22.

2zeci +2.

2.

2 lumanari, ca 22 deja is prea mult.

2 de 2.

22 dupa 21.

22 pe 26.

22 deja de 6 zile.

Ciudat. Oare asa trebuie sa te simti cand ai 22 de ani si nu mai ai 21? Ce-mi placea ca zilele trecute inca puteam corecta pe toata lumea ca eu am 21, inca nu am 22. Si totusi 22ul m-a ajuns din urma. L-am si imbratisat oarecum cu drag. Simt ca in ultimele 7 luni cel putin, am crescut cat altii in 7 ani.

Am crescut in experiente, in evenimente, in oameni dragi, in esecuri, in invataminte, in likeuri, in followers, in clickuri, pana si in lungimea parului si numarului de tzoale in dulap. Toate astea duc la 22 de ani de amintiri si la dorinta spre si mai mult.

Ah da, dupa 3 ani in sfarsit mi-am serbat ziua in Romania, cu mami si prieteni dragi.

A fost cea mai lunga si scurta zi in acelasi timp. N-am apucat sa o simt, decat sa ma bucur de ea.

Am primit cel mai funny cadou! Nu, nu va zic. Dar da, am niste prieteni…narozi, luati impreuna: DEMENTIALI!

Interesant de observat ca sunt aceeasi.

Si acum ma bucur ca am zile cand gasesc multa multa muzica buna, pe care sa vreau sa o tot reascult si pe care sa vreau sa mi-o pun pe player. Si in continuare fac un amestec interesant. Ce daca e katy perry, sau un dubstep remix, sau o muzica buna de facut energie, gen dj fresh? I just love them.

Tot in cautare de de comori vestimentare ma simt bine. Imi permit sa ma pierd printre trenduri de toate felurile – fie ele aduri creative, fie tinute. Parul meu nu mai e mov. Nu acum. Dar promit ca remediez.

Inca mai am prieteni vechi si buni.

Inca sunt studenta, chiar daca si lucrez. Mai am un an dublu de studentie, oximoronic chiar, dimineata pot fi studenta naiva si seara pot fi masteranda serioasa. -> this means all kind of people around, all kind of outfits.

Inca mi-e dor sa plec. Stiu ca am tot fost plecata. Dar demult n-am mai fost plecata pt cel putin 3 luni… Aici sentimentele devin din ce in ce mai contradictorii. Parca nici n-as mai putea placa atat de mult timp, dar poate mai des…si in mai multe locuri? I have a feeling it’s coming also true

Si da, cerealele prefer sa le mananc tot seara si tot cu iaurt

Who has cash to play with?

Cum mai misca afacerile astea mari gen Google, Microsoft, cine pe cine da in judecata, de ce creste Yenul si economia japoneza e in pericol.

Se pare ca mi-am crescut doza de informatii: mi-am multiplicat sursele de informatii. Nu, n-am mai adaugat siteuri in reader (cel putin nu azi), ci am deschis TV-ul. Nu-i voi zice tembelizor, pt ca sunt cateva canale care filtreaza extrem de bine informatiile si o reusit sa-mi furnizeze in mai putin de 5 minute niste headlineuri dupa care pot acum doar sa searchuiesc. M-am gandit sa sharuiesc si voi treburile astea, ca-s chiar interesante.

Canalul e Bloomberg. Mult mai concentrat pe business decat CNN si Euronews – canal de nisa pt care you can fall. Iar eu chiar am o pasiune pt canalul asta- for the perfect and flawless business English they speak, pt faptul ca vorbesc despre online, isi promoveaza conturile de twitter ale prezentatorilor. Eh, just my kind of channel.

Paul Allen sues big techs

Nenea este cealalta parte a Microsoftului- frumos zis, co-founder, si s-a gandit sa-i dea in judecata pe ai mai mari din Sillicon Valley si retail (Yahoo, AOL, Youtube, Office depot, Staples etc.) pt ca le-au folosit produsele pt a face produselor lor atat de faimoase. Iar Microsoft ar trebui sa mai primeasca niste bani pt asta nu? Va dau linkul la articol pt toate detalii, ca n-are rost de duplicate content. Aici gasiti despre tot felul de trademark conflicts: Paul Allen, Vivendi, Google, Holocaust Art, Gucci: Intellectual Property sau mai pe lung. “This lawsuit is necessary to protect our investment in innovation.” They are using it without paying…

O sa le ceara bani. Si cum stau firmele astea cu cashul, sunt in stare sa confrunte o judecata?

Google: 30 mil $

Apple si Ebay au undeva in jur de 20 si de mil. de dolari.

Problemele ar fi in retail, unde majoritatea s-au confruntat cu faimoasa criza, de abia ies din ea si o judecata cu unul din marii Microsoft care le cer socoteala, le-ar face rau la buzunar.

Japanese Yen getting stronger, but the economy will suffer

Asta e o stire foarte interesanta. Creste Yenul, fata de dolar si Euro si totusi pt economia lor nu este deloc bine. Exportuirle devin din ce in ce mai scumpe, deci nu prea mai au cui sa exporte, raman cu banii lor, tari, da nu prea in cazul asta.

• Culmea, e si Romania in topul stirilor de pe Bloomberg. Ah, nu, cum sa va asteptati la o stire pozitiva? E de rau: inflation accelerates and investors seek higher yields. Avem nevoie de fonduri si nu ni se mai dau. Eu zic ca nu-i asa de rau ca nu ni se dau, oricum nu prea stim sa facem nimic nici cu ce avem si decat sa ni se dea ca sa se cheltuiasca pe prostii si sa-si creasca ei lor avantajele, mai bine ar incepe sa puna un plan mai bun la cap, decat cersetoria.

• Cea mai de incredere economie ar fi tot Europa, de doi ani incoace, conform unor indici.

In rest aveti acum un nou site intreg de fresh infos sau va invit la butonat, pana dati de Bloomberg pe TV.

La Marea Neagra. Pe litoralul romanesc. Reintalnire. Dupa 15 ani.

5 zile. Vama Veche. Stufstock.

Prima zi. Constanta – soferi idioti. Oferim cazare. Oameni ft neprietenosi. Mare linisita. Apa calda. Nisip mizerabil. Mucuri de tigara. Seminte. Volei. Scoici. Vant. Bolovani. Valuri. Au. Certuri. Baieti frumosi. Sani goi. Minge colorata. Scoici sparte. Pietre alunecoase. Inot. Banc de pestisori. Alge. Drum cu praf. Cladire colorata. Motoare. Piercuri. WC turcesc (wtf?!?!?). Gradina. Babe barfitoare. Teatru. Film – Nunta in Basarabia. Somn.

Trezire matinala. Raze sanatoase. Sunset Market. Nisip pe picioare. Twitter. Tweeple. SMSuri. Curiozitate. Cafea rece. iconcert Cafea slaba. Rock. Mult Rammstein. Barman roacker nostim, animator. Imi pare bine. Fata porno. La Galerii. Bere neagra. Blackberry. HTC. Iphone. Corby. E63. Twitter updates. Concerte. Cercei fara numar. Cunoscuti in multime. Refuz. Constiinta. Stres. Bronz neuniform. Funduri goale. Calcan imens. Vant. Valuri mari. Incadrare obscena. Twitter Mentions. Nisip in slipi. Piele de gaina. Slapi pierduti. Bronz uniform. Slapi recuperati. Money Channel pe telefon.

Mitocanu’. Moleseala. Expirat. Pantaloni scurti. Baieti inalti. Abordare comica. Absynth negru. Dans. RedBull. Poze. E.M.I.L . Pierdut parte din companie. Plimbat indelung. Frig. Stele. Evitare. Povesti. La Canapele. Adevaruri. Goblin. Bataie pe umar. Laura. Par lung si cret. Rasarit. Concluzii. Alta privire. Ramas bun in fata portii. Somn la 7 dimineata.

Trezit somnoros. 10 dimineata. Twitter. Vant. Valuri. Frig. Mangalia. Lotto 6 din 49. Greseala. Noroc. Nu mai fac. Neptun. Fara nori. Valuri mici. Seminte. Multe seminte. Cocalar cu cruce. Mai multe coji de seminte. Magic Fm. Urasc magic fm. My heart will go on. Adormit pe plaja.  Vama. Stufstock over. Expirat – gol. Somn.

Plaja – Vama. Nori desi. Neptun. Soare. Ulei. Topless. Inotat. Cercetari de marketing. Mailuri. Plaja. Telefon. Alexandra. Mi-e dor. Oboseala.

Ultima zi. La fel ca prima. Soare. UV. Ulei. Bronz. Valuri mici. Apa minunata. Poze. Dor. Bagaje. Drum bun. Drum lung. Acasa.

Cuvinte. La mare. august 2010

Atentie! Contine publicitate nemascata si neplatita. Branduri de locatii inventive: La …

Pentru ca in ultima vreme mai mult citesc, decat scriu si sunt placut surprinsa de resursele pe care le gasesc, m-am gandit sa impartasesc si cu voi cate ceva. Readerul meu isi inmulteste subscriptionurile si nu mai contenesc sa le citesc pe toate.

Stiti ca adevaratul challenge al secolului nostru este filtrarea informatilor? We shouldn’t be overwhelemed with information, problema e ca nu stim sa le sortam, nu avem suficiente filtre, nu cautam tooluri care sa ne usureze treaba. Ei pentru asta sunt aici prietenii si pt asta este incredere. Eu stau si descopar articole, filtrez si iti dau eu ce cred eu ca e mai bun, special pt tine:P

Asa ca va fi un post scurt, dar daca stai sa dai click pe tot ce-ti ofer, e un post bogat si plin de resurse

Bloguri pt calatorii

M-am indragostit de cateva bloguri de calatorii. Da…vechea mea pasiune de cand cu viajoa e si mai latenta. Imi pare ca sunt si mai multe locuri minunate care abia asteapta sa fie descoperite. Pana una alta, pana ajung eu sa pasesc macar pe cateva dintre ele, imi scald ochii la povestiile si pozele celor care au norocul asta si impartasesc asta cu noi.

Imperator Travel – a fost in cele mai exotice si multiple locuri la care te-ai putea gandi pt viitoarea ta destinatie. Te poate doar umi ce gasesti la el pe blog.

Daca crezi ca ai nevoie de ajutor pt a descoperi cele mai faine locuri din Romania (si nu numai) te poate ajuta Alexandra

Mai imi place si Traveling Hawk (pana si numele e inspirat). Si la el gasesti diverse destinatii care te fac sa vrei sa pleci!

Must read!

Mai sunt acele articole care te fac sa te gandesti un pic. Articole in care descoperi tot felul de chestii interesante despre tine, despre cei din jur, care tin de dezvoltare – fie ea personala, fie ea profesionala si acestea pot doar sa-ti dea putere – sa fie Empowering.

Empower a facut o selectie a celor mai bune posturi din anul 2008-1 , 2008-2 si 2009. Cum nu pot sa rezist sa nu caut articole bune si sa invat tot felul de chestii noi, am stat, le-am clickuit, le-am citit, le-am puricat si mi-am facut si eu un top de la ei, asa ca iti usurez munca si-ti dau mai putine de citit. Banuiesc ca daca te prinde, o sa le citesti si pe restul (merita, toate!!)

Delia Muresan – In cautarea iubirii eu zic ca nu le stiai pe astea;)

Daniela David – Oamenii sunt buni. Efectul Pygmalion. – cum se aplica povestiile, de la cresterea copiilor pana la managementul unei echipe

Georgiana Codrescu – Relatia echilibrata te-ai gandit daca tu vezi relatia in mod intuitiv sau rational?

Daniela David – 7 copilarii. De pastrat. -nu, nu trebuie sa scapi de ele

Daniela David – Jocuri in trei. Triunghiul Dramatic.

Delia Muresan – TU in oglinda are oarecum legatura cu postul meu despre cum influenteza trecutul

Octav Dafinoiu – Edward de Bono – Six Thinking Hats (cartea asta o veti putea castiga intr-un concurs care urmeaza pe tophabits si dazzle

Aventura

O recenzie de pe final frontier care mi-a placut in mod deosebit. Mi-a adus aminte de cartiile care mi-au deschis apetitul in copilarie. Sunt extrem de curioasa chiar si acum, oare cum e cartea aia si chiar as vrea sa o citesc. Poate ca inca as putea savura asa ceva, poate ca inca am nevoie sa evadez printre SFuri… De fapt mie astea mi-au placut mereu – sa aiba un pic de aventura, sa fie magice, metaforice – sa le pot totusi transpune intr-o realitate si mai ales sa ma bucur de the journey.

I love the journey, not the destination!

Se recomanda ca acest post sa ramana deschis chiar mai multe zile. Pentru a beneficia la maxim de el, se recomanda taguirea lui, astfel incat sa fiti siguri ca ati clickuit fiecare resursa si ati parcurs tot ce se putea, cand aveti timp si chef. Nu apelati la farmacist, ci la casuta de comentarii, la mine, sau la cei la care v-am trimis 

Mai sunt si curioasa ce descoperi nou si ce ti-a placut din cel mai scurt post lung

Enjoy! Pe mine ma asteapta o saptamana de stat la mare – tot printre articole, dar cu siguranta sub soare!

Povesti frumoase, povesti interesante, povesti reale, povesti inventate. E plina viata de ele. De fapt intreaga noastra viata e o poveste. Poate chiar volume intregi de povesti care alterneaza in a-si insusi fiecare dintre adjectivele de dinainte…

In ultima vreme tot dau peste conceptul asta de poveste, de aceatsa metafora cu care se compara toate. Azi am citit si povestea articolului scris cu ochii inchisi, sau articolul devenit poveste, pentru ca a fost scris cu ochii inchisi.

Tot azi si tot mai des dau peste articole care accentueaza puterea unei povesti. Cat de important este ca tu, brandul tau, organizatia ta, sau orice reprezinti sau vrei sa cresti, sa aiba propria poveste. Si nu trebuie sa fie o poveste trasa la xerox, care stii tu ca a avut succes si speri sa se aplice si la tine. Puterea povestii consta exact in unicitatea ei. In puterea exemplului personal.

Mai stii cand eram copii cum ne hraneam cu povesti? Ne placeau pt ca prezentau viata cuiva, prezentau anumite actiuni. Mai apoi au inceput sa ne placa romanele, tot pt ca au o poveste. Filmele, serialele, stirile, reportajele, reality showurile. Toate sunt povesti.

Cu totii suntem protagonisti ai unor scenarii. Fie ca suntem noi autorii, regizorii, sau suntem simpli actori, fara ca macar sa stim scenariul, apartinem de paginile unei povesti. Mai multe povesti. Pentru ca de multe ori povestea mea se intretaie cu povestea ta. Se poate sa avem capitole pe care le scriem impreuna. Si tot va fi povestea mea si povestea ta. Diferita. Pentru ca avem filtre diferite, cunostiinte diferite, perceptii diferite.

Devine din ce in ce mai interesant cand reusesti sa-ti pui povestea sau macar putine ganduri pe hartie. Te ajuta sa-ti conturezi ideea. Sa stabilesti firul narativ, coordonatele povestirii. Vei observa mult mai usor ce te face unic.

Trebuie sa stii sa raspunzi la cateva intrebari.

Ce te face unic? Ce stii sa faci, ce vrei sa faci si cum e felul tau de a face asta?

Care e povestea ta?

Stiu ca multi dintre voi va informati despre viata mea si despre ce mai merita clickuit prin online, de aici de pe blogul meu.

Si cum eu nu-l intretin atat de des pre cum as vrea, incerc acum printr-un post sa te pun la curent cu noutatiile.

Am mai povestit eu cam ce faceam pana acum o saptamana 2 si cum ca imi place tare mult ce fac. Proiectul se numea Teacup. Acum nu mai e proiectul, e proiectele si se numesc: dazzle, viajoa si finalfrontier.

Se poate sa nu iti fie tare straina vreo denumire sau alta, parca parca ai vazut-o la mine pe perete, parca ai ajuns tu cumva pe siteurile alea. Ca sa ma asigur eu ca stii ce-i cu ele o sa le despic un pic. Nu de alta, dar cu siguranta vei avea si tu de castigat.

Bun si totusi ce inseamna dazzle? De la ce vine?

To dazzle means:

• To be overpowered by light; to be confused by excess of brightness.
• To overpower with light; to confuse the sight of by brilliance of light.
• To be overpoweringly or intensely bright; to excite admiration by brilliancy.
• To bewilder, surprise, amaze with brilliancy, skill or wonderful spectacle.

Exact asta vrea siteul sa faca,  iti arata How to amaze, overwhelm, inspire admiration (at work)

Este pentru dezvoltarea ta, nu doar personala, ci in special profesionala. De ce nu se pune accent pe dezvoltare personala? Pentru ca sunt deja atatea resurse, atatea bloguri bune care fac deja asta. Cel mai drag dintre ele pentru mine este Tophabits.ro, pt ca e clujean si e o echipa draga mie.

Dazzle.ro vine, deci cu ceva nou. Vine sa te ajute sa faci pasi in cariera, sa gasesti resurse pt viata profesioanala, cu focus pe cele mai interesante joburi (mai ales pentru mine:D): advertising, marketing, online. Vrea sa aduca in fata profesionisti care sa iti dea sfaturi, care sa-si spuna propria poveste, care sa te indrume. Aduce in fata si tineri precum mine si tine, care au un vis si vor sa vada daca li se poate implini. Acolo gasesti Inflexiuni: un podcast despre antreprenoriat, societate, business, carti, oameni si idei. Gasesti dezbateri si citate care sa te inspire.

Vei gasi din ce in ce mai multe. Doar saptamna asta ne-am imbogatit cu aceste noi sectiuni. (Pssst… si se mai pregateste una, de care o sa ma ocup eu si are mare legatura cu ce fac eu – stay tunned )

Ce fac eu pt dazzle? Pai, il ajut sa creasca. Incerc sa va imprietenesc pe voi cu ideea proiectului si sa va furnizez constant updateuri, pt ca da, vreau sa fiti si voi dazzling minds. Ca sa fiu sigura ca nu uitati si apare pe unde cascati voi ochii mai mult, updateurile apar direct pe facebook si pe twitter.

Nu va ziceam eu ca fac numai ce-mi place? Pai in afara de a-mi hrani dependenta de internet si pasiunea pt marcomm, ce-mi mai place mie sa fac? Sa calatoresc. Nu degeaba am si pe blog sectiunea around the world.

Ei bine, viajoa este despre calatorii. Daca nu credeti sau sunteti in pana de destinatii ia vedeti, poate chiar o sa va placa povestiile si pozele de pe acolo. Ah si cate noi destinatii mi-am pus pe lista, de cand ma dau tot pe bloguri de travelling si ma delectez cu povesti din drumetii.

Ei bine, daca pana acum vi s-a parut ca tot ce v-am zis e SF (dar serios ca se poate face ce-ti place), acum chiar o sa va vorbesc despre SFuri. Mai exact, despre blogul unde apar toate SFurile care merita citite. Era nevoie de un site special pentru recenziile SFurilor, desprins din Bookblog. Partea interesanta este sa va gasesc pe voi astia interesati de SFuri. Stiu ca sunteti peste tot si nici n-as ghici la care dintre voi pe langa alte pasiuni mai e si fictiunea, o sa va fac pe voi sa gasiti mai usor locul de unde sa va inspirati pentru noua carte. Avem pagina de facebook si cont de twitter. Si nu, nu va recomand doar carti, ci tot ce gasesc eu interesant si are legatura cu science, fantasy, tehnologie, roboti…etc

Si acum urmeaza o tura de clickuri si de rasfoit pagini. Sper ca-ti place macar ceva si o sa mai si revii

Astept pareri, sugestii. (oriunde!! aici, pe orice facebook, orice twitter, orice site )

E atat de interesant sa te loveasca din toate partiile coincidentele. Sa ti se intample tot felul de chestii pe care nu reusesti sa ti le explici, care totusi se leaga perfect de restul intamplarilor ad-hoc, lucruri care parca sunt planuite de ceva, dar care preferi sa crezi ca sunt coincidente dragute si asa trebuia sa fie.

Totul a inceput de la un tweet, de la evenimentul Empower Live! despre care vroiam sa scriu pe mad3.ro si care a adus cu sine tot ce a urmat. Am ajuns s-o cunosc pe Delia Muresan si sa fie atat de draguta incat sa ne invite si pe noi la iesirea la munte cu cei de la empower Connect. Am simtit ca ar fi frumos sa mergem si noi, o iesire la munte, oameni noi, si multa atitudine pozitiva.

Am refuzat 2 plecari la Budapesta, cu toate ca mi-era dor de ea. Am schimbat planurile de mers la Bucuresti. Am ales sa stau in Cluj si sa ies la munte.

Sambata dimineata am plecat spre locul de intalnire si ne-am oprit pentru a ni se alatura alte 2 prietene. Acea oprire si asteptare a marcat oarecum tot weekendul. A fost cea mai interesanta conversatie avuta vreodata cu un strain.

Ne-am pus pe banca din statie si a venit un batran, destul de bine imbracat si s-a pus langa mine. M-a intrebat daca ii permitem sa ne povesteasca ceva. I-am zis da. De obicei ma feresc de straini, mi-e oarecum teama de povesti si totusi el si-a inceput-o.

“Un om a vrut sa traverseze strada si l-a batut cineva pe spate si i-a zis sa nu o faca. N-a trecut si a vazut cum un autobuz s-a ciocnit de ceva exact pe traversare si au fost multi morti. Peste o jumatate de ora s-a dus omul in gara, trebuia sa ia un tren. Din nou l-a batut cineva pe umar si i-a zis sa nu urce in acel tren. A ascultat si a aflat ca trenul deraiase si au fost sute de morti. A fost uimit, i-a multumit lui Dumnezeu ca l-a ferit. Dar nu, nu Dumnezeu a fost acela care l-a pazit, ci ingerul lui pazitor. Cu toti avem un inger pazitor. E mereu cu noi si apare in diferite forme. E precum un fluture care ti se aseaza in palma. (isi intinde palma si da cu cealalta peste) Si noi ce facem? Vedem fluturele si-l pleznim, il omoram, nu stim ca poate fi ingerul nostru pazitor. Concluzia:  Ce nu lasi moara, nu te lasa sa traiesti.

Ma scuzati ca v-am deranjat.”

S-a ridicat si a plecat. Nu a asteptat nici un autobuz, si-a continuat drumul. Eu am fost marcata, Alexandra n-a auzit totul si povestindu-i incercam sa-mi dau seama ce s-a intamplat. Concluzia aceea parea greu de reprodus, parca nici nu se lega cu povestea. Iar batranul a dat mai multe detalii decat am reusit eu sa reproduc, a folosit multe cifre, legate de timp, cand vroia sa traverseze, peste cat timp s-a intamplat, in cat timp a ajuns la gara, cand a deraiat trenul. Detaliile temporale nu-mi parea importante pana acum cand imi dau seama ca totul avea legatura cu timpul.

Batranul a disparut, iar noi ne-am tot gandit, am facut scenarii: cine pe cine omoara, ce o sa se intample, ce accidente ne pasc, de ce tocmai cand vrem noi sa avem un weekend de relaxare? Am mai povestit povestea mai multora si toti au ramas un pic uimiti. Eu aveam cercei cu fluturasi, sunt socialbutterfly, se cam legau de fluturi. Mai apoi intreaga zi, noapte si urmatoarea zi a fost impanzita la propiu de fluturi. La Ionel era plin de fluturasi prietenosi.

Odata ajunsi la cabana am cautat semnal s-o sun pe mama, sa-i povestesc si ei si exact pe mana in care tineam telefonul mi s-a asezat un… fluture! Si nu pt o fractiune de secunda, ci am reusit sa-mi mut telefonul in cealalta mana, si sa ma uit la fluture, care si daca mi-am miscat mana era tot acolo, si acum sa sa exagerez putin, parca se uita si el la mine.

Dupa aceasta faza, parca toti observau fluturii, toti ziceau ca ma cauta pe mine, eram in mediul meu natural, trageau fluturii la mine. Mai ramanea sa inteleg ce vroia batranul sa zica, sau sa uit…

N-am reusit sa uit de tot, dar m-am lasat in voia naturii. Ne-am plimbat, am purtat tot felul de discutii cu oameni energici si zambitori. Am auzit despre tot felul de tehnici si tot felul de experiente. Am pregatit masa, am mancat, am jucat remi, carti, ne-am dat cu hinta, ne-am ales cu porecle si am stat la foc de tabara. A fost cel mai misto foc de tabara la care am stat vreodata. Deaspura, o patura de stele, in jur o mare de brazi.

A fost momentul in care in sfarsit am aflat ce a vrut sa zica batranul. Povestind cu Observatorul, am ajuns sa-i zic povestea care m-a marcat. Imediat mi-a interpretat concluzia batranului in mod pozitiv, cum nimeni nu s-a gandit pana atunci: ce nu lasi sa moara, nu-ti da voie sa traiesti – daca nu lasi trecutul, nu te poti bucura de prezent. I-a te uita cum se leaga toate de timp, de trecut, prezent si viitor.

O data dezvaluit misterul, mi-am dat seama ca si fluturii aveau un rol, nu doar de efemeritate, ci am inteles si termenul de fluturasi in stomac…

A urmat o noapte lunga de povesti, pana au ars ultimele lemne din imensul foc de tabara.

O noua zi, o plimbare lunga, multa natura, multe poze, inclusiv cu fluturasi si multe zambete.

Dar cum toate se termina, trebuia sa ne intoarcem la Cluj, unde am fost loviti de realitate. Ne-am dat seama ca acele 2 zile au parut mult mai lungi. La Ionel, parca s-a oprit timpul si ne-a izolat intr-un peisaj superb. A fost o dezvoltare continua, alaturi de discutii cu oameni interesanti, fara planuri, fara program.

It was simply butterflyish!

Poze: Bogdan Hruban, Calin Biris, Delia Muresan

Update: cu multa diplomatie acelasi semnal de alarma tras si in acest articol de pe Empower.

Am promis ca voi scrie despre egotistii astia din mediul profesional. Adica cei din jurul tau, care chiar daca nu ti-s sefi, ei se cred a fi net superiori, isi dau acele aere de superioritate si te calca in picioare, chiar daca doar cu vorbe. A da, si-si bat joc de munca ta, pt ca deh, ei stiu mai bine si “sefii” nu lucreaza, dau ordine.

Dupa ce am scris primul articol mai toti m-ati intrebat cine m-a suparat. Nici ca a fost cineva anume, ci mai multi anume, care pur si simplu au trecut masura si s-au calificat spre generalizare (nici macar nu-s unici cum vor ei sa creada).

La fel si cu aceasta parte profesionala, s-au adunat multi candidati la rolul principal al articolului. Stiti cum e, primii pasi in cariera, primele suturi in fund, primele esecuri, primii oameni de kkt pe care trebuia sa-i intalnesti chiar tu. De fapt cu totii avem acest noroc magnific de a intalni oameni pe care ne-am dori sa nu existe pe planeta asta, daramite in viata noastra. Si totusi ei trec prin viata noastra, isi bat joc de noi, dar in acelasi timp ne invata lectii importante – stim sa ne ferim pe viitor si mereu o usa inchisa inseamna o fereastra deschisa.

Acesti egotisti profesionali (nu, nu profesionisti- ca sigur nu-s) nu sunt neaparat oameni care sa se laude cu banii lor, masina lor sau cu fizicul lor de generat (degenerat…) palpitatii. Nu au nici un substrat.

E pe baza intelectuala, s-ar zice. Dar deh, nu cu totii avem studii universitare, suntem scoliti cat mai inalt, in colturi diverse ale acestei planete? Daca am avut putin interes, am stiut si pe ce carti sa punem mana si ce sa citam, cand e nevoie de facut impresii. Dar unii s-au invatat cu asta. Cred ca doar ei au gaurit macaroana. Doar ei au vise si doar ei sunt pe calea cea buna sa si le si indeplineasca. Doar ei au un brand personal, pt ca si-l“construiesc“ zilnic zicand tuturor/scriind peste tot ce grozavi sunt.

Repetand citatul de la articolul precedent: People with very high levels of self-esteem do not need to determine their self-worth by comparing themselves, either publicly or in their own minds, with others.

Exista, deci un grad admis si sanatos de self-esteem, care dozat bine si in preajma altora, nu degenereaza intr-un Ego absolut insuportabil.

Se autointituleaza manageri sau au cine stie ce functii pompoase pe cartiile de vizita facute de ei la imprimeriile din oras, se duc peste tot, cunosc tot felul de oameni – doara fac networking, pt ca stiu ei ca asa se construieste un brand personal. Si da, sunt foarte prezenti in social media. Acolo pot “urla” cat ii tine tastatura, pot aduna urmaritori, isi fac propria turma, acei fascinati de tupeul lor si de cuvintele bine ticluite in desprele de pe paginile lor.

Unii ajung si sa-si faca Fan Page, e si pe refresh un astfel de articol… Pacat ca intervine un mare… Dislike

Nu zic ca nu sunt printre aceste „branduri“ oameni care chiar sunt inteligenti si pot realiza multe. Problema mea si a celor din jur este ca nu ajung sa realizeze nimic. O fi criza, or fi circumstantele, ghinionul, astrele de vina? Pacat ca in aceasta minunata ascensiune spre … esec trag dupa ei si oameni capabili, isi bat joc de ei, pt ca ei au deja brandul, isi permit sa dea ordine. Iar daca reusesc sa realizeze ceva cu ajutorul altcuiva, acel altcuiva nu va mai exista, va avea grija sa-l stearga de peste tot, sa-si asume toate meritele – doara e numele lui peste tot, nu?

De obicei, oamenii care merita atentie, o primesc. Fiecare isi primeste atentia cuvenita, prin faptele pe care le fac, cuvintele pe care le spun, actiunile pe care le intreprind.

Intreprind, e un cuvant mare, mai ales pt ca majoritatea oamenilor cu un ego mare nu prea intreprind NIMIC. They only have the good PR.

Tare mi-a placut cum mi-a zis un prieten, ca astia sunt ca bulele de sapun.

Cu cat sufli mai mult(si din pacate isi gasesc multi fraieri care sa le sufle in struna), se fac mai mari, dupa care isi iau avant si urca, urca, atrasi de stralucirea soarelui (a se citi succesului) pana… SE SPARG!

De abia astept sa vina ziua cand se sparg baloane. Multe baloane. Va fi pericol de alunecare, caci sapunul e alunecos, vor atrage dupa sine si pe altii pe care i-au prostit, care au crezut in stralucirea de moment si au fost servitori de nadejde.

Daca nu va fi o zi in care sa se poata asista la acest spectacol grandios al spargerii bulelor (a se citi Egotistii o sa crape) cu siguranta, va exista cate o zi pentru fiecare astfel de om-“bula” (pt ca, va ajunge ca Bula din bancuri… un simplu Bula).

Exista si o parte buna in asta. O data ce ajungi intr-adevar sa cunosti un om adevarat, in spatele brandului- adica un adevarat brand, care nu se sparge asa usor vei putea aprecia asta si atunci te vei putea razbuna, chiar si in mod tacit pe toti cei care te-au amagit si mai ca te-au facut sa crezi ca nu exista oameni de calitate. Dar exista oameni care iti ofera sanse, care te sprijina, care te invata, care sunt punctuali, care-si respecta atat promisiunile cat si taskurile, care iti apreciaza munca. Cinste lor si la cat mai multi.

In ultima vreme sunt intepata din toate directiile de niste chestii foarte ascutite. Urechiile-mi sunt asaltate de cuvinte si planuri grandioase (a se citi dezastruoase). Ochii imi sunt oripilati la vederea curajului personificat. Iar celelalte simturi, de asemenea, sufera in diverse feluri.

Ce sunt aceste chestii care provoaca chin, dezgust si ridica multe semne de intrebare? Sunt persoanele din jurul meu si al tau, care, mai peste noapte sau in timp, s-au transformat in EGOTISTI.

Ca sa nu cautati in dictionar o sa folosesc mai multe denumiri: sunt aia increzuti, la care le vine sa le dai cate una peste cap sa-i trezesti la realitate. Sau mai rau, iti vine sa fugi cat te tin picioarele din calea lor si sa pui peste tot semne cu Dangerous Zone.

Exista o mare diferenta intre egotisti si oameni cu incredere in sine. Poftim:

Egotists are essentially insecure people who are attempting to cover up their own suspicion that they are not quite as good as other people by pretending that they are more important.

People with very high levels of self-esteem do not need to determine their self-worth by comparing themselves, either publicly or in their own minds, with others. (click, articol bun despre asta)

Mai sunt si astia, care n-ar recunoaste, nici in ruptul capul, ca tind sa se recunoasca in descrierea primei fraze italice si spun asta: (citez si folosesc ghilimele de dragul anonimatului cerut) “eu sunt doar constient de calitatile mele si in mod evident nefiind chiar prost cand este posibil I capitalize on them”

Pana si faptul ca ma lasi sa folosesc “constienta asta a ta” demonstreaza nevoia de atentie, de a fi atat de important, incat sa apari in randurile astea.

Inclusiv continuarea discutiei pe aceasta tema si nevoia acuta de a te substrage faptului ca am indrazinit sa te bag in aceeasi oala cu increzutii despre care vroiam sa scriu, te cam baga singur in oala clocotinda: “asta nu o sa o iau ca si o caracteristica a increzutului. Adica faptul ca am convingerea clara ca evolutia speciei umane si diferentierea dintre sexe , si astfel domnianta sub o masura mai mica sau mai mare a masculinului asupra feminului nu este doar fireasca dar si necesara si sanatoasa pentru bunul mers al societatii si relatiilor.”

See my point?

Problema mea nu este insa doar cu astia increzuti in ale sexelor, relatilor, in ale superioritatii rasei cu sau fara excrescente, la nivelul bustului sau mai jos. Problema este si cu cei care, in mod profesional sunt egotisti si calca in picioare orice de dragul rangului lor greu construit si nepatat. Fiind o discutie ampla o sa o impart in doua:

1. Egotisi la nivel de relatii personale si 2. la nivel de relatii profesionale.

1. De unde domnule atata incredere, atatea mofturi, atata idealism, crticism, curaj si pretentii? Aceste insusiri luate separat si dozate cu bun gust ar trebui sa fie caracteristici pozitive ale unui om.

Cui ii plac timizii? Cine se simte bine, cand nu poate scoate o vorba, se simte inferior fata de altii, e pus in umbra de cei din jur? Nimeni.

Astea chiar au fost probleme grave pe vremuri. Sunt prea timid sa ma lansez in cariera. Mi-e teama sa vorbesc in public. Nu stiu cum sa vorbesc cu o fata.

S-au scris carti, articole, s-a filosofat, povestit la o samanta in fata blocului pe tema asta. Oricine poate da un sfat pe tema asta. Cum sa te porti cu sexul opus pt a atrage atentia. (si nu doar in cazul relatiilor) Inca lumea are impresia ca sunt prea multi introvertiti, timizi si trebuie sa scapam de asta. Trebuie sa le demonstrez frate, ca eu nu-s asa, ca eu is exact opusul: sunt stapan pe situatie, stiu cum sa ma comport, deci pot face orice fata sa-mi cada la picioare (sau varianta femme-fatale: orice tip devine copil in ghearele mele).

Unii s-au straduit prea mult in directia asta. Au fost mega asupriti in liceu, s-a facut misto de ei in generala, au adunat atata ura in ei, incat au devenit exact opusul a ceea ce credeau ei insisi despre ei.

Ia oglinda. Te recunosti?

Majoritatea au fost impinsi deci, de circumstantele exterioare sa se transforme in oameni cu mai multa incredere in sine. Problema este, ca de obicei, mai ales in opinia mea cu dozajul. (in spatele oricarui leu feroce, de fapt se ascunde un pui de pisica, la care ii este frica dar stie sa se prefaca bine)

Consider ca problemele la majoritatea chestiunilor pe lumea asta vine de la lipsa unui dozaj eficient, a unei balante, a unui echilibru. Ca si aici. Unii nu-si dau seama cand sa se opreasca.

Adica, ce daca am cosuri si-s mai mic de inaltime. Tipa aia pe care o vreau, care e way out of my league, poate fi oricand a mea, pt ca sigur e proasta, sigur o pot vraji. Dar te-ai gandit ca nu e proasta deloc? Si si ea are atata incredere in sine si tinte atat de inalte incat sa vrea unu way better than you are?

Iar daca te baga in seama, nu inseama ca o face pt ca esti grozav, ci din bun simt, sau pt fix in momentul ala nu e nimic mai interesant in peisajul ei.

Dar astea sa zicem ca sunt cazuri pt speciile mai putin interesante, muritorii de rand care nu se vor tocmai savanti si atotstiutori.

CAZ mai concret -caractere mai tari.

Exista un el intelectual, preocupat de viata, sa-si faca o cariera, sa aiba bani, sa se distreze, sa isi petreaca timpul mai quality.

La fel, exista si o ea, varianta feminina a ce am spus mai sus.

S-ar zice ca se plac si ar fi un cuplu bun. Doar ca nu vrea nici care sa recunoasca, nici macar fata de sine ca ar avea nevoie de o jumatate.

Din nou, intervine trecutul, care contureaza viitorul. Iar barbatii, sunt cel mai adesea afectati de trecut. Tre’ sa treaca prin viata fiecaruia cate una (hai sa nu insir adjective pt astfel de tipe) care sa-i strice directia. Care sa faca din baiatul bun, un monstru egotist. Sau poate e vb de un trecut mai adanc, ala cu suferintele din gimnaziu sau batjocorelile din liceu. Am sustinere si din articolul asta: Some men with big ego’s are insecure or was deprived of attention as a child or could have been deprived of that attention from their last relationship, so hurting their feelings will not make things better.

Problema este cand tipii astia extrem de intelectuali, cum vor ei sa se creada se poarta exact ca niste porci si cu tipele care nu merita asta.

Automat sunt porti si increzuti pt ca nu stiu sa-si dozeze partea asta cu increderea in sine.

Adica, pe bune, ce daca esti destept si chiar frumusel si chiar as vrea sa ies cu tine, daca tu insisti sa ma convingi ca de fapt e o pierdere de vreme si nu meriti sa te bag in seama? Pt ca pe termen lung, chiar daca la inceput te atrage acea doza de superioritate si iti pune neuronii in functiune si cere replici, se va dovedi a fi obositor si neapreciat. Masura e totul…da?

Si da, si in cazul femeilor se aplica aceleasi reguli si o coborare a standardelor absurde si a bitchynessului cu baietii care nu merita…

To be continued despre aia, care se cred mari si tari in domeniile lor profesionale pana la… proba contarie

Era pe Facebook, hai ca te caut pe Facebook, il am pe Facebook, o pus cineva link pe Facebook.

Facebook e peste tot. Daca l-am transforma in hashtag al vorbirii curente, cred ca, zilnic ar fi pe locul 1. Zilnic s-ar dovedi a fi folosit cel mai des de majoritatea romanilor. Bine, poate in perioada asta e mai rostit numele Madalinei, dar aia nu prea cred ca sunt targetul nostru.

Se fac conferinte, se scriu articole despre cum se dezvolta, cati utilizatori are si cati or sa mai aiba. Iar tu te intrebi daca Xulescu si-a facut cont sau nu. Presupui ca si-a facut. Si Facebook persupune acelasi lucru si te intreaba: Who’s missing?

Daca stai toata ziua sa pui linkuri si sa vezi cu ce-si mai picteaza vecinu’ peretele, cu siguranta ai vazut si ai dat click sa vezi cine lipseste. Ce-i cu aplicatia aia, care, cica ar fi incercat-o si pretenii tai? Bai, daca o incercat-o X, inseamna ca e safe si poate aflu ceva.

Fiind sceptica de felul meu si prea ocupata cu promovarea pe acest mediu interactiv, am preferat sa ma streseze mai mult timp mesaju, sa vad pe cati dintre prietenii mei i-a convins. Asa ca, am inceput sa observ cresteri masive de cereri si acceptari de prietenie. Dar ce se intampla? Au devenit cu totii sociabili si si-au facut prieteni noi? Chiar asa de multa lume se poate cunoaste in cateva zile?

Secretul consta in ea insasi, aplicatia pe care o ignoram. Iar numarul meu de prieteni nu prea crestea exponential…

I-a sa vedem Who’s missing, deci. Ei bine, lipseau mai multi decat imi aminteam eu ca as cunoaste: lipsea o buna parte din lista mea de messenger arhiplina.

Dar hai sa nu fim snobi. Lista de messenger pe vremuri nu era atat de privata, mai ales daca si adresa ta iti aminteste de nickul de pe mIRC.

Multi suntem nostalgici si mult prea comozi sa stergem o lista intreaga si sa dam add in mod selectiv celor cu care chiar am vorbit in ultima vreme. Dar stii cum e…ca si cu hainele vechi, pe care amani sa le arunci, chiar daca ele ies din dulap si din moda: niciodata nu se stie de ce ai nevoie. Niciodata nu se stie de ce contact o sa ai nevoie.

De la nevoie pana la intrarea fortata a acestor persoane si in lista ta de prieteni de pe Facebook, ar trebui sa fie cale. Cale scurta, de la un click pana la hai sa vad ce mai face, ce poze si-a pus ala cu care vorbeam eu pe mirc si eram tare indragostita.

Ma credeam mai breaza, mai initiata in ale social media. Cand mi-am facut contul de Facebook, nu mai eram novice in ale retelelor sociale.

Am trecut de la a vrea sa fiu ‘Mandra Marie, candidata la pitzipoanca.org’ in cautare de specimen ‘demn de cocalarul.ro’  pe hi5.com la ceva mai nisat- la a fi Groupie-Wannabe pe myspace. Pe mySpace puteai sa-ti adaugi djii preferati, sa interactionezi cu ei, sa speri sa te recunoasca cand te fatai la chefuri in primul rand. Puteai sa dai si ignore la turci si la negrii disperati. Iti umplea inboxul si egoul numarul mesajelor in care-ti spuneau ca esti frumoasa si ca ar vrea sa vorbeasca cu tine…

Facebook trebuia sa fie altfel. Sa fie locul prietenilor, al oamenilor pe care ii cunosti si vrei sa pastrezi legatura, indiferent de distanta care va despartea. De aia mi-am si facut cont. Am si fost vehementa. Dadeam ignore la oamenii pe care nu-i stiam, la brandurile cu care nu simteam nevoia sa ma imprietenesc.

Dar e greu sa stai impotriva curentului, impotriva turmei. Cum pot eu, fluturas social, om care lucreaza in social media sa am doaaar 200 de prieteni? Cand donsoara mai fluturas are peste 500?

Guilty as charged. Am folosit Friend finderul- mi se inmultultesc notificarile cu accepted. Normal ca atrag cu sine noi sugestii si noi requesturi.

Da ala cine o mai fi? Eh…las ca e preten si cu alti preteni.

Oare n-ar trebuie sa modificam notiunea de prieten in Dex? Nu mai e valabila treaba cu amici? Suna prea superficial? Si ce?

Crezi ca nu e superficiala si noua lume in expansiune a Facebookului?