Archive | around the world RSS feed for this section

Despre cei ce traiesc in Barcelona (2)

5 Jan

In afara de oras, am mai observat cate ceva…:

Oamenii trec strada cum ii taie capul. E adevarat ca majoritatea sunt niste stradute pe care le treci in 3 pasi. Au stopuri multe si folosesc acealeasi 2 culori internationale, pe care insa nimeni nu le bag ain seama. Ba mai mult, soferii te lasa sa treci, si daca e rosu iti fac semn sa treci tu. N-am simtit stresul ala de la volan.

N-am simtit nici stresul parintiilor atunci cand copiii urlau in plina strada ori in supermarket. De cele mai multe ori carutul era impins de un tata, care (more…)

poate te intereseaza si asta:

Despre Barcelona si catalana (1)

29 Dec

Catalana care nu-i cataloneza, cataneza, dar nu e nici spaniola. Ei bine, am tot auzit ca s-ar vorbi in Barcelona o altfel de spaniola, un soi de dialect. Am aflat ca nu-i dialect, ca e o alta limba de fapt. Iar daca indraznesti sa spui pe acolo ca e dialect, se vor uita urat la tine.

Mi-am dat seama ca nu bate si ca e chiar luata in serios, de cand eram in aeroport si vedeam Sortida deasupra la Salida si la Exit. Mai apoi m-am lamurit ca peste tot mai intai e scris in catalana, mai apoi in spaniola. Cu vorbitul efectiv n-am reusit sa ma conving cat de mult e folosita aceasta limba, pentru ca mai mult am auzit germana, ori engleza. Asta pentru ca e plin de turisti peste tot. Mai auzeam spaniola in mijloacele de transport si daca intelegeam era clar spaniola. Foarte rar mi-a fost dat sa aud ceva ce mai degraba semana a portugheza si am fost asigurata ca aia e catalana.

Cred ca pe moment mi-am dat seama ca Barcelona e orasul perfect…si de atunci ma conving tot mai mult. Am scris randurile astea cu gandul de a le posta dupa ce m-am intors. Si totusi au ramas nepostate. De cand m-am intors incerc din rasputeri sa fac ceva sa ma pot intoarce pt totdeauna acolo si-mi vine greu sa ma gandesc ca inca n-am reusit. Totusi merita sa stiti si voi de ce il consider orasul ideal…

E cald si bine in cea mai mare parte a anului. Si cand totusi e mai frig, nu, nu prea sunt grade cu minus la ei. Deci, in concluzie e o tara calda. Asta se resimte si in temperamentul lor si in starea lor de liniste.

Se poate ca e de vina si scopul cu care m-am dus si anume sa ma relaxez si am vrut sa intru in acel mood. Dar cred ca mai degraba e invers, tot ce era in jur m-a facut sa ma pot relaxa si sa pot descoperi orasul.

Nu mi-am facut planuri de dinainte, nu am cautat pe net nimic. Stiam ca e un oras superb si ca o sa am ce vedea. Am mai vazut poze, dar nu credeam ca ma poate uimi atat de placut. Ma asteptam, vroiam sa ma incante, dar nu credeam ca am gasit orasul ideal.

 

Are de toate. Are parcuri multe si multa verdeata peste tot. Palmierii care-mi aminteau de Florida, Copacii de oleander care-mi aminteau de Roma si atat de multe specii de verde ca e o incantare sa vezi ce bine se intregeste peisajul cu toate.

Are multe piete largi si cu zone pietonale imense. Are si multe parti in care cladiri vechi de blocuri sunt atat de apropiate si printre ele sunt acele stradute mici, pe care te poti aventura  stiind sigur ca vei gasi peste tot ‘bucati’ de arta.

Grilajele, acele usi de metal care se trag peste magazine si orice negot sunt ceva tipic. Cel putin eu pana acum n-am vazut nicaieri atat de multe. Toata lumea isi ‚fereste’ businessul cu astfel de bariere. Iar cum metalul ala gri arata urat, majoritatea s-au gandit sa-l infrumuseteze. Eu una ma asteptam ca marile magazine – lantul Inditex, ori H&M sau orice brand cat de cat cunoscut, sa profite de aceasta oportunitate de expunere pentru a-si promova imaginea. N-au prea facut-o, astfel li s-au umplut portiile de tag-uri, mazgaleli de graffittiuri neproiectand nici o imagine, nesemnalizadu-si prezenta decat cel mult prin logoul agatat pe perete, deasupra grilajului. Atunci iti dai seama ce putin inseamna acel logo. Cat de mult face o vitrina. Fara a vedea ce e inauntru, grilajul acela nu-ti spune nimic. E doar un magazin printre multele, nu-l tii minte. In schimb micile buticuri se pare ca s-au gandit la acest aspect. Am vazut adevarate opere de arta pe coaforuri, pe restaurante mici, pe florarii.

 

To be continued…

poate te intereseaza si asta:

1 leu = 1 euro

4 Nov

Nu asta e articolul pe care vroiam sa-l scriu. Mai am in draft cred vreo 4 articole, si uite ca cel mai proaspat castiga si am deschis “add new post”.

M-am plimbat in ultima vreme in zona Euro. Asta dupa ce am lasat-o mai moale cu strainataturile, cu salariile in dolari si cu bursa in Euro. M-am obisnuit cu viata in lei, in si mai putini lei de cand s-au taiat zerourile.

In Spania n-a fost asa de mare socul in magazine, nici ca si informatii legate de salariile lor, doara sunt si ei cu economia undeva…in buda ca sa zic asa. Preturi decente, oferte in supermarketuri, chirii rezonabile.

Franta – Paris. OhMaGad. Intr-un cuvant scump. Nu orasul dragostei, nu …nu, scump.

Nivel de trai ridicat – salarii de entry level in jur de 1500. Daca calculam asa, un kilogram de rosii mai speciale la 5 euro nici nu e asa de mult. De chirii nu pot discuta… sute de euro.

Si atunci vine cel mai bun exemplu transformat in exercitiu pe care l-am invatat acolo si din pacate observ cat de bine se traduce si aici.

“nu transforma preturile din euro in lei. Mai bine fa asa: vezi ceva cu 3 euro? gandeste-te ca e vorba de 3 lei. Dai pe chirie 400 de euro? gandeste-te ca dai 400 de lei.”

Te intorci in Romania si ai vrea sa crezi ca un salar de 1000 de lei – e… de fapt un salar de 1000 de euro.

Nu stiu cum se face ca toate sumele exista, si cam toate sunt realitate.

 

Si atunci ce rost mai are rata aia de conversie care tot creste daca urmaresti BNRul? De ce ti-ai face atata rau calculand cu ori 4.3…? schimba moneda din coada si simte-te bine in Romania ta!

 

P.S.: se pare ca nu mai merita sa-ti cumperi nici haine cu preturi bune/reduse in euro. ajungi acasa, ai reprezentanta si vezi ca e cu vreo 10 euro mai ieftin aici. bine ca ai sifonat-o in bagaj.

 

poate te intereseaza si asta:

Cum am dat 750$ pe 2 tablete si nu le-am avut niciodata

28 Jul

Ai mai luat si tu tzepe de la alimentara de la colt care si-o pus supra prêt pe Cola, nu? Ori la ceva tricou, care acum la reduceri e mult mai ieftin.

Dar la achizitii online? Parca sunt si mai multe povesti triste, nu-I asa? De obicei vin produsele prea tarziu, sau deloc.

Voi rememora cu durere ultimul caz, cel mai nefericit, cand e vorba totusi de o suma subtantiala. Acuma, oricat as fi eu de virtuala, sociala si crescuta cu atata multimedia, am avut mereu reticente fata de banii care se plimba virtual. Probabil ca mi se trage de la niste fosti colegi din scoala care se pricepeau a naibii de bine la siretlicuri de astea de a scoate bani de pe cardurile altora.

Mie nu mi s-a intamplat pe plaiurile mioritice nefericirea, ci pe taramul tuturor posibilitatilor, in State.

S-acum va mai zic o noutate. Existau tablete cu mult dinainte sa exista minunatul Ipad, ori Dell ori…orice e acuma copie la al de dinainte.

Era vara lui 2008, la a 2-a experienta a mea cu SUA. Aveam laptop misto luat cu o vara inainte si la revenire visam la altceva, mai mic, dar totusi mai mare decat un smartphone, care sa aiba wifi si sa pot edita si documente pe el, sa pot citi si pdfuri. Un fel de mini-laptopo-ebook-reader. (nu stiam atunci nici de reader). Tot cautand pe net am aflat ca (more…)

poate te intereseaza si asta:

  • vezi in search sau in arhiva

Dorul celorlalti de State

15 Apr

Dar totusi ce-I cu dorul asta pe care il tot intensific prin discutii si prin ganduri insirate pe aici? Pana la urma nici nu e bine spus mi-e dor. Mi-e dor acesta e la un timp trecut. Mi-e dor sa ma pot transpune in exact aceeasi bula temporala in care am fost – acum 3, respectiv 4 ani, sa pot cumva retrai acele momente.
Acum in schimb e mai degraba curiozitatea cea care ma macina. E acel ce ar fi fost daca as fi ramas acolo sau daca m-as fi intors pentru a 3-a oara. Oricum, ar fi fost altfel decat pentru ceilalti.
N-am fost singura, am fost o gramada care am trecut prin aceleasi plecari, aceeasi aventura. Am fost in jur de 38 cei care am plecat deodata si am fost cazati in acealasi minunat La Costa Circle. Pe fiecare l-a marcat altfel experienta. De cateva zile stau si incerc sa-mi dau seama cum. Scenariile sunt variate. Facebookul imi da raspunsurile.
Stiu cel putin 2 persoane care s-au intors si si acum scrie la Lives in Naples. Uneia nu i-a luat mult sa-si dea seama ca vrea sa se intoarca, a facut-o imediat urmatoarea vara cand a terminat scoala. S-a intors pentru ca (more…)

poate te intereseaza si asta:

Dor de experienta din State

13 Apr

Nici nu stiu daca mi-e dor de State, sau de ceea ce a insemnat pentru mine. Cu siguranta nu ar mai fi aceeasi experienta a 3-a oara, pentru ca ar fi un total alt context. Acelasi cu siguranta n-ar mai putea fi.

Dar mi-e totusi dor de toate de care mi-era dor si acum cateva luni. In plus, mi-e dor de acel moment din viata, cand inca nu stiam tot ce stiu acum, cand urma sa am acele experiente care m-au adus aici. Stiu doar ca eram atat de copila, in cautare de altceva, pentru ca stiam ca e altceva si ca pot face ceva ce imi propun, ca ambitia imi poate satisface setea de explorare.

Nu degeaba am fost fan inrait Jules Verne cand eram mica. Spuneam intr-una ca o sa ajung si eu sa am aventuri pe o insula pustie. Ei bine, a fost o insula mare…un continent chiar, care n-a fost deloc pustie – a fost o altfel de lume. Cu siguranta a insemnat explorare, probabil cel mai degraba sufleteasca. Nu, nu stiam atunci ca vreau alte chestii, ca sunt in cautare de ceva, abia in timp mi-am dat seama ce a insemnat sa vreau sa plec, sa o fac si sa imi largesc orizonturile.

Eh, ce mare lucru sa trec oceanul si sa lucrez o vara intreaga, pe bani americani si sa cunosc alta lume, sa stiu ca exista diferente culturale? Asa gandeam atunci, plecarea cu work and travel era o oportunitate interesanta, pe care de ce as pierde-o? de multe ori mi-am dat seama ca a fost (more…)

poate te intereseaza si asta:

  • vezi in search sau in arhiva

Calatoritul da dependenta si ridica semne de intrebare

10 Apr

Obisnuiam sa fiu mereu pe drumuri. Sa plec des, dintr-un oras intr-altul, intr-alta tara, pe alt continent. Imi placea la nebunie agitatia pe care o presupunea fiecare plecare. Era o schimbare, era ceva nou, era adrenalina, era mereu un test. A facut parte probabil din procesul de maturizare. A avut o mare influenta asupra procesului mei de maturizare. Am pe blog chiar categoria de around the world. De ce? Pentru ca, in primul rand, de aceea s-a si nascut acest blog. Pentru a asterne amintiri, pentru a fi mai aproape de cei de care eram departe, pentru a-mi spune o data povestea tuturora deodata, cu acelasi lux de amanunte conferit de intensitatea momentului.

Probabil asta m-a educat sa si scriu mai des, pentru ca simteam nevoia sa ma contectez cu ceilalti.

N-am mai plecat de ceva vreme. N-am mai indraznit macar sa mai planuiesc vreo escapada. Si parca nici nu mai simt nevoia sa scriu despre ceva anume. Simt ca nu mai fac acel altceva, ca nu mai sunt departe, sunt in acelasi loc, intr-un confort conferit de nimeni altul decat Cronos, prin trecerea timpului care parca cimenteaza o prezenta statornica. Mi-e bine si asa. S-au intamplat oricum mult mai multe schimbari in plan interior, ce au implicat multe bagaje emotionale, si treceri de check-in-uri diferite de cele din aeropoarte.

Dar mi-e dor. Mi-e dor sa nu stiu unde ma poarta gandul, sa nu stiu ce ma asteapta, dar sa vreau sa incerc marea cu degetul. Mi-e dor sa mai trec prin necunoscut.

Dar le-am facut. Am facut multe, pe care (more…)

poate te intereseaza si asta:

Semne de maturizare?!

10 Apr

Maturizarea e un proces care se simte. Care parca doare si se masoara in ganduri, care uneori se varsa in lacrimi. De fapt maturizarea e un alt fel de schimbare. E acel fiecare moment in care iti dai seama ca nimic nu mai e la fel si ca nimic nu mai poate fi la fel cum a fost. Cand te intrebi cum putea fi altfel si acum de ce nu mai e?

Cel putin, asta e singura explicatie pe care o pot da sentimentului acut de amintiri si frustrarii care vine o data ce ai impresia ca nimic nu mai e cum credeai ca poate fi si a fost.

Da, sunt altele care vin o data cu maturizarea, se numesc schimbari cu care trebuie sa te adaptezi si de care te poti bucura. Dar nu inseamna ca poti uita ceva ce a fost.

Sunt momentele in care iti dai seama si iti revin ca niste valuri cuvintele celor ce au trecut la randul lor prin procesul asta dureros- la varsta aia eram si eu… ce pacat ca nu mai am 20 de ani, ce m-as mai fi distrat eu acum daca mai aveam anii aia, ai sa intelegi tu ca nu va mai fi asa de la un timp incoace. Ii tin minte pe toti cei care mi-au zis toate acestea si circumstantele in care s-au zis. Pe atunci ziceam ca ei nu stiu ca eu pot fi altfel. Pe atunci nu intelegeam cum asa de la o zi la alta se poate schimba un om, se poate schimba totul. Pe atunci nu intelegeam ca de fapt nu era o zi…ci era un proces indelungat.

Acum resimt la fiecare party, fiecare cuvintel spus de altii care au trecut prin asta. (va urma)

Acum resimt nevoia acuta de a pleca, dar parca nu ar mai fi la fel. (va urma)

poate te intereseaza si asta:

Cine mai ramane in tara?

21 Oct

Ei bine, n-am mai scris demult. Nu aici, pe blogul meu.

Da, ma tot pregateam sa revin in forta cu o frumusete de articol, bine gandit, bine documentat. Intre timp mi-au venit si alte idei, asa ca am inceput mai multe worduri. Pana m-o lasat wordu nou de pe netbook, ca nu-i dau activation code. Asta-i alta problema. (cod anybody?)

Ce m-a facut sa scriu acum, despre total altceva? Furia. Invidia. Ciuda.

Toata lumea pleaca.

Asta n-ar fi o problema. Problema e ca eu stau.

Am tot povestit cu lume. Stiu, cu totii vor sa plece. Culmea e ca le si iese la majoritatea.

Mai stiti…e o sectiune si aci pe blog cu around the world si un folder mare cu acelasi titlu si pe facebook. Am tot fost plecata, am vazut particele din lume, pt cei 19 anisori cati aveam la vremea respectiva si atatea destinatii bifate, eu eram cea admirata, sau invidiata, ma rog.

Pana si eu ma invidiam. Ma simteam implinita, aveam povesti, aveam amintiri. Acum? Le-am spus de atatea ori incat nu mai au nici un farmec, iar amintirile..se duc incet incet. Am fost eu acolo? Uite…parca am vazut asta.

La un moment dat m-am saturat si parca nici o oportunitate ivita nu ma mai tenta, nu prea putea sa depaseasca ce am tarit deja. Am zis ca urmatoarea destinatie, care sanu fie de leasure sa fie una tare si sa merita si da… sa fie pe un termen mai lung. Inca caut acest loc si aceasta oportunitate. Sa nu credeti ca m-am obisnuit cu gandul ca mai raman.

Dar ma oftic tare cand mai aud ca pleaca cate unu. Si mai ales daca e unu de ala care n-a fost pana acuma. Care ma asculta cu admiratie, da zicea ca nu…ca nu-i genu. Da de aia’, 6 luni in Austria cu jobul, pica ca unse. Pe urma o perioada nelimitata in Germania, da cum sa nu ma duc daca pot? Ai fost in India vara asta?!? 4 luni in Spania. Ma asteapta 3luni si porma poate mai raman in Estul Spaniei. Si da..daca stau sa ma gandesc am vreo 5 personaje in Spania, pe care le urasc! Ati auzit?! mi ciuda pe voi de mor. Eu o sa indur iarna grea din tara si pt voi.

Nu mai zic de Londra, de my dearest friend care o facut si bebe acolo, ca sa fiu sigura ca nu se intoarce.

Pe urma de Danemarca, care pare-se o absorbit o gloata mare mare de studenti buni si cu chef de altceva.

Si inca nici n-am povestit cu alte persoane care si-au facut vacante, internshipuri, exchangeuri prin cine stie ce tari exotice.

Stiti ca vine iarna grea? Iar tu, Monica draga, cu Argentina… cred ca esti cea mai invidiata.

Unde mai pui ca printre taskurile mele zilnice trebuie sa citesc bloguri de calatorie, adica sa mai adun frustrari cu fiecare post. Omul asta e idolul meu. O sa-l intrec, da? Pana una alta o sa-i iau si eu un interviu, asa ca fiti cu ochii pe dazzle.

Daca aveti vreo oportunitate de plecare, sau vreo sclipire nebuna in care mai aveti nevoie de cineva dispus sa plece, do not hesitate to contact me. (da, da…cat se poate de job related- marketing…)

Pt cei care se simt, sau cei care pleaca: A se intelege frustrarea, care se traduce prin admiratie, adica prin ce ma bucur pt voi si as vrea sa am si eu parte de asa ceva. Nu ca voi sa nu aveti, dar vreau si eu ceva ca sa tac. Da, accept invitatii in vizita. Ups…stiu ca mi le-ati facut. O sa vin, candva…

poate te intereseaza si asta:

Webstock si Bucuresti

12 Sep

Se anunta o saptamana plina, asa cum sunt eu obisnuita.

Un drum lung si complicat, o noua vizita in capitala, o noua conferinta misto, noi oameni faini. :)

Drumul se anunta a fi inspre Bucuresti, mai trebuie sa-mi stabilesc locul de plecare.

Chiar asa: pleaca careva spre Bucuresti? (mai exact la Webstock… deci daca am fi pe 15 septembrie in Bucuresti ar fi numai bine) Plecarea poate fi dinspre Timisoara sau Cluj… preferabil TM ca mi-s prin Deva. Stiu si de initiativa lui Manafu si mai stiu si de proiectul foarte tare cumasina.net. – Inca n-am gasit nimic care sa ma ajute pe acolo, asa ca sper la ajutorul WoM (world of mouth)


Motivul: Webstock 10.

Se anunta a fi o editie foarte interesanta, nu doar pt ca ar fi toata spuma onlineului prezenta si toti cei interesati de online, ci pentru ca mai e o parte, care mie imi surade mult, prin speakerii alesi: Webstock Connections

Ma bucur tare ca pot sa particip.

Alte motive?

De parca Bucurestiul si multitudinea de oameni faini de acolo n-ar fi de ajuns. De abia astept sa ma vad cu o groaza de oameni interesanti la Webstock si pe urma incep intalnirile prin capitala. Meeting with the dazzling girls – that’s high on my list. Meetings with Pawnee people – ca stiinta-i importanta! Prevad o revedere a oamenilor faini cunoscuti in Vama – datorita iconcert.ro, mai exact Lucian. Va mai fi un meeting tare productiv cu schimb de idei si feedbackuri multe si marete cu Mihail, de la Blogway, sau de la lumebuna. Si I can’t wait s-o revad pe Oana mea scumpa si muncitoare, cu care sper sa ma vad mai mult decat pentru un noapte buna:))

Vestea si mai buna e ca aterizam in toiul Zilelor Bucurestiului-avem de unde alege program, locatii. Sunt deschisa spre propuneri si highlighturi in programul ala incarcat.

Motiv si mai de lauda: Dazzle la Webstock Awards

Printre nominalizariile la premii, ;a sectiunea de Publishing apare si Inflexiuni – cea mai tare emisiune de radio despre Antreprenoriat cu cine altcineva, decat cei mai tari oameni: Andrei Rosca (btw, si-a revenit pe partea de blogging – gasiti articole noi si postari mai frecvente pe blogul lui ;) ) si Mihai Stanescu.

Cum sa nu fiu mandra cand e parte din dazzle.ro? Asa ca sa ne uram noroc si tinem pumnii!

O sa incerc sa live-twitteresc de pe la Webstock si de pe contul de dazzle si de pe al meu.

As vrea sa cred ca o sa fie si un articol pe blog proaspat de acolo. Nu promit, dar voi face tot posibilul! Daca nu, facem cumva sa apara ceva pe dazzle!

Ne vedem in Bucuresti la Webstock!

poate te intereseaza si asta:

Vama Veche

25 Aug

La Marea Neagra. Pe litoralul romanesc. Reintalnire. Dupa 15 ani.

5 zile. Vama Veche. Stufstock.

Prima zi. Constanta – soferi idioti. Oferim cazare. Oameni ft neprietenosi. Mare linisita. Apa calda. Nisip mizerabil. Mucuri de tigara. Seminte. Volei. Scoici. Vant. Bolovani. Valuri. Au. Certuri. Baieti frumosi. Sani goi. Minge colorata. Scoici sparte. Pietre alunecoase. Inot. Banc de pestisori. Alge. Drum cu praf. Cladire colorata. Motoare. Piercuri. WC turcesc (wtf?!?!?). Gradina. Babe barfitoare. Teatru. Film – Nunta in Basarabia. Somn.

Trezire matinala. Raze sanatoase. Sunset Market. Nisip pe picioare. Twitter. Tweeple. SMSuri. Curiozitate. Cafea rece. iconcert Cafea slaba. Rock. Mult Rammstein. Barman roacker nostim, animator. Imi pare bine. Fata porno. La Galerii. Bere neagra. Blackberry. HTC. Iphone. Corby. E63. Twitter updates. Concerte. Cercei fara numar. Cunoscuti in multime. Refuz. Constiinta. Stres. Bronz neuniform. Funduri goale. Calcan imens. Vant. Valuri mari. Incadrare obscena. Twitter Mentions. Nisip in slipi. Piele de gaina. Slapi pierduti. Bronz uniform. Slapi recuperati. Money Channel pe telefon.

Mitocanu’. Moleseala. Expirat. Pantaloni scurti. Baieti inalti. Abordare comica. Absynth negru. Dans. RedBull. Poze. E.M.I.L . Pierdut parte din companie. Plimbat indelung. Frig. Stele. Evitare. Povesti. La Canapele. Adevaruri. Goblin. Bataie pe umar. Laura. Par lung si cret. Rasarit. Concluzii. Alta privire. Ramas bun in fata portii. Somn la 7 dimineata.

Trezit somnoros. 10 dimineata. Twitter. Vant. Valuri. Frig. Mangalia. Lotto 6 din 49. Greseala. Noroc. Nu mai fac. Neptun. Fara nori. Valuri mici. Seminte. Multe seminte. Cocalar cu cruce. Mai multe coji de seminte. Magic Fm. Urasc magic fm. My heart will go on. Adormit pe plaja.  Vama. Stufstock over. Expirat – gol. Somn.

Plaja – Vama. Nori desi. Neptun. Soare. Ulei. Topless. Inotat. Cercetari de marketing. Mailuri. Plaja. Telefon. Alexandra. Mi-e dor. Oboseala.

Ultima zi. La fel ca prima. Soare. UV. Ulei. Bronz. Valuri mici. Apa minunata. Poze. Dor. Bagaje. Drum bun. Drum lung. Acasa.

Cuvinte. La mare. august 2010

Atentie! Contine publicitate nemascata si neplatita. Branduri de locatii inventive: La …

poate te intereseaza si asta:

Romanii din Roma

6 Jun

Autobuzul 070 – sau mai bine zis autobuzul romanilor din Roma. Reclame bine targetate-in limba romana, oferta de cartele pt a suna ieftin in Romania.

Aveam 2 autobuze la dispozitie, si 070 era tare “neingrijit”- geamurile zgariate sau pline de mazgalituri, scaune patate si rupte.

Dupa episodul din statie cu “manelistul ordinar” m-am invatat minte sa nu mai vb urat de cei de langa ca sigur vorbesc romaneste.

Limba auzita si vorbita in acel autobuz era mereu romana cu acshient moldovenesc.

In continuare nu ne-am mirat sa auzim si fetele de la curatenie vorbind romaneste. Sau sa-i salutam pe cei ce ne pareau romani cu buna ziua si sa ne raspunda.

Majoritatea episoadelor pur si tipic romanesti s-au derulat tot pe autobuz si la mare. Am prins turisti clujeni si in rest oameni veniti la lucru. ‘sa moara tata familia mea! Sa moara fetita mea de n-am castigat! Aproape 3mii mah.’ si asa o tinut-o tot drumul: sa moara… Tipic romanesc.

Mi s-a parut interesant ca nu se arata dornici sa vb cu tine. Te prinzi ca-s romani daca-s mai multi, daca vb la telefon, sau vezi pe telefon ca scrie mai in loc de maggio, sau ii citesti dupa fatza si imbracaminte.

Ne-am decis sa mergem si la mare. Ne ducea tot acelasi autobuz si pana la final ne-am dat seama ca e folosit in cea mai mare parte doar de romani si poate de aia era atat de vandalizat. Era un soi de sat cu vile- castelfusano, unde probabil lucrau majoritatea romanilor. A ajuns la mare si incercam sa intram cumva pe plaje, doar ca in jur doar plaje private si hoteluri. Dam sa-ntrebam un om, ne raspunde romaneste si ne indruma mai incolo.

Mai incolo dam iara de doi oameni si prietena mea da sa vorbeasca cu ei in engleza. Si aia intreaba ca da de unde suntem si zicem ca Romania. „apai atunci de ce nu vorbim ashe?“

Toti muncitorii de acolo erau moldoveni, da „de aia adevarati de peste Prut, din Chisinau“ au tinut sa ne mentioneze cand i-am facut romani.

Macar au fost de treaba. Ne-au lasat pe plaja privata a hotelului unde lucrau sa bagam si noi dejtu in mare.

In concluzie, n-am prea auzit italiana. N-am simtit ca am fost plecate de acasa.

Suntem peste tot!

poate te intereseaza si asta:

s-a-ntamplat in Roma

4 Jun

Cum o fost la Roma? Unde te-ai bronzat asa? Ce-ai vazut?

Cam astea au fost intrebarile imediat ce m-am intors din vacanta mea de o saptamana in Roma. Raspunsul care-mi place cel mai mult, este evident: o sa citesti pe blog. De aia mi-am si facut blog, sa evit sa povestesc acelasi lucru la atatea persoane si pt ca aici ma asigur ca nu uit detaliile si am suport foto si linkuri:)

Am plecat oarecum spre necunoscut. Nici nu-mi doream tare mult sa vizitez Roma, aveam alte destinatii pe lista de anul asta. Nu eram sigura de cazare, doar ca e un camping, care arata bine in poze si nu bat detaliile de pe un site pe altul. Dar mare ne-a fost supriza. E mai bine cand ai asteptari mici, surprizele sunt si mai placute.

Mici patanii nostime.

Stam in aeroport si asteptam sa vina sa ne ia shuttelul care ne ducea direct la camping. Vine si ne spune ca mai trebui sa asteptam 2 persoane. Eh, la ce se pot gandi 2 gagici singure cu chef de vacanta?:P Sa vezi ce bunoci o sa fie si cum ne cuplam noi cu ei. Si au aparut intr-adevar doi bunoci. I-am studiat bine de la distanta. Pareau metrosexuali, atenti la vestimentatie. Hmm… dubiile incepeau sa creasca in mine da nu indrazneam inca sa o spun. Vin spre noi, hello hello. Trec in fata noastra si mi-e clar: sunt gay!! O si zic si se mira fetele mele. Du-te tu, asa frumosi si gay? Apai daca si aici intalnim doi tipi misto si astia is gay, nu prea avem noroc. Ia ghiciti, chiar aveam dreptate. In masina foarte confortabili unu cu celalalt se sprijina dragastos pe partener. La camping, ii cazeaza taman in casuta de langa noi. N-am reusit sa aflam ce natie is. Nu prea stiau engleza, gen deloc. How are you today? Oh, the place is perfect. S-a zis cu aventura noastra italano romantica.

