Tag Archives: analyse

Lectii de viata

3 Jul

Zilele trecute m-a surprins un ping back aici, pe blogul ‘cesta. Am primit o leapsa speciala, de la o persoana tare speciala, care nu conteneste sa ma surprinda placut. De dragul tau Rontziki, cred ca ar fi cazul sa scriu mai des.

Tema ar fi lectii de viata. Rontziki a scris deja atat de frumos si atat de adevarat, as vrea doar sa citez totul de la ea.

Am stat sa ma gandesc, oare ce pot eu sa mai rezum in cateva cuvinte? Dau cu capul zilnic de invataminte. Cele mai multe se repeta. Ajung sa meditez la unele lucuri de mai multe ori, sa ma intreb de ce e asa, chiar daca stiu raspunsul. Sau mai grav, sa nici nu ma mai intreb, pt ca stiu deja raspunsul.

Hai sa vedem la ce numar ma opresc.

1. Se intampla atunci cand nu te astepti. Sau CUM nu te astepti.

Asta e o vorba din batrani, sau vorba spusa pe post de sfat, fie venita de la mama, ori de la prietena cea mai buna, ori de la oricine mai trecut prin viata, care stie ce spune. Spusele astea vin ca sa te incurajeze, cand nimic nu se intrazeste in viitorul apropiat, cand le faci pe toate ca la carte si mai trebuie doar sa astepti. (more…)

poate te intereseaza si asta:

Mass media te innebuneste?!

4 Jul

Nu, n-ar trebui sa fie cu semnul intrebarii. Din punctul meu de vedere este un adevar din ce in ce mai valabil, mai usor de demonstrat.

Am tot zis ca poate poate exagerez eu, ca e doar socul reintalnirii cu media. E de vina butonarea frenetica a telecomenzii.

Venind spre casa soferul autobuzului asculta stirile Europa Fm si am prins vreo 2 buletine de stiri complete. Stiri care s-au repetat, stiri care m-au ingrozit, stiri care urmareau acelasi fir teribil (a se observa vocabularul larg si utilizarea sinonimele pt intarirea aceleasi idei).

As fi zis ca vine sfarsitul lumii, cel putin, verbele tari si dinamismul cu care erau relatate intamplarile ma duceau cu gandul la asta. M-au dus cu gandul spre Apocalipsa, spre profetiilor celor batrani si intelepti spre scenariul filmului 2012… Si asta cu siguranta intr-un context mult mai abrupt, mult mai romanesc.

Ziua de 30 iunie parea fatidica, dar nici pe aproape atat de fatidica pe cat anunta a fi ziua care o preceda: ziua de 1 iulie, cand se declansa de fapt iadul, cand de abia incepea ceea ce avea sa aduca toate nenorocirile asupra poporului roman. De maine creste TVA-ul cu 5% ceea ce va duce cu siguranta la cresteri mult mai mari de 5%, intre 7 si chiar 10% la cele mai multe produse care ajung la consumatorul final. Cum vine asta matematic? Pai nu e matematic, ca de fapt e economic, ca e un lant al slabiciunilor, ca sunt in joc comerciantii si carburantii si euro si impozitele..si toti trebuie sa castige ceva, sau macar sa-si recupereze pierderile, acum ca oricum cu totii pierdem in favoarea statului. M-am lamurit, cu o zi inainte de asta cand deja toti comerciantii intampinau probleme matematice in a recalcula preturile, in a dezlipi si relipi etichetele, in a gandi in cifre mai mari, in a se ingrozi ca “vai de mine, nicaieri n-am mai pomenit asa ceva.” De fapt s-a mai pomenit. Sunt mai multe state cu TVA la fel de mare, care se descurca, care reusesc sa vanda produsele totusi mai ieftin ca la noi. Deci, n-ar trebui sa ne panicam.

Dar cum sa nu ne panicam, cand imediat dupa aceasta stire urmeaza inca una si mai rece in care ne dezarmeaza total: nu trebuie doar sa ne impartim banii mai cu chibzuiala, sa mai renuntam din mofturi (oricum vitale!). Au ei grija sa ne mai taie din salarii, ca sa fie mai usor la socoteli cred eu. Da, scaderi de salarii, impozite mai mari, taieri de pensii (sau asta era stire mai veche si remediata prin iesiri in strada?!).

Unde mai pui ca leul pierde teren in fata valutei?

A… cum sa uit? Cum mi-a luat apa gandul si mie. Pe langa nenorocirile aduse de stat, nici Dumnezeu nu ne iubeste, da cu potopul in noi. Si asta de ceva vreme. De fapt daca stam sa ne gandim, o face de cativa ani incoace. Problema sta tot la autoritati, care n-au facut nimic ca sa nu se repete nenorocirile. Iaca, furnizeaza stiri monstruoase pt media. Nordul ala sudic ar fi mai blestemat si luat de ape. Acolo-si pierd casele oamenii, isi pierd vietiile, avutiile s-asa putine. Catastrofele se tin lant, spaima, potop, dezastre. Doamne cate cuvinte tari poate furniza acesta minunat de bogata limba romana.

Cat de mult uz pot face jurnalistii nostrii de ele. Imi si imaginez cum isi fac ei stirile, ca deh am invatat si eu la jurnalism, ca o stire poate capata mai multa amploare si capteaza mai multa atentie daca folosim cat mai multe verbe-> dinamism, cat mai multe adjective tari, cat mai multe sinonime dezastruoase. Cat de usor se pot baga oamenii in… PARANOIA!!! Bai, ce sinonim are problema? Catastrofa apocaliptica, doar asa sa priceapa si omu de rand ca trebuie sa plece cat vede cu ochii!

Intrebarile vin acum: te mai miri de ce te certi de fiecare data cu ai tai? De ce e atata panica in vocea romanului si se ratoieste orice vanzatoare la tine? De ce te sperie mama la telefon mereu? De ce-ti spune sa ai grija de fiecare banut si sa ai grija pe unde mergi, da mai bine sa stai in casa, ca daca te trazneste, sau te ia apa in centru orasului?

Pt majoritatea dintre noi, parintii si cei trecuti de tinerete, subjugati de mai multe forme ale statului, au mai ramas legatura cu aceasta realitate . I-as spune irealitate furnizata de irealitatea tv sau ma rog, orice are legatura cu mass-media zilelor noastre.

Noi, astia mai tineri, am reusit sa ne debarasam de tv, sa nu ascultam decat posturi de radio cu multa muzica si putine stiri, sa folosim readere, care ne mai dau si stiri pozitive, sau cel putin stirile de care avem nevoie in domeniul nostru, sa fim abonati exact la newsletterele acelor ziare care ne dau suficient de multa informatie, incat sa realizam ca sunt probleme, atat din pct de vedere meteorologic, politic cat si economic. Reusim sa facem asta fara sa o dam neaparat in paranoia. Am reusit sa ne cream zic eu, si sper din tot sufletul, un balans al intamplarilor, un filtru al realitati oricum crunte – pt a pastra registrul negativist al mediei.

Dar cum sa faca asta cei coplesiti de tembelizor?!? Cum? Cand pe orice post ai da, si daca nu sunt stiri sunt reclame la intamplarile catastrofale, care te imbie sa donezi pt ca “ei au nevoie, ei traiesc iadul de pe pamant” Imagini socante iti inlatura orice speranta, orice dorinta de a spera ca ziua de maine va fi mai bine, va ploua mai putin si poate vei castiga la lotto. Pe langa stirile cu un dram de noutate in ele, revin si problemele oricum existente ale societatii: furturile, talhariile acum intensificate de saracie. Atentie: drogatii ataca!! (doar un reportaj pe tema asta) daca ajunge sa fie relatare pe tema asta inseamna ca e un fenomen, zice cineva din politie. O fi fenomen, dar nu cred ca toti avem aceasta nesansa sa fim urmariti din tufis de cate un drogat care neia cerceii ca sa-si bage doza zilnica.

Oi fi naiva, dar nu vreau sa devin paranoica. Refuz asta, cel putin pt propria-mi sanatate mintala.

Nu e atat de greu sa mai butonezi pe Money channel, sa asculti niste oameni cu scoli inalte, umblati in lume care se straduiesc sa explice fenomenele economice, sa sfatuiasca oamenii, sa explice fenomenele naturale si sa dea solutii pentru ele. Sau sa dai pe CNN sau Euronews, sa vezi ca si in lume e plin de catastrofe, dar asta nu inseamna ca merita sa ocupe toate calupurile de stiri. Reusesc sa strcoare si cate o stire pozitiva intre, cum ca Lexus si-a crescut vanzarile auto, fata de anul trecut, la fel si Mercedes si BMW sau Nokia. Astea sunt lucruri pozitive care demonstreaza ca unora le merge bine, anumite sectoare sunt mai norocoase. Intr-adevar asta poate fi in defavoarea saracilor, dar daca stam sa ne gandim impreuna facem intregul, economia nu intra in colaps cand exista si sectoare care infloresc.

De ce sa nu vedem si o stire frumoasa, niste imagini rupte din paradis si chipuri zambitoare? Macar asa sa nu ramanem cu gustul amar si cu gandul la sinucidere. Macar sa ne gandim la solutii, pentru ca ne lasa impresia ca se mai poate face ceva.

Vreau o mass-media care sa nu ne innebuneasca, care sa ne ambitioneze sa schimbam cate ceva in jurul nostru!

Dupa atata ploaie, eu chiar cred ca se va intrezari si un curcubeu. :)

poate te intereseaza si asta:

Influenta celorlalte relatii

12 Jun

Cat de mult ne influenteaza relatiile trecute in relatiile prezente.

Fie ele relatii personale, fie ele relatii profesionale, mereu exista un trecut. De fapt, trecutul este cel care ne formeaza, mi-a zis astazi o persoana foarte wise.

Asa si este.

Ce ma deranjeaza pe mine, este aceasta lipsa de cronometrare, lipsa de sincronizare. O fi destinul insusi?

Mai concret. Se intampla sa se nimereasca o noua persoana in viata ta. Tu ce faci? Te raportezi la ce ai trait in trecut. Daca ti-a fost rau si te-ai saturat de asta, te decizi sa faci sa fie bine. Daca a fost rau, te cam feresti.

Problema e, ca in aceasta ecuatie nu esti niciodata singur.

Omul acela care apare in calea ta, a avut si el un trecut. Poate se decide sa faca exact opusul a ceea ce vrei tu. Poate nici nu vrea sa-ti apara in cale. Degeaba vrei tu sa fie bine.

Sau poate ca tie ti-e efectiv teama sa spui ca vrei sa fie bine, sa faci ceva ca sa fie bine. Am primit un sfat zilele astea, intr-o dimineata foarte “matinala” cum ca e bine sa spui adevarul, sa stie omul ce vrei.

Doar ca intervine trecutul acelei persoane. Am dubii in legatura cu trecutul acelei persoane careia ma decid eu sa-i zic adevarul.

La fel si profesional. Cunosti un om de treaba. Cel putin, un om care se prezinta drept fiind de treaba. Pentru ca inainte ai avut de a face cu o gramada de oameni care s-au devenit a nu fi de treaba si te-ai saturat sa n-ai incredere, sa crezi ca vei avea ghinion te decizi sa ai incredere in acel om. Doar ca acel om are un trecut urat, cu care se pare ca s-a obisnuit si nu vrea sa se schimbe. Asa ca isi bate joc si de tine. Chiar nu conteaza ca acea persoana am fost eu sau tu… M-am ciocnit eu de cine nu trebuia.

Cum naiba faci sa te intersectezi cu cine trebuie si sa urmati aceeasi directie? Sau de unde stii ca aceea e persoana cu care trebuie sa vrei sa urmezi aceeasi directie?

poate te intereseaza si asta:

Opinii catalogate

7 Jun

Ma obosesc oamenii care nu se obosesc ei insusi sa ii inteleaga pe ceilalti.

Care catalogheaza. Care refuza sa vada alte opinii.

Eu de ce m-as obosi sa-i conving ca opinia lor nu este singura opinie?

Oamenii care eticheteaza si judeca dupa aparente.

De ce sa descalifici pe cineva care stii ca n-a facut greseli pana acum? Doar pentru o greseala, sau pt o opinie neimpartasita de tine? De ce ii treci pe lista celor cu care nu mai vrei sa ai de a face?

Da, timpul ar fi un motiv. Dar asta cand intr-adevar esti un om important si ai de a face cu oameni care merita si nu conteaza un om in plus sau in minus. Dar cand nu esti tu tocmai cineva si totusi emiti opinii si judecati? Tot tu esti cel care taie si spanzura?

Oare cu ce drept? Al tau, propriu si personal, nu-i asa?

poate te intereseaza si asta:

10 lucruri zilnice

8 May

Aveam in gand un total alt post… dar am citit postul lui Adrian Soare si m-am gandit ca si eu am 10 lucruri pe care le fac zilnic.

Categoria:

A. Zilnice si practice

1. Imi pregatesc un mic dejun special, pentru ca fiecare zi trebuie sa fie speciala, sau cel putin sa o incep frumos.
Micul dejun nu e complet fara cafeaua cu lapte si scortisoara. Nu de alta, dar cred ca am dezvoltat dependenta aia urata: fara cafea, ma iau durerile de cap, si ma tin toata ziua. O fi Placebo, n-o fi, nu ma mai risc.
2. Vorbesc cu mama la telefon, in jur de vreo 10 ori pe zi :)

3. Dupa, dar mai nou, inainte sa-mi verific mailul, verific twitterul. Scroll down, peste tot ce am pierdut in timp ce dormeam si ma pun la curent. Clickuiesc linkurile care par a ma interesa si se ingramadesc taburile pe browser. Intreaga zi e o lupta in a-mi imputina numarul de taburi de pe browser. De cele mai multe ori ajung sa ma culc la loc, cu multe dintre ele nou deschise, pe care mi le las pentru urmatoarea zi. E un cerc vicios. They will never stop reappearing. Si da, folosesc toate cele 3 browsere…:firefox, opera si chrome. Si e o logica, am diferite conturi si diferite treburi pe fiecare browser ;)

B. The other special daily little things

4. In fiecare zi imi vine cate o idée buna. Si daca nu vine una noua, am grija sa le dezvolt pe cele vechi.

5. Si da, ma entuziasmez. Imi tes vise in fiecare zi. Normal ca sunt realiste, pentru ca am grija sa analizez terenul inainte de a le tese.
6. Incerc sa ma plimb zilnic. Fie fac drumul pana la scoala (aia mai indepartata) pe jos. Fie merg pana in statia urmatoare pe jos, fie o iau la plimbare prin magazine. Incerc zilnic sa-mi fac portia de miscare. Uneori imi iau rolele in picioare.

7. Incerc sa ma intalnesc cu persoane care imi cresc creativitatea, cu care ma simt bine si stiu ca putem face lucruri dragute impreuna.

8. Acord atentie speciala cel putin unei persoane zilnic. Chiar si virtual. Am atatia prieteni buni si vechi prin lista de mess, ori pe facebook. Incerc sa ma mentin conectata cu ei, astfel incat sa nu treaca prea mult timp. Sau sun o o prietena buna cu care nu m-am mai vazut demult. Sau efectiv chattuiesc neintrerupt cu cate un friend de pe peste hotare. Imi place sa ma detasez de la ale mele si sa-I ascult pe ceilalti.
Nu suport cand cineva isi aminteste de cineva doar pt ca are nevoie de ceva. Neah, that’s not keeping in touch. That’s not networking.

9. Imi place sa cunosc persoane noi. Daca nu zilnic, macar from time to time. Si lately it happens often. Imi place cand incep sa cunosc pe cineva, sa analizez teren necunoscut, sa ma adaptez.


10. Bifez ce am reusit sa fac de pe to do list si il concep pe cel pt urmatoarea zi.

Cu ziua ta cum e?

poate te intereseaza si asta:

manifest pentru … commenturi

12 Apr

In continuare ma intreb de ce comenteaza lumea in blogosfera si mai ales de ce nu. Oare gandim atat de diferit in aprecierea articolelor?

Sa luam un exemplu: manifest pentru frumusetea naturala. (campanie organizata de Nivea) Am dat de ea citindu-l pe Ciubotaru, care am mai mentionat ca este tipu’ din blogosfera care imi place cel mai mult ca si blogger. De ce? Nu pt ca le-ar peria pe femei (si daca o face o face atat de dragut si imbracat in insiruiri de cuvinte atat de frumoase incat u can’t blame me for being a woman and like it.) Apreciez cat de mult poate sa scrie omul asta. Are articole aproape zilnice (nici nu apuc sa le citesc zilnic,unde mai pui ca lui trebuie sa-I vina idea, sa o transpuna, sa o scrie) si lungi. Au cap si coada. Nu sunt postari, sunt articole in toata splendoarea lor. Se vede ca sunt scrise pentru a fi postate de ce nu pe paginile unei reviste. Nu sunt insemnari scurte cu care suntem obisnuiti noi pe blogurile de scandal, sau pe alea populare.

Si aici se contureaza marea mea intrebare. De ce articolele mai putin atent scrise, sau hai sa fiu subiectiva, cele care nu neaparat sunt pe placul meu, (care se pare ca e mai inclinat spre literar) tind sa aiba sute de comentarii?

Manifestul e pe x bloguri, au scris Bobby Voicu, Manafu, Dobrovolschi, Ionut Oprea, Cabral si Bucurenci.  Si cum eu incerc sa aflu ce se comenteaza mai mult m-am uitat la numarul si “stofa” comentarilor. Nu, nu am ajuns la nici o alta concluzie.

Daca e ceva ce ne place, ce e scris si mai ales cum atunci nu tindem sa comentam, decat daca avem un deosebit respect si mult timp la dispozitie sa intarim ideea scriitorului. Daca e bine scris, acopera toate unghiurile si ne-a uimit si impresionat ne simtim bine cu el asa cum e, ne simtim si oarecum inferiori pentru a mai comenta.

Comentariile insa se nasc si se inmultesc atunci cand sunt greseli, cand e prezentat un singur punct de vedere cu care nu toti pot fi de acord. Am experimentat-o si pe asta scriind pe clujlife. Daca e scris si presarat cu un pic de zazanie pentru a-l lasa deschis spre completare si orgolii, atunci or sa apara si comentarile. Au aparut…

Concluzie, daca sunt articole bune si ne delectam cu ele, nici nu e nevoie de sirul de comentarii.

poate te intereseaza si asta:

Internshipuri dincolo – Europa si SUA

9 Apr

Vremurile s-au schimbat, cel putin in ultimul an sesizez eu mari schimbari. Cred ca onlineul e de vina. Si e si cauza. Circula informatiile mai usor, ai acces la mai multa lume, vezi ce se cere, ce se da.

Si se cer oameni. Studenti, voiosi, dornici de treaba, buni la toate, entuziasti, ambitiosi care vor sa faca ceva, vor sa lucreze, chiar si gratis.Si atunci nu se numeste lucru, se numeste voluntariat!

Cautam intern, oferim internship, cautam juniori neplatiti, voluntari. Unii mai lasa loc si de speranta. Daca toate merg bine, se intelege lumea, ies afacerile, isi permit sa si plateasca, pozitia neplatita poate deveni platita. Macar cu asta se incalzeste lumea si spera ca daca munceste mult si bine o sa fie bine, o sa aiba noroc si o sa prinda pozitia de coada. Daca nu, macar isi face relatii si tot o iesi ceva. Noroc cu optimismul.

N-o sad au exemple din Romania, decat poate comparativ. Experienta mea e din Europa, Germania. Researchu meu era axat pe USA. Ca deh, eu tindeam undeva mai departe, aveam mofturi (si inca le am) pentru un internship in State.

Mi-a fost deschis apetitul cu o oferta facuta chiar mie asta cu un internship peste ocean. Cu putin noroc am aplicat la o agentie de publicitate minunata din LA unde au fost incantati de CVul meu, (candva poate o sa pun mailurile de lauda aici) si ma vroiau. Probleme Gogule? Mari probleme, doar sunt romanca si treaba cu internship trebe facuta legal, pt viza si program si trebe o gramada de conditii si bani. Ei nu stiau de programele gen work and travel care ofera si internshipuri si iaca o ramas in aer totul, eu am renuntat si am zis ca sper la scoaterea vizelor. Invitatia o ramas deschisa, macar sa ma duc sa vad cum e la ei, sa stau un pic… Candva…

Atunci m-am apucat de cautat pe craigslist.org Recomand cu caldura daca vreti sa radeti ce cerinte au.

Internshipuri pe domeniile astea – marketing, advertising, PR, la ele acasa, in state, mai exact prin NY si LA si pana acum doar vesti incantatoare: ma regasesc intre descrierile lor si bifez fiecare cerinta cu success.

“…fast-mover with talent and a passion for great marketing ideas. What is required? Great energy, problem solving skills, a can do attitude and a passion for asking “what if”?

Why don’t some people tweet? Frankly, not everyone has something to say (and many will admit it when asked about Twitter).”


Ceea ce a inceput insa sa ma deranjeze la aceste minunate job descriptionuri este mentionarea unpaid, sau beneficii numa bune de liceeni sau oameni in primii ani de facultate care trebuie sa-si faca practicile.

“Alert! the Media / Vidracket (small multimedia company from Mount Laurel, NJ) is looking Social Media Interns to control our Indie music client’s myspace, twitter, and youtube page.

Job would include:
-adding friends and promoting content using these social networks
-coordinating events with our street team

Interns receive:
-Free concert tickets
-Free music downloads
-Knowledge of the music industry

“Geopage.com is looking for Marketing Interns (nonpaid) working remotely from their home who are interested in gaining experience as social media bloggers writing about local places and things to do in their city. There may be performance incentives based on online traffic results. In addition, there are other intern posts we are seeking within internet marketing, sales, media relations, advertising and/or market research. GeoPage is a great opportunity for you to gain skills in an online startup environment, valuable project management experience and enhance your resume. Only 1-2 hours per week minimum required as a Social Media Intern while our other Intern posts can be 3+ hours per week. We are open to any college credits if your school offers that via GeoPage.”

Cerintele sunt… multe si vaste. Din pacate recompensele nu se ridica la aceleasi standarde.

Investim in noi insine ca si stundeti. Cine are initiativa si vointa stie ca dezvoltarea personala e importanta. Citim carti, mergem la traininguri, ne bagam in ONGuri, stam pe net, ne informam continuu, suntem more than up to date cu conturi sociale active. Deci stim cum se invarte lumea. Si atunci ei de ce ne iau de prosti prin a ne cere tot ce le putem da pentru niste praf in ochi?

poate te intereseaza si asta:

Formula succesului in…

25 Mar

1/2 x 2 x 3

Cam asa suna formula organizatiilor de succes care o voi transpune eu si in viata reala si personala.

Sunt productive si orele de dimineata, cand te duci la scoala pentru ca nu mai poti efectiv sa dormi si o profa simpatica iti explica ce-i aia cultura organizationala. Si nu ne-a dat definitii si enumerari, ci ne-a povestit povestioare pline de invataminte: printre care o reclama la cartea lui C. Handy: Puricele si elefantul.

Cica acest guru al consilierii in materie organizationala ar fi descoperit magnifica formula de mai sus, a caror interpretare ar fi asa – concediaza jumatate din angajati, cealata jumatate o platesti de 2 ori mai bine si acestia vor munci de 3 ori mai mult. Asta ar fi formula care aduce succesul unei companii. Daca stai sa te gandesti, compania in sine are cel mai mult de castigat, un randament multiplicat cu 3, avand acelasi cost pentru salarii.

Normal ca si angajatul castiga, un salar dublu… dar va munci mult mai mult, de 3 ori mai mult. Si asta e discutabil. Avand in vedere ca discutia s-a dus spre oboseala psihica, care e mult mai accentuata in zilele noastre. Ce daca facem ceea ce ne place? Suntem workoholici pentru ca muncim cu placere, dar la un moment dat clacam. De fapt are o anumita frecventa clacarea. Am putea sa o indepartam daca in afara de a face ceea ce ne place mai facem si altceva, cum ar fi sa nu facem poate nimic. Sa echilibram munca cu odihna, cu statul cu prietenii, cu deconectarea de la aparate.

Bun… si care ar fi transpunerea formulei in relatii? Sa zicem formula relatiei in cuplu de succes, sau formula relatiei cu tine insati de succes, sau relatia cu cei din jur de succes. Oriunde vrei sa o aplici poti. Cum?

1/2 x 2 x 3

Pai ia fa doar ceea ce-ti place -asta inseamna sau sa elimini tot ce nu-ti place si atunci oarecum ar fi jumatate din tot ce ai de facut. Sau daca iti place tot ce faci, scade tot la jumatate si fa si altceva care sa-ti ocupe timpul, dar sa nu te oboseasca psihic.

Inmulteste cu 2 tot ceea ce te face fericit.

Nu te mai gandi la ceea ce nu ai sau la ceea ce ai vrea sa ai. Mai bine bucura-te de 2 ori mai mult pentru ce ai si cu siguranta vei primi o rasplata de 3 ori mai mare pentru asta. E mai dragut sa elimini tot ce te supara, ceea ce nu e complet pe placul tau si sa dai ocazia celui, sau celei care te face sa te simti bine  o mai mare parte din atentie. O vei primi inapoi, as zice inzecit, dar de dragul formulei pastram de 3 ori mai mult.

De ce sa te pierzi in detalii, care nu-s concrete, sunt doar ganduri alimentate la care daca le dai o forma se accentueaza. Injumatateste-le! Dubleaza concretul pe care il ai in fata ochilor, si il poti tine in mana…sau de mana.

Formula temporala

Elimina trecutul si viitorul, concentreaza-te de 2 ori mai mult asupra prezentului si vei aprecia de 3 ori mai mult ceea ce primesti in prezent. Asta pentru ca prezentul devine trecut, dar trait la maxim se dovedeste un trecut de 2 ori mai puternic si contureaza un viitor de 3 ori mai imbucurator.

Cam atat pe ziua de azi cu cifrele. Va mai puteti gandi voi la aplicatiile formulei in orice intreprindeti zi de zi.

Si da, mai vreau exemple si de la voi.

poate te intereseaza si asta:

Prapastia decizionala

16 Mar

Decizii. Mereu sunt unele in favoarea altora.

Alegeri. De care in timp vom fi mandri sau le vom regreta.

Cand trebuie sa iei o decizie, e ca si cand te-ai afla la marginea unei prapastii. Ai oarecum trei solutii: cazi in gol, sari si ajungi pe partea cealalta, te intorci.

  1. Cazi, fara sa stii daca va fi ceva moale sub tine- iti asumi un risc. E adrenalina, sora cu imbratisarea necunoscutului. Odata atins, e un pas inspre maturizare, mai ales daca ai gresit, ai un exemplu. Dar aici intervine curajul, entuziasmul. Si astea depind de mult prea multi factori, varsta, obisnuinta, comoditate, exprienta.
  2. Sari peste gol si ajungi pe partea cealalta, unde vezi pana la o anumita distanta ce te asteapta. De obicei vezi ceva ce te atrage si speri sa merite saritura. Dar nu stii ce vei intalni odata ce inaintezi, probabil o noua prapastie care te oblige sa iei o noua decizie…Aici intervin visele, pe care ti le faci inca de cand esti pe partea cealalta a prapastiei. Iti pui imaginatia la contributie pentru a colora realitatea pe care o vei gasi odata trecut, insa nu distingi toate nuantele. Mai e loc de mister, unde se strecoara si farama de curaj si entuziasm ramase…
  3. Oricand te poti intoarce, poate poti revedea, resimti trecutul si ai ocazia sa-l remodelezi. Sa insisti unde nu ti-a placut, unde era loc de mai mult. Poti astfel sa gasesti noi cai, care pana la urma te vor duce din nou pe marginea unei prapastii, de obicei aceeasi prapastie. Dar va fi diferit, pentru ca ai noi puteri, noi cunostiinte, un nou curaj, poate o noua ambitie care te face s nu-ti pese sa sari… in necunsocut. Poate va fi un pat moale…

in curs de scriere, asta daca intensitatea momentului nu va trece, dupa ce am ales sa sar peste prapastie

poate te intereseaza si asta:

Intensitatea importantei

15 Feb

Ce inseamna sa dai importanta unor lucruri?

Mereu vei avea parte doar de o viziune si asta nu inseamna intotdeauna ca este si cea corecta. Iti canalizezi atentia asupra unui lucru si risti sa pierzi altele care trec pe langa tine. Cat de multa importanta dai anumitor lucruri conteaza oarecum doar pt tine.

Totul are o intensitate care se pierde in timp. Nu degeaba se zice ca timpul le vindeca pe toate. Ne face sa uitam, sa trecem peste anumite etape si sa fim in stare sa cream mereu altele.

Cat de mult inseamna sa ai rabdare?

Ce intarzie sa apara, apare totusi insa trebuie sa ne gandim ca ceea ce este prioritar pt noi poate ca este un ultim punct pe lista celuilalt.

Sincronizarea inseamna mult, mai ales cand cerintele sunt multe.

despre fortele invizibile care ne motiveaza

poate te intereseaza si asta:

Ce faci cand incepi sa vezi fericirea?

12 Feb

Fugi?
O imbratisezi?
Sau stai sa te gandesti?
Poate te gandesti prea mult…la asta te-ai gandit vreodata?
Sau poate te-ai gandit de prea multe ori?
Si gandindu-te prea mult faci ca misterul sa piara. Dar articol despre faptul ca exageram cu planificatul este un pic mai jos. Sau e vorba de analiza aici. Mda. Too much thinking about it. Omoara spontaneitatea.
Chiar am fost marcata de ceea ce mi s-a spus acum. Stiam acest lucru. Credeam, vroiam sa ma ghidez si eu dupa asta. Cred ca asta si fac. Sa nu astept savina ceva la mine. Sa iau insa totul ce vine asa cum e. Sa nu ocolesc nici binele, nici raul. What happens, happens. And yes, shit happens also.
Cu incredere in propriile forte cred ca se poate reusi.
Planificand totul, sau analizand totul, risti sa nu vezi padurea din cauza copaciilor. E si asta o vorba foarte adevarata. Te cramponezi de mici detalii, incerci sa le schimbi, sa le intorci pe o fata care itzi surade tzie mai mult si ce faci? Pierzi esentialul.
Poate era frumoasa si acea greseala. Oferea farmec. Sau poate era greseala fatala, pe care intorcand-o de prea multe ori ai creat impresia ca o potzi schimba, si ai pierdut din intensitatea ei. Nu ti-ai dat seama ca era problema majora, de care trebuie sa fugi.
Asa ca fugi!
De ceva ce simti ca nu are rost… fugi. Nu te amagi.
Sailor moon is a cartoon. Si basmele sunt frumoase. Dar din pacate doar acolo castiga intotdeauna binele.
In realitate nu.
Si ma refer la acel intotdeauna. Nu intotdeauna castiga binele.
Dar atunci cand binele iti este in cale, PROFITA.

Concluzia… un pic de analiza trebuie totusi. Sa vezi despre ce e vorba.
De fapt e vorba de cumpatare…

Si din pacate e un secol in care cumpatarea, echilibrul incep sa devina cuvinte iesite din vocabular. Pastrate doar in dictionar.
Sfat: deschidetzi dictionarul, si cititi cuvintele astea.

Si acuma o invitatie la comunicare:
v-atzi speriat vreodata de fericire? Sa aveti impresia ca sta sa dea norocul peste voi si sa va fie teama sa-l imbratisati?
Si da, ma refer si la relatii… mai ales la relatii.

poate te intereseaza si asta:

Te simti aiurea?

9 Feb

Articolul cu memoria a fost RTuit cam asa ‘Daca nu stii de ce te simti atat de aiurea, citeste aici’. Deci, intr-adevar, cauzele pe care le-am enumerat nu doar ca duc la pierderi de memorie, ci ele sunt de vina si pentru starile noastre de confuzie, de stare de rau aparent fara motiv.

Ar fi trebuit sa invatam ca nimic nu se intampla fara motiv. Dar se prea poate ca uitam si acest lucru si ne place sa dam vin ape soarta sis a spunem ca nu putem controla totul. Dar cu siguranta starea noastra de spirit o putem controla.

Viata haotica duce la neliniste, care se transforma in stres, care duce la nefericire, care se rasfrange si asupra celorlalti si care se cronicizeaza in timp. Asa ca acest rau trebuie nu doar taiat de la radacina, trebuie scoasa radacina cu totul si arsa bine.

Uite si o imagine sugestiva cu ce duce la stress, cum se intensifica si cum se controleaza pas cu pas in diferite situatii:

Gestionarea  gandurilor poate fi un inceput bun. Nu ajunge sa vrem sa facem cat mai multe, trebuie sa le facem treptat, toate la timpul lor si oarecum fluent. Ne trebuie o planificare si nu, din nou militez impotriva excesului, nu trebuie sa ajungem dependenti de planificare. Sa nu-I zicem atunci planificare, ci “gaining perspective”.

Cum?

E bine daca ne scriem principalele ganduri pe o foaie de hartie, pe agenda, sau pe post itu din fata ochilor. Un soi de to do list ca pe cel pe care il facem (sau vrem sa il facem) la fiecare inceput de an, doar ca sectiunea temporala va fi una mai scurta, ceea ce inseamna ca va fi si cat de cat controlabila.

Gestionarea aceasta a gandurilor presupune focus asupra lucrurilor pozitive care vrem sa ni se intample si eliminarea celor negative. It’s all about the law of attraction.  (movie – The Secret) Trebuie sa sustinem feelingul happy, sa incercam sa ne trezim cu zambetul pe buze si sa privim totul cu calm si cu dorinta. Daca te trezesti incrancenat cu siguranta vei scapa ceva pe jos, te va stropi o masina si mai departe sa tot vina “accidentele” si sa declare ziua una ghinionista. Scenariu cunoscut? Ia incerca sa incepi ziua bine si legea ar trebui sa-ti garanteze si un final al zilei fericit.

Trebuie sa incepi sa simti starea de bucurie chiar daca ea nu este acolo, o momesti mai usor si va veni singura.

Gestionarea asta ar trebui sa te ajute sa ti si tu o balanta intre professional si personal. Stim cu totii, nu e bine sa le amesteci. Pui planurile pe foicica cu linie intre ele sit e focusezi separate pe cele planuri, astfel incat sa nu se intretaie, sa se conturbe, ci sa se ajute si sa te implineasca la patrat.

poate te intereseaza si asta:

Nu-mi aduc aminte sa tin minte

9 Feb

Simptome

Iti dai seama tot mai des ca iti lipseste ceva. Si nu e neaparat lipsa unei perechi de Valentine’s.

Uiti. Uiti tot mai des, ce ai de facut, ce ai facut, unde trebuia sa mergi, cu cine trebuia sa vorbesti sau mai rau, cu cine ce ai mai vorbit. Si ce placut e sa scormonesti dupa vechi amintiri cu prietenii din copilarie/ tinerete. Ce bine ar fi sa avem timp sa mai si facem asa ceva din cand in cand. Pe cand noi, nici nu ne amintim ce am vb cu o persoana saptamana trecuta sau ieri. Punem aceleasi intrebari sau repetam ceea ce am zis de mai multe ori pentru ca nu mai stim daca am spus, sau cui am spus.

Ipostaze

De cele mai multe ori jenante

Ex: oare cum il cheama pe ala cu care tocmai am facut cunostiinta? Sau de unde ma stie fata asta de ma tot saluta? Sau se uita careva la tine pe strada iti mai si zambeste, dar tu nu saluti pt ca nu-ti aduci aminte daca il stii sau ti se pare.

Uneori salvatoare

‘Stii, am o memorie asa de proasta, normal ca am uitat si de asta.’

Si pentru ca mai toti suferim de aceasta problema a secolului vitezei, ne iarta lumea mai usor. Scapam cu zambetul pe buze din anumite circumstante de altfel jenante.

Si totusi, devine enervant pentru noi insine.

Doamne, ce vroiam sa fac? De ce am deschis linku’ asta? Mai rau, de ce am deschis frigiderul?

Oare unde am pus aia? Pe ce link am vazut filmuletu ala tare? (normal ca youtube, dar dup ace cuvinte il pot cauta??)

Cauze

Dam vina pe secolul vitezei. Trebuie sa facem totul mai repede pentru a nu ramane in urma si avem mult mai multe de facut decat de obicei. Da, de cele mai multe ori in mod virtual, dar e un infinit acolo, da? Vrem sa credem ca multitaskingul si a fi bun la asta este cheia succesului si culmea vitezei. Avem tot mai multe tertipuri, personale, generale – tot mai multe gadgeturi, aplicatii… Insa, se pierd totusi detalii, se altereaza memoria.

Si atunci oare ce avant mai castigam noi din viteza noastra, daca pierdem mai mult timp chinuindu-ne sa ne amintim ce am facut sau de ce facem ceea ce facem? Pierdem mai mult timp reluand anumite chestii pentru a nu pierde detalii.

Alte cauze

Viteza duce cu sine si la distanta. Mai stii formula de la fizica? Cu delta d supra delta t? Doar ca la noi oarecum duce la marirea timpului petrecut facand atat de multe chestii si totusi oarecum stam pe loc. Nici formulele de pe vremuri nu mai vor sa se aplice.

Pierdem timp – ducem o viata nesanatoasa din cauza vitezei- cliseului fast-food, e doar una..unde mai pui ca uiti sa dormi? Sau ca pur si simplu, majoritatea dintre noi nu dormim noaptea, le pierdem – poate muncind, dar nu neaparat foarte productiv si le pierdem si pentru distractie, ca doara distractia ziua nu prea-si are farmecul. Diminetiile sunt destul de inexistente in orarul majoritatii oamenilor, si trezirea noastra e sinonima cu multe cesti de cafea ori ceai negru. Si normal ca distractiile sunt sustinute de cantitati inegale de alcool (si daca aveti timp sa mai cititi presa ati afla ca multi mai nou mor din excese de substante ‘totalmente’ legale… unde din nou nu-si gasesc masura, probabil uita cat iau, ce iau, amesteca… )

Somnul cel mai bun si cel mai indicat pentru refacerea organismului se face undeva intre ora 22.00-00.00. Stiu ca stiati asta, sau ca ati mai auzit-o pe undeva, dar banuiesc ca uitati. Si mai banuiesc ca oricat de des ni s-ar repeta acest lucru nu prea ne-am putea conforma. Exista explicatii cat se poate de medicale si reale pt asta. Google it, ca sa nu scriu eu atata.

*pt studenti, in afara de cele de mai sus, care oricum se aplica:  Faptul ca v-ati luat examenele nu inseamna ca, ba totusi am memorie. E memoria de scurta durata, care nu prea are de a face cu memoria aia de lunga durata. Wikipedia. Sa fim seriosi, nu-mi vine sa cred ca este ceea ce se incurajeaza in sistemul universitar. Mi-e dor parca de scoala, cand era o invatare aproa

Si totusi ce e de facut?

Si aici trebuie sa ne descurcam cam fiecare pe cont propriu. Tu singur iti stii masura, organismul tau din cand in cand iti mai reaminteste (ai grija sa nu fie totusi prea tarziu). Incearca sa nu uiti sa dormi, cel putin in timpul saptamanii si lasa pierdutul noptiilor si distractia pe weekend, fie el si prelungit. Pierde-le mai rar, nu toate sunt chiar ocazii speciale.

Redu orele in fata calculatorului. Macar pierde timpul cu prietenii reali, scormoniti intre amintiri, sau faceti-va unele pe viitor de care o sa va amintiti.

Renunta la mancatul in fata calculatorului, call a friend, gatiti ceva, iesiti undeva la o masa, incercati meniul lu Adi Hadean :)

Plimba-te. Plimbati-va. Citeste o carte, da, tinand-o in mana. Rasfoieste o revista, de hartie!

Incepe sa-ti amintesti sa te bucuri de viata.

poate te intereseaza si asta:

Atunci cand se intampla…

6 Feb

Ce se intampla? Cum se intampla?

Nu prea stim sa raspundem la intrebarile astea decat cand intr-adevar se intampla. Si e mai trist ca realizam asta de obicei cand se intampla ceva rau.

Cand se intampla ceva bine, putini stau sa regandeasca ce au facut sa le mearga bine si sa faca la fel pe viitor.

Cand se intampla ceva rau, mai intai ne enervam si dam vina pe noi, pe cei din jur si din nou nu invatam din greseli si nu prea revedem ce am facut ca sa ne duca acolo. Sau, mai rau e cand revedem tot si ne dam seama ca nu a depins de noi

Zic se intampla si nu facem, pentru de prea multe ori ceea ce ni se intampla sta sub forta destinului (sau inca n-am aflat exact sub ce, dar cu siguranta e destul de greu sa controlam noi asta)

Si atunci ziceam ca e noroc, sau de cele mai multe ori ghinion.

Cand vrei sa-ti iasa ceva bine, e bine sa-ti doresti cu ardoare asta si atunci activezi si legile atractiei. Totusi, se pare ca exista elemente perturbatoare.Nu e suficient sa iti doresti doar tu ceva, depindem de prea multi din jur, de prea multe necunsocute.

Si atunci mi-e greu sa raspund la o intrebare la care credeam ca stiu sa raspund – poti face din pasiunile tale o cariera? Pt asta chiar am inceput un post nou. Si mi s-a parut dragut sa vad asta intr-un twit al unui prieten. E interesant ca multora ne trec prin cap aceleasi ganduri.

Pt ca e o situatie generala. Si nu noi suntem de vina de ceea ce ni se intampla, ci e o situatie mondiala la care trebuie sa ne conformam.

Dam vina pe tara, vrem sa plecam. Credem ca ne va fi mai bine dincolo, pt ca suntem copii descurcareti, ambitiosi si curajosi. Insa, nu e o regula. Macar sunt visele, macar incercam si ne dorim ceva.

The only constant thing is the constant change!

Tu cum procedezi cand ti se intampla ceva? Inveti din greseli? Mai stii sa te bucuri de realizari? Ce faci sa se si intample ce-ti doresti?

poate te intereseaza si asta:

Recycling Hopenhagen

7 Dec

Te gandesti sa-ti iei ceva nou, pentru a inlocui ceva ce ti s-a stricat sau pur si simplu te-ai saturat de ce ai acum.Ti se intampla cu hainele, cu mobilul, cu mobila, cu tot ce te inconjoara – fie ca sunt obiecte sau oameni. Dar te gandesti ca si ceilalti din jurul tau se satura si tot ce aruncam devin gunoaie? Munti de gunoaie?

Te-ai gandit vreodata ce sa intampla cu ceea ce arunci tu? Te-ai gandit vreodata cat de mult consumam si cat de mult gunoi adunam? Probabil ca iti dai seama de cate ori remarci ca iar trebuie sa duc gunoiul. E doar gunoiul menajer, dar ia gandeste-te, ce ai facut cu ultimul tau mobil pe care nu-l mai foloseste nici bunica? Hainele cu siguranta le-ai aruncat la gunoi, le vad de obicei in jurul tombleroanelor in orice oras m-as afla. Electronicele si ele se insira de obicei in fata blocului (pentru ca locurile de depozitat lucruri nefolositoare sunt deja cam pline) si spera sa le ia careva. Gunoierii refuza sa mai ia obiecte mari, sau obiecte care ar trebui sa fie reciclate. Oricum muntii de gunoi menajer sunt multi si nu ne descurcam nici cu ei.

Nu cred ca am devenit ecologista peste noapte, ci pur si simplu a reusit sa ma socheze peste masura un reportaj facut de Spiegel TV. Nenorocirile de obicei nu vin singure si de obicei sunt mai multe lucruri care se intampla in paralel, se aduna si stabilesc de fapt un trend. E si marea conferinta Hopenhagen de azi incepand si se face ca am din nou o cartea luata in mana e plina de intelesuri “Ultimul barbat american”.

Astea ar fi randurile direct si strict legate de ecologie:  “Ecologia – ultimul strigat al modei. Totusi, nu intelege ce legatura are aceasta mica manie reciclationista cu avantul hamesit al industriei, cu suprapopularea si consumerismul frenetic care definesc cultura noastra.”

La asta ma refeream si eu in primele randuri – la cat de mult consumam fara sa ne dam seama ca facem rau mediul incojurator, ne facem rau noua. Ca de fapt lumea in care suntem e mica pentru cat de mult producem si nu putem duce si nu ne intereseaza ceea ce nu e in apropierea noastra.

In reportajul acela de pe Spiegel TV (http://www.spiegel.de/international/world/0,1518,665061-4,00.html) am vazut unde se duc de fapt toate gadgeturile astea a le noastre care evolueaza atat de rapid si ne indeamna sa ne luam tot altele, mai noi si mai performante. Exista legi legate de recyclingul lor, platim si taxe pentru asta, nu? Si totusi producatoriilor le este mai scump sa recicleze produsele, decat sa le vanda mai departe pentru sume modice si sa le transporte pe vase direct in… Ghana! Ghana, acea parte din lumea a 3-a e cea care ne “recicleaza” gunoiul, cea care sorteaza gunoiul de ce se poate revinde, cea care isi infecteaza raurile, cea care isi polueaza aerul… oamenii de acolo, de mici si-au facut un job din cautatul in gunoi. De fapt e singura lor maniera de supravietuire. Cauta dupa metale si ard piesele pentru a sustrage cuprul pe care il vand pentru catziva centzi, suficienti pentru a-si lua o apa si ceva mic de mancare sis a ramana tot infometati. Media de varsta este de 25 de ani. Nu e de mirare la cat fum toxic inhaleaza stand pe damburile de gunoaie…

Si atunci ma intreb, la ce folos toate actiunile de CSR facute de companii mari? Daca nu sunt in stare sa procedeze conform legilor sis a recicleze produsele cum se cuvine? De ce nu fac activitati de CSR in lumea a 3-a incercand sa nu mai transporte gunoiul dincolo si sa-l micsoreze acolo?

“Nu-ti polua sufletul prin apatie si nu-ti ruina sanatatea cu mancare proasta, la fel cum raurile curate nu trebuie poluate cu deseuri industriale.” Acestea sunt randuri din carte care in astfel de circumstante par totusi a fi vorbe zise in vant – deoarece ne place mancarea proasta si nu ne pasa ca raurile sunt poluate cu deseuri…

Sau ca ultimul consum al planetei este cat se poate de aproape de noi…

poate te intereseaza si asta:

blogosfera tanara si …fashionista?

10 Nov

Fashionul e a naibii de tanar si de virtual

Ne-am cam ingrijorat si ne-am cam bucurat ca nu prea mai sunt tendinte – ca se poarta cam totul, ca nu prea ni se mai impune nimic. Se bucura cei ce oricum nu urmareau moda ci o impun si se cam sperie cei ce nu stiu ce-I aia moda.

O veste buna: exista cu siguranta o tendinta – se poarta tot – intr-un mod cat mai tineresc posibil.

Cum adica? Pai normal ca se poarta chestii cat mai tineresti si trendy cand sunt impuse de cele mai tinere specimene din industrie.

A teen only world spreading across the blogosphere…

Cam cati ani credeti ca are un omulet care isi pune amprenta pe o colectie mare, care prinde contur si pe strada ta? Undeva la 18 ani? Dar de 12 ani ce zici? Ce stie copilu ala de moda?

Pai avand in vedere ca detine un calculator conectat la internet si folosit pentru a se informa si a se promova se face ca stie destul de multe – si o poti vedea pe blogul ei – Tavi, fetitza de 12 ani (btw – o facut 13 deja), mare blogeritza prin state – care are un loc rezervat in primele randuri la fashion showurile alea mari – da…chanel, dior, vera wang.

Ia crede ce vezi http://tavi-thenewgirlintown.blogspot.com/

tavi1

“Tiny 13 year old dork that sits inside all day wearing awkward jackets and pretty hats. Scatters black petals on Rei Kawakubo’s doorsteps and serenades her in rap. I have no where near 4 million readers. Rather cynical and cute as a drained rat. In a sewer. Farting. And spitting out guts.”

Nu este o minune, pentru ca nu este singura! Inainte ne multumeam sa ne miram si sa apreciem specimene singulare, genii, minuni – acum avem de a face cu o armata de minuni, nu doar din state:

Se mai numesc si teen IT-girls

Pixie Geldof http://www.posh24.com/pixie_geldof Pixie Geldof

Bu_g_zel_k_z_Jade_Jagger_n_k_z_ve_nl_m_zisyen_Mick_Jagger_n_torunu._Yan_ndaki_de_k_zkarde_i_Amba.Assisi jagger http://www.instyle.co.uk/images/1279?destination=celebrity/a-z

Julia Frakes http://julialapin.typepad.com/

julia frakes

This is the latest generation of rock’n’roll, the kids to inspire and excite.

poate te intereseaza si asta:

Adolescentii vor conduce lumea!?

9 Nov

Oricum ai interpreta-o e un adevar general valabil. In viitorul apropiat tinerii vor fi de fapt oamenii ajunsi la maturitate, care vor fi mana de lucru, care vor face afaceri, care vor fi in floarea varstei, care v-or avea familia lor – care vor conduce lumea.

 

Insa, tot in viitorul apropiat, daca nu chiar deja in prezentul pe care-l traim, adolescentii au un cuvant de spus. Si nu ma refer la cei rebeli, care odata ajunsi la pubertate s-au pus impotriva curentului – fiind niste mici monstrii, care nu se mai pot intelege cu familia, carora nu le place scoala si care nu vor sa faca nimic ce nu le place. Acestia au fost dintotdeauna o specie existenta.

Ma refer la o generatie foarte asemanatoare cu cea din anii 60 – cand in urma “bombardamentului” cu copii, s-a produs o tranzitie a structuriilor, a valorilor. Societatea dinamica a produs si a fost tarata in acest val al globalizarii, al progresului informational – comunicational, al consumului.

 

Generatia “lovita” a fost invaluita de noi valori, foarte prezente si evidente chiar si in ziua de azi – individualismul, emanciparea materialismul (postmaterialismul).

 

Adevaratul boom l-a constituit si atunci dezvoltarea si transmiterea rapida a informatiei, comunicarea si consumul.

 

Insa, lasand nostalgia secolului trecut deoparte sa transpunem acele schimbari in secolul nostru drag care este caracterizat de o viteza si mai mare. Viteza care afecteaza stilul de viata, consumul si mai ales fluxul de informatii, datorita tehnologiei.

 

Si cine stapaneste cel mai bine aceste tehnologii, daca nu cei care se nasc cu acestea. Cei care au prioritatea la a primi totul de-a gata, care pot fi martori in timp real ai schimbarilor, care pot da feedbackul necesar astfel incat acesta sa aiba relevanta.

Nu stiu cat de constienti suntem de faptul ca adolescentii din ziua de azi sunt atat de emancipati – au atat de multa putere, care le este oferita si bine sustinuta de tehnologie. Cat de mult ne ajuta sau sperie acest lucru.

 

Sunt exemple care ne fac mandri, care ne uimesc in mod placut si sunt exemple care ne fac sa ne ingrijoram.

Adolescenta in sine incepe sa devina din ce in ce mai tanara si e caracterizata de o varsta parca mai frageda decat pe vremea mea (care n-a fost atat de departe…). De asemenea parca incepe sa se intinda pe o coarda a timpului si mai larga…incercam din rasputeri sa fim tineri cat mai mult timp.

 

Vremurile se pare ca nu se schimba doar meteorologic, ci si din pct de vedere al clepsidrei varstei. Mai nou copii de 8-10 ani se poarta ca adolescentii rebeli de mai deunazi de 16 ani, iar cei de 12-15, ca atotstiutorii 17-18 ani, iar cei de 17-18 parca ar putea fi studentii din anii terminali.

E o impartire aiurea – existand exemple totusi pt fiecare varsta, care sa confirme aceasta accelerare a imbratisarii vietii.

 

Sa vedem cine mai sustine ceea ce zic eu – in primul rand ei sunt cei care ne uimesc – fie ca-I avem printre noi, frati, vecini, fie ii vedem pe strada, fie ne miram de ei pe internet –cum?

Hai sa facem un exercitiu: intrati pe hi5 (da stiu, nu va place acolo – e pt ailalti…dar mai ales e locul unde se desfasoara astia “marii-mici”). Luati profilele alea mai sclipitoare, care product disconfort retinei, care au cateva mii de prieteni si sute de poze, mai toate modificate in programele jmechere, cu comentarii care sa aprecieze aceste modificari. A! nu cautati dupa varsta – se pare ca e rushinos sa fi tanar – nu prea e frumos sa pui pe hi5 varsta de 12-16 ani… (inainte stiu ca era dragut sa te lauzi ca inca esti mic, si doar dupa anumite praguri alegeai sa-ti maschezi varsta, scazand catziva ani…dar, ei, ce sa mai scada???)

As zice ca fragezimea se observa in poze – cu toate ca ma uimeste maturitatea gesturilor, a privirilor afisate in acele poze…

Va mai dau cateva detalii care i-ar putea trada pe tinerii care vor conduce lumea – rebeliunea fata de… tot? statusurile de acolo pare-se ca trebuie sa contina injuraturi, amenintari, cuvinte necuprinse in dex.

Mai trebuie musai sa asculte trupe de care noi inca nu am auzit, dar in lumea lor sunt staruri, pt ca au fani. Trebuie sa aiba o lista lunga de filme care contin ghici ce? Povesti drogate, batai sadice, revelatii…

 

Ok. Am ales sa pun in luminca decandenta acestei tinereti tinere.

 

Avem insa si printre acestia exceptii, care tind sa fie o regula. Is destepti frate. Sau daca nu, se prefac a naibii de bine. Oricum ar fi ei, stiu sa jongleze cu cunostintele lor – au la dispozitie stiinta colectiva, au la dispozitie un google tot mai performant, au un networking bine pus la punct. Si toate astea sunt presarate din plin cu curiozitatea specifica varstei (oricare ar fi aceasta).

 

Ca tot am zis de Google – CEOul acestuia – Eric Schmidt, a facut niste previziuni in legatura cu viitorul nostru si e foarte constient ca acesta va fi, daca nu este deja condus de acesti mici monstrii ai digitalului.

http://www.readwriteweb.com/archives/google_web_in_five_years.php

Ei sunt acolo – sunt pe internet si fac ce vor cu el…

poate te intereseaza si asta:

daca eu vreau, clar tu nu vrei

20 Sep

E interesant de observat ca atunci cand ai asteptari ai de suferit.
Cu cat is asteptarile mai inalte, cu atat suferi mai mult.
Si nu, nu sunt pesimista, sau prapastioasa, ci s-a intamplat sa mi se tot adevereasca.

Nu ma pot baza pe ceilalti.
Si nu suport asta. Da? Nu suport sa mi se zica ceva si sa se uite. Sa promiti ca vei face si sa nu faci. Mai ales ca ceea ce am eu de facut tine de ceea ce faci tu, mai bine zis ar trebui sa faci tu.

Nu-mi place nici sa-mi fac iluzii. Mai ales cand stiu sigur ca nu sunt singurul lucru care iti trece prin minte. Cum nici tu nu prea esti un lucru care-mi trece prin minte. Avem prea multe pe cap…prin cap. E clar.
Dar mi-e ciuda ca de cate ori fac experimentul- ia sa ma fac eu ca uit sa vad daca isi aminteste, se face ca mereu sa nu-si aminteasca.

Si atunci incepi sa ai remuscarile alea…dar daca toate s-au intamplat pt ca asha am vrut eu si pt ca eu am facut totul? Poate nici macar nu vroiai…
Sau poate ca vroiai dar chiar ai nevoie de imbolduri?

Nu prea poti sa stii niciodata ce e in capul celui in care ai vrea sa stii. Ca de restul clar nu-ti pasa nici tie.

Sau deziluzia vine tocmai pt ca vrei exact ceva ce atunci nu poti avea?
Poate in alte circumstante ar fi altfel.
Mai e si faptul ca de obicei bagi de seama doar cand ceva c vrei nu se intampla, iar cand se intampla o iei ca pe ceva normal.

Cam asa si cu fericirea – de ce nu prea suntem fericiti – pentru ca nu ne dam seama ca de un lucru bun atunci cand ni se intampla…

poate te intereseaza si asta:

da ziarele pentru ce-s bune?

18 Sep

Dupa ce am declarat ca nu mai stau pe mess sa raspund la chestii legate de blog si am mai aberat si despre dependentza de mess, ba c-o fi buna, ba ca ba…tot am stat prea multe ore cu laptopul pe genunchi. L-am deschis cu scopul de a-mi face doar treaba, ca de obicei, in afara de ca mi se dovedeste ca mai toata treaba mea se afla in plasticul acela incins. Am decis sa nu-l deschid azi. Mda, scriu asta pe telefon cu un ziar in poala.

Da, am spus ziar – Cotidianul de weekendu asta.

Iei un ziar pt dvd si ajunge sa-ti placa ziaru

Normal ca l-am luat pt dvdu cu sex appeal, dar nedeschizand laptopu, deci necitind nimic nou si actual, am decis sa citesc si ziaru. Mie imi place sa descopar chestii noi de citit. Doara nu m-am nascut cu mediul electronic. Oricat de impotriva ziarelor sun, recunosc, ca in afara de a-l rasfoi si a ma murdarii p maini m-am oprit pret de cateva minute pentru a citi cateva articole, care nu au legatura cu politica, normal. Stiam in mare despre cotidianu, nu degeaba am terminat jurna. Nu e un tabloid, e un ziar bun – nu ft sofisticat si nu extrem de politic-de aia refuz sa citesc ziare, prea multa politica. Noroc ca aveau pe prima pg ceva interesant si scris atat de dragutz incat am vrut sa citesc tot articolul:

Chinezi de Romania

e clar ca la cat sunt astia mici si galbeni de multi, formeaza comunitati peste tot in lume. Ca daca o sta ei totzi pe insula lor, clar ca aceasta s-ar scufunda. Parca era un banc, sau e o realitate nostim de morbida?

Dragonul roshu – paradisul prostului gust si in acelasi timp al unei vieti pasnice de la care ar putea invatza si bucurestenii.

Vroiam sa scriu si eu despre chinezisme si cat de mult dauneaza astea bunului gust. Dar articolul asta m-a facut sa vreau sa dau vina din nou pe cei ce aleg sa le poarte nu neaparat pe cei ce le importa. Nici nu ma mir ca au asha succes in Ro unde prostul gust in materie de imbracaminte e in …

Mda. Revenind la chinezii astia din articol. Cica au un soi de china town si in Bucale, au si nume romanesti ca sa ii retzinem noi, gen Coco nume cu prafum de Chanel si tony.

Ce mi-a placut? Ca nu le place ca noi avem cei mai coruptzi politzisti din cate tzari au umblat ei si stim ca ei sunt peste tot. Si bine ca asta e si un subtitlu in cadru articolului- e bine ca ne mandrim cu asta! Poate s-o sesiza si ei, sau se mai zicea ceva de politzisti…

Baschet, badminton si alte sporturi. Munca multa si putzinul timp liber il petrec sanatos. Si nu beau.


Si-n offline despre online

O alta sectiunea care mi-a placut a fost…culmea, tot una virtuala. Adica mi se pare normal. Acum ca blogurile au asha un succes si chiar se scrie mult in online, e normal sa ajunga sa se scrie despre ele si in offline. Li se face reclama intr-un fel la alea pe care s-au scris lucruri bune sau mai putzin bune. Chiar in nr asta a decis autoru sa ii bage in seama si pe cei ce il critica. E bine ca asha mai aflu si de alte bloguri,  alte directii. Se pare ca cotidianu nu-l citeste pe bobby sau pe buddha si noroc ca nu mentzioneaza nimic de zoso.

Intr-un fel asta imi confirma si mai mult banuielile, fiecare blog isi are cititorii lui si blog bun e foarte relativ si subiectiv. Bine ca scriem si atata timp cat si tu ma citesti pe mine, conteaza mult pt mine.

Se schimba Romania


Editorialul de la sfarsit ar merita un post nou. (da repet, o avea qwerty telefonu…da am butonat destul:P)

Si din nou au fost zdruncinate cunostiintele acumulate la jurna. In general editorialul e la inceput. O fi avand vreun rol si cuvantul cela, ‘general’…

Cornel Nistorescu – Se schimba Romania

i-ash zice un articol plin de esentze tari. Nu spune nimic nou, sunt polemici cunoscute si rasdezbautute care se pare ca iau amploare cu o viteza naucitoare. La fel apar ele si in articol. Asta il face un articol bun – o serie de adevaruri varsate in fiecare propozitie.

Si din nou e vorba de o alta Romanie – care nu prea mai e a noastra – asta se tot stabileste si in manifestu ala. Tind sa cred ca si treaba asta cu Romania, devine din ce in ce mai relativa si subiectiva. Ne place sa generalizam, da fiecare o vedem prin gemuletzul ferestrei noastre proprii. Cu anumite generalitati din articol sunt si eu de acord.

“Alţii nu mai rezistă nervos şi se întorc. Vorbesc două-trei limbi străine şi au o productivitate dublă faţă de stătuţii de acasă. ” Statutii astai de acasa, zau ca ar trebui sa mai iese si ei…

“Visul absolventului de a lucra la multinaţionale se clatină. De dimineaţa până seară, stors, cu pauze de ţigară cronometrate şi numerotate, cu drepţi, am înţeles, la revedere, cu o limbă pestriţă, e kinky să fii trendy, cu oameni care se vâră cu capul în monitor ca şi cucoanele în casca de coafor, că nici nu ştii dacă redactează un proiect sau joacă poker în cinci, cu alţi doi băieţi de la etaj, cu unul de la Cola şi cu un român aterizat la Chicago. Îi recunoşti după feţele gânditoare, livide, după sictirul cu care tratează orice dincolo de uşa instituţiei. Leafă, excursii şi o iubită. În rest, adio şi n-am cuvinte! ” Nici eu n-ash vrea sa mai adaug nimic. O spune atat de bine. Oare vrei tu altceva in afara de asta? ca vreau sa cred ca si tu esti un cititor care te regasesti printre randurile astea.

poate te intereseaza si asta:

no more messenger!!! Adictzie? Nevoie?

17 Sep

Va avea 3 nuantze postul asta: asha, ca sa complaca mai multe dintre ideeile mele si ale tale despre chestiutza asta care ne manaca zilele:MESSENGER

Am inceput sa scriu ca un soi de manifest impotriva lenii voastre de a lasa comentarii pe blog.

M-AM SATURAT SA VB PE MESS DESPRE CE AM SCRIS PE BLOG! Am mai zis intr-un post ca exista sectoru ala numit “comments”, care de altfel e ft usor de folosit si acolo potzi sa-mi scri ca esti de acord sau nu cu postu, ca ti-o placut sau nu…sau cine stie ce alte completari, pe care nu ca nu le scri de lene, ca doara pe mess mi le potzi scrie… si cum pe mess poti sa iti dai cu parerea, poti invata sa o faci si pe blog, mai ales ceea ce e legat de blog.

Si ca sa stiti de ce nu va mai raspund pe mess – de aia: exista sectiunea comments. Cei ce o folosesc stiu cum funtioneaza, stiu ca si acolo raspund cam imediat si e mult mai eficienta treaba. De ce sa te mai chinui sa faci conversatoe pe mess, sa ma saluti, sa te invarti in juru cozii, sa mai vb si despre alte cele…mai ales cand ai ceva sa-mi zici legat de blog. Acu inteleg ca te plictisesti, ca vrei sa faci conversatie – da fi sigur ca daca ma plictisesc si eu, dupa ce-ti raspund pe blog, mai uit si in lista de mess si cu siguranta ne punem pe chatuit.  Altfel…ma pui si pe mine in situatii aiurea, in timp ce poate fac altceva, sa-ti raspund, sa nu-mi ignor cititorii…bla bla… asa ca primu rol al acestui post e unul explicativ – si indrumator – nu va mai raspund pe mess!

De ce nu renuntz de tot la mess?

Isn’t that obvious? pt ca e instant messaging – adica functzioneaza rapid, ajuta mult, e mai alive ca restul lumii virtuale, are chestiutza aia numita status care te face sa dai click si sa ajungi aici:D

De ce ash vrea prin urmare sa renuntz? Adica e clar ca nu renuntz cu toate ca ash avea motivele mele, care seamana cu ale tale.

Mai nou am tot auzit oameni viteji, care s-au vindecat de boala instant messagingului.

addictionbookMda, si eu zic ca e o adictie, atata timp cat nu te ajuta, ci doar il folosesti ca sa pierzi vremea. Deci eu nu o consider o adictie (am argumentele mai sus), deci nu ash vrea sa ma vindec de o boala pe care nu o am :) Dar ash vrea sa fiu mai imuna la tentaiile exercitate – sa nu ma uit cine intra, cine iese, cine ce mass imi lasa. Dar am devenit mai selectiva, si oricum nu am vreme sa ma intind la povesti cu totzi. Si repet, despre blog, PE BLOG!

Si ash mai vrea sa renuntz pt ca imi mananca foarte mult din timp.

Dar imi place sa port conversatii, cu oameni cat mai diferiti, despre chestii cat mai diferite. Imi place ideea de mess pt consiliere. Prietenii stiu de ce ;) Si nu consider ca asha nu am vreme sa ma intalnesc cu cei ce trebuie, sau ca e mai bien sa ne intalnim sa discutam. De acord, doar ca pt aia chiar ca trebuie mai mult timp – cu messu poti combina multe cativitati – eu cel putzin mi-am dezvoltat simtzul pt multitasking – si ma binedispun cei cu care vb in timp ce imi fac sa zicem si treaba.

Asha ca, atata timp cat e cu masura si folosit constructiv, e in regula si daca sunteti available pe mess.

Astept completari - Tu de ce ai renuntza la mess?

Sau de ce nu ai renuntza?

In sectziunea comments pls!

poate te intereseaza si asta: