Tag Archives: analiza

Lectii de viata

3 Jul

Zilele trecute m-a surprins un ping back aici, pe blogul ‘cesta. Am primit o leapsa speciala, de la o persoana tare speciala, care nu conteneste sa ma surprinda placut. De dragul tau Rontziki, cred ca ar fi cazul sa scriu mai des.

Tema ar fi lectii de viata. Rontziki a scris deja atat de frumos si atat de adevarat, as vrea doar sa citez totul de la ea.

Am stat sa ma gandesc, oare ce pot eu sa mai rezum in cateva cuvinte? Dau cu capul zilnic de invataminte. Cele mai multe se repeta. Ajung sa meditez la unele lucuri de mai multe ori, sa ma intreb de ce e asa, chiar daca stiu raspunsul. Sau mai grav, sa nici nu ma mai intreb, pt ca stiu deja raspunsul.

Hai sa vedem la ce numar ma opresc.

1. Se intampla atunci cand nu te astepti. Sau CUM nu te astepti.

Asta e o vorba din batrani, sau vorba spusa pe post de sfat, fie venita de la mama, ori de la prietena cea mai buna, ori de la oricine mai trecut prin viata, care stie ce spune. Spusele astea vin ca sa te incurajeze, cand nimic nu se intrazeste in viitorul apropiat, cand le faci pe toate ca la carte si mai trebuie doar sa astepti. (more…)

poate te intereseaza si asta:

Formula succesului in…

25 Mar

1/2 x 2 x 3

Cam asa suna formula organizatiilor de succes care o voi transpune eu si in viata reala si personala.

Sunt productive si orele de dimineata, cand te duci la scoala pentru ca nu mai poti efectiv sa dormi si o profa simpatica iti explica ce-i aia cultura organizationala. Si nu ne-a dat definitii si enumerari, ci ne-a povestit povestioare pline de invataminte: printre care o reclama la cartea lui C. Handy: Puricele si elefantul.

Cica acest guru al consilierii in materie organizationala ar fi descoperit magnifica formula de mai sus, a caror interpretare ar fi asa – concediaza jumatate din angajati, cealata jumatate o platesti de 2 ori mai bine si acestia vor munci de 3 ori mai mult. Asta ar fi formula care aduce succesul unei companii. Daca stai sa te gandesti, compania in sine are cel mai mult de castigat, un randament multiplicat cu 3, avand acelasi cost pentru salarii.

Normal ca si angajatul castiga, un salar dublu… dar va munci mult mai mult, de 3 ori mai mult. Si asta e discutabil. Avand in vedere ca discutia s-a dus spre oboseala psihica, care e mult mai accentuata in zilele noastre. Ce daca facem ceea ce ne place? Suntem workoholici pentru ca muncim cu placere, dar la un moment dat clacam. De fapt are o anumita frecventa clacarea. Am putea sa o indepartam daca in afara de a face ceea ce ne place mai facem si altceva, cum ar fi sa nu facem poate nimic. Sa echilibram munca cu odihna, cu statul cu prietenii, cu deconectarea de la aparate.

Bun… si care ar fi transpunerea formulei in relatii? Sa zicem formula relatiei in cuplu de succes, sau formula relatiei cu tine insati de succes, sau relatia cu cei din jur de succes. Oriunde vrei sa o aplici poti. Cum?

1/2 x 2 x 3

Pai ia fa doar ceea ce-ti place -asta inseamna sau sa elimini tot ce nu-ti place si atunci oarecum ar fi jumatate din tot ce ai de facut. Sau daca iti place tot ce faci, scade tot la jumatate si fa si altceva care sa-ti ocupe timpul, dar sa nu te oboseasca psihic.

Inmulteste cu 2 tot ceea ce te face fericit.

Nu te mai gandi la ceea ce nu ai sau la ceea ce ai vrea sa ai. Mai bine bucura-te de 2 ori mai mult pentru ce ai si cu siguranta vei primi o rasplata de 3 ori mai mare pentru asta. E mai dragut sa elimini tot ce te supara, ceea ce nu e complet pe placul tau si sa dai ocazia celui, sau celei care te face sa te simti bine  o mai mare parte din atentie. O vei primi inapoi, as zice inzecit, dar de dragul formulei pastram de 3 ori mai mult.

De ce sa te pierzi in detalii, care nu-s concrete, sunt doar ganduri alimentate la care daca le dai o forma se accentueaza. Injumatateste-le! Dubleaza concretul pe care il ai in fata ochilor, si il poti tine in mana…sau de mana.

Formula temporala

Elimina trecutul si viitorul, concentreaza-te de 2 ori mai mult asupra prezentului si vei aprecia de 3 ori mai mult ceea ce primesti in prezent. Asta pentru ca prezentul devine trecut, dar trait la maxim se dovedeste un trecut de 2 ori mai puternic si contureaza un viitor de 3 ori mai imbucurator.

Cam atat pe ziua de azi cu cifrele. Va mai puteti gandi voi la aplicatiile formulei in orice intreprindeti zi de zi.

Si da, mai vreau exemple si de la voi.

poate te intereseaza si asta:

Puterea dramatizarii

7 Mar

Toti suntem eroi, cu totii ne luptam cu viata insasi, cu piedicile pe care ni le presara in drum.

De ce? Pentru ca asta ne ofera viata, pentru ca ne plictisim.

Viata noastra e un rollercoaster in ochii nostrii.

Credem ca doar noi suntem speciali, ca numai noua ni se putea intampa asa ceva.

Sau suntem actori principali pe o scena a vietii cotiediene sau suntem un animal vanat intr-o jungla,  care este…

Secretul sta in dramatizare.

www.rhosamartistry.com/laughnowcrylater.html

laugh now, cry later

Si in cat de seriously we take things. Si un actor e bun doar cand e credibil, cand isi ia rolul in serios.

And we tend to take everything seriously.

Pe langa asta, suntem o rasa narcisista. Ce, nu vedeti oglinizile imense din malluri? Au fost puse acolo pentru ca ne place sa ne oprim, pentru a vedea daca ne place ce imagine afisam pe marea scena. Sau le place dansilor, protagonistii de vaza ai Atlasului de mitocanie urbana.

Suntem si o rasa individualista, ne vedem pe sine si tindem sa nu-i vedem pe cei din jur, decat ca si spectatori ai showului in care noi suntem stelele. In care ne putem plange, in care ne facem vocea auzita.

The loudest noise in the world is the sound of people whining. Don’t add to it.

Intr-adevar, noi inca suntem tineri si ar trebui sa incercam sa invatam toate acele lucruri chiar acum, pentru a nu face greseli pe viitor.

Pentru ca suntem tineri ar trebui sa nu ne mai vaitam atat de mult. Si asta pentru ca nu toti putem fi actori principali intr-un Blockbuster.

Si da, ti se intampla ceva ciudat, rau, bun, imposibil – dar depinde la o adica de intensitatea importantei. ;)

poate te intereseaza si asta:

Pagini ale vietii umane

21 Feb

De ce ma incapatanez sa cunosc si sa tratez oamenii precum cartiile?

Uneori raman la a cunoaste coperta, pt ca nu-mi trezeste interesul.

Cam asa e: Cele care iti trezesc interesul au un titlu, o fatza, un zambet care te incita -

Fiind exagerat de curiosi vrem mereu sa stim de la inceput cam care e esenta cartii, sa vedem daca merita citita. Si incepem cu utima coperta- atunci alegem daca o vom citi sau nu… La fel si cu omul – il vezi in prezent, stii cum e si ce face, si vrei sa stii cum a ajuns aici si ce vrea sa faca in continuare.

O deschizi la o pagina anume, vorbim cu noul personaj din viata noastra, despre ceva care pare sa nu aiba legatura nici cu trecutl nici cu viitorul. Insa intoarcem paginile, o luam de la capat si continuam sa cautam raspunsurile pana la ultima pagina si ne dam seama ca toate aveau legatura cu trecutul si stim cum se resfrang asupra prezentului si viitorului.

Si ajunge lecturarea, respectiv relatia cu omul respectiv la sfarsit. Uneori mai iei cartea in mana – rasfoiesti alte pagini, scoti randurile care te-o marcat le intorci pe toate fetele, dar cat de curand va ajunge sa fie o alta carte inghesuita in raft care se alatura celorlate si peste care se va pune praful in cel mai scurt timp. La fel, te intalnesti cu omul respectiv, mai vorbiti, pe urma va mai sunati din cand in cand, pana cand ramane doar un nume in agenda telefonului sau pe lista de mess.

Eu am darul de a citi cartile cu nesat, sa le termin cat mai repede, sa vad cu ce ma ajuta, cu ce raman din ele. La fel si cu oamenii, ii analizez, ii cercetez si nu ma implic in viata lor, pt ca rar esti tu personajul cartilor, iti dai seama ca este doar o poveste, a altcuiva…traiesc actiunea cartii atata timp cat o citesc. Cum o inchid revin la viata mea. Stiu ca e fictiune, fac diferenta. Probabil de aia nu reusesc sa ma implic nici in viata oamenilor, ii tratez doar ca pe niste carti. Imi sunt dragi, dar stiu cum se termina…

Si uneori aparentele sunt mai sanatoase. Nu vrei sa stii ce umple paginile unor carti subtiri sau dimpotriva prea groase.

poate te intereseaza si asta:

Intensitatea importantei

15 Feb

Ce inseamna sa dai importanta unor lucruri?

Mereu vei avea parte doar de o viziune si asta nu inseamna intotdeauna ca este si cea corecta. Iti canalizezi atentia asupra unui lucru si risti sa pierzi altele care trec pe langa tine. Cat de multa importanta dai anumitor lucruri conteaza oarecum doar pt tine.

Totul are o intensitate care se pierde in timp. Nu degeaba se zice ca timpul le vindeca pe toate. Ne face sa uitam, sa trecem peste anumite etape si sa fim in stare sa cream mereu altele.

Cat de mult inseamna sa ai rabdare?

Ce intarzie sa apara, apare totusi insa trebuie sa ne gandim ca ceea ce este prioritar pt noi poate ca este un ultim punct pe lista celuilalt.

Sincronizarea inseamna mult, mai ales cand cerintele sunt multe.

despre fortele invizibile care ne motiveaza

poate te intereseaza si asta:

Ce faci cand incepi sa vezi fericirea?

12 Feb

Fugi?
O imbratisezi?
Sau stai sa te gandesti?
Poate te gandesti prea mult…la asta te-ai gandit vreodata?
Sau poate te-ai gandit de prea multe ori?
Si gandindu-te prea mult faci ca misterul sa piara. Dar articol despre faptul ca exageram cu planificatul este un pic mai jos. Sau e vorba de analiza aici. Mda. Too much thinking about it. Omoara spontaneitatea.
Chiar am fost marcata de ceea ce mi s-a spus acum. Stiam acest lucru. Credeam, vroiam sa ma ghidez si eu dupa asta. Cred ca asta si fac. Sa nu astept savina ceva la mine. Sa iau insa totul ce vine asa cum e. Sa nu ocolesc nici binele, nici raul. What happens, happens. And yes, shit happens also.
Cu incredere in propriile forte cred ca se poate reusi.
Planificand totul, sau analizand totul, risti sa nu vezi padurea din cauza copaciilor. E si asta o vorba foarte adevarata. Te cramponezi de mici detalii, incerci sa le schimbi, sa le intorci pe o fata care itzi surade tzie mai mult si ce faci? Pierzi esentialul.
Poate era frumoasa si acea greseala. Oferea farmec. Sau poate era greseala fatala, pe care intorcand-o de prea multe ori ai creat impresia ca o potzi schimba, si ai pierdut din intensitatea ei. Nu ti-ai dat seama ca era problema majora, de care trebuie sa fugi.
Asa ca fugi!
De ceva ce simti ca nu are rost… fugi. Nu te amagi.
Sailor moon is a cartoon. Si basmele sunt frumoase. Dar din pacate doar acolo castiga intotdeauna binele.
In realitate nu.
Si ma refer la acel intotdeauna. Nu intotdeauna castiga binele.
Dar atunci cand binele iti este in cale, PROFITA.

Concluzia… un pic de analiza trebuie totusi. Sa vezi despre ce e vorba.
De fapt e vorba de cumpatare…

Si din pacate e un secol in care cumpatarea, echilibrul incep sa devina cuvinte iesite din vocabular. Pastrate doar in dictionar.
Sfat: deschidetzi dictionarul, si cititi cuvintele astea.

Si acuma o invitatie la comunicare:
v-atzi speriat vreodata de fericire? Sa aveti impresia ca sta sa dea norocul peste voi si sa va fie teama sa-l imbratisati?
Si da, ma refer si la relatii… mai ales la relatii.

poate te intereseaza si asta:

Death does not have a set appointment in your agenda

2 Nov

“Moartea este singura intalnire pe care nu o ai notata in agenda”

Mare adevar- citat de la Beigbeder

“Death does not have a set appointment in your agenda”

I don’t think anybody thought about setting an appointment with his own death.

Unless we are talking about people with some mental disorders. Like borderline… suicidal thoughts.

But not even they have thought “on the 12th of some random month (I don’t wanna say anything cause if it will happen smt on that date I will become supersticious. Or am I already?) I will take so many pills that Death will come and carry me on the other world.

I guess the author was thinking of the fact that we are trying to plan everything in our life. that we have stuffed agendas, or notes on calendars, or stupid post it’s with stupid messages – like, don’t forget to water the plant.

That’s how we try not to forget the most important things in our life. Like birthdays, or meetings or or or…

I think that’s how we actually train our brain to get lost. to loose information. To loose the ability to stuck information. cause we belive so much in what we note all over, that we will be that confident that we don’t forget something that we will for sure. we won’t ask ourselves what else to do, cause we will be sure that we already checked out to do list.

Even if we will have the weird feeling that today is a familiar date, or that I am sure I forgot to do smt we won’t care.

I swear it happened to me.

I trust my laptop. I trust the status of other people,  my phone… everything else, but my memory.

and I fuckin’ forget…

I guees we are too stressed. Or too into this world to even feel what really happens, that we might forget to die… maybe die in a metaphorical way. Rest maybe…

Here I come to another nice thing from the same author.

“only when we are bored we are really ourselves.”

So how do u try not to forget things?

poate te intereseaza si asta: