Telefonul. Cea mai mare sursa de stres
2 Feb
Te-ai intalnit cu o veche prietena si n-ati mai povestit demult. Normal ca te opresti cu ea si abia ti-a spus ca are un iubit nou cand…vibreaza, suna si stii ca e undeva prin geanta. Scuze, scuze, dar trebuie sa raspund. Unde-i?! E prea mare geanta… Da, e important telefonul cu detalii de care ai nevoie. Iti dai ochii peste cap, nu poti fi atenta la ce-ti spune cel de la capatul firului pentru ca vezi ca prietena ta se plictiseste. Repezesti omul de la telefon si-i promiti ca-l suni mai incolo. Normal ca uiti si-ti amintesti abia cand te va suna din nou. Daca o va face peste o luna te vei simti si mai prost ca ai uitat sa suni si fiecare sunet iti prelungeste stresul: “sa raspund, sa nu raspund?!”.
Esti la birou si-ti suna telefoanele non-stop. De la primul sunet tresari si te intrebi cine mai vrea ceva de la tine.
Esti in mijlocul conversatiei pe un telefon, cu un ochii in mail, cand suna celelalt telefon.
Atentia ta? Nu e deloc distributiva, este undeva pe la zero. Ai mii de hartiute, post-ituri, mazgalituri in colturile foilor importante… Suna din nou. Nu, nici macar nu e al tau. E al colegei. Mai apoi suna fixul care vreau tot cu colega, dar tot tu trebuie sa raspunzi sa-I spui sa sune din nou. Si o va face, doar ca a ta colega va fi tot ocupata, tot vorbind la mobil.
Chiar era important ce vroia colegul sa-i zica colegei? DELOC. Vroia sa o anunte ca i-a trimis mail. E chiar asa de necesar sa faca asta cand ne-am obisnuit destul de bine cu mailul astfel incat daca nu-I dam refresh, atunci sigur mutam pe el destul de des, incat sa vedem aproape instant noul mail. S-au inventat chiar si notificarile, care cu un sunet tot stresant te anunta ca ai mai primit un mail. Ce daca nu e important, tocmai ti-a saltat atentia. Si inca un sunet. Un pic diferit. Ah, e un mesaj. Oare cine se gandeste la mine? S-a emis factura… neimportant. Ce faceam?!
“Ah… daca te mai uiti mult la telefonul ala o sa ti-l iau. Sau mai bine ma duc acasa si te sun pentru ca sigur vei fi mai atenta la mine.“ Am fost amenitata astfel de mai multe ori, pentru ca e chiar important sa vad cine ce a mai scris pe twitter, si pt ca am un mesaj pe facebook si sigur nu poate astepta pana ajung acasa. Ce daca esti Bieber si eu Selena?!
Asadar, telefonul este cel mai mare factor de stres din viata oricui. Mai ales cel mobil. Pe care nu-l gasesti mai niciodata cand suna. Care suna intotdeauna cand mergi la baie, ori faci dus, ori pur si simplu il uiti in geanta pe hol. Care te tine ocupat cand ai putea face altceva. Care aduce doar mai multe intrebari si mai multa munca si complica ceea ce ai putea rezolva cu un singur mail.
Stiti zicala aceea cu vorba volent? Pai chiar asa e. Mai ales cand nu are nimeni un loc special amenajat si o stare perfecta pentru raspuns la telefon. Nu, de cele mai multe ori nu esti atent la ce-ti spune omul de la celalalt capat, pt ca tocmai te-a intrerupt din ceea ce faceai tu deja. Inca nu aveam un creier atat de evoluat care sa poata face switch la fel de repede cum faci tu alt tab de la o fereastra la alta.
Scuteste-ma de telefon daca imi poti spune intr-un mail pe scurt ceea ce vrei de la mine. La fel, da-mi un feedback tot in scris, ca sa-l retin si ca sa-l pot analiza in liniste, fara sa ma suni sa-mi spui ca ai mai adaugat ceva la cerinte. Apasa send doar atunci cand stii sigur ca ai recitit mailul si ai atasat tot. Nu ma intreba daca am primit mailul printr-un nou telefon. Daca ai formulat mailul astfel incat sa stiu ca ai nevoie de o confirmare urgenta, fi sigur ca-ti voi da un reply cu confirmarea.
Ah da. Daca ma vezi online pe chatul de pe facebook, ori available pe mess, mai degraba iti voi raspunde acolo, decat daca ma faci sa tresar la auzul telefonului, intrebandu-ma ce-I asa de grav incat sa merite sa imi caut telefonul.
…imi place sa vorbesc la telefon atunci cand stiu sigur ca e cea mai scurta si sigura cale de a primi un raspuns de care am nevoie. Dar si atunci prefer parca sa dau un mesaj ca sa nu fiu intruziva in munca celuilalt, sa-i dau libertatea de a-mi raspunde cand are vreme.
Imi place sa raspund atunci cand n-am mai vorbit demult si mi-e dor de vocea ta si ai sa-mi povestesti ceva hazliu care o sa ma destinda. Sau cand ai o problema si vrei sa te descarci si stii ca te pot ajuta.
