visa-> dropbox
7 Jan
A urmat viza. Porcaria aia care m-am tot rugat s-o scoata si la noi sa mai pot pleca fara work & travel si pe care inca nu au scos-o… Nu-I greu de luat viza, nici macar in anul I nu mi-a fost greu. Si pe atunci cerintele erau de medie peste 9, acum scazand la peste 7 daca nu ma insel. Nu mi-a fost greu nici a 2-a oara, intruneam toata conditiile, mai ales ca m-am intors la timp. Si totusi emotiile existau pt ca scenariu se pot face: daca nu mi-o dau pt ca am mai fost o data si mi-o ajuns. Si acum imi fac scenariu ca poate zic ca as merge a 3-a oara si n-ash fi la fel de proasta sa ma intorc…
Intrebari la viza: Ce studiezi, ce materii faci si daca iti plac, unde te duci, daca ai mai fost si ce o sa faci.
Sau unde ai mai fost, cum de nu te duci tot acolo si gata. Parca a 2-a oara a durat si mai putin – 1 minut…
Mai exista si alte intrebari, depinde pe cine prinzi – fiind mai multe ghisee si unii fiind considerati mai a naibii, altii mai draguti – e o loterie la o adica, totul tine de noroc de fapt legat de work & travel.
but good news: Dropobox
Bilete de avion rezervate – de preturile cele mai mici s-au ocupat tot cei de la American Experience, au ei tot felu de intelegeri si discouturi pt grupuri mari si experienta si minuni de genu. Deci si din punctu asta de vedere vi recomand.
Traseu1: Bucuresti- Frankfurt – Miami ( da… Intr. Airport MIAMI!!!)
Parca n-as vrea sa-mi amintesc de drumul spre Bucuresti, de mustele din Otopeni si de mizeria de acolo – sa fim seriosi, acum chiar am cu ce compara aeroportul. Chiar daca am fost prima oara intr-un aeroport parca am stiut ca e nasol si ca se poate mai bine. A urmat Frankfurt – care daca nu ma insel este cel mai mare aeroport din Europa, si daca cumva e Heathrow, am fost in urmatorul an si acolo 
Misto aeropoartele astea gigantice: iti trebe ceva orientare in spatiu si atentie distributiva sa stii „now where?“, sau spirit de moment sa te iei dupa turma cand iesi din chestiile alea care te transporta intre terminale si cand se urca sau coboara scari. Ideea de baza cred ca e viteza, sa fi pe faza ce fac cei din jurul tau sis a fi cu ochii mai mult pe sus decat pe joss i sa nu te apuci sa citesti chiar tot. sa ai in cap diresctia ta, terminalul, ora exacta. Ma rog, e o chestie de moment, te descurci.
Si daca nu te descurci, mai rau decat sa pierzi zborul nu se poate. Si nici aia nu e tocmai rau. Am patit-o in Heathrow. Si e o poveste care merita spatiul ei propriu.
No comments yet