RSS Feed
Twitter
Atlantic City oras al contrastelor
A doua vara a fost mult mai tare din mai multe puncte de vedere, dar clar nu se compara cu zona din Florida de care mi-e dor si acum.
Cat am fost in Naples ni s-a zis ca suntem niste norocosi, ca am prins cea mai tare zona din America. Noua ni s-a parut frumos, minunat, dar plictisitor.
Ei bine, pt asta a fost a 2-a vara totalmente contrastanta. Un oras plin de viata, de impuscaturi, de cazinouri, de droguri. Un oras al contrastelor prin definitie – Atlantic City –micul Las Vegas.
Depinde pe care parte a semaforului stai: Daca vrei sa te duci spre ocean ai in fata o imagine de vederi – lumini, lux, cazinouri, hoteluri impunatoare. Daca stai cu spatele la ocean si la toate hotelurile glamoroase vezi reversal medaliei. Casute tipice pt New Jersey, alea cu veranda, din lemn ciudat, destul de asemanatoare unele cu celelalte, care se intrec in nivelul de darapanaturi. Daca de o parte vezi turisti si oameni pusi pe distractie, pe partea cealalta vezi oameni satui de cazinouri, care si-au dat si ultimii bani pe jocuri si pe bautura, pentru ca ambele dau dependenta, ambele duc la o stare avansata de nebunie.
Atati oameni ciudati si nebuni la un loc poti vedea doar acolo. Aproape in fiecare statie era nebunul locului, femei sau barbati homeless, care vorbesc singuri pe strada, care arata aiurea, care sunt jegosi…
Mexicani, negrii, oameni imbatraniti inainte de vreme, alcolizati la mijlocul zilei…
As putea imparti acel oras in vreo 3 parti, sau poate chiar 4. In afara de impartirea in 2 pe orizontala, adica ce e pe plaja si ce e mai departe de plaja, sunt niste segmente. (va propun sa consultati google mapsu in timp ce va dau indicatiile 
) O parte mai linistita care duce spre Margate, Ventnor si Ocean City, unde se termina si seria de hoteluri si sunt casute mai frumoase si strazi mai ingrijite.
Vine partea centrala, unde am stat si noi, peste drum de Tropicana, la 3 minute de minunatul hotel unde am lucrat – The Chelsea. E sa nu credeti ca am stat in lux.
Urmeaza o parte dubioasa, in care am fost sfatuiti sa nu prea mergem si cum suntem copii ascultatori nu prea am pasit pe acolo, prea des. Aveam niste prieteni romani care stateau pe acolo si carora le era cam frica de vecinii negri amenintatori… Aceasta parte era impartit tot in mod contrastante in casute albe si curate, cartier al politistilor si cartierul cel mai periculor, al negrilor, dealeri de droguri. Stiau si politistii de xistenta lor, si ei de existent politistilor si totusi dealurile aveau loc pe strada, la lumina zilei. Negresele copile cu copii la randul lor, cu burtile la gura… Banuiesc ca ati vazut filme de genul. Realitatea e cam aceeasi.
Posted in 
Tags: 
