avion pierdut
8 Jan
Ca am pierdut un tren, un autobuz, un avion, ca a fost vina mea, sau a ta, sau a agentiei, sau au fost pur si simplu coincidente, nici macar nu conteaza. Le-am trait, au trecut si acum am ce povesti, am despre ce rade. Cam fiecare calatorie, (fie ca e un drum de la tm la cj, de la bucuresti la cj, sau zboruri peste ocean…) a fost insotita de intamplare hazlie imbracata in putin stress. Work&Travel USA – a 2-a vara, prin 2008. Prima vara a fost totul atat de organizat si ne-am concentrat pe legat prietenii si pe cum o sa fie pe taramul ala:)
Am plecat din Cluj, la Zalau, din Zalau la Budapesta, pt 2 zile de unde am zburat spre Londra. Ne-am luat noi bilet cu shusta de la BRITISH Airways cu o escala de vreo 10 ore, numa bune sa apucam sa vedem Londra…noaptea. Hotarate sa iesim din aeroportul Heathrow si sa vizitam cat de multe putem,ne-am luat bilet de transport pentru o zi, nezicandu-ne ca acesta va expira in 2 ore de fapt, dupa ora 0, considerandu-se o noua zi. Ne-am plimbat toata noaptea, foarte haotic, fara harti sau ghid. Am reusit insa sa bifam cam toate atractiile turistice si sa ne ni se confirme ca britanicele sunt alcoolice si ca pantofii cu toc se duc in mana, dupa ce se iese din club. Am luat primul metrou inapoi spre aeroport chiar daca mai erau 3 ore. Alti bani pt transport…
In aeroport am asteptat fara sa ne punem la vreo coada, caci era prea devreme pt check in, cand in sfarsit o facem ni se spune ca suntem la terminalul gresit, ca au modificat ei (Britishul) anumite zboruri si ca noi trebuia sa fim anuntate de catre agentie. Timp prea mult nu era si distanta intre terminale era una considerabila si autobuzul care facea legatura s-a decis sa isi spele taman atunci geamurile si sa faca plinul la rezervor. O agenta isi facea deja griji pt noi, ne-a rugat sa luam un taxi si ne va astepta uncoleg de-al ei care sa ne directioneze sa ajungem inainte sa inchida portiile.Ultimele lire ni s-au dus pe taxi. Ne astepta un arab, care prea bine engleza nu stia si nici cum sa se poarte cu clientii si nici ce trebuie facut pt un simplu check in… timpul se scurgea, el a ales sa discute cu altii si noi sa ne descurcam singure. Cu un fast pass check in nu a mers. Era prea tarziu. Am fost trimise sa ne reprogramam zborul la o coada imensa formata din oameni care la fel ca si noi nu au fost informati de noul terminal si de modificarile aferente si care au pierdutdiferite zboruri… Am auzit multe conversatii telefonice, o femeie nu ajungea la o nunta, un om de afaceri nu ajungea la o intalnire. Era un stres si o frustrare de zile mari, ca sa nu va zic in ce conditii eram noi dupa atatea orashe, atata plimbat si nedormit in noaptea respectiva. Si vina nu era a noastra, a clientilor.
Ajungem la ghiseu. Ni se sugereaza un nou zbor a 2-a zi, dupa lungi insistentze s-a gasit o legatura pestealte 10 ore, care ne costa in plus la bilet ink vreo 150 de dolari. Nu stiu de unde am avut forta necesara si puterea de argumentare logica sa-l fac sa inteleaga ca nu e vina noastra, ca e a intreg sistemului lor defectuos si al incompetentei lor, cu exemplele aferente ale agentiei, ale shoferului de autobuz,ale agentului de primire si al sistemului informatic nefunctional. Dupa fatza agentului britanic, tinerel si mai sfios de fel, mi-am dat seama ca nu-i doresc o soacra ca mine… insa tot stresul a fost in favoarea noastra. Dupa un „let’s see what we can do, and yes, we can make these changes without you paying for it”, ne-am ales cu un nou zbor, fara a scoate bani in plus. Doar 10 ore petrecute in aeroport,frig, oboseala, insotite de sentimentul de invingere.
Asa ca, astfel de neplaceri se intampla si cu cele mai bune companii aeriene, nu doar cu cele low cost. La cele de low-cost nici nu merita sa ne plangem sau sa facem mare caz. E mai grav cand dai sute de euro si patesti aceleasi chestiuni. Am mentionat cat de odioasa e mancarea pe British??
Am ajuns in NY, de unde am prins ultimul autobuz spre Atlantic City din acea noapte.Am ajuns pe strazile imperiului de cazinouri si ne-am cazat la o strada distanta de o incaierare cu pistoale, care s-a lasat si cu moartea unuia… dar asta am aflat mai tarziu. La intoarcere, peste 3 luni de zile, stiind ca avem de a face cu aceeasi companie ne-am dus in aeroport cu mai mult de 3 ore inainte, pentru a descoperi ca toate zborurile acelei companii erau „delayed”. Era vorba de inca 3 ore, care ne faceau sa riscam din nou legatura din Londra, care ducea cu sine pierderea autobuzului din Budapesta inspre Cluj. Noroc ca nu ni s-au pierdut bagajele si ca soferul autobuzului m-a asteptat mai mult de o jumatate de ora…Si nici o aventura de genul nu ma impiedica sa vreau sa calatoresc oricand si oriunde!
articol aparut pe: http://ambition.ro/beneficii-ambition/concurs/334-drumul-pana-in-sua