Am patruns in Camping Fabulous. Niste copaci imensi umbreau intreagul loc, extrem de mare de altfel. Corturi mari, rulote, oameni de toate natiile si bungalows. Unul dintre ele era al nostru. 3 paturi, dulap, sertare, frigider, o baie dragutza cu dus. Just perfect! Aveam si masuta cu scaune afara, perfecte pt micul dejun si cafeluta in natura.

Cum era deja dupa-masa si n-avea rost sa patrundem in Roma am ales sa mergem la cumparaturi, sa cautam un supermarket. Stiam eu ca e ceva mall destul de aproape. Mergem in statie. Langa mine se pune un tipic de-al nostru. Ca de obicei sar cu gura: „ S’astia au manelari din astia ordinari?“ Baiatu avea ceva casti in ureche. Mama mi-a si dat un cot si pretena-mea mi-o zis sa tac ca ii de-a nostru.

Speram sa nu fi nimerit. Urcam in bus si baiatu langa mine. Noi ne tot intrebam cum e cu biletele si ne zice baiatu ca e bine asa intr-o romana perfecta. Am aflat ca-i din Botosani si de 7 ani lucra in Italia si ca lucreaza taman pe campusu nostru anul asta. A fost dragut, ne-a zis care-i statia la care trebuie sa coboram, de unde luam busul de intoarcere.

Poate totusi n-a auzit ce-am zis.

De atunci am invatat sa-mi tin gura si sa-mi dau seama care-s romani. Si erau multi!

poate te intereseaza si asta:

Camping Fabulous in Rome

4 Jun

Camping Fabulous is totally fabulous. Once you decide to visit Rome, the biggest challenge is finding a place to stay. Should it be in the center of the city or outside of it?

Definitely outside! It’s surprising how many campings you find with all kind of services. We chose Camping Fabulous, because it was well connected to the city, and had some pools there in the pictures.

It was confusing and until we got there, we expected the worst. So, the surprise was even bigger: huge area full of tents and bungalows, close to the sea, to the ‘hugest’ shopping center-EURoma2, tennis fields, volleyball, football.

We had a cute bungalow with 3 beds, fridge, bathroom, many closets and a nice table with chairs outside, perfect for breakfast in the nature. We had all kind of neighbors, from the cute gay couple to Indian families, punk couple, German old couple, Scandinavian girls. It was lots of life and plenty of multiculti in those 10 closest bungalows. On the whole campsite there was a great mixture of cultures in tents, bungalows, or even mobile homes. I can’t give you a number, but there was a whole little village in Camping Fabulous.

We only went out of our bungalow to scout the campsite the 3rd evening, cause we were dead tired the other days: visiting Rome can be pretty tiring. In the Amphitheater there was a show going on- games for children, dancing moves for everybody- a dj, Jessica and Alessia as animators. It was sooo much fun seeing how people of all kind of ages have fun. It’s what you see on Rai Uno. I grew up with the tv shows from that channel. All the people were full of joy, were dancing, singing, fooling around, playing all kind of funny games. That’s what we found on Camping Fabulous: lots of joy and fun.

Things to do:

Starting the next day we discovered more and more fabulous things around the camping. We spent 3 amazing days at the poolside – laguna pool and a semiolimpic pool, umbrellas, beds, palm trees, toboggan.

Every morning Jessica takes care that everybody looks like a topmodel with half an hour of  ‘aqua gym’. You can leave your kids with Allessia- she’s babysitting or making a programm at kids club.

If you get bored of lying in the sun, you can play tennis (8euro/h) or volleyball. Or maybe just read a book under the shadow of the trees. They have a very nice system over there: you can borrow books and magazines from there. You bring one and take another one in exchange. Pretty fabulous idea. It fits the whole camping idea. You have plenty of time on the campus to read, why not get a book from there if you only brought one with you?

There’s an internet point where the internet is pretty expensive imo: 2euro for an hour.

But who needs technology on such a fabulous camping that has so much to offer?

Every evening there’s a special program. They have a small info point where they pin the program for that day.

Not only children are pampered, couples can spend very nice their evenings.

One night we were surprised by some Latino dance lessons, but serious ones with an instructor.    A whole yard full of couples concentrated on learning the steps. Absolutely fabulous! We heard the music after we left for more than an hour, so I suppose the whole lesson lasted more than 3 hours.

On the next evenings there were games for couples or men vs. woman games, disco night. I wonder what else we missed, after we came home. I already miss that spirit. It’s a perfect getaway for at least one month.

Because my mother celebrated her birthday there she got a nice card on her bed and some gifts on the card: free ice-cream, an hour of free internet, a mini golf game and some other reductions.

So we learned to play mini-golf. It was soooo much fun, and that field was pretty tricky, but we hit some holes and laughed a lot.

There are some other information points alongside the tennis fields, little bungalows. There, you can find other destinations for the next vacation, with the same idea of a camping. I’m thinking of trying out the Camping idea in Prague (cause I just love that city and want to go back there), maybe in Berlin, and why not in other Italian cities, like Firenze or maybe going back to Camping Fabulous in Rome?!

Camping Fabulous was definitely the best choice for visiting Rome and having a relaxing time, a real vacation.

Other facilities on the Camping Fabulous

*there are also some minuses: the water. It’s either freezing or hot. It’s good to have a shower and water in the bungalow but it’s difficult to adjust the temperature of the water.

++ for those who choose the tents or have a mobile home there’s a huge bathroom in the middle of the camping, with showers and toilets, and it’s pretty clean. The pool has also very clean and nice toilets.

You can also find running water (taps) all over the camping, close to your tent, so that you can wash your dishes.

There’s a little supermercato where you find things, but they are pretty expensive. There are some other options for shopping (food) at EURoma2: Ipercoop – take the bus 709 or 070 and you’ll see on the left side the huge mall and people always stop there. You only have to cross the street and be careful not to miss the entrance and go thru the parking.

Another mercato is Elitte – we never went there, but it’s also close – you take the bus 070, from the station were you get off to get to the camping and go in the other direction, not Rome. You should see it on the left side. We found Carrefour on our way to the see – and it was the best choice.

Getting to Rome takes about 40 minutes- 15 minutes with bus 709 or bus 070 to Metro Station: EUR Fermi, and from there it depends what station you pick. To the Colosseum there are 10 stops, so, around 20 minutes.

To get to the sea there’s a bus- 070. It’s called litoranea. You just have to ask where to get off. It’s a half an hour way from the camping. There’s also a complicated way to get to the public beaches in Ostia. That’s some info you find at the Internet Point inside the Camping Fabulous.

–The staff wasn’t as nice as we expected. They don’t really like to talk in English, but we heard them talk in a perfect German or Dutch. But they don’t feel comfortable giving many infos in English, so they stick to answering your questions. I would have appreciated to get the information’s about the evening programs when we checked in, and to tell us to find the pools and the fields, cause we missed 2 evenings because we didn’t know that they were so nice and have a program and really take care of the campers. Or it would have been even better to find the information’s on the website. I’m a planned person and I hesitated when I had to pick the Camping Fabulous. I only picked it, cause it was in the nature, away from the city and I missed such a getaway. But if I knew all the nice things they organize and that they think about all the details I would have chosen it without thinking.

We were there from the 27th of May and 3rd June – and the weather and water were Fabulous! (also the prices (10 euro per bed/per night) were a little lower than during the season)

I hope this will make you think about trying out the Camping Fabulous, now that the real season just started.

Have a fabulous time!

poate te intereseaza si asta:

Mi-e dor

24 May

Mi-e dor de gogosile de la Donkin’Donuts, mai ales alea cu mar. Mi-e dor de cafeaua de la Seven Eleven in care puteam sa-mi pun toate siropurile posibile. Mi-e dor de coffetta irish cream. Pancakes. Daca le-ai mancat pe alea orihginale, cu unt, banane si sirop de artar, ti-ar fi dor, mie mi-e ft dor.

Mi-e dor de magazinele alea mari si multe. Mi-e dor de brandurile pe care noi nu le avem. Mi-e dor sa intru intr-un Pac Sun. Mi-e dor de Old Navy, de Aeropostale, de Delia’s, de American Eagle. Mi-e dor de CVS Pharmacy si toate farmaciile alea mari pliiiine de cosmetice.

Mi-e dor pana si sa ma lamentez ca fructele si legumele n-au acelasi gust. Dar as manca oricand o cutie de huge Blueberries sau Cherrys.

Mi-e dor de Milky Way – midnight Moon – special Editionul pe care l-am prins doar in vara aceea si era doar la One Dollar Tree.

Mi-e dor de bicicleta mea si de diminetiile in care o injuram si pedalam din greu.

Mi-e dor sa ies din casa, sa trec strada si sa fiu pe plaja. Mi-e dor sa intru intr-un imperiu in care forfoteste lumea si urca la cazinouri. Mi-e dor de scurtele clipe in care am putut sa analizez privirea lor nebuna si ambitia cu care se jucau la aparatele care ii falimentau sau ii fericeau cu cativa zeci de dolari.

Mi-e dor sa-mi beau cafeaua si sa ma uit la delfini.

Mi-e dor sa aranjam o excursie pana la outleturile din orasul de langa. Mi-e dor sa ma intorc obosita si plina de plase dupa o zi intreaga de „facut afaceri bune“ printre reducerile din magazine. Mi-e dor sa fie mereu reduceri exact la ce vreau eu sa-mi iau.

Mi-e dor sa  imi caut laptopul perfect.

Mi-e dor de one dollar menu de la Mc.

Mi-e dor de serile in care statea pe acoperis cu o bere proasta in mana si ne gandeam cat de dor o sa ne fie.

Mi-e dor de tuna salad. Mi-e dor de maioneza de la Mc pe care ti-o dadeau gratis simai buna ca aia nu este nicaieri in lume.

Mi-e dor de inghetata pe care mi-o dadea Brigdet.

Mi-e dor de prajiturile de la Bakery. Mi-e dor de acel tort de ziua mea, facut special din ciocolata, cafea si cocos pentru ca asa imi placea mie.

Mi-e dor de gastiile mele nebune cu care mai depanam din cand in cand in mod virtual amintiri.

Mi-e dor de peisajele unice si diferite, de strazile largi si masinile imense.

Mi-e dor pana si de negrii aia mari si jmecheri pe care ii mai vad acum in videoclipurile de pe MTV si ma gandesc cat de tipici sunt.

Mi-e dor sa-mi fac bagajele si sa-mi fac griji „oare cum o sa le car pe toate inapoi acasa“?!

Mi-e dor de americana aia stricata si de tendinta de a-i corecta sau de a prelua fix expresiile lor incorecte.

Mi-e dor de spaniola aia.

Mi-e dor de straziile alea pe care acum le vad doar in filme. Am fost si eu acolo, am fost si eu in New York, in Washiongton, in Miami. Ma doare de fiecare data cand le vad in filme, in videoclipuri… pentru ca… mi-e dor.

Si o sa-ti fie dor si tie. Chiar si cand o sa fii acolo o sa-ti fie dor, deoarece stii ca vei pleca. Gusta tot, bucura-te cat le ai, caci iti va fi dor dupa aia.

Chiar, tie de ce ti-e dor?

poate te intereseaza si asta:

al 2-lea job la The Chelsea Hotel

24 Apr

Toata vara a fost o lupta continua dupa al 2-lea, al 3-lea job. Mai ales ca aveai la ce porti sa bati.

Si astfel cam fiecare si-o gasit varii joburi: spalator de vase, housekeeping, pizzerie, inghetata. Si noi, trantorii ne-am gasit joburi platite bine in care ne plictiseaaam, at The Chelsea Hotel.

My American experience was about fun. Si mai ales inedit. Daca prima vara a fost about luxury, mult soare si plaja, a 2-a vara luxury a fost inlocuit cu fashion and style, soarele cu flashlights si plaja, cu cluburile din Manhattan sau AC.

Atlantic City cu siguranta nu e un oras linistit. Doar acolo vine toata coasta de Est pentru a se distra, Vegas style: a pierde sau a castiga bani la cazinouri, a se distra pe la private partyurile din hoteluri, a merge la eventuri pompoase.

The Chelsea Hotel era cu siguranta un ‘must enter and have some fun on the 5th floor’ –place. Iar noi, lucram acolo, stiam tot ce se intampla, tot ce se pregateste, cine vine, cums e distreaza, cat sta… Mai ales eu, care am trecut la turele de noapte aveam ocazia sa vad desfasurarea petrecerilor cap-coada. Am trecut de la parter la etajul 5, zona de entertainment a hotelului: restarurantul Chelsea Prime, loungeul, Games room, VIP loung  – cu dj desk si piscina cu bar pe terasa. Eu trebuia practice sa am grija ca totul sa fie in regula pe tot etajul, sa ma plimb, sa vad de baie- hartie, sapun, sa nu fie foarta stripita marmura din jur. Nimicuri, care-mi permiteau sa ma plimb si sa interactionez cu mai toata lumea.

Dap, de atunci si de acolo mi-am primit numele – social butterfly, vorbeam cu toata lumea, eram peste tot.

Imi placea in deosebi sa vorbesc cu Scott, “the night life consultant”. Da, exista un astfel de job. El e chitarist de formare, genul de om ajuns la 30 de ani, cu sotie si copil (o frumusete de fetita pe care o iubeste mult si despre care povesteste mult) care in tinerete a facut ocolul Statelor, cu chitara in brate in a van, with my band. Yep, tipica imagine a rockerului cu plete blonde si Vansuri in picioare. Ce m-a fascinat la el erau cunostiintele lui despre drum and bass. Era un American care nu doar cunostea genul, il gusta, ii placea si mi-a spus si ce-l lega de asta. Si-a cunscut sotia la “at a rave, in the dnb lounge”. How adorable can that be?

In afara de The Chelsea si-a petrecut cativa ani in Las Vegas, unde s-a ocupat de event management si tot asa, night life consultant.

Ce facea ca si night life consultant? Isi incepea ziua undeva pe la 13-14  cand somnoros cobora sa-si inceapa ziua la barul de la piscina. Interactiona cu clientii hotelui, incerca sa afle ce le place, ce nu, ce ar vrea. Dadea telefoane, semna hartiute. Mereu cu cate un pahar in mana. Si se facea seara, veneau invitatii, se ocupa de muzica, facea pe djul, avea grija de dj, cunostea toata spuna New Yorkului. Vorbea cu toti, bea si se distra. Si cand se termina era ultimul care parasea VIP loungeul, dupa ce strangea si inchidea dj deskul. De cele mai multe ori ii tineam de urat eu. Uneori mai statea si imi tinea si el mie de urat, caci de la 3-4 cand se terminau chefurile pana la 8 dmineata aveam de stat destul de singura pe acolo.

Asa am aflat povesti despre patronul hotelului, despre actionari, de ce veneau manechini si modele la chefuri, cine erau djii, cine erau vipurile… Vorbeam despre muzica. Mi-a facut cunostiinta si cu ceva dj si djitze, intr-o dimineata, la sfarsitul unui chef s-a lasat chiar cu dnb si mi l-a dedicat.  Chiar si acum mai povestim si-mi multumeste “for the good music u gave us, my wife loves it also.”

Mai urmeaza povesti si cu baietii mei cu care lucram in turele de peste zi- swinger shifts.

poate te intereseaza si asta:

Cum gasesti cazare in Atlantic City

24 Apr

Am ales modul aventuros pentru a 2-a vara de work and travel.  Angajator care nu ofera cazare. Ne-am cautat noi pe net, am gasit niste oferte – by the way: craigslist.org

Dar cum socotelile de acasa nu prea se potrivesc cu cele de acolo. Noroc ca am fost din nou un grup mare si unii s-au dus mai repede unii mai tarziu.

Daca ajungeti acolo si nu aveti cazare contact me, i might help you! ;)

Cei care s-au dus mai devreme au trebuit sa se descurce sa gaseasca ceva, cel putin ca noi sa stim unde sa mergem.

Si mare noroc ca am stabilit asa, ne-au spus pe net strada si numele pubului unde sa mergem.

Cu avionul pierdut si intarzierile nepuse la socoteala eu impreuna cu Bridget am ajuns undeva pe la ora 1 noaptea in Atlantic City. Mare greseala… dar mai conta? Nu stiam cat de periculos e orasul, deci nu ne era frica. Si cum eram atat de obosite cui ii pasa de pericolele strazii? Am pierdut un avion, ne-am pierdut in New York una de cealalata, am inghetat de frig pe Greyhound si am ajuns noaptea in statia de autobus din AC. Ce autobuze? Ce taxi?

Am luat-o pe jos. Si daca ma gandesc bine, am mers destul de mult cu trolerele dupa noi prin oras. Troleru lu Brigi era si stricat. Ne-am intalnit cu politie pe strada, era si normal, in rest era plin de lume, cluburi, negrii si noi cu bagajele… Ne-au spus incotro sa o luam, care e strada si am ajuns la motel-pubul cautat. O casuta draguta, aproape de plaja, veranda, banci, masuta. Ne-am pus joss i speram sa gasim pe cineva la receptie. N-am gasit si nu stiam cum sa intram in cladire. Am reusit totusi sa intram cu niste petrecareti care atunci intrau, dar nu ne-a trecut la nici care prin cap ca putem ajunge noapte sic a avem nevoie de un nr de camera, sau cel putin un etaj. Am inceput sa ne plimbam prin casa, care avea 2 parti, unele camere aveau bai pe corridor. Mare noroc ca fetele noastre au prin o astfel de camera, undeva la etaj, intr-un colt. Am gasit o baie si in baie am gasit o punga de Dero autentica pe care scria romaneste! Bingo. Una dintre cele 2 camere adapostea oamenii de care aveam noi nevoie. Am batut la usa care trebuia, am trezit lumea ne-a trimis in camera unde ne astepta colegul de camera. Si ne-am pus sa dormim. Ne-au trezit pelicanii: urasc acele animale galagioase, care se hranesc din gunoi si urla dis de dimineata. N-am crescut la tara, nu-s obisnuita nici cu gainile, dapai cu urleletele lor… A doua zi a inceput aventura, nu inainte de o masa romaneasca cu zacusa si salam, de acasa :D Au fost apreciate si savurate.

Au urmat cautarile pt o chirie, caci pubul se pare ca nu vroia 3 oameni intr-o camera de 2, ca am fi fost galagiosi, aburelii de genu care ne-au facut sa ne mutam. Nu mai stiu cat a durat cautarea, da in orice caz mai putin de o saptamana. Timp in care ne-am dus si la lucru, ne-am ales departamentele, am inceput trainingurile.

Am gasit un anticariat si cine ar fi crezut ca acolo de fapt e o mare afacere. Omul de acolo avea multe case pe straduta de langa pe care le dadea in chirie, la un pret bun. Zona buna, pret mic, ne-am gasit noua casuta.

Noua chirie: O casa veche, neingrijita cu 2 etaje si vreo… 10 apartamente. Unul de 2 camere era al nostru. Imparteam holul si baia cu un cuplu de batranei tipici: curiosi, bagaciosi. Erau de origine italiana, cel putin asa ne-au spus. Si veneau  in fiecare vara acolo si  trebuiau sa ne tina socoteala, la cati stam acolo, ne intrebau cum ne cheama, ce facem.

Ei bine, noi ne-am cazat oficial 4 oameni in 2 camere, pt ca mai multi nu ne lasau. Eram de fapt vreo 7 si in septembrie am ajuns sa fim vreo 9. Noroc ca unii lucrau noaptea si unii ziua. Ne-a facut rost de saltele, canapea, aveam frigider, dulap, am gasit lenjerie de pat, paturi. Ne-am descurcat si plateam vreo 40 de dolari pe saptamana si ajungea pe luna la vreo 160. Sper ca tin bine minte calculele. Omul vroia vreo 800 de dolari pe cele 2 camere, iar noi ne-am impartit bine. ;)

poate te intereseaza si asta:

Cum iti gasesti cazarea

5 Mar

Am ales modul aventuros pentru a 2-a vara de work and travel.  Angajator care nu ofera cazare. Ne-am cautat noi pe net, am gasit niste oferte – by the way: craigslist.org

Dar cum socotelile de acasa nu prea se potrivesc cu cele de acolo. Noroc ca am fost din nou un grup mare si unii s-au dus mai repede unii mai tarziu.

Cei care s-au dus mai devreme au trebuit sa se descurce sa gaseasca ceva, cel putin ca noi sa stim unde sa mergem.

Si mare noroc ca am stabilit asa, ne-au spus pe net strada si numele pubului unde sa mergem.

Cu avionul pierdut si intarzierile nepuse la socoteala eu impreuna cu Bridget am ajuns undeva pe la ora 1 noaptea in Atlantic City. Mare greseala… dar mai conta? Nu stiam cat de periculos e orasul, deci nu ne era frica. Si cum eram atat de obosite cui ii pasa de pericolele strazii? Am pierdut un avion, ne-am pierdut in New York una de cealalata, am inghetat de frig pe Greyhound si am ajuns noaptea in statia de autobus din AC. Ce autobuze? Ce taxi?

Am luat-o pe jos. Si daca ma gandesc bine, am mers destul de mult cu trolerele dupa noi prin oras. Troleru lu Brigi era si stricat. Ne-am intalnit cu politie pe strada, era si normal, in rest era plin de lume, cluburi, negrii si noi cu bagajele… Ne-au spus incotro sa o luam, care e strada si am ajuns la motel-pubul cautat. O casuta draguta, aproape de plaja, veranda, banci, masuta. Ne-am pus joss i speram sa gasim pe cineva la receptie. N-am gasit si nu stiam cum sa intram in cladire. Am reusit totusi sa intram cu niste petrecareti care atunci intrau, dar nu ne-a trecut la nici care prin cap ca putem ajunge noapte sic a avem nevoie de un nr de camera, sau cel putin un etaj. Am inceput sa ne plimbam prin casa, care avea 2 parti, unele camere aveau bai pe corridor. Mare noroc ca fetele noastre au prin o astfel de camera, undeva la etaj, intr-un colt. Am gasit o baie si in baie am gasit o punga de Dero autentica pe care scria romaneste! Bingo. Una dintre cele 2 camere adapostea oamenii de care aveam noi nevoie. Am batut la usa care trebuia, am trezit lumea ne-a trimis in camera unde ne astepta colegul de camera. Si ne-am pus sa dormim. Ne-au trezit pelicanii: urasc acele animale galagioase, care se hranesc din gunoi si urla dis de dimineata. N-am crescut la tara, nu-s obisnuita nici cu gainile, dapai cu urleletele lor… A doua zi a inceput aventura, nu inainte de o masa romaneasca cu zacusa si salam, de acasa :D Au fost apreciate si savurate.

Au urmat cautarile pt o chirie, caci pubul se pare ca nu vroia 3 oameni intr-o camera de 2, ca am fi fost galagiosi, aburelii de genu care ne-au facut sa ne mutam. Nu mai stiu cat a durat cautarea, da in orice caz mai putin de o saptamana. Timp in care ne-am dus si la lucru, ne-am ales departamentele, am inceput trainingurile.

poate te intereseaza si asta:

Cum iti gasesti cazarea w&t

5 Mar

Am ales modul aventuros pentru a 2-a vara de work and travel.  Angajator care nu ofera cazare. Ne-am cautat noi pe net, am gasit niste oferte – by the way: craigslist.org

Dar cum socotelile de acasa nu prea se potrivesc cu cele de acolo. Noroc ca am fost din nou un grup mare si unii s-au dus mai repede unii mai tarziu.

Cei care s-au dus mai devreme au trebuit sa se descurce sa gaseasca ceva, cel putin ca noi sa stim unde sa mergem.

Si mare noroc ca am stabilit asa, ne-au spus pe net strada si numele pubului unde sa mergem.

Cu avionul pierdut si intarzierile nepuse la socoteala eu impreuna cu Bridget am ajuns undeva pe la ora 1 noaptea in Atlantic City. Mare greseala… dar mai conta? Nu stiam cat de periculos e orasul, deci nu ne era frica. Si cum eram atat de obosite cui ii pasa de pericolele strazii? Am pierdut un avion, ne-am pierdut in New York una de cealalata, am inghetat de frig pe Greyhound si am ajuns noaptea in statia de autobus din AC. Ce autobuze? Ce taxi?

Am luat-o pe jos. Si daca ma gandesc bine, am mers destul de mult cu trolerele dupa noi prin oras. Troleru lu Brigi era si stricat. Ne-am intalnit cu politie pe strada, era si normal, in rest era plin de lume, cluburi, negrii si noi cu bagajele… Ne-au spus incotro sa o luam, care e strada si am ajuns la motel-pubul cautat. O casuta draguta, aproape de plaja, veranda, banci, masuta. Ne-am pus joss i speram sa gasim pe cineva la receptie. N-am gasit si nu stiam cum sa intram in cladire. Am reusit totusi sa intram cu niste petrecareti care atunci intrau, dar nu ne-a trecut la nici care prin cap ca putem ajunge noapte sic a avem nevoie de un nr de camera, sau cel putin un etaj. Am inceput sa ne plimbam prin casa, care avea 2 parti, unele camere aveau bai pe corridor. Mare noroc ca fetele noastre au prin o astfel de camera, undeva la etaj, intr-un colt. Am gasit o baie si in baie am gasit o punga de Dero autentica pe care scria romaneste! Bingo. Una dintre cele 2 camere adapostea oamenii de care aveam noi nevoie. Am batut la usa care trebuia, am trezit lumea ne-a trimis in camera unde ne astepta colegul de camera. Si ne-am pus sa dormim. Ne-au trezit pelicanii: urasc acele animale galagioase, care se hranesc din gunoi si urla dis de dimineata. N-am crescut la tara, nu-s obisnuita nici cu gainile, dapai cu urleletele lor… A doua zi a inceput aventura, nu inainte de o masa romaneasca cu zacusa si salam, de acasa :D Au fost apreciate si savurate.

Au urmat cautarile pt o chirie, caci pubul se pare ca nu vroia 3 oameni intr-o camera de 2, ca am fi fost galagiosi, aburelii de genu care ne-au facut sa ne mutam. Nu mai stiu cat a durat cautarea, da in orice caz mai putin de o saptamana. Timp in care ne-am dus si la lucru, ne-am ales departamentele, am inceput trainingurile.

poate te intereseaza si asta:

second w&t experience – Atlantic City

4 Mar

Atlantic City oras al contrastelor

A doua vara a fost mult mai tare din mai multe puncte de vedere, dar clar nu se compara cu zona din Florida de care mi-e dor si acum.

Cat am fost in Naples ni s-a zis ca suntem niste norocosi, ca am prins cea mai tare zona din America. Noua ni s-a parut frumos, minunat, dar plictisitor.

Ei bine, pt asta a fost a 2-a vara totalmente contrastanta. Un oras plin de viata, de impuscaturi, de cazinouri, de droguri. Un oras al contrastelor prin definitie – Atlantic City –micul Las Vegas.

Depinde pe care parte a semaforului stai: Daca vrei sa te duci spre ocean ai in fata o imagine de vederi – lumini, lux, cazinouri, hoteluri impunatoare. Daca stai cu spatele la ocean si la toate hotelurile glamoroase vezi reversal medaliei. Casute tipice pt New Jersey, alea cu veranda, din lemn ciudat, destul de asemanatoare unele cu celelalte, care se intrec in nivelul de darapanaturi. Daca de o parte vezi turisti si oameni pusi pe distractie, pe partea cealalta vezi oameni satui de cazinouri, care si-au dat si ultimii bani pe jocuri si pe bautura, pentru ca ambele dau dependenta, ambele duc la o stare avansata de nebunie.

Atati oameni ciudati si nebuni la un loc poti vedea doar acolo. Aproape in fiecare statie era nebunul locului, femei sau barbati homeless, care vorbesc singuri pe strada, care arata aiurea, care sunt jegosi…

Mexicani, negrii, oameni imbatraniti inainte de vreme, alcolizati la mijlocul zilei…

As putea imparti acel oras in vreo 3 parti, sau poate chiar 4. In afara de impartirea in 2 pe orizontala, adica ce e pe plaja si ce e mai departe de plaja, sunt niste segmente. (va propun sa consultati google mapsu in timp ce va dau indicatiile ;) ) O parte mai linistita care duce spre Margate, Ventnor si Ocean City, unde se termina si seria de hoteluri si sunt casute mai frumoase si strazi mai ingrijite.

Vine partea centrala, unde am stat si noi, peste drum de Tropicana, la 3 minute de minunatul hotel unde am lucrat – The Chelsea. E sa nu credeti ca am stat in lux.

Urmeaza o parte dubioasa, in care am fost sfatuiti sa nu prea mergem si cum suntem copii ascultatori nu prea am pasit pe acolo, prea des. Aveam niste prieteni romani care stateau pe acolo si carora le era cam frica de vecinii negri amenintatori… Aceasta parte era impartit tot in mod contrastante in casute albe si curate, cartier al politistilor si cartierul cel mai periculor, al negrilor, dealeri de droguri. Stiau si politistii de xistenta lor, si ei de existent politistilor si totusi dealurile aveau loc pe strada, la lumina zilei. Negresele copile cu copii la randul lor, cu burtile la gura… Banuiesc ca ati vazut filme de genul. Realitatea e cam aceeasi.

poate te intereseaza si asta: