul numarul mesajelor in care-ti spuneau ca esti frumoasa si ca ar vrea sa vorbeasca cu tine…

Facebook trebuia sa fie altfel. Sa fie locul prietenilor, al oamenilor pe care ii cunosti si vrei sa pastrezi legatura, indiferent de distanta care va despartea. De aia mi-am si facut cont. Am si fost vehementa. Dadeam ignore la oamenii pe care nu-i stiam, la brandurile cu care nu simteam nevoia sa ma imprietenesc.

Dar e greu sa stai impotriva curentului, impotriva turmei. Cum pot eu, fluturas social, om care lucreaza in social media sa am doaaar 200 de prieteni? Cand donsoara mai fluturas are peste 500?

Guilty as charged. Am folosit Friend finderul- mi se inmultultesc notificarile cu accepted. Normal ca atrag cu sine noi sugestii si noi requesturi.

Da ala cine o mai fi? Eh…las ca e preten si cu alti preteni.

Oare n-ar trebuie sa modificam notiunea de prieten in Dex? Nu mai e valabila treaba cu amici? Suna prea superficial? Si ce?

Crezi ca nu e superficiala si noua lume in expansiune a Facebookului?

poate te intereseaza si asta:

over-connectedness

14 Jul

Ma sperie. Ma sperie toata treaba asta telepatica. Ma sperie, ca azi dimineata am sarit din pat cand am auzit ca a murit Madalina. Eram oarecum confuza, pt ca ieri ma straduiam sa termin cartea Orele, si ma intrebam daca are sa se sinucida Dna Brown, daca are sa ia pastilele? M-am linistit oarecum cand n-a facut-o, si totusi s-a aruncat Richard pe geam. Dimineata aflu ca a luat pastilele, nu personajul din carte, ci un personaj cat se poate de real…

Ma sperie ca citesc ceea ce gandesc undeva pe twitter sau pe un blog. Ma sperie ca @bogdana a tweetuit de foarte multe ori ce am gandit eu si acum ma ingrozesc sa vad ca a scris un intreg post despre toate chestiile care au inceput din nou sa ma roada. Ne omoara continutul. Ne transforma in ceva ce nu mai suntem noi. Si ne tine bine, cu voia noastra.

In fiecare seara ma pun la somn cu aceeasi intrebare, oare cand se gata? Stiu ca nu se va termina niciodata, clickuri…linkuri vor fi intotdeauna. Taburile din browser nu se imputineaza, decat pentru a face loc altora si altora si mai deschidem un browser…

Ma mira si pe mine lenea care ma cuprinde in a scrie. Ajunge sa pun ceva pe facebook si sa urmaresc reactiile. Sa dau un tweet sa vad cati au dat click. Sa ma uit pe Analytics sa vad ca am sute de clickuri in urma festivalului si ma face sa ma culc pe o ureche.

“I saw the best minds of my generation destroyed by brevity, over-connectedness, emotionally starving for attention”

E ok, pt moment e ok. Am timp, deci sa fac ceea ce vreau demult. Am timp sa ma uit si peste bloguri de fashion, am poate timp sa-mi fac ordine in delicious, am timp sa imi termin si celelalte carti imprumutate abia ieri. Poate apuc sa fac ordine printre hartii, poate apuc sa-mi scot hainele din valiza si sa mai vad ce mai e in dulap.

Nu, n-apuc niciodata nici macar sa trec de faza cu inchid facbookul. Mereu e cineva care sa genereze continut. Mereu da cineva un tweet interesnat care se leaga de tweetul altuia care ma duce pe blogul lui cutrae care mai are pe cineva interesant in blogroll… si uite asa e un lant al slabiciunilor mele care ma tine legata de laptop.

The machine, adica noi insine ne transformam in fuga noastra continua spre dezvoltare, in lupta noastra continua spre mai mult, mai bine,mai performant ajungem sa fim legume care tastam o litera si apare exact ce vrem, pt ca Google stie ce am cautat aucm o ora. Facebook stie ca am cerctat exact acelasi profil acum 5 minute. De ce sa nu usureze cautatul si sa faca o mica magie?

Si ne mai miram ca peste tot apar ajutoare, ajutoare banale de altfel… de care, daca n-am face atata abuz de social, de tehnologie nici nu am avea nevoie. Cum sa tii minte numele celor din jur. Te mai miri ca nu retii? Cand ii retii doar pe cei de pe profil, dar numai pe aia care is frenetici ca tine si posteaza constant. Ceilalti? Cine? A… pai nu l-am mai vazut de un secol. Cum nu? Ai trecut pe langa el si v-ati salutat. Ah…

Uiti de la mana la gura, pentru ca mai apare o notificare, mai primesti un mail. Da, trebuie doar sa-l stergi si sa vezi daca nu cumva ai mai primit un comment.

Iti alearga ochii pe ecran de zor. Te straduiesti sa mai citesti un articol interesant. De fapt, il scanezi ca poate nu zice nimic nou pe tema aia. Il inchizi si cand vorbesti cu cineva ai un flashback si ai vrea sa-i poti spune exact despre ce ai citit. Daca esti online si e aceeasi zi, dibuiesti cumva de unde o fost si cum sa-l gasesti si in cel mai rau caz, cauti prin history…darpe viu, o lasi balta si te scoti cu “poate iti trimit linku cand intri mai incolo…” Poate…

Poate ii pasa cuiva de toate gandurile astea asternute pe atatea sute de mii de bloguri…Ne-am da seama cata telepatie exista, cat de obisnuiti si la fel suntem. Si…ne-am speria!

poate te intereseaza si asta:

Scarcity Records and chocolate

13 Jul

What mix could go better?

Pentru ca inca ne gandim cu totii la Summer break si se pare ca posturile inca sunt citite, hai sa pastram aceeasi nota si sa ne amintim de chestiile faine de la Summer break. Mai ales ca ne e dor…

Asa-i ca ati gustat ceva bun acolo? Mie imi este foooarte ciuda ca nu mai pot sa gust din ciocolata aia de casa. Nu era orice ciocolata. Era invelita in hartie cu labelul Scarcity Records si primeai si un sticker gratis. Pai da cum? Astia nu produc muzica?

M-a lamurit el insusi, vedeta ( :) :P ) – Mesmer: ” Suntem label de muzica electronica… Ce poate fi mai sweet in lumea asta decat sa vinzi muzica si ciocolata?“

Pe principiul asta dulce au mers si ne-au adus la Summer break ciocolata de casa simpla si cu alune, tricouri, CD-uri si stickere.

Vestea buna este ca bunatatiile nu s-au terminat la festival. Vor vinde exact chestiile astea si pe website: www.scarcityrecords.com. Muzica si tricouri sunt deja de cumparat, va urma si ciocolata ;)

Pe bune ca imi place ideea la nebunie. E un label care iese in evidenta cu ceva… cu ceva foarte dulce! Astfel, ne-a ramas cel putin in minte, stim ca era un stand cu tricouri colorate, am tot citit Scarcity pe ele si am si gustat ciocolata. S-o fi pricepand baietii la guerilla marketing ;)

Oricum, le-am restudiat indeaproape si siteul si mi-a placut si ce am gasit acolo. Sunt super social media friendly – la un click distanta ii gasesti prezenti pe retelele cele mai importante.

Au si o sectiune misto, ca la standul de la Summer break de altfel – cu Free stuff: puteti downloada gratis piese, mixuri si wallpapere.

Nu-i asa ca-s dulci?

poate te intereseaza si asta:

POZE -> Summer break + rezumat festival

11 Jul

Gata, nu mai e protected!

A aparut pe clujlife.com si-l puteti citi aici integral unde aveti si POZE!

Si cum imaginele fac mai mult decat 1000 de cuvinte, enjoy galeria de poze facute de Adina!

POZE, POZE, POZE!

poate te intereseaza si asta:

Summer break day 3

11 Jul

Day 3 – Break beat it was! + Dubstep

Gojira – a rupt fasu (as mai adauga, ca de obicei!!), n-a mai contat ca l-a durut picioru, ne-a facut si pe noi sa ne doara.

Si eu schioapa, cum eram in ultima seara, (little accident) nu m-am putut manifesta in pasi de dans si totusi n-am stat locului: mixuri la piese geniale, care parca sunau mai genial breakuite si dubstepuite: gramophonedzie, Cj Bolland – sugar is sweeter, Where’s my money? Si pesa aia tare care daca mi-o amintesc si o gasesc v-o si pun:P

Si… He put us all on fire even with Sex is on fire, pe care au pus-o si baietii de la NAPT.

Von D - probabil ca D vine de la dubstep si in cazul acesta. Un set intreg de dubstep, mult dubstep.

NAPT – mi-a placut, chiar mi-au placut baietii. Si ei au recurs la multe piese care sa ne faca sa ne simtim din nou tineri. Am dansat deci, cu zambetul pe buze, fix in primul rand, tot ca pe vremuri.

Break… sa zicem sa au sarit copiii si iubitorii break drujbelor- stiu ca unii ma cearta, m-au si certat ca nu l-am apreciat pe mister blond with glasses Break – da mult prea heavy for us… Nu zic, are tehnica baiatu – un real inginer de sunet, totul curat si frumos, o curs mixul. Pana si maniere are: saluta, zambeste frumos, are accent de brit, e friendly, dar gusturile nu se discuta :P O fost bine si pe izolir la putina distanta – enjoying visuals.

Visualurile au fost cu totul deosebite, mai ales in seara de sambata. Foarte colorate si dragute, foarte vechi si nostime, de toate pentru toti.

Si totul de la scena mare s-a incheiat cu setul lui Kojok. Dupa atata break zgomotos, a picat bine soundul mai ‘blanos’ a lui Tzep. Cei ce au mai putut, au mai dansat prinzand primele raze de soare.

Could this be real? – am auzit-o in mai multe seturi si raspunsul, dupa 3 zile de Summer break e: it was damn real!

Pentru  mine prima seara a fost cea mai cea.

Atata de pur romaneasca, atat de variata, parca a fost o calatorie cu masina timpului. Am primit tot ce am fi vrut, si oricum ne-ar fi evoluat gusturile de-a lungul timpului in seara de joi a fost the best of the best from all the times.

Ce imi pare rau, e ca n-am stat si peste zi. Simt ca nu am reusit sa ma integrez cu totul in atmosfera festului… am pierdut concursul de skate, n-am apucat sa ma uit la taraba Handmade a fetelor de la Beggar, nici la proiectiile de filme n-am fost. Am ales comoditatea, am ales sa dorm in patul meu si sa pap mancarea lu’ mama… Asa-i daca am fost prea aproape de casa. Am preferat sa ma odihnesc si sa ma pot bucura pe de-a-ntregul de noptiile de muzica.

Btw, perete de graffiti a iesit foarte fain!

In schimb am apucat sa urmaresc idila de dragoste dintre cei doi caini – pe catea cica ar fi chemat-o Jasmin. De joi au inceput sa se cunoasca, sa se fugareasca. Ea n-a vrut sa se lase. El a insistat. A 2-a zi a fost multa gelozie, cand a aparut si alt mascul interesat. Dar totul a condus la intarirea relatiei dintre cei doi caini. Sambata au fost tot timpul impreuna, neferindu-se sa-si manifeste iubirea jucausa. Oare vor ramane impreuna? :) ) Cu siguranta s-au legat multe iubiri si in cadrul acestui Summer break, dar parca perechea canina ne va ramane tuturora in minte. La ce specii diferite erau, oare ce pui o sa faca? daca o sa faca…

Noi am numit editia asta a Summer breakului, Cutzu Land in care s-a baut mult Cucu Land. Se pare ca multi suntem iubitori de caini si multi si-au adus cainii sa petreaca in ritmuri electronice.

Mii de multumiri si la doamna vreme!

Dupa atatea zile in care a plouat fara exceptie, zilele de la Summer break au fost caldute, placute, insorite, cu un singur dus rapid de ploaie vineri seara. Nu prea a deranjat pe nimeni. Am plecat pe soare si cu amintiri frumoase.

P.S.: Am fost puri si liberi cu Cucu land. As numi-o cea mai tare branduire de Ice Tea ever! Am mai auzit si pe altii ca ar fi devenit dependenti de el. E si bun si e atat de Cucu – cred ca noi am fost targetul perfect pentru ei, sau cel putin s-a integrat perfect in spiritul Summer break. Le-am descoperit site-ul, o sa-i cercetez si banuiesc ca o sa o faceti si voi si la vanatoare in magazine sa vedem unde il gasim!

Cercetare interbatoare: si-a numarat cineva piscaturile de tantar? Cine are cele mai multe? Cine are cel mai dulce sange?:D

poate te intereseaza si asta:

Summer Break day 2

11 Jul

Ia sa scriem cum a fost la Summer Break si in aceste 2 zile, sa rezumam si sa numaram piscaturile de tantar. Ma scarpin cu spor in timp ce scriu si stiu, ca si tu te scarpini in timp ce citesti. Nu-i asa, ca-i parca mai vie amintirea festivalului cand o simti pe propria piele?

Ce sa-i faci? Asa-i cand nu te gandesti sa-ti iei Autan si nenorocitii aia insetati iti sugeau sangele chiar si prin haine, asa-i cu natura, asa-i cand esti aproape pe Mures. Dar asa-i cat de faina era locatia aia?!

Asa ca sa ne mai dam cu putin spirt si sa reluam lucrurile intr-un mod mai placut si mai muzical.

Day 2 – Drum and bass is not dead

Vineri, o seara intreaga dedicata dnbului, de la old school pana la… dub step, as zice. Cred ca e un trend in a termina setul cu ceva dubstep, orice linie s-ar alege.

Nostalgicii au putut avea flashbackuri, s-au putut simtii tineri, pt ca s-au pus multe piese, multe slagare de pe vremuri: Nu-Tone- System, Freestylers- Jump (pusa si la scena mica de 3P la scena mare de CTRL Z) etc etc. (fiecare cu ce piesa l-a marcat). As numi-o chiar editia nostalgica, pentru ca majoritatea djiilor au ales sa puna multe piese de pe vremuri.

Deschideriile din ambele seri au fost de nota 11, parca nici nu mai conta ce o sa vina.

Super-show= K-lu si Limun – ne-a dus cu gandul la showul umed si incendiar de anul trecut a lui A-Skillz.

Jinx in Dub mie una, mi-a placut in mod deosebit. A fost placut, a fost altfel.

CTRL Z – al 2-lea an consecutiv la Summer break, doar ca de data asta singur. A lasat formatul Stereo Type si a pus un set de dnb si dubstep. Un set energic, un cocktail adevarat de piese, de pe toate vremurile si subgenurile genului. :)

Netsky – cum sa fac sa nu vorbesc despre el, ci despre muzica lui? Il stiam cu totii, majoritatea au venit pentru ca era si el pe line-up. Rectificare, majoritatea fetelor au venit pentru ca era pe line-up, pentru ca are multe piese faine, liquid si nice, pentru ca…vai ce dragut ii. Parerile despre reprezentatia lui cam ocoleau alegerile muzicale, mai mult s-a vorbit despre: ‘Ai cum isi lingea buzele’…’ce bunoc ii si o mai ramas si pentru azi, umbla toate fetele dupa el…’. Totusi a pus baiatu de toate pentru toti. De apreciat, ca la cei doar 21 de ani are o ascensiune atat de puternica si o arhiva muzicala pe cinste.

De prin culisele de tabloid: Netsky (pe numele lui de belgian, Boris :) ) hahaha) s-a perindat si a 2-a zi, fara bodygurazi, a fost agatat de nenumarate gagicute, pana la urma spre dimineata s-a si lasat agata de una. Bravo girlie, ai fost cu starul cel mai ravnit!

Revenind la muzica, pentru cine a mai rezistat in dimineata a 2-a, Keywords a fost cel care a uimit again prin alegerile muzicale, prin mutatia lui muzicala. Nume schimbat, set energic, un alt fel de Hazee, as zice.

La scena mica din pacate n-am ajuns sa prind decat cateva piese in timpul noptii. Am ratat setul lui Alex Chronic, dar cu siguranta a facut treaba buna si o sa-l mai prind pe la chefurile de la noi de acasa.

Am prins rasaritul si pentru ca la scena mare s-a terminat programul am mers sa-l ascultam pe Marwan, unde am mai schimbat registrul serii de dnb cu ritmuri de hip-hop, dub si inca putin dubstep.

Specific, parca pentru diminetiile tarzii, au pus muzica Rapala si Hazee (Keywords). Spun specific, pentru ca mi-era dor de formatul lor de DUB Predatorz, pentru ca ei doi pun muzica perfecta pentru dimineti, indiferent de festival, indiferent ca e Deva, ca e Timisoara si pentru resuesc asta de cativa ani buni.

Specific e si setul asta, perfect intitulat, numai bun de ascultat pentru duminica. Pentru ca e inca duminica va propun sa enjoy Mixu de duminica a lui Rapala (nu de alta, dar de cand scriu e numai setul asta pe repeat)

poate te intereseaza si asta:

Day 1- Summer break 6

9 Jul

A inceput in forta si a 6-a editie de Summer break si toate au fost mai bine decat ne asteptam.

Locatia este absolut superba, perfecta pentru un festival, perfecta pentru campare, pentru pozitionarea scenelor suficient de departe una de cealalta. Castelul face ambianta deosebita, si in jur asfaltul e pe placul skaterilor.

Nevoi satisfacute: Toi-toiuri, bai, magazine, barulete, toate bine amplasate.

Vremea cred ca ne-a ascultat rugile, s-a comportat cum n-a mai facut-o demult: nici o picatura de ploaie, nici un nor, nici vant. Temperaturile puteau fi mai de iulie, putin mai ridicate, dar cum muzica nu te lasa sa stai locului, te incalzesti instant. Pe langa atmosfera creata de muzica si visualsurile au avut un cuvant de spus. Copacii au fost luminati jucaus cu tot felul de culori si sclipiri, cam singurele luminatii in jur, in afara de scena. Nu stiu daca asta era planul sau s-au ars niste sigurante, insa, de pe la 22 am ramas in bezna totala. “nu vad nimic ba.” “Ai ce intuneric ii”, se auzea destul de des si aveam o scuza pentru cionirile mai frecvente sau confundarea persoanelor.

A fost si ceva lume, veniti de prin toate colturile tarii. Am vazut ca Cluj-ul a fost bine reprezentat, Timisoara, Arad, Brasov, Mures si bineinteles, Deva!

Muzica pe absolut toate gusturile la scena Wonderground.

Cand am ajuns, l-am prins la platane pe Whiteroly care a reusit sa adune primii petrecareti, era deja atmosfera de party de la 20 seara.

Djubei a pus un liquid drum and bass, placut pentru ureche, melodios pentru dansat.

Mesmer a schimbat registrul cu mai multe beaturi.

Blanoz Soundsystem l-a avut ca special guest pe Blanilla si ne-a incantat cu acordurile lor specifice cu ajutorul lui Mc Agent, they made it rolling, rolling.

3P a avut grija pentru cel mai bun workout matinal. Pentru cine a mai rezistat, la 4 dimineata a fost trezit si pus in functiune de breakbeatul energetic, din cand in cand modelat de dubstep. Pentru mine a incheiat seara perfect, mi-am asigurat putina febra musculara pe care de abia astept sa o scutur in aceasta noapte.

Au fost si cateva minusuri, care totusi n-au daunat grav serii. Mie mi-au lipsit indicatoarele spre locatie, dar ne-am luat dupa lume, ne-am intalnit cu lume si am gasit. A fost un pic derutanta treaba cu cele 2 intrari, pentru cei ce aveau bratari si cei care de abia veneau. Sa speram ca pentru cei ce vin din seara asta va fi mai usor. Pacat de lichidele si mancarurile confiscate… Nu prea i-au lasat cei de la paza sa intre cu cumparaturile din birtul satului. Sfat: consumati-le afara!

Treaba cu iluminatul ar putea fi remediata, e destul de greu sa gasesti cortul cu telefonul.

Urmeaza day 2 and 3!

Serile de azi si de maine se anunta mai caldute si se pare ca va fi si vreme de stat putin la plaja.

Azi se da drumul si la scena mare si artistii internationali vor avea grija sa ne treaca prin toate genurile.

Lineup

Daca inca nu ai ajuns, ce mai astepti? Mai sunt 2 zile si 2 seri de Summer break!

poate te intereseaza si asta:

Summer break 6

7 Jul

De maine, joi, 8 iulie incepe adevarata vacanta: Summer Break!

Numaratoarea inversa a inceput de ceva vreme. La toti ne e dor de un festival, ne era dor de vara si de festivalul care marcheaza de 6 ani incoace inceperea verii! Numai bine s-a terminat sesiune, s-a dat bacul, s-au dat licentele, toata lumea vrea distractie.

Ne rugam sa tina si vremea cu noi, caci line-up-ul este unul pe cinste, ca de obicei.

Eu as zice, si ce daca ploua? Cizmulitele de ploaie sunt mega trendy. La Summer break-ul de anul trecut s-au purtat cu mandire pelerinele de ploaie si se poate dansa bine cu ele. Morala de anul trecut: Nu uitati sa va bagati pelerine!

Editia a 6-a a adus cu sine cateva schimbari; Anul acesta Summer break si-a schimbat locatia, s-a mutat de la Simeria la Mintia, dar se anunta a fi un loc superb.

Vor exista proiectii de filme, amateur film festival. Asta pe langa peretele de graffiti, skate contestul si targul handmade.

Va fi multa lume buna!

Pauza publicitara:

Ti-era dor de prietenii tai din toate colturile tarii? Ti-e dor sa party massive cu Skunk Predatorz? Ti-e dor de muzica buna?

Hai la Summer Break!!!

De maine voi fi acolo si voi incerca sa va tin la curent cu tot ce se intampla pe parcursul intregului festival.

Urmariti pozele si articolele pe clujlife.com si aici, la mine ;)

poate te intereseaza si asta:

Masterat publicitate FSPAC Cluj

6 Jul

De ceva vreme, ma tot intreaba lumea cum e masterul asta de publicitate (sau de PR…) de la FSPAC. Ce stiu despre el, daca merita, cum is profii, ce materii se fac la master.

De obicei raspund diferit, pentru ca depinde de omul care ma intreaba. Asa ca, am ales sa scriu aici mai multe raspunsuri ca sa va regasiti voi in diferitele situatii, mai ales ca trebuie sa va hotarati pentru ce master dati admitere.

Depinde foarte mult ce asteptari ai tu de la un masterat, de la un masterat de publicitate.

Majoritatea facem masteratul pt ca trebuie si vine in mod cursiv dupa studiile noastre si trebuie sa alegem ceva.

Asta se imparte deja in doua:

  • Vrei sa inveti ceva la master, sa-ti ocupe timpul, sa fie ceva fain, nou, sa-ti ofere sanse.
  • Vrei diploma si cat mai mult timp liber sa-ti poti vedea de ale tale

Daca ai terminat ceva specializare la FSPAC, cam stii cu ce se mananca treaba cu PRul, cu publicitatea, cum e cu profii, ce materii se fac la Cluj. Ei bine, in primul an se cam fac aceleasi lucruri, pt ca trebuie sa se alinieze cunostiintele celor care n-au terminat la FSPAC cu vastele cunostiinte dobandite de noi in domeniul comunicarii. Traducere, te vei cam plictisi.

Totusi, acesta este un lucru foarte bun, pt voi astia implicati in ale vietii, care poate lucrati, voluntariat, stiti cum sta treaba cu viata si ca sa va mearga si mai bine va trebuie hartia aceea. Masteratul de publicitate, de PR sau PR si publicitate este perfect pentru voi. Mediul in care veti fi este propice pentru gandurile voastre, pentru voi ca oameni. Aveti in jur oameni ca voi, concurenti la o adica pe piata muncii. Oameni cu care va imprieteniti si veti fi colegi de breasla, veti avea, vorba aia, pile in industrie. Ca sa va fi si mai bine, veti avea ocazia sa-i cunoasteti pe cei deja aflati in industrie, care vin destul de des pe la FSPAC. Avem seminariile Vitrina – in care vin timp de vreo 5 sau 6 saptamani oameni din Vitrina sa va povesteasca cum e la ei in agentie, cum e intr-o agentie, cine ce face, cum se face, secrete din breasla, chestii noi, poate vechi pentru unii. Oricum este ceva ok pentru tine ca masterand, este ok, ca teoria mai intalneste si practica, mai ales la publicitate.

Mie sincer aspectul asta imi place la masteratul de publicitate, felul in care se incearca imbinarea teoreticului cu practicul. Eu fiind la masterul PR si Publicitate germana/engleza, am avut ocazia de si mai mult practic, de si mai multe ocazii, pentru ca ne-au adus tot felul de oamnei, profi sau practicanti din Germania sau SUA. Sincer, sunt cu totul altfel ca oameni, ca stil de predare. Aduc mereu ceva nou cu ei.

In rest, pot spune ca cele 3 specializari de la master (publicitate, PR, PR si publicitate) fac multe materii impreuna. Poate sub alte denumiri, dar sub acelasi acoperis de amfiteatru, cu acelasi prof. Asa ca, pentru cei ce isi pun intrebarea mai adanca, care specializare s-o aleaga nu-i foarte dificil, nu pierd mare lucru, facand o alegere in defavoarea celeilalte. Diferenta sta, cred, in targetarea materiilor. Puteti studia descrierea cursurilor si in functie de care va suna mai bine sa faceti alegerea.

Mai este festivalul de publicitate cu care se mandreste aceasta facultate si care pe bune ca e un lucru misto si de la an la an se dezvoltat tot mai frumos, in mare parte datorita participantiilor.

Daca ai asteptari inalte si crezi ca vei invatat tot ce trebuie sa stii pentru industria de marcomm, te invit sa-ti dai doua palme si sa revii la realitate. Inseamna ca, cei 3 ani de faculate nu te-au invatat nimic. N-ai invatat ca, pentru a reusi, iti trebui mult mai mult decat mersul la scoala si note bune si profii nu sunt aceia care te baga direct in piata muncii. Asta, o poti face doar tu. O poti face doar tu, daca stii cum sa-ti combini studiile cu ceva util si concret in viata, cu practica, cu extrascolarele!

Nici dincolo nu sunt mai grozave masteratele, in sensul ca nu te fac mai om decat o poti face tu. Eventual gasesti masterate mai concentrate, cu mai multa teorie, care-ti ocupa mai mult timp, care te ingroapa in proiecte si nu-ti lasa timp sa iti descoperi pasiunile, sa lucrezi, sa faci ceva util. Vei fi in schimb, toba de carte cu diploma de strainatate. Dar la intrebarea, ce stii sa faci, oare ce vei raspunde?

Masteratele de dincolo sunt bune tot pentru tine. Te ajuta sa te descoperi pe tine, ca orice iesire din zona ta de comfort. Iti deschide noi orizonturi si noi posibilitati. Dar exista si ERASMUS la FSPAC. ;)

Am ajuns eu la multe concluzii, si nu zic ca am intru totul dreptate, dar eu sunt suficient de convinsa ca nu zic eu prost ce zic. Trebuie sa stii ce vrei si sa faci ceva in sensul asta. Nu te baza doar pe masterat.

Din masteratul de publicitate poti lua ce-i mai bun si sa incerci sa intorci ceea ce e rau sa fie tot in favoarea ta. Ce daca ai putine cursuri? Asta inseama mai mult timp sa faci ce-ti place, sa-ti gasesti de lucru si de ce nu sa citesti tu tot ce vrei sa stii, sa inveti tu lucruri noi , de pe net, din carti. Ai timp pentru asta si ai si indrumatori daca stii pe cine sa intrebi si incotro sa te indrepti.

Am observat ca s-a refacut siteul FSPAC, arata numai bine acum ca au inceput admiterile, te poti plimba prin el. Ca sa-ti fie mai usor am extras si eu cateva linkuri, le gasesti prin text si aici:

criterii de admitere un pdf frmos cu detalii pt orice specializare

sau pt publicitate: interviu motivaţional pe baza unui CV şi a unei scrisori de intenţie cu pondere 70% din media finală şi media examenului de licenţă + media anilor de facultate cu pondere 30% din media finală
Criterii notare intreviu:
1. Abilităţi comunicaţionale (vor fi apreciaţi următorii parametri: conceptualizare, argumentare, limbaj de specialitate, discursivitate, coerenţă etc.) 3 puncte
2. Cunoaşterea unor limbi străine de circulaţie internaţională 1 punct
3. Experienţă profesională în domeniul comunicării sau în domenii conexe în ţară 2 puncte
4. Stagii de practică în străinătate, burse de studiu în străinătate etc. 1 punct
5. Traininguri sau cursuri de specializare în ţară 1 punct
6. Publicaţii sau produse PR şi/sau publicitate realizate şi implementate 1 punct

Calendarul admiterii

Bafta multa!

Ne-om vedea la anul pe coridoarele FSPAC-ului

Mai exista discutii si in legatura cu masteratul de publiciate al SNSPA de la Bucuresti, daca merita, daca mai bine ramai in Cluj…

Putem discuta si prin comentarii daca aveti curiozitati.

poate te intereseaza si asta:

Mass media te innebuneste?!

4 Jul

Nu, n-ar trebui sa fie cu semnul intrebarii. Din punctul meu de vedere este un adevar din ce in ce mai valabil, mai usor de demonstrat.

Am tot zis ca poate poate exagerez eu, ca e doar socul reintalnirii cu media. E de vina butonarea frenetica a telecomenzii.

Venind spre casa soferul autobuzului asculta stirile Europa Fm si am prins vreo 2 buletine de stiri complete. Stiri care s-au repetat, stiri care m-au ingrozit, stiri care urmareau acelasi fir teribil (a se observa vocabularul larg si utilizarea sinonimele pt intarirea aceleasi idei).

As fi zis ca vine sfarsitul lumii, cel putin, verbele tari si dinamismul cu care erau relatate intamplarile ma duceau cu gandul la asta. M-au dus cu gandul spre Apocalipsa, spre profetiilor celor batrani si intelepti spre scenariul filmului 2012… Si asta cu siguranta intr-un context mult mai abrupt, mult mai romanesc.

Ziua de 30 iunie parea fatidica, dar nici pe aproape atat de fatidica pe cat anunta a fi ziua care o preceda: ziua de 1 iulie, cand se declansa de fapt iadul, cand de abia incepea ceea ce avea sa aduca toate nenorocirile asupra poporului roman. De maine creste TVA-ul cu 5% ceea ce va duce cu siguranta la cresteri mult mai mari de 5%, intre 7 si chiar 10% la cele mai multe produse care ajung la consumatorul final. Cum vine asta matematic? Pai nu e matematic, ca de fapt e economic, ca e un lant al slabiciunilor, ca sunt in joc comerciantii si carburantii si euro si impozitele..si toti trebuie sa castige ceva, sau macar sa-si recupereze pierderile, acum ca oricum cu totii pierdem in favoarea statului. M-am lamurit, cu o zi inainte de asta cand deja toti comerciantii intampinau probleme matematice in a recalcula preturile, in a dezlipi si relipi etichetele, in a gandi in cifre mai mari, in a se ingrozi ca “vai de mine, nicaieri n-am mai pomenit asa ceva.” De fapt s-a mai pomenit. Sunt mai multe state cu TVA la fel de mare, care se descurca, care reusesc sa vanda produsele totusi mai ieftin ca la noi. Deci, n-ar trebui sa ne panicam.

Dar cum sa nu ne panicam, cand imediat dupa aceasta stire urmeaza inca una si mai rece in care ne dezarmeaza total: nu trebuie doar sa ne impartim banii mai cu chibzuiala, sa mai renuntam din mofturi (oricum vitale!). Au ei grija sa ne mai taie din salarii, ca sa fie mai usor la socoteli cred eu. Da, scaderi de salarii, impozite mai mari, taieri de pensii (sau asta era stire mai veche si remediata prin iesiri in strada?!).

Unde mai pui ca leul pierde teren in fata valutei?

A… cum sa uit? Cum mi-a luat apa gandul si mie. Pe langa nenorocirile aduse de stat, nici Dumnezeu nu ne iubeste, da cu potopul in noi. Si asta de ceva vreme. De fapt daca stam sa ne gandim, o face de cativa ani incoace. Problema sta tot la autoritati, care n-au facut nimic ca sa nu se repete nenorocirile. Iaca, furnizeaza stiri monstruoase pt media. Nordul ala sudic ar fi mai blestemat si luat de ape. Acolo-si pierd casele oamenii, isi pierd vietiile, avutiile s-asa putine. Catastrofele se tin lant, spaima, potop, dezastre. Doamne cate cuvinte tari poate furniza acesta minunat de bogata limba romana.

Cat de mult uz pot face jurnalistii nostrii de ele. Imi si imaginez cum isi fac ei stirile, ca deh am invatat si eu la jurnalism, ca o stire poate capata mai multa amploare si capteaza mai multa atentie daca folosim cat mai multe verbe-> dinamism, cat mai multe adjective tari, cat mai multe sinonime dezastruoase. Cat de usor se pot baga oamenii in… PARANOIA!!! Bai, ce sinonim are problema? Catastrofa apocaliptica, doar asa sa priceapa si omu de rand ca trebuie sa plece cat vede cu ochii!

Intrebarile vin acum: te mai miri de ce te certi de fiecare data cu ai tai? De ce e atata panica in vocea romanului si se ratoieste orice vanzatoare la tine? De ce te sperie mama la telefon mereu? De ce-ti spune sa ai grija de fiecare banut si sa ai grija pe unde mergi, da mai bine sa stai in casa, ca daca te trazneste, sau te ia apa in centru orasului?

Pt majoritatea dintre noi, parintii si cei trecuti de tinerete, subjugati de mai multe forme ale statului, au mai ramas legatura cu aceasta realitate . I-as spune irealitate furnizata de irealitatea tv sau ma rog, orice are legatura cu mass-media zilelor noastre.

Noi, astia mai tineri, am reusit sa ne debarasam de tv, sa nu ascultam decat posturi de radio cu multa muzica si putine stiri, sa folosim readere, care ne mai dau si stiri pozitive, sau cel putin stirile de care avem nevoie in domeniul nostru, sa fim abonati exact la newsletterele acelor ziare care ne dau suficient de multa informatie, incat sa realizam ca sunt probleme, atat din pct de vedere meteorologic, politic cat si economic. Reusim sa facem asta fara sa o dam neaparat in paranoia. Am reusit sa ne cream zic eu, si sper din tot sufletul, un balans al intamplarilor, un filtru al realitati oricum crunte – pt a pastra registrul negativist al mediei.

Dar cum sa faca asta cei coplesiti de tembelizor?!? Cum? Cand pe orice post ai da, si daca nu sunt stiri sunt reclame la intamplarile catastrofale, care te imbie sa donezi pt ca “ei au nevoie, ei traiesc iadul de pe pamant” Imagini socante iti inlatura orice speranta, orice dorinta de a spera ca ziua de maine va fi mai bine, va ploua mai putin si poate vei castiga la lotto. Pe langa stirile cu un dram de noutate in ele, revin si problemele oricum existente ale societatii: furturile, talhariile acum intensificate de saracie. Atentie: drogatii ataca!! (doar un reportaj pe tema asta) daca ajunge sa fie relatare pe tema asta inseamna ca e un fenomen, zice cineva din politie. O fi fenomen, dar nu cred ca toti avem aceasta nesansa sa fim urmariti din tufis de cate un drogat care neia cerceii ca sa-si bage doza zilnica.

Oi fi naiva, dar nu vreau sa devin paranoica. Refuz asta, cel putin pt propria-mi sanatate mintala.

Nu e atat de greu sa mai butonezi pe Money channel, sa asculti niste oameni cu scoli inalte, umblati in lume care se straduiesc sa explice fenomenele economice, sa sfatuiasca oamenii, sa explice fenomenele naturale si sa dea solutii pentru ele. Sau sa dai pe CNN sau Euronews, sa vezi ca si in lume e plin de catastrofe, dar asta nu inseamna ca merita sa ocupe toate calupurile de stiri. Reusesc sa strcoare si cate o stire pozitiva intre, cum ca Lexus si-a crescut vanzarile auto, fata de anul trecut, la fel si Mercedes si BMW sau Nokia. Astea sunt lucruri pozitive care demonstreaza ca unora le merge bine, anumite sectoare sunt mai norocoase. Intr-adevar asta poate fi in defavoarea saracilor, dar daca stam sa ne gandim impreuna facem intregul, economia nu intra in colaps cand exista si sectoare care infloresc.

De ce sa nu vedem si o stire frumoasa, niste imagini rupte din paradis si chipuri zambitoare? Macar asa sa nu ramanem cu gustul amar si cu gandul la sinucidere. Macar sa ne gandim la solutii, pentru ca ne lasa impresia ca se mai poate face ceva.

Vreau o mass-media care sa nu ne innebuneasca, care sa ne ambitioneze sa schimbam cate ceva in jurul nostru!

Dupa atata ploaie, eu chiar cred ca se va intrezari si un curcubeu. :)

poate te intereseaza si asta: