Tag Archives: american experience

Mi-e dor

24 May

Mi-e dor de gogosile de la Donkin’Donuts, mai ales alea cu mar. Mi-e dor de cafeaua de la Seven Eleven in care puteam sa-mi pun toate siropurile posibile. Mi-e dor de coffetta irish cream. Pancakes. Daca le-ai mancat pe alea orihginale, cu unt, banane si sirop de artar, ti-ar fi dor, mie mi-e ft dor.

Mi-e dor de magazinele alea mari si multe. Mi-e dor de brandurile pe care noi nu le avem. Mi-e dor sa intru intr-un Pac Sun. Mi-e dor de Old Navy, de Aeropostale, de Delia’s, de American Eagle. Mi-e dor de CVS Pharmacy si toate farmaciile alea mari pliiiine de cosmetice.

Mi-e dor pana si sa ma lamentez ca fructele si legumele n-au acelasi gust. Dar as manca oricand o cutie de huge Blueberries sau Cherrys.

Mi-e dor de Milky Way – midnight Moon – special Editionul pe care l-am prins doar in vara aceea si era doar la One Dollar Tree.

Mi-e dor de bicicleta mea si de diminetiile in care o injuram si pedalam din greu.

Mi-e dor sa ies din casa, sa trec strada si sa fiu pe plaja. Mi-e dor sa intru intr-un imperiu in care forfoteste lumea si urca la cazinouri. Mi-e dor de scurtele clipe in care am putut sa analizez privirea lor nebuna si ambitia cu care se jucau la aparatele care ii falimentau sau ii fericeau cu cativa zeci de dolari.

Mi-e dor sa-mi beau cafeaua si sa ma uit la delfini.

Mi-e dor sa aranjam o excursie pana la outleturile din orasul de langa. Mi-e dor sa ma intorc obosita si plina de plase dupa o zi intreaga de „facut afaceri bune“ printre reducerile din magazine. Mi-e dor sa fie mereu reduceri exact la ce vreau eu sa-mi iau.

Mi-e dor sa  imi caut laptopul perfect.

Mi-e dor de one dollar menu de la Mc.

Mi-e dor de serile in care statea pe acoperis cu o bere proasta in mana si ne gandeam cat de dor o sa ne fie.

Mi-e dor de tuna salad. Mi-e dor de maioneza de la Mc pe care ti-o dadeau gratis simai buna ca aia nu este nicaieri in lume.

Mi-e dor de inghetata pe care mi-o dadea Brigdet.

Mi-e dor de prajiturile de la Bakery. Mi-e dor de acel tort de ziua mea, facut special din ciocolata, cafea si cocos pentru ca asa imi placea mie.

Mi-e dor de gastiile mele nebune cu care mai depanam din cand in cand in mod virtual amintiri.

Mi-e dor de peisajele unice si diferite, de strazile largi si masinile imense.

Mi-e dor pana si de negrii aia mari si jmecheri pe care ii mai vad acum in videoclipurile de pe MTV si ma gandesc cat de tipici sunt.

Mi-e dor sa-mi fac bagajele si sa-mi fac griji „oare cum o sa le car pe toate inapoi acasa“?!

Mi-e dor de americana aia stricata si de tendinta de a-i corecta sau de a prelua fix expresiile lor incorecte.

Mi-e dor de spaniola aia.

Mi-e dor de straziile alea pe care acum le vad doar in filme. Am fost si eu acolo, am fost si eu in New York, in Washiongton, in Miami. Ma doare de fiecare data cand le vad in filme, in videoclipuri… pentru ca… mi-e dor.

Si o sa-ti fie dor si tie. Chiar si cand o sa fii acolo o sa-ti fie dor, deoarece stii ca vei pleca. Gusta tot, bucura-te cat le ai, caci iti va fi dor dupa aia.

Chiar, tie de ce ti-e dor?

poate te intereseaza si asta:

Cum gasesti cazare in Atlantic City

24 Apr

Am ales modul aventuros pentru a 2-a vara de work and travel.  Angajator care nu ofera cazare. Ne-am cautat noi pe net, am gasit niste oferte – by the way: craigslist.org

Dar cum socotelile de acasa nu prea se potrivesc cu cele de acolo. Noroc ca am fost din nou un grup mare si unii s-au dus mai repede unii mai tarziu.

Daca ajungeti acolo si nu aveti cazare contact me, i might help you! ;)

Cei care s-au dus mai devreme au trebuit sa se descurce sa gaseasca ceva, cel putin ca noi sa stim unde sa mergem.

Si mare noroc ca am stabilit asa, ne-au spus pe net strada si numele pubului unde sa mergem.

Cu avionul pierdut si intarzierile nepuse la socoteala eu impreuna cu Bridget am ajuns undeva pe la ora 1 noaptea in Atlantic City. Mare greseala… dar mai conta? Nu stiam cat de periculos e orasul, deci nu ne era frica. Si cum eram atat de obosite cui ii pasa de pericolele strazii? Am pierdut un avion, ne-am pierdut in New York una de cealalata, am inghetat de frig pe Greyhound si am ajuns noaptea in statia de autobus din AC. Ce autobuze? Ce taxi?

Am luat-o pe jos. Si daca ma gandesc bine, am mers destul de mult cu trolerele dupa noi prin oras. Troleru lu Brigi era si stricat. Ne-am intalnit cu politie pe strada, era si normal, in rest era plin de lume, cluburi, negrii si noi cu bagajele… Ne-au spus incotro sa o luam, care e strada si am ajuns la motel-pubul cautat. O casuta draguta, aproape de plaja, veranda, banci, masuta. Ne-am pus joss i speram sa gasim pe cineva la receptie. N-am gasit si nu stiam cum sa intram in cladire. Am reusit totusi sa intram cu niste petrecareti care atunci intrau, dar nu ne-a trecut la nici care prin cap ca putem ajunge noapte sic a avem nevoie de un nr de camera, sau cel putin un etaj. Am inceput sa ne plimbam prin casa, care avea 2 parti, unele camere aveau bai pe corridor. Mare noroc ca fetele noastre au prin o astfel de camera, undeva la etaj, intr-un colt. Am gasit o baie si in baie am gasit o punga de Dero autentica pe care scria romaneste! Bingo. Una dintre cele 2 camere adapostea oamenii de care aveam noi nevoie. Am batut la usa care trebuia, am trezit lumea ne-a trimis in camera unde ne astepta colegul de camera. Si ne-am pus sa dormim. Ne-au trezit pelicanii: urasc acele animale galagioase, care se hranesc din gunoi si urla dis de dimineata. N-am crescut la tara, nu-s obisnuita nici cu gainile, dapai cu urleletele lor… A doua zi a inceput aventura, nu inainte de o masa romaneasca cu zacusa si salam, de acasa :D Au fost apreciate si savurate.

Au urmat cautarile pt o chirie, caci pubul se pare ca nu vroia 3 oameni intr-o camera de 2, ca am fi fost galagiosi, aburelii de genu care ne-au facut sa ne mutam. Nu mai stiu cat a durat cautarea, da in orice caz mai putin de o saptamana. Timp in care ne-am dus si la lucru, ne-am ales departamentele, am inceput trainingurile.

Am gasit un anticariat si cine ar fi crezut ca acolo de fapt e o mare afacere. Omul de acolo avea multe case pe straduta de langa pe care le dadea in chirie, la un pret bun. Zona buna, pret mic, ne-am gasit noua casuta.

Noua chirie: O casa veche, neingrijita cu 2 etaje si vreo… 10 apartamente. Unul de 2 camere era al nostru. Imparteam holul si baia cu un cuplu de batranei tipici: curiosi, bagaciosi. Erau de origine italiana, cel putin asa ne-au spus. Si veneau  in fiecare vara acolo si  trebuiau sa ne tina socoteala, la cati stam acolo, ne intrebau cum ne cheama, ce facem.

Ei bine, noi ne-am cazat oficial 4 oameni in 2 camere, pt ca mai multi nu ne lasau. Eram de fapt vreo 7 si in septembrie am ajuns sa fim vreo 9. Noroc ca unii lucrau noaptea si unii ziua. Ne-a facut rost de saltele, canapea, aveam frigider, dulap, am gasit lenjerie de pat, paturi. Ne-am descurcat si plateam vreo 40 de dolari pe saptamana si ajungea pe luna la vreo 160. Sper ca tin bine minte calculele. Omul vroia vreo 800 de dolari pe cele 2 camere, iar noi ne-am impartit bine. ;)

poate te intereseaza si asta:

Al 2-lea job

10 Feb

In Florida: Greu. Foarte greu.

Probabil ca si prin tara ti-ai mai cautat de lucru, dar cu siguranta te-ai dus la sigur, stiai o terasa, sau il cunosteai pe vecinu care are supermarketul de pe colt. Ei bine in state, clar, nu stii pe nimeni, nu stii daca angajeaza, daca angajeaza studenti  J1, daca au habar de J1.

Daca ajungi in orasele mai mici ai un pic mai mult noroc, sau ghinion, depinde cum o iei.

Rusii de obicei ajung in state cu acelasi program undeva prin mai si au ei grija sa informeze piata ca sunt studenti care au nevoie de al 2-lea job si cum sta treaba cu J1ul. Se prea poate sa ia ei deci cele mai bune joburi inainte ca noi sa ajungem acolo. Asa ca, a little advice, cu cat mai devreme puteti pleca, la inceputul lui iunie, cu atat mai bine.

Cei ce merg prima oara o sa inceapa cautarea mai tarziu. Aveti nevoie de SSN. Si acel numar va vine de abia intr-o luna. Pana atunci puteti incerca totusi sa cautati si sa le ziceti angajatorilor ca ati aplicat pt SSN si ca o sa-l primiti inainte de primul salar.

Cum iti cauti job?

Mark this sentence: Are you hiring? Si obisnuieste-te sa auzi – fill out the application. Si o sa tot fill out application-uri. Ideal e sa intrebi daca poti vorbi cu managerul sau sa-l prinzi in jur. Angajatii mai mici de obicei nu prea stiu ce si cum, ei te pun sa completezi si totusi dupa ce ai completat, pune intrebarea – What are my chances? Do you need somebody, should I come back? Asta le arata pe de o parte interesul tau si o sa te retina oarecum mai mult decat pe cineva care doar o lasat o hartie.

Tine minte. Lor le convine sa angajeze student straini, pentru ca ii platesc mai putin decat daca le-ar da mai multe ore celor ce au vechime la ei sau daca ar angaja americani. Pt noi li se deduc maimulte taxe. Daca aveti ocazia, sa le ziceti asta, asta in cazul in care vorbiti cu ceva manager care nu prea stie cum sta treaba cu J1ul sau work and travel.

Fa-ti timp pentru cautarea jobului, dupa ce iesi de la primul, in zilele tale libere. Ia orasul la pas si intreaba peste tot. Nu stii de unde sare iepurele.

Si noi am mers cate doi, cate 3, cati ne gaseam timp deodata si am completat multe CVuri. In Naples era destul de descurajanta atmosfera. Radeau de noi, ca nu era sezon, nu erau deloc busy, si nu aveau nevoie de ajutor. Si totusi cativa ne-am gasit. Perseverenta si NOROC.

Mallul, mereu o sursa de joburi – eu am gasit la food court – la Pizza Sbarro. Sunt de treaba, sunte cam peste tot prin state si au mancare buna – si se da meal in pauza ;) Unii si-au gasit la Subway sau alte chestii locale de acolo.

http://www.coastlandcenter.com/

Good luck!

Ps.: Daca ce citesti pe aici te ajuta sa iei decizia de a pleca in State, nu ezita sa spui asta la biroul la care mergi  (la American Experience) sa te inscri. Sau daca stii ca ai vb cu mine despre asta, sau poate ai vrut doar sa te interesezi despre program, mentioneaza-mi blogul. Spune-le si celor care se inscriu sa ma contacteze ;) If it helps you, it can help me also.

poate te intereseaza si asta:

to di AIPORT!

8 Jan

Bilete de avion rezervate – de preturile cele mai mici s-au ocupat tot cei de la American Experience, au ei tot felu de intelegeri si discouturi pt grupuri mari si experienta si minuni de genu. Deci si din punctu asta de vedere vi recomand.

Traseu1: Bucuresti- Frankfurt – Miami ( da… Intr. Airport MIAMI!!!)

Parca n-as vrea sa-mi amintesc de drumul spre Bucuresti, de mustele din Otopeni si de mizeria de acolo – sa fim seriosi, acum chiar am cu ce compara aeroportul. Chiar daca am fost prima oara intr-un aeroport parca am stiut ca e nasol si ca se poate mai bine. A urmat Frankfurt – care daca nu ma insel este cel mai mare aeroport din Europa, si daca cumva e Heathrow, am fost in urmatorul an si acolo ;)

Misto aeropoartele astea gigantice: iti trebe ceva orientare in spatiu si atentie distributiva sa stii „now where?“, sau spirit de moment sa te iei dupa turma cand iesi din chestiile alea care te transporta intre terminale si cand se urca sau coboara scari. Ideea de baza cred ca e viteza, sa fi pe faza ce fac cei din jurul tau sis a fi cu ochii mai mult pe sus decat pe joss i sa nu te apuci sa citesti chiar tot. sa ai in cap diresctia ta, terminalul, ora exacta. Ma rog, e o chestie de moment, te descurci.

Si daca nu te descurci, mai rau decat sa pierzi zborul nu se poate. Si nici aia nu e tocmai rau. Am patit-o in Heathrow. Si e o poveste care merita spatiul ei propriu. ->

La viza si in aeropoarte is locurile potrivite pentru a te cunoaste cu oamenii cu care vei petrece urmatoarele 3 luni (jumate). Stand si asteptand intri in vorba cu lumea, afli ca mergi in acelasi loc sau nu. Te apropii de oameni care par simpatici mai ales ca stii ca va trebui sa imparti casa cu cativa dintre ei sic a mai bine ti alegi din timp. Da si treaba asta e discutabila. Se prea poate sa te imprietenesti pe mess, luand adresele la care s-au trimis datele despre zborul tau. Se poate sa fie agentai draguta si sa iti dea cateva nume si iduri. A 2-a oara am avut noroc sa fim mai multi din Cluj si sa reusim sa iesim impreuna la o bere inainte de a ne regasi in State.

Prima oara, neavand lume din Cj, am avut norocul sa fiu programata la viza o data cu o tipa din Sighisoara si sa ne imprietenim pe loc pentru a vrea sa fim colege de camera o vara intreaga. ( Te pup Ada!!!) Restul lumii din camera s-a format prin aeroport. De obicei depinde de zona geografica din care provine fiecare. Prima oara s-a simtit asta cel mai acut. Jobul fiind din Bucuresti, majoritatea au fost de acolo, din Ardeal fiind fix 5 persoane. Noi doua ne stiam deja, au mai aparut doi baieti din Cluj care o stiau sip e fata din Oradea si mai aveam nevoie de o persoana pentru apartamentul cu 3 camere.  Fiind o tipa sociabila, la mine nu conta de unde e omu, mi s-a parut de treaba o fata si am stiut ca ea trebuie sa fie a 6-a, Georgi din Bucuresti, eroina celei mai misto povesti din acea vara.

Ce mi-a placut la prima vara – nu stiam jobul, dar stiam ca o sa stam intr-un loc misto, ca o sa avem de toate: masina de spalat, microunde, cuptor, frigider, piscine, sala de fitness, Jacuzzi, sala de jocuri. Am avut norocul( sau ghinionul?!) de a avea un tip care fusese de mai multe ori pe acolo si ne-a rezolvat acest loc si mergeam la sigur.

A 2-a vara a fost fix invers. Stiam jobul – cel putin stiam ca va fi un supermarket si ca ne putem alege ce department vrem de acolo, insa nu aveam cazarea asigurata. Pt mine si Brigi, colegutza mea de faculta, ne era mai usor deoarece ajungeam dupa o tura de oameni din Cluj care trebuiau sa gaseasca cel putin un motel unde sa mergem direct.  Ce ziceam ca toate tin de noroc si de circumstante?

poate te intereseaza si asta:

visa-> dropbox

7 Jan

A urmat viza. Porcaria aia care m-am tot rugat s-o scoata si la noi sa mai pot pleca fara work & travel si pe care inca nu au scos-o… Nu-I greu de luat viza, nici macar in anul I nu mi-a fost greu. Si pe atunci cerintele erau de medie peste 9, acum scazand la peste 7 daca nu ma insel. Nu mi-a fost greu nici a 2-a oara, intruneam toata conditiile, mai ales ca m-am intors la timp. Si totusi  emotiile existau pt ca scenariu se pot face: daca nu mi-o dau pt ca am mai fost o data si mi-o ajuns. Si acum imi fac scenariu ca poate zic ca as merge a 3-a oara si n-ash fi la fel de proasta sa ma intorc…

Intrebari la viza: Ce studiezi, ce materii faci si daca iti plac, unde te duci, daca ai mai fost si ce o sa faci.

Sau unde ai mai fost, cum de nu te duci tot acolo si gata. Parca a 2-a oara a durat si mai putin – 1 minut…

Mai exista si alte intrebari,  depinde pe cine prinzi – fiind mai multe ghisee si unii fiind considerati mai a naibii, altii mai draguti – e o loterie la o adica, totul tine de noroc de fapt legat de work & travel.

but good news: Dropobox

Bilete de avion rezervate – de preturile cele mai mici s-au ocupat tot cei de la American Experience, au ei tot felu de intelegeri si discouturi pt grupuri mari si experienta si minuni de genu. Deci si din punctu asta de vedere vi recomand.

Traseu1: Bucuresti- Frankfurt – Miami ( da… Intr. Airport MIAMI!!!)

Parca n-as vrea sa-mi amintesc de drumul spre Bucuresti, de mustele din Otopeni si de mizeria de acolo – sa fim seriosi, acum chiar am cu ce compara aeroportul. Chiar daca am fost prima oara intr-un aeroport parca am stiut ca e nasol si ca se poate mai bine. A urmat Frankfurt – care daca nu ma insel este cel mai mare aeroport din Europa, si daca cumva e Heathrow, am fost in urmatorul an si acolo ;)

Misto aeropoartele astea gigantice: iti trebe ceva orientare in spatiu si atentie distributiva sa stii „now where?“, sau spirit de moment sa te iei dupa turma cand iesi din chestiile alea care te transporta intre terminale si cand se urca sau coboara scari. Ideea de baza cred ca e viteza, sa fi pe faza ce fac cei din jurul tau sis a fi cu ochii mai mult pe sus decat pe joss i sa nu te apuci sa citesti chiar tot. sa ai in cap diresctia ta, terminalul, ora exacta. Ma rog, e o chestie de moment, te descurci.

Si daca nu te descurci, mai rau decat sa pierzi zborul nu se poate. Si nici aia nu e tocmai rau. Am patit-o in Heathrow. Si e o poveste care merita spatiul ei propriu.

poate te intereseaza si asta:

Cum incepe aventura w&t?

5 Jan

Ce greu imi e sa incep. Cred ca trebuie sa incep cu motivele pt care am plecat. Care nu sunt multe deloc, dar care s-au corelat, s-au completat si m-au facut sa si ajung acolo.

Anul I de facultate. Vise deloc neobisnuite pt cineva proaspat ajuns in alt oras, incepand o noua viata- facultate. America? Ce-I cu ea? E prezenta in filme, se lauda cu multe chestii negative si alea pozitive parca-s prea stralucitoare pentru a ma interesa. Asa ca, sper ca e clar ca n-am avut niciodata visul American, dorinta ascunsa de a ajunge acolo.

In ziua cazatului la camin e o coada mare si stufoasa, pe care multi au trait-o si unde de obicei se aleg colegele de camera, se leaga prietenii si discutii. Eu una m-am ales si cu o colega de camera si cu o discutie cu ea despre dorinta ei de a pleca in State. Cica exista un program cu care se pleca. Ea era anu 2, stia mai bine, eu curioasa am aflat si am zis, na mama plec si eu la vara.

Au urmat fluturase multe primite, afise, trecutul zilnic prin fata American Experience, vara-mea si prietena ei care lucra pt American Experience. S-au apucat ele sa-mi zica cat de misto e treaba cu plecatul si cum se procedeaza. Asa am ajuns in biroul American Experience, asha am ajuns sa-I si ajut cu promovarea, sa dau si eu fluturase pt ei, sa ofer si eu informatii despre program la standuri. Normal ca m-am convins si normal ca de abia asteptam sa plec.

Cu jobul incurcaturi mari. Nu stiam ce stat sa aleg, ce job. Chelnerita clar nu – salar mic, bacsis nesigur si ioc experienta pt asa ceva si nici tupeu n-aveam…

alte joburi pur si simplu nu pareau sufficient de tentante, chit ca parca imi aduc aminte de ceva fabrica unde se facea ciocolata. Oare de ce n-am ales asta? Probabil mi-era teama ca n-o sa ma pot abtine. Deci pe motive din astea am tot refuzat sa ma hotarasc, pana cand am micsorat oferta spre statul Florida. Si s-a nimerit sa nu vina joburile decat tarziu pentru pachetu’ asta special. Intr-o zi am primit un telefon in care trebuia sa ma duc la Bucuresti sa-mi dea biroul de acolo ceva job super tare la un Hotel si mai tare.

M-am intors cu jobul, care stiam doar ca era la unul dintre cele doua hoteluri din Naples, Florida si ca acolo ne vor aloca ei pe joburile disponibile, care puteau fi de la housekeeping, la busser, la pool attendant, receptie, etc. Mi-au luat grija jobului. O fi ce s-o nimeri, macar zona se anunta a fi cea mai tare din State si am fi un grup mare, de 36 de romanasi care om fi in acelasi loc, cu cazarea rezolvata.

urmeaza despre viza…

poate te intereseaza si asta:

experienta se face in USA

5 Jan

Experienta in sine iti da povestiile de care ai nevoie, nu doar pentru nepoti, ci cu lumea intreaga.

E un fel de vraja, care se abate asupra ta. Unii ar numi-o experienta, altii maturizare, altii ‘iesit din tara’. Odata plecat cu work & travel ai trait altceva, ai ce povesti celor ce nu au fost si ai ce povesti cu cei ce au fost. E atat de misto sa ii vezi pe cei ce n-au fost cat de mirati sunt cand le spui chestii si tu stii bine ca ar fi si mai mirati sa le vada pe viu. Si e atat de placut sa vb cu cei ce au fost si sa regasesti asemanari, chestii tipice de ale lor, ale americaniilor si chestii diferite, care fac din fiecare experienta una pur personala.

In sfarsit reusesc sa scriu despre asta. Toate aceste flashbackuri, amintiri, discutii cu oamenii, Campania de la American Experience, m-au facut sa vreau sa scriu despre asta. Mai ales ca blogul asta s-a nascut fix pentru asta. Acolo am fost numita Social Butterfly si acolo am patit chestii care merita povestite si odata scrise e mult mai ushor sa le povestesc tuturora despre experienta. Stiu ca a trecut ceva vreme, dar e totul inca destul de proaspat in memorie, si inca am oameni cu care n-am apucat sa le povestesc  nici despre Florida, nici despre New Jersey.

Si aici pot sa fac si o comparatie intre cele 2 veri de work and travel si sper sa ma mai si completeze lumea care a fost cu mine.

poate te intereseaza si asta:

My American experiences

4 Jan

Sa fie spiritul sarbatorilor de vina pentru amintirile astea? Sa fie ura fatza de zapada care ma face non stop sa regret ca am plecat din Florida?

Dar nu a inceput de curand. E o stare resimtita acut de ceva vreme. Se manifesta prin flashbackuri constante. Ma pomenesc ca ma pierd cu privirea in gol. Imi dau seama ca scutur din cap si incerc sa nu mai vizualizez strada din Atlantic City pe care mergeam in fiecare zi. Incerc sa-mi dau seama de ce ma pomenesc pe coridoarele holului din The Chelsea. Oare cat de calda mai e apa din piscine de la La Costa? Ma dau cu bicicleta spre Ventnor, dar tu ma vezi doar stand pe un autobuz cu privirea goala.

America.

Da, mi-e dor.

Probabil ca sunt de vina toti cei care in ultima vreme m-au intrebat cum a fost. Si tu care ma rogi sa-ti zic daca chiar merita sa mergi pana acolo. Si tu care zici ca te bate gandu sa pleci si ca te-ai gandit sa ma intrebi pe mine ca am fost de doua ori. Si tu care m-ai lua cu tine, tocmai pentru ca am mai fost si „stiu cum merg treburile“.  Si tu care vrei sa iti arat poze care ma fac sa vreau sa plang la gandul soarelui ce apunea in marea din Golful Mexicului.

Si American Experience care s-a hotarat sa devina si mai umani prin comunicarea lor si sa exprime totul atat de real. Si asta pe niste coli de hartie A4 cu un scris parca de mana. Atat de putin ii poate lua unei campanii bune care sa te atinga fix acolo, unde incepe sa te roada si sa mai vrei o data.

“De fapt treci un ocean pe care te desparte pe tine de tine.” Si mai erau cateva randuri pline de adevar, pe care din pacate nu le-am retinut, dar stiu ca citindu-le m-am regasit. Am zis ca da mai, asa-I cum ai scris tu acolo. Am stiut ca cine a gandit treburile astea, le-a trait. Si sincer am apreciat asta la American Experience, sinceritatea. De fapt mereu i-am apreciat. Doara datorita lor am ajuns eu prima oara in State cu work&travel. Am fost foarte multumita de serviciile, de grija lor pentru noi, de cam tot ce faceau ei, chit ca atunci erai mai la inceput. Si drept multumire continuu sa le fac reclama si sa le trimit o garamda de clienti. Poate intr-o zi o sa imi fac timp sa fac o lista cu numele celor care au facut contract cu ei si si-au indeplinit visul American… poate iau si eu un comision:P)

Continuu sa-I laud, exact pentru campania asta. Stiu ca multi care lucreaza acolo au fost acolo, au trait pe pielea lor the American experience si stiu cum sa vorbeasca despre asta.

poate te intereseaza si asta:

Cafeaua diferentzelor

20 Jul

Cafeaua are mereu alt gust si poate si alt scop. E o noua vara si asta se resimte si in gustul cafelei si in momentul zilei cand e sorbita si in locul unde se serveste.

Vara lui 2007

Cafeaua pretzioasa si regulata

Locatie: Naples, Florida

Scop: bine definit – sa ne incepem bine ziua, s-avem curaj sa ne infruntam treburile si sa pierdem o ora

Momentul consumului: in fiecare dimineatza, foarte devreme – 6-7 dimineatza

Ne incepeam lucrul la ora 8 – adik la fix trebuia sa dam punch in… doar ca stateam destul de departe si depindeam de dragii nostrii cu mashina, asa ca se intampla sa ajungem mult mai devreme pentru ca la unii lucrul incepea la 7. Si ce putea fi mai placut decat sa te duci direct in bucataria restaurantului, sa umpli cana de cafea – Illy (but not much a fan of it…), sa pui zahar brun si lapte muuult si pe langa cele mai bune chocolate muffins sau melcishori cu vanilie si scortzishoara…yammm

CIMG4322Dupa ce puneam stapanire pe aceste pretzioase comori si dadeam buna dimineatza la toata lumea ne retrageam pentru a pierde ora in plus pe barul de pe plaja…

Sorbitura cu sorbitura… si soarele se ridica, si valurile sclipeau, nisipul era alb si fin…
Uneori mai erau si delfini care intregeau peisajul de basm…

As zice ca era un mod destul de placut de a ne incepe ziua si de a ne sorbi cafeaua…

CIMG4309

CIMG4321

CIMG4304

Vara lui 2008

Cafeaua haotica, destul de rara si de toate felurile

Locatie: Atlantic City si Ventnor New Jersey

Scopul si momentul zilei: depinde de job, de zi, de chef… dar in principiu pentru a ma tine treaza

Hmm… Prefer s-o amintesc pe aia de la Seven Eleven pe care apucam s-o cumpar si s-o savurez destul de rar… insa era un cocktail al placerilor: nu prea era cafea, ci lapte cu toate gusturile posibile, nu pe rand ci de o data! siropuri…zahar de toate felurile. Yammy! mi-e chiar dor de un middle size cup coffee @ seven eleven

Mai era cafeaua preparata de mine cand nu eram in intarziere: ness si ceva lapte aromatizat: coffee-mate (care nu intzleg d c nu vine si la noi???)coffemate

Mai era cafeaua de la hotel bauta in cantitati industriale insa fara  a-si face efectul, de a ma tine treaza o noapte intreaga. Sa zicem ca o beam pt ca era calda si pt ca era un lichid negru, dulce si cu lapte… nu i-as zice cafea, nu avea gust bun pt a o numi astfel si incet incet a fost inlocuita cu ceaiul negru, caruia i-am descoperit proprietatiile tocmai din disperare caci cafeaua nu avea efectul scontat.

Nu mi-e dor de zilele haotice, mai bine zis de noptiile de munca… cafeaua nu era un tabiet si un rau necesar care nici nu isi facea treaba
Vara lui 2009

Cafeaua regala si inegalabila

Locatie: Deva – acasa, Cluj

Scop: cel mai  bun scop pe care  il poate avea o cafea: sa-tzi faca ziua mai buna
Momentul consumului: acum… zilele ce au trecut si zilele ce vor urma

Cea mai buna e tot cea pe care tocmai am terminat-o. Cafeaua mamei pe care de cele mai multe ori o primesc la pat si o adulmec inainte de a-mi deschide ochii.

Si pe langa gustul inconfundabil mai are un ingredient special – aroma vacantzei. Nu e legata neaparat d o ora, pentru ca nici eu nu trebuie sa am un program bien stabilit in fiecare zi…cel putzin nu acasa.

E minunat ca acasa sa fie mereu egal cu vacantza…
Locatia: variaza – Cluj sau Deva

poate te intereseaza si asta:

do U wanna study in the states?!?

9 Jun

vrei si tu, nu? click pt mai multe detalii… ca si cand dunga asta albastra nu tzi-ar da de gandit:P

hmmm, nici nu suna rau.

hai sa fim seriosi cui nu i-a trecut prin minte sa studieze prin state? sa stea in campusurile alea minunate, sa faca parte din ceva casa cu nume grecesti… kappa, gamma, delta nu… era de la blonda d la drept parca:))

si da, dupa 2 veri de work and travel nu m-am saturat de state… vreau mai mult

si nici practica din Germania nu mi-o ajuns:P

de fapt nu stiu daca sa vreau sau nu si culmea am primit un mail care cica ma elucideaza

promit ca o sa ma duc sa aflu cat mai multe detalii de la caravana si who know? we’ll study in the states!!!

poate te intereseaza si asta:

The Art of Travel

11 Jan

Gottcha!
Or I made it?
Which one should be the headline? Which one would be the lesson, or the sentence that u want to shout?
The art of traveling, a movie that actually surprised me, every 20 minutes… or kind of 3 times in one hour and 40 minutes.
3 times cause there are 3 moments. First when I read about it found it kind of boring, a guy that instead of going on his honeymoon, plans a honeymoon on his own.
Not really nice places that he gets to see, I wasn’t there (not that I saw every point on the map,… din contra), didn’t recognize any of the landscapes… then, faith offers him a journey in the jungle – used to be my favourite adventure during many summers, reading Jules Verne, but now, globalisation, or becoming a slave of technology, being the modern child of the 20th century, I can’t find that so amazing anymore.
Although, it captured it nicely, almost like Verne used to do it. But the main characters weren’t children, only one of them – the main character, not even 20 years old… he was the one that took the best out of it, learned lot’s of lessons thaught by the wiser ones, by people who really can have fun and be bitten by many mosquitos (more on one hand then on the other one). People who did it. They broke a record, they made their way through an unknown jungle.
And he made it also. Forgot his love, his pain, and won another one, older, wiser, “The G Spot”, or more like her, Anna.
The end of one journey, is the beginning of a new one. A wise quotation, that fits him.
Not on his own now, but with his beloved woman from Prague, they get to visit paradise and still make foots on earth. Another amazing landscapes for our eyes.
Machu Pichu, Bolivia, Nicaragua, Chile… for some of us, who enjoy the capitals of shopping malls and 5 stars hotels, don’t really seem like nice destinations.

But watch it, you’ll remain thrilled, and feel even his amazement with every step he takes on another onknown or undiscovered beauty of the planet.

And there are a lot more to be seen, maybe in another movie, or by reading his book, or some other travellers guieds. There is always something to learn, and when u don’t know where to start something or if to leave something, just make a trip, travel, get out of your world, cause it can make wonders…

“Do not go where the path might lead,
go instead where there is no path,
and leave a trail.”
Ralph Eldo Emerson

If this helps more, or if I haven’t made u curious, click

The Art of Travel

poate te intereseaza si asta:

blogging…

12 Dec

I feel smt isn’t right with this blog. first of all appereance. God! is not ME! this 3 colors, don’t represent me. the look is not fresh, not at all original.

the content. yeah… that’s smt i’m working on actually. and it is kind of like me. is trying to have a lil’ one of this, a lil’ one of that. but i can’t make order in between. cause i am not that messy. my brain has small drawers, with specific content in it. yeah. that’s why I have the categories on the left side…

subjects… not enough. they don’t really cover my field of interest.

nothing about fashion. but how can I mix fashion in here? i would make it cool, pics, explanations, ironic comments. glossy, stylish, up to date. and yeah. totally not matching with this fuckin interface…

i’ll keep looking on some changes and I promiss i’ll improve smt.

other fields of interest. advertinsing. takes too much to upload all my fav ads, or even comment on campaigns. I loose enough time reaserching and reading for myself about it. no, i’m not selfish. i’m thinking on putting some interesting sites about csr, mc donalds and coke. they make my “work” pretty interesting. but the time will come  for that also.

so, let’s say this post is a preview for the future of s0cialbutt3rfly.wordpress.com

and, no, i didn’t forget about the USA EXPERIENCE. i’ll post smt ’bout it!

did anyone say they are selling time somewhere? can I have like a lot of it???

time-flies-clock-10-11-20062

disintegrationofpersistenceof-memory-dali-nov-25-2007

poate te intereseaza si asta: