Egotisti in mediul profesional
30 Jul
Update: cu multa diplomatie acelasi semnal de alarma tras si in acest articol de pe Empower.
Am promis ca voi scrie despre egotistii astia din mediul profesional. Adica cei din jurul tau, care chiar daca nu ti-s sefi, ei se cred a fi net superiori, isi dau acele aere de superioritate si te calca in picioare, chiar daca doar cu vorbe. A da, si-si bat joc de munca ta, pt ca deh, ei stiu mai bine si “sefii” nu lucreaza, dau ordine.
Dupa ce am scris primul articol mai toti m-ati intrebat cine m-a suparat. Nici ca a fost cineva anume, ci mai multi anume, care pur si simplu au trecut masura si s-au calificat spre generalizare (nici macar nu-s unici cum vor ei sa creada).
La fel si cu aceasta parte profesionala, s-au adunat multi candidati la rolul principal al articolului. Stiti cum e, primii pasi in cariera, primele suturi in fund, primele esecuri, primii oameni de kkt pe care trebuia sa-i intalnesti chiar tu. De fapt cu totii avem acest noroc magnific de a intalni oameni pe care ne-am dori sa nu existe pe planeta asta, daramite in viata noastra. Si totusi ei trec prin viata noastra, isi bat joc de noi, dar in acelasi timp ne invata lectii importante – stim sa ne ferim pe viitor si mereu o usa inchisa inseamna o fereastra deschisa.
Acesti egotisti profesionali (nu, nu profesionisti- ca sigur nu-s) nu sunt neaparat oameni 
care sa se laude cu banii lor, masina lor sau cu fizicul lor de generat (degenerat…) palpitatii. Nu au nici un substrat.
E pe baza intelectuala, s-ar zice. Dar deh, nu cu totii avem studii universitare, suntem scoliti cat mai inalt, in colturi diverse ale acestei planete? Daca am avut putin interes, am stiut si pe ce carti sa punem mana si ce sa citam, cand e nevoie de facut impresii. Dar unii s-au invatat cu asta. Cred ca doar ei au gaurit macaroana. Doar ei au vise si doar ei sunt pe calea cea buna sa si le si indeplineasca. Doar ei au un brand personal, pt ca si-l“construiesc“ zilnic zicand tuturor/scriind peste tot ce grozavi sunt.
Repetand citatul de la articolul precedent: People with very high levels of self-esteem do not need to determine their self-worth by comparing themselves, either publicly or in their own minds, with others.
Exista, deci un grad admis si sanatos de self-esteem, care dozat bine si in preajma altora, nu degenereaza intr-un Ego absolut insuportabil.
Se autointituleaza manageri sau au cine stie ce functii pompoase pe cartiile de vizita facute de ei la imprimeriile din oras, se duc peste tot, cunosc tot felul de oameni – doara fac networking, pt ca stiu ei ca asa se construieste un brand personal. Si da, sunt foarte prezenti in social media. Acolo pot “urla” cat ii tine tastatura, pot aduna urmaritori, isi fac propria turma, acei fascinati de tupeul lor si de cuvintele bine ticluite in desprele de pe paginile lor.
Unii ajung si sa-si faca Fan Page, e si pe refresh un astfel de articol… Pacat ca intervine un mare… Dislike 
Nu zic ca nu sunt printre aceste „branduri“ oameni care chiar sunt inteligenti si pot realiza multe. Problema mea si a celor din jur este ca nu ajung sa realizeze nimic. O fi criza, or fi circumstantele, ghinionul, astrele de vina? Pacat ca in aceasta minunata ascensiune spre … esec trag dupa ei si oameni capabili, isi bat joc de ei, pt ca ei au deja brandul, isi permit sa dea ordine. Iar daca reusesc sa realizeze ceva cu ajutorul altcuiva, acel altcuiva nu va mai exista, va avea grija sa-l stearga de peste tot, sa-si asume toate meritele – doara e numele lui peste tot, nu?
De obicei, oamenii care merita atentie, o primesc. Fiecare isi primeste atentia cuvenita, prin faptele pe care le fac, cuvintele pe care le spun, actiunile pe care le intreprind.
Intreprind, e un cuvant mare, mai ales pt ca majoritatea oamenilor cu un ego mare nu prea intreprind NIMIC. They only have the good PR.
Tare mi-a placut cum mi-a zis un prieten, ca astia sunt ca bulele de sapun. 
Cu cat sufli mai mult(si din pacate isi gasesc multi fraieri care sa le sufle in struna), se fac mai mari, dupa care isi iau avant si urca, urca, atrasi de stralucirea soarelui (a se citi succesului) pana… SE SPARG!
De abia astept sa vina ziua cand se sparg baloane. Multe baloane. Va fi pericol de alunecare, caci sapunul e alunecos, vor atrage dupa sine si pe altii pe care i-au prostit, care au crezut in stralucirea de moment si au fost servitori de nadejde.
Daca nu va fi o zi in care sa se poata asista la acest spectacol grandios al spargerii bulelor (a se citi Egotistii o sa crape) cu siguranta, va exista cate o zi pentru fiecare astfel de om-“bula” (pt ca, va ajunge ca Bula din bancuri… un simplu Bula).
Exista si o parte buna in asta. O data ce ajungi intr-adevar sa cunosti un om adevarat, in spatele brandului- adica un adevarat brand, care nu se sparge asa usor vei putea aprecia asta si atunci te vei putea razbuna, chiar si in mod tacit pe toti cei care te-au amagit si mai ca te-au facut sa crezi ca nu exista oameni de calitate. Dar exista oameni care iti ofera sanse, care te sprijina, care te invata, care sunt punctuali, care-si respecta atat promisiunile cat si taskurile, care iti apreciaza munca. Cinste lor si la cat mai multi.
