Internshipuri a la Romania
7 Apr
Un RT de azi mi-a amintit de o frustrare de a mea mai veche.
“Whats with all the Intern positions in the U.S, in England we call them trainees or apprentices and they get PAID!” http://twitter.com/imrogb
Mi-a amintit de researchul meu mai vechi pe tema asta, se docul meu deschis si nepasteuit in wordpress.
Asa ca iata-ma uitandu-ma in Word si intregindu-l cu idei mai noi adunate in acest rastimp in care tema a ramas de interes general si public. Si va fi o serie de articole.
Internship ~ practica ~training~intern~trainee~exchange
Le traducem ca si un bun mod de a ne face experienta in companii, de a ne incepe cariera sau macar de a vedea daca ni se potriveste ce am vrea noi sa facem.
In minunatele noastre institutii de invatatamant mai nou se traduce practica prin chestiile alea obligatorii pe care trebuie sa le faci semestrial. Sa le faci sau macar sa le demonstrezi cu o fituica ca ai facut. Inainte era mai lejera treaba, nu conta ca hartia e de la firma lu tata, sau de la firma lu colegu, lu amicu lu tata. Important era ca te baga si pe tine cineva intr-o firma sa faci ceva, sau iti da hartiuta. In cele mai rele cazuri te multumeai cu o hartie.
A se sublinia, era practica neplatita. Daca erai constincios si chiar vroiai sa vezi cum sta treaba prin firme trebuia sa te milogesti si pt alea 2 sapt in care puteai sa stai in “curu” oamenilor de acolo sa inveti ceva. Asta cu invatatul in traducere libera insemna sa le faci copiile Xerox, cafelele, sau sa le introduce date in excel sau spss.
Si asa se face ca terminau copii facultati prestigioase si nu stiau sa faca … nimic concret. Din generatiile de tapi ispasitori si prin cerintele pietei mai invata si cadrele educative si or introdus programele de practica platita. Care normal ca nu sunt pentru toti studentii, ca is prea multi la numar si nu-s obligati toti sa termine, nu sunt toti interesati. Dar e buna initiativa: sunt locuri platite de practica – care se intind pe 28 de ore, 2 saptamani, cum o putea si firmele, cum i-o repartiza, cum o vrea, cum s-o intelege. E ca la noi, ca dincolo, cum se poate. Macar bine ca se poate.
Discutabil ramane ce se poate face acolo in cele 28 de ore, care nu-s nicidecum zilnice, nicidecum vreo 3 zile de 7 ore continue de stat in birou. Atunci ne-am da seama prea usor ca nu ne place munca de birou si orarul fix. Unde mai pui ca s-ar bate cap in cap cu seminariile la care se cere macar prezenta fizica obligatorie.
Asa ca se merge probabil o ora, 2 din an in pasti, in intervalul mai-august pe la firme. Ma gandesc ca se merge cand au Ei mai multe date sinuoase de batut in calculator si alte cele lucruri marunte de care se poate ocupa studentul si care i-ar ajuta si pe ei mult de tot sa-si faca treaba mai repede. Si uite ce inseamna practica obligatorie bagata pe gat noua de catre Universitate. Dar subliniez, nu o critic, ci o laud. Laud initiativa. O sa vada studentii, masteranzii cum e atmosfera de lucru pe acolo. Daca o sa fie destepti o sa aiba grija sa cunoasca pe cine trebuie astfel incat sa-si prelungeasca sederile in firma, sa demonstreze ca poate mai mult decat sa scrie in Excel, ca poate sa chiar lucreze si neplatit.
Si asa ajungem la ce se intampla de fapt la un nivel mai inalt, cand avem de a face cu studenti constinciosi care chiar au nevoie de un internship si constientizeaza necesitatea acestuia, pentru a-si face experienta pe care orice angajator o cere.
Esti student, nu ai timp sa te angajezi, termini, vrei sa te angajezi, nu te angajeaza nimeni pt ca n-ai experienta, pe care nu ai reusit sa o faci pt ca erai la scoala si pt ca nimeni nu te lua fara experienta pe care deci nu aveai cum sa ti-o faci.
Ne-am obisnuit cu acest cerc vicios din care nu reusim sa pasim afara si nu reusim sa gasim o solutie mai buna decat -> aplauze, cuvantul secolului: voluntariatul. (nu neaparat in ONG-uri, in firme – internshipuri neplatiteeee!)
No comments yet