Trebuie sa incep prin a multumi fanilor nostri… wrong text!
Multumesc echipei mele de la Mad3.ro, multumesc fetelor mele dragi ca we actually made it happen last night.
A face un eveniment e un lucru tare complex pt ca implica atat de multe sentimente contradictorii, atatea etape si la final raman amintirile si acea dorinta de a repeta succesul. Complex aici e sinonim cu fain si fara de asemnare.
Despre echipa
Nu puteam face toate astea daca nu eram o echipa. Si nu orice echipa, ci una care ne completam al naibii de bine. Faptul ca fiecare avem o alta varsta, facem parte din alte generatii ne ajuta sa avem conexiuni multiple, sa gandim complementar, sa aducem plus valoare la orice ar fi gandit fiecare dintre noi separat. Iar (more…)
O intrebare pe care ne-o punem cu totii si care s-a pus cu voce tare din public, la eventul 11even.ro
Unul dintre raspunsuri a fost te deconectezi. Eu sustin ca cel mai bun lucru pe care l-am facut eu cand nu mai stiam ce decizie sa iau, a fost sa merg la 11even.ro.
A fost vorba despre povesti de viata, despre decizii, despre momentele din viata care schimba cursul, care i-a facut pe acei oameni sa fie cine sunt acuma.
N-am stiut de ce vreau sa merg la eveniment, nu erau speakeri cunoscuti. Dar stiam ca orice experienta de viata te poate ajuta, te poate inspira. Poate si prin simplul fapt ca te concentrezi asupra problemelor si rezolvarilor altora si te deconectezi de propriile ganduri.
Chiar e un exercitiu bun sa te iei, sa pleci, sau sa te pui sa faci Sudoku, sau sa faci orice poate face creierul tau cu partea sa logica. Dupa ce-ti obosesti si partea aceea, vei ajunge la un echilibru si nu vei mai decide doar cu sentimentele.
Simona Baciu de la Scoala Internationala multumeste in fiecare zi pt ce are si pt ce urmeaza sa faca. La fel sunt si canibalii din Africa vizitati de catre scriitoarea curajoasa Hanna Bota (carte – Ultimul canibal). Asta ii diferentiaza fata de noi, oameni evoluati. Noi nu stim sa ne bucuram de ce avem, iar ei se multumesc cu extrem de putinul pe care il au. Stiu sa se roage si intreaga ruga sunt defapt doar multumiri ca au ce manca si ca au ce au…
Doamna Silvia Sarb de la AEGON – a mers tintut, a pus intrebari scurte si dureroase: Simti ca ai control asupra vietii tale? Simti ca esti in locul in care poti fi tu la valoarea ta maxima? Alegerile sunt la noi – daca ne plangem ne pierdem energia.
Au urmat 2 prezentari diametral opuse care ne-au dus in extremele starilor. S-a plans si s-a ras. Milena Pruna a sustinut ca e o mama obisnuita – multi insa o consideram eroina. A invatat alaturi de copilul ei ca lumea poate fi vazuta in mai multe feluri, ca minuni exista. Iar noua ne-a impartasit faptul ca trebuie sa cautam valoarea din spatele comportamentului.
Groparu, in stilu-i autentic ne-a povestit cu lux de amanunte ziua admiterii lui la facultate si toate peripetiile din juru-i.
Foamea trupului versus foamea sufletului. Uitam sa ne hranim sufleteste.
La fel cum uitam ca exista 2 stalpi in viata. Stefan Vuza, omul care apare pe lista de la Forbes a incheiat speechurile serii printr-o analogie interesanta. S-a luat de cei 2 de 1 care formeaza 11le. Metaforic a ales 2 stalpi din sala care reprezinta ce adunam noi intelectual, material si ce nu prea luam in seama, sufletescul.
Am uitat de grija pt celalalt. Ne punem pe noi pe primul loc, uitam cat de importanta e familia si prieteniile adevarate. (care nu sunt ajutate deloc de tehnologiile din ziua de azi, as adauga eu)
Consider ca acest eveniment a fost un real succes tocmai pentru ca au fost 11 povesti diferite, cu 11 oameni diferiti care fac 11 diferente in lumea aceasta.
