Mi-e dor
24 May
Mi-e dor de gogosile de la Donkin’Donuts, mai ales alea cu mar. Mi-e dor de cafeaua de la Seven Eleven in care puteam sa-mi pun toate siropurile posibile. Mi-e dor de coffetta irish cream. Pancakes. Daca le-ai mancat pe alea orihginale, cu unt, banane si sirop de artar, ti-ar fi dor, mie mi-e ft dor.
Mi-e dor de magazinele alea mari si multe. Mi-e dor de brandurile pe care noi nu le avem. Mi-e dor sa intru intr-un Pac Sun. Mi-e dor de Old Navy, de Aeropostale, de Delia’s, de American Eagle. Mi-e dor de CVS Pharmacy si toate farmaciile alea mari pliiiine de cosmetice.
Mi-e dor pana si sa ma lamentez ca fructele si legumele n-au acelasi gust. Dar as manca oricand o cutie de huge Blueberries sau Cherrys.
Mi-e dor de Milky Way – midnight Moon – special Editionul pe care l-am prins doar in vara aceea si era doar la One Dollar Tree.
Mi-e dor de bicicleta mea si de diminetiile in care o injuram si pedalam din greu.
Mi-e dor sa ies din casa, sa trec strada si sa fiu pe plaja. Mi-e dor sa intru intr-un imperiu in care forfoteste lumea si urca la cazinouri. Mi-e dor de scurtele clipe in care am putut sa analizez privirea lor nebuna si ambitia cu care se jucau la aparatele care ii falimentau sau ii fericeau cu cativa zeci de dolari.
Mi-e dor sa-mi beau cafeaua si sa ma uit la delfini.
Mi-e dor sa aranjam o excursie pana la outleturile din orasul de langa. Mi-e dor sa ma intorc obosita si plina de plase dupa o zi intreaga de „facut afaceri bune“ printre reducerile din magazine. Mi-e dor sa fie mereu reduceri exact la ce vreau eu sa-mi iau.
Mi-e dor sa imi caut laptopul perfect.
Mi-e dor de one dollar menu de la Mc.
Mi-e dor de serile in care statea pe acoperis cu o bere proasta in mana si ne gandeam cat de dor o sa ne fie.
Mi-e dor de tuna salad. Mi-e dor de maioneza de la Mc pe care ti-o dadeau gratis simai buna ca aia nu este nicaieri in lume.
Mi-e dor de inghetata pe care mi-o dadea Brigdet.
Mi-e dor de prajiturile de la Bakery. Mi-e dor de acel tort de ziua mea, facut special din ciocolata, cafea si cocos pentru ca asa imi placea mie.
Mi-e dor de gastiile mele nebune cu care mai depanam din cand in cand in mod virtual amintiri.
Mi-e dor de peisajele unice si diferite, de strazile largi si masinile imense.
Mi-e dor pana si de negrii aia mari si jmecheri pe care ii mai vad acum in videoclipurile de pe MTV si ma gandesc cat de tipici sunt.
Mi-e dor sa-mi fac bagajele si sa-mi fac griji „oare cum o sa le car pe toate inapoi acasa“?!
Mi-e dor de americana aia stricata si de tendinta de a-i corecta sau de a prelua fix expresiile lor incorecte.
Mi-e dor de spaniola aia.
Mi-e dor de straziile alea pe care acum le vad doar in filme. Am fost si eu acolo, am fost si eu in New York, in Washiongton, in Miami. Ma doare de fiecare data cand le vad in filme, in videoclipuri… pentru ca… mi-e dor.
Si o sa-ti fie dor si tie. Chiar si cand o sa fii acolo o sa-ti fie dor, deoarece stii ca vei pleca. Gusta tot, bucura-te cat le ai, caci iti va fi dor dupa aia.
Chiar, tie de ce ti-e dor?

Dupa ce puneam stapanire pe aceste pretzioase comori si dadeam buna dimineatza la toata lumea ne retrageam pentru a pierde ora in plus pe barul de pe plaja…

















