Archive | Books RSS feed for this section

Fooled by randomness

24 Feb

Am citit cartea pentru ca am vrut tare mult sa vad cat de genial e autorul asta si cum e cu fenomenul asta al intamplatorului.

De fapt, am vrut sa citesc The Black Swan, de acelasi Nassim Taleb, cartea care l-a pus in lumina refelctoarelor. E cartea pe care o tot da ca si exemplu Andrei Rosca, fenomenele de care se leaga el ca sa explice anumite treburi. Pai daca e, sa spun asa cartea de capatai a lui Andrei, cum sa nu o citesc? Am vazut-o in romana intr-o librarie si am vrut sa mi-o iau, dar am zis ca mai bine vad daca o gasesc in engleza. Gasita si (more…)

poate te intereseaza si asta:

Eleganta ariciului

17 Feb

Am terminat-o plangand. Stiam ca o sa plang. Am fost avertizata ca e trista. Am trait cu impresia ca va avea un alt sfarsit, pe care nu vroiam sa-l accept, dar m-a surprins.

As fi vrut totusi sa nu aiba sfarsit, sa nu se termine paginile, s-o pot lua in mana de cate ori simteam nevoia. Am inceput-o cu o sete teribila si m-am lasat purtata in lumea cuvintelor frumoase si putin uzate in vocabularul nostru. Am fost absorbita in lungimea si profunzimea frazelor. Am avut tendinta de multe ori sa imi ridic ochii si sa interpretez cu propria-mi gandire cele gandite cele doua personaje. Am recitit multe fraze, doar pentru ca erau un exercitiu superb de alaturare a cuvintelor, dadeau un inteles ne mai gandit parca si citindu-le te duceau exact pe taramul nebanuit, dar parca atat de cunoscut. Am ajuns rapid la jumatate si deja simteam ca trebuie sa iau doze mai mici, sa apelez la ea cand aveam nevoie si simteam nevoia sa ma aduca in stari detasate de realitate.
2 personaje, 2 povesti ce mergeau in paralel, singura alaturare pur vizibila din punct de vedere al proximitatii: o scara de bloc a bogatasilor.
Banal, ori profund?
Asta se intreaba si micuta inteligenta de 12 anisori. Daca unele lucruri la care se gandeste ea sunt banale, sau au ele o profunzime de care nu suntem noi constienti.
Asta te poti intreba si tu in timp ce ai inceput s-o citesti. De ce te-ar interesa ce debiteaza o copila rasfata cu ganduri de suicid? Pentru ca ea … (more…)

poate te intereseaza si asta:

Nemultumirile tuturora

18 Dec

Se pare ca suntem foarte nemultumiti de noi insine, de planurile pe care ni le facem si de faptul ca nu ne putem tine de ele. Probabil ca e si perioada cand incepem sa ne punem mai multe intrebari, cand aruncam actiunile noastre de peste an intr-o balanta pentru a vedea ce am reusit sa facem si ce n-am reusit. Se nasc sentimente de frustrare. “S-a mai dus un an si n-am reusit sa-mi gasesc jobul visat, nu m-am tinut de mersul la sala, nu am slabit cele 2 kilograme ci am pus unul, nu am ajuns nici in vacanta visata si habar nu am ce fac de revelion.“

Nu zic ca nu sunt si multumiti de viata lor, care au reusit mai multe decat si-au propus, insa marea majoritatea sunt constienti ca pot mai multe. La NetCamp am participat la workshopul neconventional al lui Vlad Stan si acolo mi s-a confirmat printre multe maini ridicate faptul ca multi nu sunt multumiti de ceea ce fac si sunt constienti ca pot mai mult, ca schimbarile ar putea sa vina mai usor. (more…)

poate te intereseaza si asta:

Rochia cea noua – povesti de viata

26 Oct

De mult nu m-am mai asezat sa scriu despre o carte in momentul in care am terminat-o.

Rochia cea noua mi-a placut. E genul de carte a carui final te face sa retraiesti intreaga actiune la alte cote, sa faci acele legaturi si acele clickuri care sa iti lase impresia finala a unei carti bune.

Si intr-adevar, judecandu-i structura, e un roman studiat, atat de bine scris, incat nu-ti dai seama pe parcursul relatarii ca e structurat circular. Ca de fapt tu retraiesti amintirile unei femei, care la randul ei retraieste amintirile familiei ei, mai exact a unchiului ei. Un fel de rama in rama. Un amestec de trecut, prezent, viitor si gandurile asupra acestor spatii temporale. (more…)

poate te intereseaza si asta:

Dragostea dureaza x ani

20 Feb

O carte care te rascoleste de la inceput doar prin titlul ei. A naibii, asa sa fie? Dureaza doar 3 ani (in care in primul an iti cumperi mobila, in al 2-lea o muti si in al 3-lea o imparti) ? Poate nici atat, sau doar atat… O carte care la inceput, cu fiecare pagina, fiecare fraza te face sa te simti mai puternic in nefericirea ta.

Da asa e: fericirea nu exista, dragostea este imposibila si nimic nu e grav.

De ce ne-am imbata cu povesti daca chiar asa e. Daca si tu te simti mizerabil, sau daca te simti dator societatii ca nu te-ai indragostit, te face sa te simti mai destept ca n-ai facut-o tocmai pt ca ai anticipat ca nu merita sa o faci. Te face sa te simti mai bine pt ca nu te simti la fel de prost cum se simte el. Ca nu apelezi la bautura, droguri si femei ieftine ca sa iesi din starile care au pus stapanire pe el in ruma unui divort.

E o incursiune intr-o minte care a luat-o razna, pt ca a dat voie inimii sa o ia razna. Imi si imaginez cum a fost scrisa cartea, sirul de ganduri care il macinau zilnic puteau fi insirate pe tastatura intr-un ritm alert si dramatizarea se facea cu fiecare cuvant pus astfel incat sa creada pana si el ca sufera mai mult decat o facea de fapt.

Este de confundat cu vocea aberatiei noastre. Ne ia valul cand nu se intampla cum vrem noi. Simtim cum pierdem pamantul de sub picioare cand suntem parasiti. Dramatizam. Profitam de tot si avem ganduri sinucigase. Ajunge sa-l citim, pt a incerca totusi sa nu mai facem asta… dar e ciclica treaba  Asta inseamna viata de adult: sa construiesti castele de nisip, dupa care sa le calci in picioare si sa repeti operatia iar si iar, cand stii ca oceanul le-ar fi daramat oricum.

Suferinta lui il face sa vada realitatea asa cum este de fapt, crunta daca nu te poti adapta.

El s-a adaptat APARENT societatii in care traim, dar recunoaste si el ca e usor sa-ti faci o imagine, sa pari barbatul de success, care se distreaza, care cunoaste pe toata lumea, care este admirat si dorit, care insa nu este deloc asa, este un lup singuratic care reuseste sa-I prosteasca pe toti, in afara de el insusi.

Barbatul este un animal nesatisfacut care ezita intre mai multe frustrari.

O minunata descriere a barbatiilor feroce din ziua de azi – acei bad boys care …

… critica dragostea sunt, bineinteles, cei care au cea mai mare nevoie de ea. Si cu siguranta asta face si el. O critica si tanjeste dupa ea.

Dragostea este problema oamenilor care nu au probleme.

Cu cat cauti mai tare pasiunea, cu atat esti mai dezamagit cand dispare.

Plictiseala e aia care trebuie sa fie starea normala, iar pasiunea, cireasa de pe tort.

Dragostea nu are punctuatie. Asta ar explica vreo 5 pagini de ganduri insirate fara vreo lege sintactica, manate de sentimente.

Pt a fi fericit, trebuie sa fi fost foarte nefericit. Fara ucenicia durerii, fericirea nu este solida. Dragostea nu dureaza decat daca fiecare ii cunoaste pretul si e mai bine sa-l platesti dinainte, altfel risti sa achiti nota ulterior. Noi nu am fost pregatiti pt fericire, fiindca nu am fost obisnuiti cu nefericirea. Am crescut in religia confortului.

Fericirea este tacerea nefericirii

Nu este decat un voiaj prelungit si pus pe hartie care se vinde pentru ca stie sa desparta doua casnicii si totusi sa aiba un happy ending care…te surprinde si te dezgusta in acelasi timp. De fapt se poate trece peste toate aceste sentimente intr-un mod alert, in cateva zile. Doar ca oamenii se pricep sa fie masochisti, sa vrea sa sufere, sa vrea sa iubeasca, sa vrea sa scrie carti.

In al 3lea an ai o veste buna si una rea. Cea bun: nevasta-ta dezgustata te paraseste. Cea rea: incepi o noua carte.

mai multe sau alte pareri sunt si aici

poate te intereseaza si asta:

Ultimul barbat american

14 Dec

Am tot cautat o recenzie ca lumea, se pare ca inca nu exista.

Cartea a fost din nou o surpriza placuta ambalata in hartie de sperante desarte. Adica, stiam despre carte, stiam ca e buna, stiam ca vreau sa o citesc, insa mi-am dat seama ca nu-mi place subiectul – era vb despre un tzaran American, cu apucaturi de om de padure… la prima vedere.

Dandu-i o sansa cartii am descoperit niste aspecte usturatoare: masculinitate, perfectionism bolnav, insuccese in relatie, influenta parintilor asupra personalitatii, natura…

….o parte bine reprezentata de psihologie, in mai multe forme, personala, a relatiilor atat interumane cat si a relatiilor intre sexe opuse, am descoperit tema atat de in voga a zilelor astora – natura si cat de multe putem sau nu vrem sa facem de fapt ca sa o salvam, despre evolutia omului in general si multe semne de intrebare daca nu cumva este vorba despre o involutie.


Cam multe in aceasta carte a lui Elizabeth Gilbert . Sa le luam pe rand:

Natura pe cale de disparitie

Din titlul cartii, Ultimul barbat american, am zice ca specia barbatiilor americani ar fi pe cale de disparitie.

De fapt, toata cartea e un elogiu adus naturii si omului care incearca din rasputeri sa ramana un om care stie sa pretuiasca natura.

Ecologia – ultimul strigat al modei. Totusi, nu intelege ce legatura are aceasta mica manie reciclationista cu avantul hamesit al industriei, cu suprapopularea si consumerismul frenetic care defines cultura noastra.

Este urmarit pe traseul lui spre a construi o utopie naturala. Le demonstreaza tuturora ca e posibil si in secolul asta nebun in care traim, sa respiram mai ushor, sa fim aproape de natura. Oaza lui de natura pura esteo tabara, un adapost unde are si oaspeti tratati regeste si ucenici pe care ii instruieste in cel mai drastic fel. Isi vede visul cu ochii – isi impartaseste viziunea tuturora, realizeaza ca schimba vietiile multora si totusi nu poate schimba lumea. Si totusi nu e fericit…

Dragostea nu este o prioritate

Dar se simte cand e lipsa de ea. De aici si nefericirea lui cea mai mare.

Acest personaj unic, sau ultim cum este intitulat este unul nefericit. Chiar daca isi urmeaza visul, chiar daca este constient ce lucruri deosebite reuseste el sa faca, chiar daca stie ca nu sunt multi ca el, chiar daca e mereu in natura si nu se delasa placerilor consumeriste si injositoare, totusi nu este fericit. Nu isi gaseste jumatatea. In drumul sau spre implinire isi gaseste multe jumatati, care se dovedesc a nu fi nici macar sferturi.

De ce oare? Pe langa ca e ciudat si total devotat naturii, si-a gasit si variantele feminine la fel de hippy sau pur si simplu indragostite de acest aer deosebit pe care il emana Eustace. Eu ma tot miram cate au suportat femeile alea alaturi de el – facut de supa de veverite, scormonit dupa oase in pamant…etc… (cititi daca vreti sa vedeti ca mai exista si de astea neemancipate:P).

Si totusi lui Eustace nu se dovedeau a fi perfecte, el nereusind sa bifeze toate casutele pe lista lui:

“Foarte sanatoasa, graieste lista. Apoi:
Deschidere pentru intimidate
Frumoasa
Increzatoare si interesata de sexualitate
Credinta/orientare spiritual.
Entuziasta si hotarata sa poarte de grija, calitati ale personalitatii femeii traditionale.
Inclinata spre un stil de viata ne-material, valori
Sensibila, increzatoare, orientate, plina de energie, sprijin pozitiv si aptitudini sociale
O persoana independent si capabila, care are puterea de a se lega adanc in uniuniea sacra a casatoriei.
Sa vorbeasca mai multe limbi straine
Sa lucreze in domeniul artistic sau sa fie interesata de arta – dans, teatru, literatura, arte vizuale, etc.
Pasiunea pentru familie – o prioritate
Sa aprecieze gestionarea rationala a banilor
Sa-I placa munca: organizarea fermei/gestiunea terenurilor/gradinarit.
Lista interminabila.Vi-l puteti imagina insusi pe Dumnezeu insusi dand din cap cand I s-ar inamana o astfel de comanda, zicand: Imi pare rau, amice, nu aveam asa ceva in stoc.
Dar Eustace e mult mai optimist decat Dumnezeu si mult mai sigur decat Dumnezeu.
Imi pare rau dar nu asa functioneaza dragostea. – Majoritatea oamenilor nu au nevoie sa bifeze calitati ale oamenilor, urmarind o lista de inventar; oricine stie cand e indragostit.”

Autoarea isi da seama deci, ca e gresit, undeva in adancul lui stie si el ca cere imposibilul, insa fiind un perfectionist nu admite ca e imposibil, ci trebuie gasit, educat, pastrat…sau va trai mereu singur. Pana la 40 de ani nu a bifat mai multe casute, probabil doar le-a crescut numarul…

Perfectionismul –> nefericire?!

Cati dintre noi nu acuzam un defect grav, si anume perfectionismul? Si cat de paradoxal e faptul ca e un cuvant cu conotatii cat se poate de poztive, si totusi, ca si orice altceva, dus la extrem devine ceva cat se poate de negativ?

Acest personaj este intruchiparea perfectionismului si a nefericirii in acelasi timp. O simte el, o simt femeile din jurul lui, o simt ucenicii lui, o simte calul sau fidel, o simte autoarea.

Acest perfectionism isi are radacinile in relatia defectuoasa cu parintii lui. Asteptariile prea mari ale parintilor pot duce la o ambitie constructiva a copiilor pana la un perfectionism bolnav. Asta s-a intamplat si aici. A fost obligat sa faca totul perfect, repede, mult prea devreme pentru varsta lui – in orice ar fi intreprins, fie ca era vb de matematica sau altele. Pedepse crunte care l-au intarit. O mama grijulie care a vazut el un om care va reusi multe si un tata care i-a spus ca va fi mereu un pierzator.

Toate actiunile intreprinse mai tarziu in viata au fost doar pentru a-i demonstra tatalui ca e bun si mamei ca nu se insala in privinta lui. Toate le-a facut pentru a capta atentia tatalui…

A reusit sa capteze totusi si atentia celor din jur, a presei, a Americii intregi. Astfel a ajuns sa fie un erou, un ultim barbat american, intr-o carte scrisa intr-un stil jurnalistic aparte, avand calitatiile unei anchete bine observate, sustinuta de obiectivism si totusi provocand subiectivism propriu fiecarui cititor in parte.

Si tu te poti regasi in anumite ipostaze…




poate te intereseaza si asta:

Twitterul prosteste si Facebookul te desteapta

7 Sep

Acuz probleme grave de memorie!  (stiu ca si tu ai probleme – dar sa stii ca au o cauza… afli mai incolo)

Habar nu am ce am facut ieri. Stiu ca am intrat pe o groaza de siteuri si am citit niste chestii interesante.

“Ce chestii?” “aaa… stai sa vad in del.icio.us care mi-o captat atentzia si ma uit si in history daca vrei sa stii chiar tot.

De fapt ai primit sigur pe twitter linku ala tare… si tzi-am mai zis cine ce linkuri tari o mai pus pe acolo.”

Mda…am intrat si eu p twitter si am citit o groaza de chestii

Sa nu mai vorbim de viata reala in care chiar ca nu prea stiu ce se intampla… oare ce zi era azi?

Pierderi de memorie. Mai bine zis memorie de fooooarte scurta durata.
Si asta se cam intampla din cauza ca ma simt destul de coplesita de informatie, care pare ca nu conteneste sa ne domine. Ma rog, pe unii…ca altii n-au treaba cu ce se mananca – e bine si in necunoastere. Si e si mai sanatos.

E de vina stresul, clar. El e mereu acuzat. Sa zicem ca n-as avea motiv de stres… Doar ca nu pot sa inghit toata informatia pe care as vrea-o, ca nu ma pricep la toate addonsurile, ca nu tzin minte numele celor de pe twitter, ca nu tzin minte linkuri, ca uit de zile de nastere astea ar fi singurele cauze ale stresului…

Dar nici nu ma mir. Pt ca chiar avem de toate ca sa ne ajute sa ne relaxam memoria- sa fim pasivi la informatii – sa le receptam, dar sa nu lucram cu ea.

Dar iti vine sa crezi ca poate fi de vina si Twitterul?? Cel putin asha arata niste studii si un articol

On Twitter you receive an endless stream of information, but it’s also very succinct. You don’t have to process that information. Your attention span is being reduced and you’re not engaging your brain and improving nerve connections.” That may be true, and while looking at Twitter like a zombie for the better part of the day is probably bad for you, if you mix it up with other online activities – such as Facebook – I doubt you’ll see any negative effects.

Cica ar fi mai sanatos Facebooku – adica fix acolo unde pierzi mai mult timp. Si pe urma te mai si enervezi ca l-ai pierdut cu chestii neimportante – cu teste si alte aplicatii, joculete si te mai miri ce tzi-o mai trimis prietenii.

Dar se pare ca fix aceste chestii interactive sunt bune. Ele iti pun in miscare mai mult creierul decat linkurile pe care doar dai click pentru a citi multe chestii pe care oricum le uiti repede.

As zice foarte repede… Mai stii ce am scris mai sus?

aaa… era sa uit! Mi-am terminat si minunata carte Analistul – John Katzenbach. E ciudat ca toate au legatura in vietiile astea ale noastre. Eu sunt tot mai afectata de pierderi de memorie, sau mai bine zis imi dau seama cat de usor uit detalii, si parca am citit cartea asta sa-mi intareasca si mai mult crezul ca eu chiar uit multe, fata de doctorul Ricky care are o tzinere de minte fantastica si un simt al detaliulul salvator de viata.

Read the book!!! merita! Cel putin iti mai misca mintea in timp ce o citesti – asta daca nu incerci sa dai paginile cat mai repede ca sa afli ce se intampla mai incolo.

poate te intereseaza si asta:

Mcdonaldizarea societatii

27 Dec

o realitate care ne conturba, sau imbraca vietiile. o scurta recenzie a unei carti captivante- dar de la Moshu:)

E poate doar un alt nume pentru fenomenul de globalizare, americanizare, coca-colonizare, fordism…
Traim intr-o societate condusa de tot ceea ce sta la baza mancarii rapide.
Teoria rationalitatii elaborata de Max Weber este intr-un fel readusa in atentia noastra, insa George Ritzer actualizeaza birocratia la o tendinta mult mai actuala, si anume la aceasta imensa industrie a fastfoodlui.
O scurta privire peste curpinsul acestei carti ne releva realitati ale societatii pe care o traim si fapte care ne intereseaza. Toate par sa mearga dupa modelul bine instaurat de acest restaurant devenit celebru tocmai pt calitatiile pe care le stapaneste si le transmite si celorlalte institutii:
Eficienta, Calculabilitatea, Previzibilitatea, Controlul prin tehnologii neumane, Irationalitatea rationalitatii
Aceste cuvinte cheie reusesc sa ne schimbe viziunea asupra vietii, sa ne adapteze la o viata pe care vrem de fapt sa incepem sa o traim astfel. O viziune aproape apocaliptica, hilara si totusi atat de reala.
Se tot vorbeste despre o noua era, un nou secol in care traim, in mare caracterizat de viteza si de stres. Si atunci trebuie sa facem ceva sa fim eficienti. Renuntam la ce nu este atat de important. Am inceput cu mancarea. Cine mai are timp sa gateasca, cand mama e o femeie de cariera mai nou? Cand fugi de la o intalnire la alta, stii traseul la cel mai apropiat mac. Cand agenda ti-este plina, mana pe volan sau pe telefon cealalta mana tine bine un sandwich, nu s-ar descurca cu o fruculita, cutit sau chiar si o farfurie.
Incepem sa fim din ce in ce mai calculati, cu banii nostrii si mai ales cu timpul nostru.
Cand totul tinde sa fie atat de planificat in noul haos care ne curpinde, cui I-ar placea sa mai dea peste imprevizibil. “Mall-ul este un loc ferit de ploaie”. Este un capitol pe care citindu-l ne dam seama ca preferam sa facem ceea ce stim, sa avem de a face cu lucruri cunoscute. Sa mancam de la Mc Donald’s pt ca stim ca vom primii cartofi de aceeasi marime si burger cu acelasi gust.
Multi suntem scalvii tehnologiei intr-un timp istoric in care robii nu fac parte din scara ierarhica, si totusi, ca si angajati sau clienti, tot cu acest titlu putem fi “innobilati”.
Titlul antagonic al capitolului “Irationalitatea rationalitatii” atrage si are o ironie pe care sunteti liberi sa o savurati singuri.
Si fiecare capitol in parte va lasa cu semne de intrebare si exclamare cand cititi ceea ce poate stiati si nu realizati. Ce avem? Ce vrem? Si ce primim? Stim oare ca, de fapt tot noi muncim mai mult cand asteptam la cozi pt mancarea “rapida” si ne luam singuri cele necesare precum servetele, ketchup, sau sucuri de la dozatoare si cand tot noi strangem dupa noi si mai si platim pentru niste servicii care nu ne sunt acordate?
Ca urarile de bun venit, de plecare sau din timpul unei zile sunt doar niste replici invatate si spuse mecanic cu zambete false, asta daca ele exista?
Casutele bifate din testele grila masoara oare cunostiintele acumulate de studenti?
Construirea caselor in doi timpi si trei miscari se si pierd la suflul unui vant mai puternic intr-un timp si mai scurt?
autorul mai poate sa mentioneze cateva industrii care reusesc sa scape de acest fenomen intr-un scurt capitol “Frontierele mcdonaldizarii”.
Spre finalul delicios, dar gras in calorii care se vor resimtii in viitor, ni se ofera totusi si un ghid practic de supravietuire in aceasta casa a lui Ronald care reusheste sa-si mareasca acoperisul peste acest glob pamantesc.
Au trecut cativa ani buni din 95, de cand a vazut lumina tiparului aceasta carte si noi continuam sa traim in aceasta societate, sa-I intensificam aceste caracteristici. “Mc Donaldizarea societatii” doar ne ajuta sa constientizam ceea ce facem, sau ce am facut ca sa ajungem aici. Si chiar si cu un grad mai ridicat de constientizare tot suntem neputinciosi in fata acestei forte. Aceasta este si concluzia autorului…

and take a look:

http://publicintellectual.wordpress.com/2008/07/18/nanny-state-rhetoric-and-the-mcdonaldization-of-citizenship/

poate te intereseaza si asta:

Frederic Beigbeder – 29.9

2 Nov

so this is the author of the book 29.9

the title has actually many formes. it depends from the country. originally it was “99 francs”

i’ll paste a short review. and i promise i will write my own review someday. cause this book really deserves it.

i’ll discuss in different posts some lines that marked me and will mark u too:P i bet

the author is actually an adveritising man – (sure u say, when u know me:) it’s all about advertisng in my head… actually in the whole world:P)

he is also a sniffer:)) cocaine … that’s from the many colored lines that seem not to have anything in common

what am i doing? reveiling too much of the content. let’s take it step by step

first pasting a review..if i find one that’s not in french…bleax can’t understand anything….

“Octave seems to have everything going for him: a good mind, a great job in advertising, a lavish apartment, girls, and a cocaine habit he can afford. But it soon becomes clear that he also has a serious problem with his life. From the moment when he storms out of the offices of a lucrative client after daubing the word pigs all over the walls with his own blood things begin to spiral dangerously out of control. The top men in advertising? Theyve already started the third world war he claims. This belief inevitably spurs him on from violent words to violent deeds, stopping at nothingnot even murder. An explosive subject and one of the most caustic authors of his generation make 9.99 a truly unforgettable read.”

amazon review – not satisfying at all! i am sure now that i will do a decent review to this god damn good book and publish it somewhere on this vast internet..cause there is notting much in it …:P

poate te intereseaza si asta: