Puterea dramatizarii
7 Mar
Toti suntem eroi, cu totii ne luptam cu viata insasi, cu piedicile pe care ni le presara in drum.
De ce? Pentru ca asta ne ofera viata, pentru ca ne plictisim.
Viata noastra e un rollercoaster in ochii nostrii.
Credem ca doar noi suntem speciali, ca numai noua ni se putea intampa asa ceva.
Sau suntem actori principali pe o scena a vietii cotiediene sau suntem un animal vanat intr-o jungla, care este…
Secretul sta in dramatizare.
Si in cat de seriously we take things. Si un actor e bun doar cand e credibil, cand isi ia rolul in serios.
And we tend to take everything seriously.
Pe langa asta, suntem o rasa narcisista. Ce, nu vedeti oglinizile imense din malluri? Au fost puse acolo pentru ca ne place sa ne oprim, pentru a vedea daca ne place ce imagine afisam pe marea scena. Sau le place dansilor, protagonistii de vaza ai Atlasului de mitocanie urbana.
Suntem si o rasa individualista, ne vedem pe sine si tindem sa nu-i vedem pe cei din jur, decat ca si spectatori ai showului in care noi suntem stelele. In care ne putem plange, in care ne facem vocea auzita.
The loudest noise in the world is the sound of people whining. Don’t add to it.
Intr-adevar, noi inca suntem tineri si ar trebui sa incercam sa invatam toate acele lucruri chiar acum, pentru a nu face greseli pe viitor.
Pentru ca suntem tineri ar trebui sa nu ne mai vaitam atat de mult. Si asta pentru ca nu toti putem fi actori principali intr-un Blockbuster.
Si da, ti se intampla ceva ciudat, rau, bun, imposibil – dar depinde la o adica de intensitatea importantei.















