Comunicarea verbala
13 Sep
Comunicarea – un subiect atat de disputat, un cuvant atat de utilizat, incat stau sa ma gandesc daca toti inteleg ce inseamna sa comunici, daca intelegem asta in acelasi mod, ce beneficii iti poate aduce, daca se comunica eficient si ce alegem sa comunicam.
Comunicarea a ajuns precum cuvantul iubire – prea des folosit, astfel incat putini il mai folosesc, chiar si atunci cand sentimentul apare. Nu ne dam seama.
2 procese
Pentru mine comunicarea este ceva vital – comunic ca sa exist si exist ca sa comunic. E valabila din ambele directii, e ceva natural. Am fost obisnuita sa comunic de mica- asta inseamna ca mi s-au pus intrebari, am invatat sa raspund cu fraze bogate, m-am obisnuit sa comunic stari, fie de fericire, fie de tristete, fie chiar si ganduri.
Tot acest proces a fost insotit de altul – ascultarea, care face parte din comunicare. Am invatat mai ales sa ascult, sa-i ascult pe ceilalti. Atunci cand asculti, cand participi activ la o conversatie are loc schimbul de ganduri, de idei. Toate astea trebuie sa fie sub o umbrela a echilibrului, cantitatiile din ambele directii sa fie oarecum egale. Altfel…devine monolog, devine ceva care nu va da nicicand rezultate.
Intotdeauna m-au deranjat momentele de tacere dintre 2 persoane care s-au intalnit sa vorbeasca. M-au deranjat momentele de tacere cauzate de stanjeneala. Si tacerea e importanta, dar mai ales atunci cand exista deja o legatura puternica, o intelegere tacita intre persoane, nu atunci cand exista multe necunoscute, care functioneaza ca si bariere intre tine si lume.
Asa ca am incercat sa gasesc o rezolvare temerilor mele, neplacerilor mele legate de tacere.
Pasi catre comunicare
Am reusit sa imi alatur oameni la fel de vorbareti ca si mine, am studiat comunicarea, atat in forma vorbita cat si scrisa, astfel incat mi se pare o stare normala. Am invatat sa-i ascult pe ceilalti, sa-i intreb, s ale ofer raspunsuri, sa povestim, astfel incat nicio problema sa nu-mi mai para la fel de grava.
Doar ca nu toti suntem la fel. Nu toti suntem obisnuiti sa vorbim. De aceea si aceasta impartire grosolana intre firi deschise si inchise, intre oameni comunicativi si oameni tacuti.
Comunicarea nu…
E totusi o chestie de obisnuinta, o chestie care poate fi invatata. Nu inseamna ca daca incepi sa vorbesti despre tine, obligi omul sa te asculte. Nu inseamna ca daca transmiti cuiva un gand, inseamna ca acea persoana trebuie sa-ti furnizeze solutii. Nu inseamna ca odata ce vorbesti cu o persoana esti legat cumva de ea. Nu va inghiti nimeni cheia secretelor tale. Fiecare suntem preocupati de propriile vieti, astfel incat ii lasam sa intre pe cei ce vor sa intre si pe cei pe care ii vrem si noi in viata noastra.
O data ce comunici din hobby, incepi sa cunosti si oamenii mai usor, incepi sa stii cine vrea sa te asculte, cui poti sa spui ce, ce asteptari sa ai. Si nu uita, de cele mai multe ori vei ramane suprins in cel mai placut mod de cat de usor se pot rezolva multe, doar daca iti lasi buzele sa articuleze ganduri. De ce? E o chestiune de perspective. Tu cu gandurile tale esti oarecum prins intr-o incapere cu pereti inalti. Efectiv nu vezi ce e dupa colt, pe cand eu, de dinaafara, vad exact ceea ce nu vezi tu, vad altceva. Si acest altceva e de cele mai multe ori o noua cheie.
No comments yet