RSS Feed
Twitter
De ce ma incapatanez sa cunosc si sa tratez oamenii precum cartiile?
Uneori raman la a cunoaste coperta, pt ca nu-mi trezeste interesul.
Cam asa e: Cele care iti trezesc interesul au un titlu, o fatza, un zambet care te incita -
Fiind exagerat de curiosi vrem mereu sa stim de la inceput cam care e esenta cartii, sa vedem daca merita citita. Si incepem cu utima coperta- atunci alegem daca o vom citi sau nu… La fel si cu omul – il vezi in prezent, stii cum e si ce face, si vrei sa stii cum a ajuns aici si ce vrea sa faca in continuare.
O deschizi la o pagina anume, vorbim cu noul personaj din viata noastra, despre ceva care pare sa nu aiba legatura nici cu trecutl nici cu viitorul. Insa intoarcem paginile, o luam de la capat si continuam sa cautam raspunsurile pana la ultima pagina si ne dam seama ca toate aveau legatura cu trecutul si stim cum se resfrang asupra prezentului si viitorului.
Si ajunge lecturarea, respectiv relatia cu omul respectiv la sfarsit. Uneori mai iei cartea in mana – rasfoiesti alte pagini, scoti randurile care te-o marcat le intorci pe toate fetele, dar cat de curand va ajunge sa fie o alta carte inghesuita in raft care se alatura celorlate si peste care se va pune praful in cel mai scurt timp. La fel, te intalnesti cu omul respectiv, mai vorbiti, pe urma va mai sunati din cand in cand, pana cand ramane doar un nume in agenda telefonului sau pe lista de mess.
Eu am darul de a citi cartile cu nesat, sa le termin cat mai repede, sa vad cu ce ma ajuta, cu ce raman din ele. La fel si cu oamenii, ii analizez, ii cercetez si nu ma implic in viata lor, pt ca rar esti tu personajul cartilor, iti dai seama ca este doar o poveste, a altcuiva…traiesc actiunea cartii atata timp cat o citesc. Cum o inchid revin la viata mea. Stiu ca e fictiune, fac diferenta. Probabil de aia nu reusesc sa ma implic nici in viata oamenilor, ii tratez doar ca pe niste carti. Imi sunt dragi, dar stiu cum se termina…
Si uneori aparentele sunt mai sanatoase. Nu vrei sa stii ce umple paginile unor carti subtiri sau dimpotriva prea groase.
Posted in 
Tags: 
