SocialButterfly

Ai mai luat si tu tzepe de la alimentara de la colt care si-o pus supra prêt pe Cola, nu? Ori la ceva tricou, care acum la reduceri e mult mai ieftin.

Dar la achizitii online? Parca sunt si mai multe povesti triste, nu-I asa? De obicei vin produsele prea tarziu, sau deloc.

Voi rememora cu durere ultimul caz, cel mai nefericit, cand e vorba totusi de o suma subtantiala. Acuma, oricat as fi eu de virtuala, sociala si crescuta cu atata multimedia, am avut mereu reticente fata de banii care se plimba virtual. Probabil ca mi se trage de la niste fosti colegi din scoala care se pricepeau a naibii de bine la siretlicuri de astea de a scoate bani de pe cardurile altora.

Mie nu mi s-a intamplat pe plaiurile mioritice nefericirea, ci pe taramul tuturor posibilitatilor, in State.

S-acum va mai zic o noutate. Existau tablete cu mult dinainte sa exista minunatul Ipad, ori Dell ori…orice e acuma copie la al de dinainte.

Era vara lui 2008, la a 2-a experienta a mea cu SUA. Aveam laptop misto luat cu o vara inainte si la revenire visam la altceva, mai mic, dar totusi mai mare decat un smartphone, care sa aiba wifi si sa pot edita si documente pe el, sa pot citi si pdfuri. Un fel de mini-laptopo-ebook-reader. (nu stiam atunci nici de reader). Tot cautand pe net am aflat ca (more…)

poate te intereseaza si asta:

• vezi in search sau in arhiva

Dar totusi ce-I cu dorul asta pe care il tot intensific prin discutii si prin ganduri insirate pe aici? Pana la urma nici nu e bine spus mi-e dor. Mi-e dor acesta e la un timp trecut. Mi-e dor sa ma pot transpune in exact aceeasi bula temporala in care am fost – acum 3, respectiv 4 ani, sa pot cumva retrai acele momente.
Acum in schimb e mai degraba curiozitatea cea care ma macina. E acel ce ar fi fost daca as fi ramas acolo sau daca m-as fi intors pentru a 3-a oara. Oricum, ar fi fost altfel decat pentru ceilalti.
N-am fost singura, am fost o gramada care am trecut prin aceleasi plecari, aceeasi aventura. Am fost in jur de 38 cei care am plecat deodata si am fost cazati in acealasi minunat La Costa Circle. Pe fiecare l-a marcat altfel experienta. De cateva zile stau si incerc sa-mi dau seama cum. Scenariile sunt variate. Facebookul imi da raspunsurile.
Stiu cel putin 2 persoane care s-au intors si si acum scrie la Lives in Naples. Uneia nu i-a luat mult sa-si dea seama ca vrea sa se intoarca, a facut-o imediat urmatoarea vara cand a terminat scoala. S-a intors pentru ca (more…)

poate te intereseaza si asta:

• Calatoritul da dependenta si ridica semne de intrebare
• Cum gasesti cazare in Atlantic City
• Cum iti gasesti cazarea
• Cum iti gasesti cazarea w&t
• second w&t experience – Atlantic City

Nici nu stiu daca mi-e dor de State, sau de ceea ce a insemnat pentru mine. Cu siguranta nu ar mai fi aceeasi experienta a 3-a oara, pentru ca ar fi un total alt context. Acelasi cu siguranta n-ar mai putea fi.

Dar mi-e totusi dor de toate de care mi-era dor si acum cateva luni. In plus, mi-e dor de acel moment din viata, cand inca nu stiam tot ce stiu acum, cand urma sa am acele experiente care m-au adus aici. Stiu doar ca eram atat de copila, in cautare de altceva, pentru ca stiam ca e altceva si ca pot face ceva ce imi propun, ca ambitia imi poate satisface setea de explorare.

Nu degeaba am fost fan inrait Jules Verne cand eram mica. Spuneam intr-una ca o sa ajung si eu sa am aventuri pe o insula pustie. Ei bine, a fost o insula mare…un continent chiar, care n-a fost deloc pustie – a fost o altfel de lume. Cu siguranta a insemnat explorare, probabil cel mai degraba sufleteasca. Nu, nu stiam atunci ca vreau alte chestii, ca sunt in cautare de ceva, abia in timp mi-am dat seama ce a insemnat sa vreau sa plec, sa o fac si sa imi largesc orizonturile.

Eh, ce mare lucru sa trec oceanul si sa lucrez o vara intreaga, pe bani americani si sa cunosc alta lume, sa stiu ca exista diferente culturale? Asa gandeam atunci, plecarea cu work and travel era o oportunitate interesanta, pe care de ce as pierde-o? de multe ori mi-am dat seama ca a fost (more…)

poate te intereseaza si asta:

• vezi in search sau in arhiva

Mi-e dor de gogosile de la Donkin’Donuts, mai ales alea cu mar. Mi-e dor de cafeaua de la Seven Eleven in care puteam sa-mi pun toate siropurile posibile. Mi-e dor de coffetta irish cream. Pancakes. Daca le-ai mancat pe alea orihginale, cu unt, banane si sirop de artar, ti-ar fi dor, mie mi-e ft dor.

Mi-e dor de magazinele alea mari si multe. Mi-e dor de brandurile pe care noi nu le avem. Mi-e dor sa intru intr-un Pac Sun. Mi-e dor de Old Navy, de Aeropostale, de Delia’s, de American Eagle. Mi-e dor de CVS Pharmacy si toate farmaciile alea mari pliiiine de cosmetice.

Mi-e dor pana si sa ma lamentez ca fructele si legumele n-au acelasi gust. Dar as manca oricand o cutie de huge Blueberries sau Cherrys.

Mi-e dor de Milky Way – midnight Moon – special Editionul pe care l-am prins doar in vara aceea si era doar la One Dollar Tree.

Mi-e dor de bicicleta mea si de diminetiile in care o injuram si pedalam din greu.

Mi-e dor sa ies din casa, sa trec strada si sa fiu pe plaja. Mi-e dor sa intru intr-un imperiu in care forfoteste lumea si urca la cazinouri. Mi-e dor de scurtele clipe in care am putut sa analizez privirea lor nebuna si ambitia cu care se jucau la aparatele care ii falimentau sau ii fericeau cu cativa zeci de dolari.

Mi-e dor sa-mi beau cafeaua si sa ma uit la delfini.

Mi-e dor sa aranjam o excursie pana la outleturile din orasul de langa. Mi-e dor sa ma intorc obosita si plina de plase dupa o zi intreaga de „facut afaceri bune“ printre reducerile din magazine. Mi-e dor sa fie mereu reduceri exact la ce vreau eu sa-mi iau.

Mi-e dor sa  imi caut laptopul perfect.

Mi-e dor de one dollar menu de la Mc.

Mi-e dor de serile in care statea pe acoperis cu o bere proasta in mana si ne gandeam cat de dor o sa ne fie.

Mi-e dor de tuna salad. Mi-e dor de maioneza de la Mc pe care ti-o dadeau gratis simai buna ca aia nu este nicaieri in lume.

Mi-e dor de inghetata pe care mi-o dadea Brigdet.

Mi-e dor de prajiturile de la Bakery. Mi-e dor de acel tort de ziua mea, facut special din ciocolata, cafea si cocos pentru ca asa imi placea mie.

Mi-e dor de gastiile mele nebune cu care mai depanam din cand in cand in mod virtual amintiri.

Mi-e dor de peisajele unice si diferite, de strazile largi si masinile imense.

Mi-e dor pana si de negrii aia mari si jmecheri pe care ii mai vad acum in videoclipurile de pe MTV si ma gandesc cat de tipici sunt.

Mi-e dor sa-mi fac bagajele si sa-mi fac griji „oare cum o sa le car pe toate inapoi acasa“?!

Mi-e dor de americana aia stricata si de tendinta de a-i corecta sau de a prelua fix expresiile lor incorecte.

Mi-e dor de spaniola aia.

Mi-e dor de straziile alea pe care acum le vad doar in filme. Am fost si eu acolo, am fost si eu in New York, in Washiongton, in Miami. Ma doare de fiecare data cand le vad in filme, in videoclipuri… pentru ca… mi-e dor.

Si o sa-ti fie dor si tie. Chiar si cand o sa fii acolo o sa-ti fie dor, deoarece stii ca vei pleca. Gusta tot, bucura-te cat le ai, caci iti va fi dor dupa aia.

Chiar, tie de ce ti-e dor?

poate te intereseaza si asta:

• My American experiences
• Cum gasesti cazare in Atlantic City
• Al 2-lea job
• to di AIPORT!
• visa-> dropbox

Toata vara a fost o lupta continua dupa al 2-lea, al 3-lea job. Mai ales ca aveai la ce porti sa bati.

Si astfel cam fiecare si-o gasit varii joburi: spalator de vase, housekeeping, pizzerie, inghetata. Si noi, trantorii ne-am gasit joburi platite bine in care ne plictiseaaam, at The Chelsea Hotel.

My American experience was about fun. Si mai ales inedit. Daca prima vara a fost about luxury, mult soare si plaja, a 2-a vara luxury a fost inlocuit cu fashion and style, soarele cu flashlights si plaja, cu cluburile din Manhattan sau AC.

Atlantic City cu siguranta nu e un oras linistit. Doar acolo vine toata coasta de Est pentru a se distra, Vegas style: a pierde sau a castiga bani la cazinouri, a se distra pe la private partyurile din hoteluri, a merge la eventuri pompoase.

The Chelsea Hotel era cu siguranta un ‘must enter and have some fun on the 5^th floor’ –place. Iar noi, lucram acolo, stiam tot ce se intampla, tot ce se pregateste, cine vine, cums e distreaza, cat sta… Mai ales eu, care am trecut la turele de noapte aveam ocazia sa vad desfasurarea petrecerilor cap-coada. Am trecut de la parter la etajul 5, zona de entertainment a hotelului: restarurantul Chelsea Prime, loungeul, Games room, VIP loung  – cu dj desk si piscina cu bar pe terasa. Eu trebuia practice sa am grija ca totul sa fie in regula pe tot etajul, sa ma plimb, sa vad de baie- hartie, sapun, sa nu fie foarta stripita marmura din jur. Nimicuri, care-mi permiteau sa ma plimb si sa interactionez cu mai toata lumea.

Dap, de atunci si de acolo mi-am primit numele – social butterfly, vorbeam cu toata lumea, eram peste tot.

Imi placea in deosebi sa vorbesc cu Scott, “the night life consultant”. Da, exista un astfel de job. El e chitarist de formare, genul de om ajuns la 30 de ani, cu sotie si copil (o frumusete de fetita pe care o iubeste mult si despre care povesteste mult) care in tinerete a facut ocolul Statelor, cu chitara in brate in a van, with my band. Yep, tipica imagine a rockerului cu plete blonde si Vansuri in picioare. Ce m-a fascinat la el erau cunostiintele lui despre drum and bass. Era un American care nu doar cunostea genul, il gusta, ii placea si mi-a spus si ce-l lega de asta. Si-a cunscut sotia la “at a rave, in the dnb lounge”. How adorable can that be?

In afara de The Chelsea si-a petrecut cativa ani in Las Vegas, unde s-a ocupat de event management si tot asa, night life consultant.

Ce facea ca si night life consultant? Isi incepea ziua undeva pe la 13-14  cand somnoros cobora sa-si inceapa ziua la barul de la piscina. Interactiona cu clientii hotelui, incerca sa afle ce le place, ce nu, ce ar vrea. Dadea telefoane, semna hartiute. Mereu cu cate un pahar in mana. Si se facea seara, veneau invitatii, se ocupa de muzica, facea pe djul, avea grija de dj, cunostea toata spuna New Yorkului. Vorbea cu toti, bea si se distra. Si cand se termina era ultimul care parasea VIP loungeul, dupa ce strangea si inchidea dj deskul. De cele mai multe ori ii tineam de urat eu. Uneori mai statea si imi tinea si el mie de urat, caci de la 3-4 cand se terminau chefurile pana la 8 dmineata aveam de stat destul de singura pe acolo.

Asa am aflat povesti despre patronul hotelului, despre actionari, de ce veneau manechini si modele la chefuri, cine erau djii, cine erau vipurile… Vorbeam despre muzica. Mi-a facut cunostiinta si cu ceva dj si djitze, intr-o dimineata, la sfarsitul unui chef s-a lasat chiar cu dnb si mi l-a dedicat.  Chiar si acum mai povestim si-mi multumeste “for the good music u gave us, my wife loves it also.”

Mai urmeaza povesti si cu baietii mei cu care lucram in turele de peste zi- swinger shifts.

poate te intereseaza si asta:

• Cum gasesti cazare in Atlantic City
• unpaid internship
• Internshipuri dincolo – Europa si SUA
• second w&t experience – Atlantic City
• Filmulete pline de amintiri w&t

Am ales modul aventuros pentru a 2-a vara de work and travel.  Angajator care nu ofera cazare. Ne-am cautat noi pe net, am gasit niste oferte – by the way: craigslist.org

Dar cum socotelile de acasa nu prea se potrivesc cu cele de acolo. Noroc ca am fost din nou un grup mare si unii s-au dus mai repede unii mai tarziu.

Daca ajungeti acolo si nu aveti cazare contact me, i might help you!

Cei care s-au dus mai devreme au trebuit sa se descurce sa gaseasca ceva, cel putin ca noi sa stim unde sa mergem.

Si mare noroc ca am stabilit asa, ne-au spus pe net strada si numele pubului unde sa mergem.

Cu avionul pierdut si intarzierile nepuse la socoteala eu impreuna cu Bridget am ajuns undeva pe la ora 1 noaptea in Atlantic City. Mare greseala… dar mai conta? Nu stiam cat de periculos e orasul, deci nu ne era frica. Si cum eram atat de obosite cui ii pasa de pericolele strazii? Am pierdut un avion, ne-am pierdut in New York una de cealalata, am inghetat de frig pe Greyhound si am ajuns noaptea in statia de autobus din AC. Ce autobuze? Ce taxi?

Am luat-o pe jos. Si daca ma gandesc bine, am mers destul de mult cu trolerele dupa noi prin oras. Troleru lu Brigi era si stricat. Ne-am intalnit cu politie pe strada, era si normal, in rest era plin de lume, cluburi, negrii si noi cu bagajele… Ne-au spus incotro sa o luam, care e strada si am ajuns la motel-pubul cautat. O casuta draguta, aproape de plaja, veranda, banci, masuta. Ne-am pus joss i speram sa gasim pe cineva la receptie. N-am gasit si nu stiam cum sa intram in cladire. Am reusit totusi sa intram cu niste petrecareti care atunci intrau, dar nu ne-a trecut la nici care prin cap ca putem ajunge noapte sic a avem nevoie de un nr de camera, sau cel putin un etaj. Am inceput sa ne plimbam prin casa, care avea 2 parti, unele camere aveau bai pe corridor. Mare noroc ca fetele noastre au prin o astfel de camera, undeva la etaj, intr-un colt. Am gasit o baie si in baie am gasit o punga de Dero autentica pe care scria romaneste! Bingo. Una dintre cele 2 camere adapostea oamenii de care aveam noi nevoie. Am batut la usa care trebuia, am trezit lumea ne-a trimis in camera unde ne astepta colegul de camera. Si ne-am pus sa dormim. Ne-au trezit pelicanii: urasc acele animale galagioase, care se hranesc din gunoi si urla dis de dimineata. N-am crescut la tara, nu-s obisnuita nici cu gainile, dapai cu urleletele lor… A doua zi a inceput aventura, nu inainte de o masa romaneasca cu zacusa si salam, de acasa Au fost apreciate si savurate.

Au urmat cautarile pt o chirie, caci pubul se pare ca nu vroia 3 oameni intr-o camera de 2, ca am fi fost galagiosi, aburelii de genu care ne-au facut sa ne mutam. Nu mai stiu cat a durat cautarea, da in orice caz mai putin de o saptamana. Timp in care ne-am dus si la lucru, ne-am ales departamentele, am inceput trainingurile.

Am gasit un anticariat si cine ar fi crezut ca acolo de fapt e o mare afacere. Omul de acolo avea multe case pe straduta de langa pe care le dadea in chirie, la un pret bun. Zona buna, pret mic, ne-am gasit noua casuta.

Noua chirie: O casa veche, neingrijita cu 2 etaje si vreo… 10 apartamente. Unul de 2 camere era al nostru. Imparteam holul si baia cu un cuplu de batranei tipici: curiosi, bagaciosi. Erau de origine italiana, cel putin asa ne-au spus. Si veneau  in fiecare vara acolo si  trebuiau sa ne tina socoteala, la cati stam acolo, ne intrebau cum ne cheama, ce facem.

Ei bine, noi ne-am cazat oficial 4 oameni in 2 camere, pt ca mai multi nu ne lasau. Eram de fapt vreo 7 si in septembrie am ajuns sa fim vreo 9. Noroc ca unii lucrau noaptea si unii ziua. Ne-a facut rost de saltele, canapea, aveam frigider, dulap, am gasit lenjerie de pat, paturi. Ne-am descurcat si plateam vreo 40 de dolari pe saptamana si ajungea pe luna la vreo 160. Sper ca tin bine minte calculele. Omul vroia vreo 800 de dolari pe cele 2 camere, iar noi ne-am impartit bine.

poate te intereseaza si asta:

• Cum iti gasesti cazarea
• Cum iti gasesti cazarea w&t
• second w&t experience – Atlantic City
• Al 2-lea job
• to di AIPORT!

Am ales modul aventuros pentru a 2-a vara de work and travel.  Angajator care nu ofera cazare. Ne-am cautat noi pe net, am gasit niste oferte – by the way: craigslist.org

Dar cum socotelile de acasa nu prea se potrivesc cu cele de acolo. Noroc ca am fost din nou un grup mare si unii s-au dus mai repede unii mai tarziu.

Cei care s-au dus mai devreme au trebuit sa se descurce sa gaseasca ceva, cel putin ca noi sa stim unde sa mergem.

Si mare noroc ca am stabilit asa, ne-au spus pe net strada si numele pubului unde sa mergem.

Cu avionul pierdut si intarzierile nepuse la socoteala eu impreuna cu Bridget am ajuns undeva pe la ora 1 noaptea in Atlantic City. Mare greseala… dar mai conta? Nu stiam cat de periculos e orasul, deci nu ne era frica. Si cum eram atat de obosite cui ii pasa de pericolele strazii? Am pierdut un avion, ne-am pierdut in New York una de cealalata, am inghetat de frig pe Greyhound si am ajuns noaptea in statia de autobus din AC. Ce autobuze? Ce taxi?

Am luat-o pe jos. Si daca ma gandesc bine, am mers destul de mult cu trolerele dupa noi prin oras. Troleru lu Brigi era si stricat. Ne-am intalnit cu politie pe strada, era si normal, in rest era plin de lume, cluburi, negrii si noi cu bagajele… Ne-au spus incotro sa o luam, care e strada si am ajuns la motel-pubul cautat. O casuta draguta, aproape de plaja, veranda, banci, masuta. Ne-am pus joss i speram sa gasim pe cineva la receptie. N-am gasit si nu stiam cum sa intram in cladire. Am reusit totusi sa intram cu niste petrecareti care atunci intrau, dar nu ne-a trecut la nici care prin cap ca putem ajunge noapte sic a avem nevoie de un nr de camera, sau cel putin un etaj. Am inceput sa ne plimbam prin casa, care avea 2 parti, unele camere aveau bai pe corridor. Mare noroc ca fetele noastre au prin o astfel de camera, undeva la etaj, intr-un colt. Am gasit o baie si in baie am gasit o punga de Dero autentica pe care scria romaneste! Bingo. Una dintre cele 2 camere adapostea oamenii de care aveam noi nevoie. Am batut la usa care trebuia, am trezit lumea ne-a trimis in camera unde ne astepta colegul de camera. Si ne-am pus sa dormim. Ne-au trezit pelicanii: urasc acele animale galagioase, care se hranesc din gunoi si urla dis de dimineata. N-am crescut la tara, nu-s obisnuita nici cu gainile, dapai cu urleletele lor… A doua zi a inceput aventura, nu inainte de o masa romaneasca cu zacusa si salam, de acasa Au fost apreciate si savurate.

Au urmat cautarile pt o chirie, caci pubul se pare ca nu vroia 3 oameni intr-o camera de 2, ca am fi fost galagiosi, aburelii de genu care ne-au facut sa ne mutam. Nu mai stiu cat a durat cautarea, da in orice caz mai putin de o saptamana. Timp in care ne-am dus si la lucru, ne-am ales departamentele, am inceput trainingurile.

poate te intereseaza si asta:

• Cum gasesti cazare in Atlantic City
• Cum iti gasesti cazarea w&t
• second w&t experience – Atlantic City
• Filmulete pline de amintiri w&t
• Cum aleg orasul w&t

Am ales modul aventuros pentru a 2-a vara de work and travel.  Angajator care nu ofera cazare. Ne-am cautat noi pe net, am gasit niste oferte – by the way: craigslist.org

Dar cum socotelile de acasa nu prea se potrivesc cu cele de acolo. Noroc ca am fost din nou un grup mare si unii s-au dus mai repede unii mai tarziu.

Cei care s-au dus mai devreme au trebuit sa se descurce sa gaseasca ceva, cel putin ca noi sa stim unde sa mergem.

Si mare noroc ca am stabilit asa, ne-au spus pe net strada si numele pubului unde sa mergem.

Cu avionul pierdut si intarzierile nepuse la socoteala eu impreuna cu Bridget am ajuns undeva pe la ora 1 noaptea in Atlantic City. Mare greseala… dar mai conta? Nu stiam cat de periculos e orasul, deci nu ne era frica. Si cum eram atat de obosite cui ii pasa de pericolele strazii? Am pierdut un avion, ne-am pierdut in New York una de cealalata, am inghetat de frig pe Greyhound si am ajuns noaptea in statia de autobus din AC. Ce autobuze? Ce taxi?

Am luat-o pe jos. Si daca ma gandesc bine, am mers destul de mult cu trolerele dupa noi prin oras. Troleru lu Brigi era si stricat. Ne-am intalnit cu politie pe strada, era si normal, in rest era plin de lume, cluburi, negrii si noi cu bagajele… Ne-au spus incotro sa o luam, care e strada si am ajuns la motel-pubul cautat. O casuta draguta, aproape de plaja, veranda, banci, masuta. Ne-am pus joss i speram sa gasim pe cineva la receptie. N-am gasit si nu stiam cum sa intram in cladire. Am reusit totusi sa intram cu niste petrecareti care atunci intrau, dar nu ne-a trecut la nici care prin cap ca putem ajunge noapte sic a avem nevoie de un nr de camera, sau cel putin un etaj. Am inceput sa ne plimbam prin casa, care avea 2 parti, unele camere aveau bai pe corridor. Mare noroc ca fetele noastre au prin o astfel de camera, undeva la etaj, intr-un colt. Am gasit o baie si in baie am gasit o punga de Dero autentica pe care scria romaneste! Bingo. Una dintre cele 2 camere adapostea oamenii de care aveam noi nevoie. Am batut la usa care trebuia, am trezit lumea ne-a trimis in camera unde ne astepta colegul de camera. Si ne-am pus sa dormim. Ne-au trezit pelicanii: urasc acele animale galagioase, care se hranesc din gunoi si urla dis de dimineata. N-am crescut la tara, nu-s obisnuita nici cu gainile, dapai cu urleletele lor… A doua zi a inceput aventura, nu inainte de o masa romaneasca cu zacusa si salam, de acasa Au fost apreciate si savurate.

Au urmat cautarile pt o chirie, caci pubul se pare ca nu vroia 3 oameni intr-o camera de 2, ca am fi fost galagiosi, aburelii de genu care ne-au facut sa ne mutam. Nu mai stiu cat a durat cautarea, da in orice caz mai putin de o saptamana. Timp in care ne-am dus si la lucru, ne-am ales departamentele, am inceput trainingurile.

poate te intereseaza si asta:

• Cum gasesti cazare in Atlantic City
• Cum iti gasesti cazarea
• second w&t experience – Atlantic City
• Filmulete pline de amintiri w&t
• Al 2-lea job

Atlantic City oras al contrastelor

A doua vara a fost mult mai tare din mai multe puncte de vedere, dar clar nu se compara cu zona din Florida de care mi-e dor si acum.

Cat am fost in Naples ni s-a zis ca suntem niste norocosi, ca am prins cea mai tare zona din America. Noua ni s-a parut frumos, minunat, dar plictisitor.

Ei bine, pt asta a fost a 2-a vara totalmente contrastanta. Un oras plin de viata, de impuscaturi, de cazinouri, de droguri. Un oras al contrastelor prin definitie – Atlantic City –micul Las Vegas.

Depinde pe care parte a semaforului stai: Daca vrei sa te duci spre ocean ai in fata o imagine de vederi – lumini, lux, cazinouri, hoteluri impunatoare. Daca stai cu spatele la ocean si la toate hotelurile glamoroase vezi reversal medaliei. Casute tipice pt New Jersey, alea cu veranda, din lemn ciudat, destul de asemanatoare unele cu celelalte, care se intrec in nivelul de darapanaturi. Daca de o parte vezi turisti si oameni pusi pe distractie, pe partea cealalta vezi oameni satui de cazinouri, care si-au dat si ultimii bani pe jocuri si pe bautura, pentru ca ambele dau dependenta, ambele duc la o stare avansata de nebunie.

Atati oameni ciudati si nebuni la un loc poti vedea doar acolo. Aproape in fiecare statie era nebunul locului, femei sau barbati homeless, care vorbesc singuri pe strada, care arata aiurea, care sunt jegosi…

Mexicani, negrii, oameni imbatraniti inainte de vreme, alcolizati la mijlocul zilei…

As putea imparti acel oras in vreo 3 parti, sau poate chiar 4. In afara de impartirea in 2 pe orizontala, adica ce e pe plaja si ce e mai departe de plaja, sunt niste segmente. (va propun sa consultati google mapsu in timp ce va dau indicatiile ) O parte mai linistita care duce spre Margate, Ventnor si Ocean City, unde se termina si seria de hoteluri si sunt casute mai frumoase si strazi mai ingrijite.

Vine partea centrala, unde am stat si noi, peste drum de Tropicana, la 3 minute de minunatul hotel unde am lucrat – The Chelsea. E sa nu credeti ca am stat in lux.

Urmeaza o parte dubioasa, in care am fost sfatuiti sa nu prea mergem si cum suntem copii ascultatori nu prea am pasit pe acolo, prea des. Aveam niste prieteni romani care stateau pe acolo si carora le era cam frica de vecinii negri amenintatori… Aceasta parte era impartit tot in mod contrastante in casute albe si curate, cartier al politistilor si cartierul cel mai periculor, al negrilor, dealeri de droguri. Stiau si politistii de xistenta lor, si ei de existent politistilor si totusi dealurile aveau loc pe strada, la lumina zilei. Negresele copile cu copii la randul lor, cu burtile la gura… Banuiesc ca ati vazut filme de genul. Realitatea e cam aceeasi.

poate te intereseaza si asta:

• Cum gasesti cazare in Atlantic City
• Cum iti gasesti cazarea
• Cum iti gasesti cazarea w&t
• Filmulete pline de amintiri w&t
• Al 2-lea job

Cam multe detalii despre munca – w&t e si distractie si mai ales calatorit.

Miami, Orlando, Key West, Tampa, Fort Lauderdale, Everglades.

Astea ti le ofera Florida si le-am bifat pe toate, plus cateva orasele mai mici.

Altii mai dornici de a vedea tot ce se poate s-au dus si in New York si la Niagara. Eu le-am lasat pentru urmatoarele veri.

Cea mai tare escapada a fost la Key West, cand ne-am decis sa mergem in gasca mare, cu 2 masini. Inchiriatul masinilor in state e o afacere buna. Cel putin pentru noi in acea vara s-a rentat. Mai ales ca aveam reducere pentru ca eram angajati la cele 2 hoteluri.  Nu ma intrebati cat costa – depinde de prea multe variabile –  hertz.com, rentacar.com, enterprise.com – iese bine daca sunteti mai multi si daca luati pe mai multe zile. Majoritatea masinilor la ei sunt cu cutie automata – asa ca cui nu-I place sa intoarca in schimbatoru de viteze e super ok.

Ce e in Key West? Southernmost point – cel mai sudic punct al amercii de unde se zareste Cuba. Drumul pana acolo e minunat. Sunt cele mai lungi poduri pe care am trecut vreodata, peste 10 km- Seven mile Bridge http://en.wikipedia.org/wiki/Seven_Mile_Bridge. Se pare ca am mai trecut peste cateva faimoase si luni prin NY – ia uite o lista aici -

http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_longest_suspension_bridge_spans

si noi ne-am distrat cam asha

Orlando: Universal, Disneyland iti spune ceva? Plus multe alte parcuri de distractie, parcuri acvatice, tot ce-ti poti imagina legat de un oras al distarctiei. Ah, sa nu uit de cele mai tari outleturi ever. Au pe acolo outlet imens – VANS, Converse si tot ce-ti mai poti imagina. Eu una m-am ales cu vrei 5 perechi de Vansuri de acolo. Recunosc, am pierdut o zi pe care unii si-au petrecut-o in Universal. Am fost si pe acolo, am vazut ce era de vazut, am pozat ce era de pozat si am fugit la shopping. A fost cea mai tare zi din acest pct de vedere. M-am pierdut si prin ceva cartiere din Orlando pe autobus, am fost redirectionata, am gasit Outleturile si am plecat cu multe plase in mana. De-a dreptul obositor de incantator.

Miami – ce ati vrea sa va spun despre Miami? Everybody dreams about it. si noi am visat si am ajuns acolo.:)

Hai sa va spulber visele. Miami poate fi si urat. Si chiar este. Pentru ca se ciocnesc cele mai mari diferente ale paturilor sociale. Cei foarte bogati stralucesc pe malul oceanului, cei foarte saraci sunt peste poduri, in praful si mizeria cartierelelor lor. Dar da, e frumos.

o sa pun si ceva poze, dar reufuza sa se uploadeze

poate te intereseaza si asta:

• first w&t impression in pictures
• Cum gasesti cazare in Atlantic City
• Cum iti gasesti cazarea
• Cum iti gasesti cazarea w&t
• second w&t experience – Atlantic City

Work and travel nu e doar job si bani. Sunt oameni noi, sunt prieteni facuti pe viata, e travel, orase noi, shopping, FUN!

Mi-e dor de voi toti.

Multumesc lui Simi pentru filmulete, ca s-a gandit sa le faca, ca ni le-a dat. Ca mi-a reamintit de existenta lor si ca si dupa 3 ani mi-a reamintit de noi toti: asha blonde cum erati, asa scumpi, asa naroade, asa frumosi, asa cum am fost cu totii!

Naples, 2007 part one

Trip to Key West, 2007, part 2

orlando+miami, 2007 part 3

poate te intereseaza si asta:

• Al 2-lea job
• fun at job
• w&t job
• Cum gasesti cazare in Atlantic City
• Cum iti gasesti cazarea

Malluri

Daca are orasul mall, e bine. Si grija mare, cerceteaza siteul mallului inainte – sa aiba multe magazine, caci la ei idea de shopping center sau chiar mall e inteleasa oarecum diferit fata de noi. La ei sunt grupaje de magazine, ca sa le zic asa. Un coafor, o librarie, un supermarket, un magazin cu haine un fast food si gata-i shopping centerul. Si nu, chiar nu gasesti nimic acolo sis a fim seriosi nici turistii nu au ce cauta acolo. Deci e un oras mic, in care te vei plictisi. Acum depinde si ce vrei tu de la experienta de work and travel.

Si pentru ca tehnologia e la-ndemana noastra – primul lucru pe care il faci, cauti orasul pe google maps. Vezi sa fie cladiri multe, sa nu fie paduri, mlastini, lacuri, etc… nu de alta, da cred  ca iti poti imagina cat de parasita e o zona de genul.

Sau se prea poate ca jobul tau sa fie intr-un oras mai mic, in care este ceva atractie turistica, dar nu departe este si un oras mare.  Orasele de acest fel sunt perfecte. Chirii mai mici, acces la orase mai mari.

Intereseaza-te din timp despre mijloacele de transport din oras. Nu de alta, da s-ar putea sa nu iti ajunga bicicleta pe distante mari si autobuzele sa fie o problema.

Noi am patit-o in Naples. Normal, era oras de bogatani, de mashini minunate cu batranei la volan, cine avea nevoie de autobuze. Rute putine, interval de timp mare intre autobuze. Cred ca  singura data am luat busul pana la mall. Un lucru interesant, iti poti lua bicicleta cu tine si o poti pune… in fata autobuzului. Stiu e ciudat, dar asha se circula. Se aseaza in picioare frumos bicicleta pe un suport.

Sunt curioasa, ce joburi v-at gasit si ales pentru vara care vine?

P.S.: Daca ce citesti pe aici te ajuta sa iei decizia de a pleca in State, nu ezita sa spui asta la biroul la care mergi (la American Experience) sa te inscri. Sau daca stii ca ai vb cu mine despre asta, sau poate ai vrut doar sa te interesezi despre program, mentioneaza-mi blogul. Spune-le si celor care se inscriu sa ma contacteze If it helps you, it can help me also.

poate te intereseaza si asta:

• Cum gasesti cazare in Atlantic City
• Cum iti gasesti cazarea
• Al 2-lea job
• Cum incepe aventura w&t?
• Cum iti gasesti cazarea w&t

In Florida: Greu. Foarte greu.

Probabil ca si prin tara ti-ai mai cautat de lucru, dar cu siguranta te-ai dus la sigur, stiai o terasa, sau il cunosteai pe vecinu care are supermarketul de pe colt. Ei bine in state, clar, nu stii pe nimeni, nu stii daca angajeaza, daca angajeaza studenti  J1, daca au habar de J1.

Daca ajungi in orasele mai mici ai un pic mai mult noroc, sau ghinion, depinde cum o iei.

Rusii de obicei ajung in state cu acelasi program undeva prin mai si au ei grija sa informeze piata ca sunt studenti care au nevoie de al 2-lea job si cum sta treaba cu J1ul. Se prea poate sa ia ei deci cele mai bune joburi inainte ca noi sa ajungem acolo. Asa ca, a little advice, cu cat mai devreme puteti pleca, la inceputul lui iunie, cu atat mai bine.

Cei ce merg prima oara o sa inceapa cautarea mai tarziu. Aveti nevoie de SSN. Si acel numar va vine de abia intr-o luna. Pana atunci puteti incerca totusi sa cautati si sa le ziceti angajatorilor ca ati aplicat pt SSN si ca o sa-l primiti inainte de primul salar.

Cum iti cauti job?

Mark this sentence: Are you hiring? Si obisnuieste-te sa auzi – fill out the application. Si o sa tot fill out application-uri. Ideal e sa intrebi daca poti vorbi cu managerul sau sa-l prinzi in jur. Angajatii mai mici de obicei nu prea stiu ce si cum, ei te pun sa completezi si totusi dupa ce ai completat, pune intrebarea – What are my chances? Do you need somebody, should I come back? Asta le arata pe de o parte interesul tau si o sa te retina oarecum mai mult decat pe cineva care doar o lasat o hartie.

Tine minte. Lor le convine sa angajeze student straini, pentru ca ii platesc mai putin decat daca le-ar da mai multe ore celor ce au vechime la ei sau daca ar angaja americani. Pt noi li se deduc maimulte taxe. Daca aveti ocazia, sa le ziceti asta, asta in cazul in care vorbiti cu ceva manager care nu prea stie cum sta treaba cu J1ul sau work and travel.

Fa-ti timp pentru cautarea jobului, dupa ce iesi de la primul, in zilele tale libere. Ia orasul la pas si intreaba peste tot. Nu stii de unde sare iepurele.

Si noi am mers cate doi, cate 3, cati ne gaseam timp deodata si am completat multe CVuri. In Naples era destul de descurajanta atmosfera. Radeau de noi, ca nu era sezon, nu erau deloc busy, si nu aveau nevoie de ajutor. Si totusi cativa ne-am gasit. Perseverenta si NOROC.

Mallul, mereu o sursa de joburi – eu am gasit la food court – la Pizza Sbarro. Sunt de treaba, sunte cam peste tot prin state si au mancare buna – si se da meal in pauza Unii si-au gasit la Subway sau alte chestii locale de acolo.

http://www.coastlandcenter.com/

Good luck!

Ps.: Daca ce citesti pe aici te ajuta sa iei decizia de a pleca in State, nu ezita sa spui asta la biroul la care mergi  (la American Experience) sa te inscri. Sau daca stii ca ai vb cu mine despre asta, sau poate ai vrut doar sa te interesezi despre program, mentioneaza-mi blogul. Spune-le si celor care se inscriu sa ma contacteze If it helps you, it can help me also.

poate te intereseaza si asta:

• Cum gasesti cazare in Atlantic City
• Filmulete pline de amintiri w&t
• w&t job
• Cum iti gasesti cazarea
• Cum iti gasesti cazarea w&t

In fiecare zi acolo ploua. Nu stiu daca in toata Florida, dar in Naples unde eram noi, era regula de aur. Ne trezeam pe soare, mergeam la lucru si intotdeauna inainte de a pleca ..undeva in jur de ora 2 ploua. Si era o ploaie rapida, stropi mari si reci, numai buni sa racoreasca atmosfera oricum incinsa de la orele pranzului. Dupa o sesiune de o ora, o jumatate de ora reisea soarele, cu mai multa forta si mereu zaream pe cer curcubeul, sau curcubeele.  Nu o sa uit veci ziua in care am vazut 5 curcubee diefrite pe cer. In drum spre casa pe bicicleta, am avut norocul de a zari minunile astea – se zice ca a vedea un curcubeu, adduce noroc. Darami-te 5 deodataJ

Si ni s-a intamplat intr-o zi, cand eram liberi sa ne prinda ploaia cand ne intorceam cu cumparaturile de la Walmart. Rafale de vant, furtuna in toata regula si noi pe jos, pe strada. Opreste o mashina de pe shosea in dreptul nostru si ne zice sa ne urcam ca ne duce. Nu mai stiu exact cu cine eram, da stiu ca era si un baiat cu noi si am zis ca ne riscam – sa luam o mashina.

Stupoare mare – era o romanca plecata demult, care locuiasi lucre acolo. What are the odds?

Pe o shosea Americana, sa opreasca taman o mashina cu o romanca??

Si n-a fost singura. Am avut si la hotel, ceva guesti romani care erau stabiliti intr-un oras alaturat. Am mai cunoscut romani si prin mall… suntem peste tot, stiati, nu?

Ps.: Daca ce citesti pe aici te ajuta sa iei decizia de a pleca in State, nu ezita sa spui asta la biroul la care mergi (la American Experience sau GTS sau oricare altul de work and travel). Sau daca stii ca ai vb cu mine despre asta, sau poate ai vrut doar sa te interesezi despre program, mentioneaza-mi blogul.

If it helps you, why shouldn’t you help me?:)

poate te intereseaza si asta:

• first w&t impression in pictures
• My American experiences
• 1 leu = 1 euro
• Dorul celorlalti de State
• Calatoritul da dependenta si ridica semne de intrebare

Asta e cea mai frecventa intrebare si cea mai dureroasa inainte de orice plecare.

Cat ma costa, de unde ii scot si cat de repede ii fac in State si.. cu cat mai raman dupa ce ma intorc.

Cat te costa?

aici depinde de preferintele tale si gasesti toate detaliile ->despre costuri si optiuni pe site

De unde faci rost de bani?

Din nou e o treaba cat se poate de individuala.

Depinde de situatia ta materiala, de cat de multe economii stii sa faci, de cat de mult te ajuta parintii sau daca vrei sa apelezi la banca.

Credit pentru work & travel prin banca; tine si asta de multi factori: rabadare, sume, cat de repede aplici

Treaba cu parintii ar fi cea mai indicata si aici intervine puterea de argumentare, cat de cuminte ai fost tu asa in general si cat de mult iti doresti sa pleci.

Cat de repede ii faci in State?

si aici vin si argumentele pentru parinti. Ii asiguri ca ii vei aduce inapoi. Normal ca nu ai nici o siguranta foarte sigura, cum s-ar zice, da asta nu depinde de program in sine.

Daca e sa luam programul, iti faci singur calcule si le prezinti frumos…

Nu trebuiesc studii avansate de contabilitate, ci doar regula ei de baza – cat bagi, atata si scoti. Ce este in plus, ei bine, e profitul tau, e munca ta, sunt banii tai.

Iti calculezi frumusel orele pe saptamana pentru care ai facut contract (de obicei sunt 35-40 de ore pe saptamana)

salarul mediu este undeva pe la 8-9 dolari pe ora, poate fi mai mult, sau mai putin, dar pui si bacsisul in cazul asta, care nu este unul stabil, asa ca luam o situatie calculabila.

salar: 8*40= 320$ pe saptamana ori 4=> 1280 dolari pe luna

de aici scadem chiria, care din nou este o variabila incerta, dar se invarte undeva la 250-300$ pe luna.

Traiul depinde din nou de fiecare, dar trebuie sa mentionez ca supermarketurile au o oferta mai mult decat larga si pe care ti-o permiti.

Poti avea norocul sa primesti o masa pe zi cel putin de la locul de munca si atunci te-ai scos.

Mi-e greu sa fac o socoteala cu cat … <- da click sa citesti mai departe

poate te intereseaza si asta:

• Dorul celorlalti de State
• Calatoritul da dependenta si ridica semne de intrebare
• Cum gasesti cazare in Atlantic City
• Cum iti gasesti cazarea
• Cum iti gasesti cazarea w&t

Joburile sunt interesante, pentru ca faci altceva decat esti obisnuit sa faci pana atunci. Si sa fim seriosi, facem atatea scoli, tocmai pentru ca speram sa nu lucram in magazine, sau sa facem curat in hoteluri. Asa ca, sa zicem ca e o ocazie unica in viata. Vorba aia, macar o faci pe bani mai buni decat ai face-o in Romania si oricum, toti studentii w&t au statut special.

N-am fost niciodata tratate la fel ca si haitienele cu care lucram. Le admir si acum pe acele femei zdravene cu atat de multa putere de munca. Din pacate, doar atat puteau face: isi faceau treaba a naibii de bine, cu responsabilitate si rapid. Si nu se plangeau. Si oricum daca o faceau, nu intelegeam noi. Nu vorbeau engleza, decat cateva cuvinte – ceea ce facea sa se inteleaga foarte greu cu managerii si cu cei din jur, dar isi vedeau de treaba. Eram doar eu cu Natasha mea scumpa, care trebuiam sa ne intelegem cu ele, sa invatam de la ele. Si noroc ca erau cum erau, ca ne-au obligat si pe noi sa ne imprietenim.

Circumstantele neobisnuite din viata te obliga sa faci chestii pe care poate in altfel de situatii nu le-ai face. Odata intrat in work and travel cu siguranta te alegi cu o groaza de prieteni. Pentru ca aceia sunt oamenii cu care ai contact 3 luni, 3 luni in care iti lasi viata obisnuita departe, peste ocean. Ii ai doar pe ei pentru a te plange, pentru a te distra… Si normal ca se leaga prietenii. Altfel, ar putea fi doar niste oameni din toate colturile tarii cu care nu te-ai fi intalnit poate niciodata.

Si Natasha nu era rusoaica, e Alexandra, din Humulesti – da, de la Creanga de acasa – cu talente poeticeJ. Insa, fiind blonda, alba la piele si cu un accent moldonvenesc putea sa full any American – that she’s Natasha from Russia.

Recunosc ca a fost persoana de care m-am apropiat cel mai greu (eu care, n-am greturi cand vine vorba de a ma imprieteni), insa care si in zi de azi mi-e draga si de care mi-e dor si chiar ma bucur ca a fost alaturi de mine. Erai tu draga, tare tacuta si greu scoteam cuvinte de la tine. Oboseam, gandindu-ma ce te-ar putea interesa pentru a putea vorbi despre. Singuratatea insa, face minuni. Si la o adica, intre noi ne puteam intelege, puteam fi solidare. Nici nu stiu cum ne-am imprietenit. Erau si baietii de vina, Vlad- care stia sa spara gheata, Mihai care ne ajuta si prin camera, erau si diminetiile pe plaja de vina. Cafeaua si briosele de pe malul marii… erau orele cand ne simteam bine fara uniforme.

Dupa ce echipa de shoc s-a imprietenit si a facut front comun a urmat munca bine asezonata cu distratie. Am invatat ungherele hotelului unde puteam trage chiulul. Am invatat sa ne ajutam reciproc, sa ne acoperim unul pe celalalt, sa ne sharuim mancarea – ba da-mi tu fructele si-ti dau eu dulciurile, ba ia pt mine cartofi prajiti. Vlade, mai ti tu minte meniul nostrum preferat? Tilapia, my friend. Erau aceleasi meniuri in fiecare saptamana, se schimba doar ziua…

Si minunate au fost zilele in care am inceput sa lucrez si la bucatarie – si unde primeam mic dejun regesc, dupa preferinte, de la bucatarul shef Roberto. Cu cat mai multi prieteni ne faceam, cu atat mai multe beneficii aveam si romanii stiu sa se invarte.

Ah… si cum sa uit de portbagajele pline cu care ne intorceam acasa de la lucru. De unde? Pai din frigiderele celor de la penthouseuri! Daca nu aveam noroc de bacsisuri macar aveam noroc de apartamente cu bucatarii, as in cu frigidere. Si normal ca cei cazati isi cumparau de toate si in cateva zile nu consumau mai nimic si ramaneam cu o gramada de chestii. Romanu-I strangaret. Cate sticle de alcool, suc, dulciuri… Ah, si cate lotiuni de plaja, crème, geluri de dusuri ramaneau in bai. Oamenii isi lasau si haine, ochelari de soare noi nouti… Sa ma gandesc ce am mai gasit pe acolo si sa-mi amintiti ce uit: cercei de argint (gasiti de Vlad), ceva bratari de argint, lantzuri, inele…

How could this not be fun? Macar faceau zilele mai putin banale.

poate te intereseaza si asta:

• Filmulete pline de amintiri w&t
• Al 2-lea job
• w&t job
• Cum ne-a schimbat facebookul zilele de nastere in…rau
• al 2-lea job la The Chelsea Hotel

Acte – orice student work&travel trebuie sa isi faca anumite acte odata ajuns acolo – printre care si dreptul de munca – social security numberul – pe care il ai pt toata viata si dupa care astepti. Nici asta nu e standard. De obicei astepti 2-3 sapt, poate o luna, sau poate mai mult. Am fost norocoasa si l-am primit relative repede ceea ce m-a ajutat la a-mi gasi al 2-lea job in Coastland Mall la Pizza Sbarro. Era un mall mare in oras, cu cele mai misto magazine, brandurile americii si era relativ aproape de hotelul meu, dar departe de unde stateam. Distantele in orasul acela erau destul de nasoale si bicicleta nu era de mare ajutor. Ne-am luat cu totii biciclete de la toys’r’us cu vreo 60$. Cei ce lucrau la Naples Grande faceau vreo 15 minute cu bicicleta de acasa pana la lucru, insa noi astia de la Edgewater faceam cate o ora pana la hotel. Era misto sa te trezesti inainte de 7 pentru a porni la 7 spre lucru, sa fi sigur ca ajungi sa te si schimbi si sa te punch in la timeclock. Era atat de placut insa sa te trezesti devreme.

Fiecare dimineata era insorita si era exact caldura potrivita. Pantaloni scurti, maieu si sus pe bicicleta fara sa transpiri si un traseu minunat pana la lucru, printre vile si pe gazonul verde crud ingrijit. Nu erau oameni pe strazi, putini pe care ii intalneai in fata unor magazine mai mici sau care faceau joggingul de dimineata si care te salutau: hey, how are you? Imi amintesc cat de mult imi placea acel traseu si cat de frumoase erau vilele alea… imi amintesc si cat de neplacut era scaunul bicicletei si ce febra musculara aveam dupa primele zile. Am mai zis ca norocul e cel mai important in State. Noroc ca 2 dintre romanasii nostrii si-au luat mashini la mana a 2-a, niste rable nasoaleeee, dar care ne-au salvat vara. Aman2 imi erau colegi la Edgewater. Asa ca n-a trebuit sa indur mult bicicleta pentru mersul si venitul de la lucru. Am pomenit si de macedonieni ceva. Asha am ajuns sa ma duc la lucru si cu Lexusul. 2 dintre fetele noastre s-au imprietenit bine cu baietii si le mai duceau la lucru si ma mai luau si pe mine. Norocul asta!

Am mai folosit bicicleta la mersul la celalt job sau cand mergeam prin orash. Si da, la sfarsitul verii majoritatea dintre noi a reusit sa-si duca inapoi bicicletele si sa ne primim aproape toti banii inapoi. Au americanii un return policy ft bun. Noroc ca nu sunt multi romani care sa profite de astaJ

poate te intereseaza si asta:

• Al 2-lea job
• Dorul celorlalti de State
• Calatoritul da dependenta si ridica semne de intrebare
• Cum gasesti cazare in Atlantic City
• Cum iti gasesti cazarea

Si ce joburi sunt la Work and travel? Ce job puteai lua dupa acel traning? Ce era mai bine platit? Ce era mai ushor?

Am primit minunatul job in housekeeping in Edgewater Beach Hotel. Am fost putini repartizati in acest hotel micut (vreo 6, sper sa nu uit pe nimeni) si doar 2 au prins post de busser. Eu una am fost fericita. Era un hotel mai micut, ceea ce inseamna ca managementul era mai aproape de tine, personal mai putin cu care te cunosteai mai ushor. Intotdeauna mi-au placut colectivele mai restranse. Si s-a dovedit a fi mult mai bine decat in hotelul mare – Naples Grande – mult prea mare pt a-I stii ce cei cu care lucrai – zeci de etaje, suprafata imensa, mult mai stricti suprageveghetorii – saraciile fete care au nimerit in housekeeping au tras mult mai tare decat noi. Singurele joburi dragutze de acolo erau cele de la piscine- pool attendant. Colega mea de camera a nimerit acolo –si s-a bronzat minunat si jobul era destul de putin solicitant.

Un singur sfat: stati departe de housekeeping. E greu ca naiba. Mai ales daca parintii te-au tinut ca o printesa si n-ai facut mai mult de a sterge praful si a curate cateva geamuri, fericitul meu caz. Am dat de dracu cand am vazut cat de mult munceau negresele alea – si nu doar asa la suprafata, ci ca lumea de tot. ni s-au repartizat ajutoare. Adica, vreo 2 saptamani eram ajutorul uneia dintre haousekeeperite care imi arata ce trebuie facut in fiecare camera – care de fapt era apartament cu cate o camera, 2 sau 3, o baie sau 2 plus living si bucatraii la fiecare. Ingrozitor de mari toate. Erau cate 9-10 pe zi, in 8 ore de munca. Cat eram 2 le faceam, dar singur e destul de greu. Paturi matrimoniale, care trebuiau schimbate in fiecare zi, bagate asternuturile sub saltele alea grele, schimbat plapuma imensaaa, schimbat mii de fete de perna… groaznic, nu terminai veci. Schimbat prosoape peste tot, puse intr-un anumit fel, cabine de dush de sticla transparenta pe care nu trebuia sa ramana picatura de apa. U get the picture. Aveam noroc de camera curate, unde ajungea sa schimbi prospae si patul, dar am nimerit si unele dezastre, gen familii cu copii cu toate minunile aruncate pe covor si prin toata casa, sau camera dupa petreceri… bacsis? Care bacsis? Aveau grija supraveghetoarele sa treaca prin toate camerele sa colectioneze bacsisul. Am primit de 2 ori bacsis, care a fost direct in mana de la clientii cu care ma imprieteneam.

poate te intereseaza si asta:

• Filmulete pline de amintiri w&t
• Al 2-lea job
• Cum gasesti cazare in Atlantic City
• Cum iti gasesti cazarea
• Cum iti gasesti cazarea w&t

Florida pe timpul verii inseamna sezon mort. Exceptie cred ca sunt doar Miami si Orlando. De aceea nu inteleg eu de ce se “vinde” in agentiile de work&travel ca si pachet special. Toti au ras de noi ca ne-am dus peste vara cu gandul de a face bani. Toti stiu ca e sezon mort, pentru ca iulie si august sunt cele mai calduroase luni si toti trag spre nord, sau in state cu o umiditate mai suportabila.

Noi am resimtit asta pe orele de lucru primite la hotel, unde in loc de 40 de ore pe saptamana, garantate prin contract, ajunsesem in august si septembrie sa avem saptamani cu cate 16 ore (2 zile de lucru sau chiar mai putin). Si a fost extreme de dificil sa ne gasim al 2-lea job. Din cate stiu eu, din vreo 38 cati eram, ne-am gasit al 2-la job maxim 10 oameni, si asta destul de greu, pt ca nu prea angaja lumea in sezon mort.

Revenind la job. Primele 3 zile au fost zile de training. S-au tinut la unul dintre cele 2 hoteluri la care urma sa lucram: Edgewater Beach Hotel.

Eu m-am indragostit de acel hotel de cand am pasit in el. Din lobby, ajungeai in restaurant si iesind pe terasa vedeai piscine si de la piscine paseai direct pe plaja, in larg marea din Golful Mexicului…

3 zile de training cu 2 tipe de la HR, care au tinut sa ne spele creierii cu viziunea hotelului, cuvintele cheie ale businessului – genuiness…asta mi-a ramas…J) am avut ocazia sa vad aceste cuvinte pe peretii de la sala de mese in fiecare zi pt urmatoarele 3 luni. In timpul trainingului am fost supusi la diferite teste, intrebari, joculete in urma carora ne-au repartizat pe departamente. Ni s-au luat masuri pt uniforme, poze pt legitimatii, contracte, ecusoane. Tot tacamul. Aveai impresia ca ai pasit in cine stie ce imperiu sic a de jobul tau depinde tot hotelul. Adevarul e ca ei pun accentul sip e muncitorii de jos. Spun ca munca pe acre o fac ei este de fapt ceea ce reprezinta hotelul. Pacat ca majoritatea sunt haitieni si mexicani, oameni necizelati. Ma intreb daca si lor li s-a facut un astfel de training, lor care nu pricep prea multa engleza, de vorbit sa nici nu pomenim. Probabil ca li s-a parut lor noi, europenii  trebui sa fim mai bine instruiti si sa intelegem ca americanii fac treaba serioasa. Noroc ca avem creier sufficient de mult sa ne dam seama ca e o mare abureala.

E interesant acest aspect pe care se straduiesc ei sa-l lase. Sunt niste personaje ft amabile si dragute (mai ales astia cu pozitii cat de cat ok intr-o companie imensa) insa pe care nu te prea poti baza si pe care nu-I intereseaza de fapt problemele tale, decat la suprafata. Dar si asta depinde de foarte multe chestii. Mai ales de natura umana. Al 2-lea an mi-a fost dat sa dau de niste oameni foarte de treaba, care ne-au apreciat si ne-au respectat.

poate te intereseaza si asta:

• Branding de la femeia de serviciu in sus
• Want your blog to be your way?
• Cum gasesti cazare in Atlantic City
• Internshipuri a la Romania
• Cum iti gasesti cazarea

La Costa Circle

Un complex de casute de vis cu piscina cu apa calda, cu jacuzzi, sala de fitness, sala de jocuri, terenuri de baschet, tenis. 1200 de $ pe luna. (daca tin eu bine minte) casute cu cate 10 apartamente fiecare. N-am stat niciodata sa numar cam cate casute erau in la costa, da era un pod intre ele, si vreo 2-3 lacuri cu ratzusete si serpi. Baietii ajunsi mai repede ne-au facut rost de saltele, in rest aveam de toate. Cu timpul am reusit sa ne mobilam casa cu mai multe lucruri. Am avut avantajul de a avea camera in care se depozitau gunoaiele vis a vis de noi. Cum vedeam ca se muta careva si adduce cate o masa, un scaun, o canapea – trimiteam baietii si le aveam in casaJ

Primul drum in seara aceea a fost la walmart. Trebuia sa ne luam de mancare. La vreo 10 minute de mers pe jos aveam un complex de magazine, dar aranjate in stil American, una langa alta.

Walmart – prima intalnire cu produsele americane si cu preturile. N-am scapat de conversia preturilor pana la al 2-lea, al 3-lea salar… majoritatea pareau oarecum mai scumpe decat acasa, dar salaru era de 9 dolari pe ora si unde oare in Romania se ia atata pe ora?

Nu mai stiu ce ne-am luat. Stiu doar ca ne-a fost greu sa ne decidem asupra painii. Stiam ca americanii au paine rea sic a ar trebui sa ne luam French sau Italian. Doar ca the American toast era mare si era un dolar, pe cand aia frantuzeasca era aproape de 4$ si era mica. Normal ca ne-am zgarcit si am luat toastul acela oribil. Era cozonac, paine exagerat de dulce, pe care daca puneai margarina sau branza era o combinatie care-ti taia pofta.

Dar in Atlantic city ne-am dat seama ca depinde ft mult de zona si ca exista si paine buna la pret acceptabil. Normal ca tot  italiana, baghete italiene sau paine luata de la Bakery – unde mai gasesti si alte minunatii…  asha ca n-as putea zice ca painea din state e oribila. Depinde ce nimeresti.

Orasul in care am stat in prima vara – Naples, este al 2-lea oras cu cei mai multi milionari pe metro patrat. Asa ni s-a zis. In 3 luni de zile ni s-a confirmat. Foarte putini oameni. Pe strada doar masini luxoase conduse de batrani carora le tremura mana pe volan. Foarte multe batrane, cochete, ingrijite, imbricate, dar ridate, extreme de batraneeee. Vile si viloace absolut minunate si nelocuite. Strazi intregi de case neinsufletite. Erau case de vacanta. A 2-a, a 3-a casa de vacanta a batranilor milionari care veneau cate o luna pe an sa stea in ele si asta de obicei iarna.

poate te intereseaza si asta:

• vezi in search sau in arhiva