11 decizii diferite care au putut influenta si decizia mea.
Toate astea trebuie multiplicate, pt ca nu s-a intamplat doar in Cluj, ci in 11 orase diferite, cu vorbitori diferiti.
In final inca 2 lucruri notate pe carnetel:
Nu avem scuza sa fim nemultumiti.
Gloria li se da doar acelora care au visat din totdeauna la ea.
Care-i treaba cu Speed datingul? Va fi in sfarsit un event de genul coorganizat de mine in Cluj. Daca ati stii de cand incerc sa conving diverse persoane ca e o chestie interesanta. Cei ce ma stiu m-au auzit demult vorbind despre. Cu siguranta cu mult inainte sa se fi facut prima editie in Romania, care spre marea mea ciuda s-a facut in primavara anului trecut, in capitala, unde altundeva… dupa care s-a facut si prin Cluj. Dar putina lume stie.
Pentru ca vreau sa par tare documentata in fata voastra m-am interesat un pic de unde a pornit toata treaba.
Tot Wikipedia ramane cea mai buna sursa – si aflu ca fenomenul ar data din 1998 si nu e inventat de americani cum gresit credeam. Ar fi fost facut de un (more…)
A trecut un festival. De fapt, a trecut o stare. Acea stare de fapt invaluie mii de stari, ale tuturora implicati intr-un fel sau altul.
TIFF a fost pentru fiecare o experienta proprie, pe care a incercat s-o traiasca asa cum a putut mai bine.
E un festival de film. Se umplu cinematografele care altfel au mai multe scaune libere decat ocupate. Ca si cinefil ai de unde alege. Ai prea multe optiuni, 220 la numar. Si daca nu esti cinefil inrait, tot te prinde sentimentul acela, de trebuie sa merg sa vad filmul ala. Te roade curiozitatea sa vezi ce se ascunde in program, sa vezi trailerul, sa vezi cine joaca si ce note a mai primit. Sau te lasi purtat de val, prietenii au si ei mereu ceva de spus, asa ca in loc sa stai pe o terasa, mai bine vezi un film, doua, trei cu ei.
E un eveniment de o anvergura internationala si simti asta pentru ca un aer strain invaluie orasul. Misuna oameni cu badgeuri la gat si daca ai sta sa-i numeri ai ajunge la 700 zice-se. Intinzi gatul si-ti ascuti privirea sa vezi cine o fi ala si te intrebi oare ce face el de fapt? Vezi masini multe cu logoul bine cunoscut. Piata Unirii se transforma. Informatiile nu inceteaza sa vina spre tine, cu aceeasi tema a festivalului.
Evenimentele sunt un prilej de bucurie. Depinde de partea cui esti – a participantului sau a organizatorului. Daca la final ambele parti sunt multumite si fericite, concluzia e ca a fost un eveniment reusit.
Dar pentru ca intotdeauna se poate mai bine, nemultumiri exista de ambele parti. E de domeniul detaliilor.
A fost Schimb de haine, pentru prima data in Cluj. (cica ar mai fi fost o incercare, cu de toate, nu doar haine, care n-a avut rasunet, au fost putini oameni si nu s-a mai facut) La noi a iesit bine si se va mai face.
In timpul evenimentul am fost acolo – pe post de organizator, am mutat mese, am pus oglinzi, am facut liste, am rupt biletele, am dat ordine, am raspuns la mii de intrebari, am vorbit la microfon. Am fost si pe (more…)
Social inseamna deci prieteni, atat in online cat si in offline dupa cum ziceam.
Pe cei mai multi am ajuns sa-i cunosc in online si pe urma sa-i cunosc si mai bine in offline. Sau invers, sa-i cunosc prin cineva la un event si sa fiu mult mai atenta asupra alter-egoului lor din online. Sa adancim relatia in online.
Simt nevoia sa multumesc fiecaruia in parte (stiu ca o sa uit pe multa lume…sorry de pe acum) (more…)
Am ajuns si la Noaptea devoratorilor de publicitate la Cluj, undeva…exact saptamana trecuta pe vremea asta. A scris si Alina despre, ca doara impreuna am amortit pe acolo. Am stat la vreo 2 calupuri si un pic, ca a 2-a zi se cerea trezitul devreme, ca treaba devoreaza omul…
Am ras bine cat am stat, chiar mi-a placut editia aniversara. Normal ca am notat ce mi-a placut, am cautat si va dau si voua reclame!
Cei de la Cadburry sunt destul de nostimi, mai stiti reclama aia cu maimuta, nu? Aia cica ar fi fost facuta pentru alt produs si nu le-o placut asa ca au luat-o pentru ciocolata si bine au facut. Uite inca una nostima tare: Eyebrows
Cati pantofi ai mirosit azi? As zice ca e gretoasa reclama, dar omul are atata pasiune in ceea ce face… shoe sniffer(more…)
Ieri a fost o zi mare, la propriu. Plin de lume cunoscuta si draga la o noua conferinta, de data aceasta in Cluj – Social Media Summit. Si-au fost ei si profi si colegi de pe la faculta de comunicare si oameni din AIESEC, din JCI, de pe la eventurile de business, din agentii, de peste tot. Mai ales bucuresteni. Au venit ei la noi de data asta, n-am mai mers eu ore-n sir cu trenul
Am scris amplu despre evenimentul in sine pe mad3.ro (more…)
Se pare ca articolul trecut a generat cateva comentarii concludente. Dar din nou sunt ba pro, ba contra.
Astazi se anunta o noua conferinta de presa unde vor sa dea explicatii. Va veni presa? Va merge lumea?
ORA 17 – hotel Melody – Piata Unirii
Explicatii legate de Cluj Fashion Week 1 – Povestea cu teparul
Daca facem niste cautari despre Mihai Calin Chiver, gasim doar articole negative, in care este numit tepar.
De ce sunt eu cunoscut ca si tepar? Sa-ti explic cum a fost cu editia precendenta.
Nu l-am cunoscut pe Galatescu. L-am contactat la sugestia Adinei Necula, pe care am cunoscut-o tot prin mediul online. Am primul mail schimbat cu Galatescu, (more…)
S-au spus multe, s-au vehiculat si mai multe despre Cluj Fashion Week. Parerile sunt mai mult decat impartite. Adevarul e probabil undeva la mijloc. Am fost atat la prima editie cat si la ceea ce a fost la editia a 2-a.
Au fost multe scandaluri si dupa prima editie, iar cea de-a doua a inceput prin schimbari majore si alte probleme iesite la iveala. Am urmarit cat am putut discutiile in mediul online. Am incercat sa imi dau seama ce se intampla si am vrut sa aflu cat mai multe detalii.
Am reusit sa ma intalnesc cu Mihai Calin Chiver – cel care a initiat acest proiect, cel care a inregistrat marca CFW la OSIM. Am povestit vreo 2 ore in care ne-a spus multe si a raspuns la toate intrebarile pe care le aveam. 2 ore de dezvaluri s-au transformat in pagini multe. Pentru cine e curios si de varianta lui, aveti un soi de interviu cu Chiver. (more…)
Urmatoarele randuri, care ma tem ca vor fi multe, vor fi pure debitatii de ganduri din noaptea precedenta (din Janis). Nu ma refer la nimeni personal, n-am nimic cu nimeni…eventual cu mine.
Dar nu pot sa nu insemnez, pt ca simt ca poate deveni o capodopera ironico-comica. Vor reiesi frustrari si tot felul de chestii nespuse, la maxim dramatizate. Deci n-ar trebui luate in serios.
Dupa 4 ani de studentie am inceput sa-mi pun intrebarea daca eu m-am bucurat de perioada asta, sau ce am facut?
Cine ma stie, sau arunca o privire pe profilurile mele, pe blog, ar zice ca sunt un little party animal. Cine ma vede entuziasmata inainte de orice iesire cu combinatii de tinute creative, zice ca eu stiu sa ma distrez, nu gluma. Mare e mirarea cand vrea omu’ sa ma duca si pe mine unde stie sigur ca toata lumea se distreaza, sa vada ca eu nu pot.
Da’ nu pot domnle sa ma amestec in peisaj, sa let go, sa have fun. (more…)
Stau si ma gandesc ca e oarecum inca octombrie, cel putin pt astazi. A fost si cea mai lunga noapte, ceea ce aduce cu sine cea mai scurta zi cu soare. Va fi ciudat sa ne obisnuim cu intunecatul mai devreme.
De ce mi se pare ciudat ca inca e octombrie? Mi se pare ca s-au intamplat atat de multe intr-o singura luna.
Gandurile, planurile, visele, realitatea, ceilalti, media, web-ul toate se joaca cu distorsionarea timpului. Eu oarecum sunt deja cu gandul la anul viitor cand toate se vor schimba oarecum ireversibil, pt simplul fapt ca nu voi mai avea nici o treaba cu universitatea. Calitatea aia cea mai faina din viata, de student se va termina. Si nu,nu mai pot s-o prelungesc la nesfarsit. Nu ma voi apuca de a 3-a sau de inca un master. It’s somehow time to grow up. Dar care e directia, ce-mi doresc cu adevarat. (more…)
E interesant cum se schimba rolul. Cum devii din spectator omul care vorbeste multimii.
Trebuia sa vina si randul meu, dupa ce am colectionat numeroase evenimente la care am stat si am ascultat, am invatat, m-am plictisit, am admirat, am criticat, sa fiu cea care sa le indure pe toate deodata din vreo 70 de unghiuri diferite. Oare ce-a fost in mintea atator oameni care ma vedeau si (more…)
Mie mi s-a mai intamplat sa ma duc la un training si sa-mi vina sau sa-mi revina idei care n-au absolut nici o legatura cu tema trainingului, poate se spune ceva acolo care e un trigger al unor chestii care te macina. Si asta nu se intampla doar in cazul trainingurilor. De cate ori nu te-ai ridicat sa faci ceva si ai ajuns sa faci altceva, sau sa incepi sa scri ceva si sa iasa altceva? Exemplele sunt numeroase.
Ei bine, tocmai m-am intors de la un eveniment Empower Live! unde Cristian Fertea ne-a vorbit despre eficienta personala. S-au atins multe subiecte interesante cum ca nu stim ce ne dorim, nu stim cum sa ajungem la ce ne dorim sau ca nu suntem dispusi sa investim pt ceea ce ne dorim.
Nu suntem dispusi sa platim pt ceva ce ne lipseste.
Aceasta ultima parte ramane in vizor. Asta in caz ca realizam ca ne lipseste ceva sau ca ne dorim ceva. Nu suntem suficient de constienti de ceea ce vrem, nu vrem cu adevarat, daca nu suntem dispusi sa sacrificam ceva. Partea cu sacrificiul parca ne mai suna cunoscut – nu prea poti avea nimic fara sa sacrifici ceva- de obicei timp, prietenii… si de cele mai multe ori problema intervine cand e vorba despre bani. Din pacate asta ne conditioneaza. Chiar si atunci cand vrem bani mai multi nu suntem dispusi sa investim, sa crestem acea suma de frica ca e prea mica si o pierdem si pe aceea.
Discutia nici macar nu e asta a sacrificiului, ci a acestor noi servicii, din ce in ce mai prezente pe piata si totusi inca tinere pentru a fi valorificabile in bani.
Consiliere – de orice fel – fie in strategii de promovare, sau initiere a unui business.
Coaching, training – personal sau profesional. (ma tenteaza sa adaug aici si bloggingul)
Acestea sunt activitati care au cam inceput (de ceva vremeee) sa devina joburi. Incepe sa se resimta nevoia pt asa ceva si din ce in ce mai multi ar vrea sa faca asa ceva. Totusi, daca putem vorbi despre o piata, aceasta este inca imatura. Asta si pt ca jobul de consilier nu este nicidecum inteles ca si jobul unui doctor de exemplu. Aia e o meserie domnle, dar ce faci tu… chiar asa, ce faci tu?
Culmea e ca ce faci tu, ca si coach sau consilier, sau ce o mai fi atat de SF pt publicul larg este de cele mai multe ori acel strict necesar de care are nevoie acel ceva sa mearga. E nevoie de cine care sa fie in stare sa diagnosticheze, sa analizeze si cel mai important sa vina cu solutii.
Sunt atat de satula de cei ce te scot la cafele ca sa discutati niste “chestiuni” la care te pricepi tu mai bine si ai putea sa-ti dai cu parerea. Ei bine, parerea mea s-a format in timp, din carti, de la oameni, din interesul meu si mai ales din timpulmeu pretios pe care nu l-am sacrificat sa invat meseria de inginer, ci de specialist in marketing, in a fi un trainer bun sau un blogger care stie sa te tina lipit de ecran. Iar ceea ce fac cei din jur se numeste Brainpicking – si recomand un articol pe care o sa-l mai recomand mult si bine de cate ori mi se mai cer “opinii” despre cum sa facem sa promovam ceva pe social media…
Daca e gratis… nu e bun
Iar daca e pe bani, pai… nu am – motive se gasesc cu miile. Adevarul ar fi, ca nu ne dorim suficient de mult acel ceva, daca nu suntem dispusi sa platim pt asta.
Concluzia cu daca e gratis nu e bun, am tras-o tot mergand la evenimente de tot soiul deschise pt publicul larg si cat se poate de gratis. Pai lumea nu vine in numar atat mare. Merg tot aceea care sunt foarte constienti de ceea ce se discuta la majoritatea acestor workshopuri/traininguri, care au mai citit si s-au mai interesat despre acele subiecte pe cont propriu si care chiar investesc in dezvoltarea lor personala. Acestia stiu sa profite de aceste evenimente gratuite pt ca stiu ca si daca ar plati pt ele, ar afla aceleasi lucruri – pentru ca exista niste baze, niste chestiuni foarte clare dar limitate care contureaza aceste “stiinte”.
Iar cei ce nu merg la acestea dar merg la cele platite, pe langa ca sunt putini, nici nu valorifica de cele mai multe ori.
Problema care mi se ridica mie e, de unde vor mai stii oamenii aia pt ce merita platit, daca nu s-au invartit din timp la cele gratuite, daca n-au intrat in contact cu un cerc de oameni din acesta industrie- ca este pana la urma o industrie din ce in ce mai conturata, daca n-au cunoscut oamenii care tin traininguri si sa stie ca da, l-am mai auzit pe omul acela, si chiar merita platit pt informatiile pe care mi le da.
Mai e si varianta acestor materiale inregistrate si vandute pe DVDuri- care sunt facute de niste oameni cunoscuti si la o adica poti afla de la cei ce au fost daca merita sa investesti si daca se promoveaza si se vorbeste, pai poate ar trebui sa incerci macar o data. Apropo de asta, e si un concurs unde se da un astfel de DVD (chiar nu vroiam sa fie reclama…)
Tu esti dispus sa platesti pt traininguri? Cam cat… si de ce ai face-o?
De obicei raspund diferit, pentru ca depinde de omul care ma intreaba. Asa ca, am ales sa scriu aici mai multe raspunsuri ca sa va regasiti voi in diferitele situatii, mai ales ca trebuie sa va hotarati pentru ce master dati admitere.
Depinde foarte mult ce asteptari ai tu de la un masterat, de la un masterat de publicitate.
Majoritatea facem masteratul pt ca trebuie si vine in mod cursiv dupa studiile noastre si trebuie sa alegem ceva.
Asta se imparte deja in doua:
Vrei sa inveti ceva la master, sa-ti ocupe timpul, sa fie ceva fain, nou, sa-ti ofere sanse.
Vrei diploma si cat mai mult timp liber sa-ti poti vedea de ale tale
Daca ai terminat ceva specializare la FSPAC, cam stii cu ce se mananca treaba cu PRul, cu publicitatea, cum e cu profii, ce materii se fac la Cluj. Ei bine, in primul an se cam fac aceleasi lucruri, pt ca trebuie sa se alinieze cunostiintele celor care n-au terminat la FSPAC cu vastele cunostiinte dobandite de noi in domeniul comunicarii. Traducere, te vei cam plictisi.
Totusi, acesta este un lucru foarte bun, pt voi astia implicati in ale vietii, care poate lucrati, voluntariat, stiti cum sta treaba cu viata si ca sa va mearga si mai bine va trebuie hartia aceea. Masteratul de publicitate, de PR sau PR si publicitate este perfect pentru voi. Mediul in care veti fi este propice pentru gandurile voastre, pentru voi ca oameni. Aveti in jur oameni ca voi, concurenti la o adica pe piata muncii. Oameni cu care va imprieteniti si veti fi colegi de breasla, veti avea, vorba aia, pile in industrie. Ca sa va fi si mai bine, veti avea ocazia sa-i cunoasteti pe cei deja aflati in industrie, care vin destul de des pe la FSPAC. Avem seminariile Vitrina – in care vin timp de vreo 5 sau 6 saptamani oameni din Vitrina sa va povesteasca cum e la ei in agentie, cum e intr-o agentie, cine ce face, cum se face, secrete din breasla, chestii noi, poate vechi pentru unii. Oricum este ceva ok pentru tine ca masterand, este ok, ca teoria mai intalneste si practica, mai ales la publicitate.
Mie sincer aspectul asta imi place la masteratul de publicitate, felul in care se incearca imbinarea teoreticului cu practicul. Eu fiind la masterul PR si Publicitate germana/engleza, am avut ocazia de si mai mult practic, de si mai multe ocazii, pentru ca ne-au adus tot felul de oamnei, profi sau practicanti din Germania sau SUA. Sincer, sunt cu totul altfel ca oameni, ca stil de predare. Aduc mereu ceva nou cu ei.
In rest, pot spune ca cele 3 specializari de la master (publicitate, PR, PR si publicitate) fac multe materii impreuna. Poate sub alte denumiri, dar sub acelasi acoperis de amfiteatru, cu acelasi prof. Asa ca, pentru cei ce isi pun intrebarea mai adanca, care specializare s-o aleaga nu-i foarte dificil, nu pierd mare lucru, facand o alegere in defavoarea celeilalte. Diferenta sta, cred, in targetarea materiilor. Puteti studia descrierea cursurilor si in functie de care va suna mai bine sa faceti alegerea.
Mai este festivalul de publicitate cu care se mandreste aceasta facultate si care pe bune ca e un lucru misto si de la an la an se dezvoltat tot mai frumos, in mare parte datorita participantiilor.
Daca ai asteptari inalte si crezi ca vei invatat tot ce trebuie sa stii pentru industria de marcomm, te invit sa-ti dai doua palme si sa revii la realitate. Inseamna ca, cei 3 ani de faculate nu te-au invatat nimic. N-ai invatat ca, pentru a reusi, iti trebui mult mai mult decat mersul la scoala si note bune si profii nu sunt aceia care te baga direct in piata muncii. Asta, o poti face doar tu. O poti face doar tu, daca stii cum sa-ti combini studiile cu ceva util si concret in viata, cu practica, cu extrascolarele!
Nici dincolo nu sunt mai grozave masteratele, in sensul ca nu te fac mai om decat o poti face tu. Eventual gasesti masterate mai concentrate, cu mai multa teorie, care-ti ocupa mai mult timp, care te ingroapa in proiecte si nu-ti lasa timp sa iti descoperi pasiunile, sa lucrezi, sa faci ceva util. Vei fi in schimb, toba de carte cu diploma de strainatate. Dar la intrebarea, ce stii sa faci, oare ce vei raspunde?
Masteratele de dincolo sunt bune tot pentru tine. Te ajuta sa te descoperi pe tine, ca orice iesire din zona ta de comfort. Iti deschide noi orizonturi si noi posibilitati. Dar exista si ERASMUS la FSPAC.
Am ajuns eu la multe concluzii, si nu zic ca am intru totul dreptate, dar eu sunt suficient de convinsa ca nu zic eu prost ce zic. Trebuie sa stii ce vrei si sa faci ceva in sensul asta. Nu te baza doar pe masterat.
Din masteratul de publicitate poti lua ce-i mai bun si sa incerci sa intorci ceea ce e rau sa fie tot in favoarea ta. Ce daca ai putine cursuri? Asta inseama mai mult timp sa faci ce-ti place, sa-ti gasesti de lucru si de ce nu sa citesti tu tot ce vrei sa stii, sa inveti tu lucruri noi , de pe net, din carti. Ai timp pentru asta si ai si indrumatori daca stii pe cine sa intrebi si incotro sa te indrepti.
Am observat ca s-a refacut siteul FSPAC, arata numai bine acum ca au inceput admiterile, te poti plimba prin el. Ca sa-ti fie mai usor am extras si eu cateva linkuri, le gasesti prin text si aici:
sau pt publicitate: interviu motivaţional pe baza unui CV şi a unei scrisori de intenţie cu pondere 70% din media finală şi media examenului de licenţă + media anilor de facultate cu pondere 30% din media finală
Criterii notare intreviu:
1. Abilităţi comunicaţionale (vor fi apreciaţi următorii parametri: conceptualizare, argumentare, limbaj de specialitate, discursivitate, coerenţă etc.) 3 puncte
2. Cunoaşterea unor limbi străine de circulaţie internaţională 1 punct
3. Experienţă profesională în domeniul comunicării sau în domenii conexe în ţară 2 puncte
4. Stagii de practică în străinătate, burse de studiu în străinătate etc. 1 punct
5. Traininguri sau cursuri de specializare în ţară 1 punct
6. Publicaţii sau produse PR şi/sau publicitate realizate şi implementate 1 punct
UNUSUAL SUSPECTS in colaborare cu Club MIDI si Zile si Nopti prezinta:
VINERI 18 IUNIE 2010 ora 23:00
CLUB MIDI (str.Berariei 6) , Cluj-Napoca
- UNUSUAL SUSPECTS SEASON CLOSING-
Unusual Suspects incheie sezonul de primavara 2010 cu preferatii publicului roman, Black Sun Empire.Va fi o seara a kru-urilor: BSE (NL), Spinline (HU), Astronaut, US, ale caror reprezentanti vor mixa cele mai noi si calitative sunete pentru deliciul publicului si pentru unitate in scena.
crearea unei comunitãţi de tineri antreprenori de succes;
facilitarea transferului de know-how direct de la antreprenori cu experienţã relevantã de 3-5 ani în lansarea unui start-up;
promovarea în media și publicului țintă a organizațiilor partenere și a participanților la program;
creșterea vizibilității antreprenoriatului în rândul tinerilor;
model replicabil pentru alte organizatii JCI;
Cui se adreseaza?
Proiectul se adresează tinerilor, absolvenți de liceu sau de facultate, cu vârste între 18 și 35 de ani ce au în plan înființarea unei firme în maximum 6 luni de la includerea la program sau care au înființat o firmă cu maximum 6 luni de activitate până la data începerii programului şi care simt cã au nevoie de know-how-ul unor antreprenori cu experienţa practicã indelungatã.
Am observat ca apare Daniel Tiganila, co-fondator startups.ro. S-a facut ceva valva cu acest portal de publishing premium online dedicat antreprenorilor din Romania, si Managing Director al Media & More.
Daca te-am facut curios, afla ca va fi si un eveniment de lansare. Dacă ai în plan înființarea unei firme în următoarele 6 luni sau ai deja o firmă cu o vechime de 6 luni, te poti înscrie la evenimentul de lansare.
INSCRIERI
Junior Chamber International – JCI- București te invită la evenimentul de lansare al Clubului “Tineri Antreprenori” pe 20 mai, ora 18:00 la Bucharest Hubb.
Prin crearea unei comunităţi de tineri antreprenori de succes, Clubul îşi doreşte să sprijine iniţiativele acestora şi să faciliteze transferul de know-how direct de la antreprenori cu experienţă relevantă: „Într-o abordare nouă şi interactivă, Clubul îşi propune să aducă faţa în faţă expertiza unor oameni de afaceri de succes şi provocările unei afaceri la început de drum” declara managerul de proiect, Cristina Lucaciu.
Ca membru al Clubului, vei beneficia de mentorat din partea unor mentori-antreprenori, cu experiență relevantă în înființarea și management-ul unui start-up, dornici să împărtășească din experiența și succesul personal. „Când eşti la început, suportul şi reperele sunt extrem de importante, mai ales într-un mediu de afaceri ca al nostru, unde modelele autentice de business sunt foarte puţine”, spune Daniel Tiganila, fost Preşedinte JCI Bucureşti.
Pregătește-ți un elevator pitch pentru a câștiga una din cele 20 de burse oferite de Fundația Post-Privatizare, ce îți vor asigura membership-ul în Club.
Conceptul întâlnirilor lunare ale clubului:
• o gazdă permanentă, 3-5 mentori prin rotație în panel
• 6 întâlniri în 2010
Si-a inceput prezentarea cu un crop, de LinkedIn. Asta dupa ce avusese parte de o introducere facuta de Bogdan Colceriu, care l-a laudat pentru realizarile lui. Il admira, ca multi altii, pentru ceea ce a reusit sa faca cu bookblog. Si eu as fi fost sceptica ca un proiect legat de carti, de recenzii, de cultura ar fi avut atat de mult success in .ro.
Dar nu a reusit asta singur. A tinut sa precizeze asta de cate ori a putut, folosind mereu “noi” cand venea vorba de Bookblog. N-ar fi reusit sa faca ceea ce facut daca ar fi fost singur, daca n-ar fi pus pasiune in oameni. Sau daca oamenii lui n-ar fi pus pasiune in visurile lor. De admirat este, cum a putut sa-si tina oamenii alaturi, toti facand voluntariat timp de un an jumate.
Si a venit in fata noastra sa ne zica ce inseamna sa fi antreprenor, ce inseamna sa reusesti. Si avea profilul de linkedin ca si sustinere. Nu sunt vorbe goale. Bookblog.ro exista de mai bine de 4 ani si au mai crescut si alte proiecte alaturi si s-au grupat sub Pawnee Publishing.
Marketingul este despre vanzari.
Doar ca vorbim despre un alt tip de marketing: in care te vinzi pe tine. In care faci networking si personal branding. a ambala niste lucruri pt a le putea vinde – vindem produse, imagini sau vise. A ambalat cu intelesuri acesti termini despre care ni s-a vorbit pe parcursul zilei.
The story factor
E un om care nu doar a citit multe povesti, stie sa tese povesti din fire de vise. Din ceea ce conteaza pentru el si pentru cei din jur.
Povestiile de success sunt o serie de esecuri. Asa se explica de ce, cei ce nu stiu sa vanda mananca cartofi prajiti. Unii raman la cartofi prajiti si pot fi categorisiti antreprenori inadaptati. Altii, ajung si la friptura cu timpul. Pentru ca, ai doar doua oportunitati: sa renunti sau sa-ti atingi obiectivul. Si asta daca respecti asta: Start trying. Never stop. Si esecurile nu sunt niciodata o problema. Ele duc la constant and neverending improvement.
Antreprenoriat, antreprenor.
Normal ca nu au legatura cu pombele funebre. Sunt cuvinte la moda si preluate bine in business si industria de online. Dar ca daca il asculti pe Andrei Rosca povestind despre ce inseamna sa fi antreprenor, incepi sa crezi ca e mai mult decat un cuvant la moda. Este un lifestyle in care modestia e un lucru pe care nu toti si-l permit. Si unde, a sta in banca ta, nu e o solutie.
Ca antreprenor, de asemenea, trebuie sa stii cand sa mergi pe varfuri si cand sa calci apasat.
Singurul mod de a ajunge exceptional este, sa incepi de undeva, de unde esti suficient de sus. Asa ca, poti sa revizuiesti si pasii sugerati de Adrian Soare, sa iti construiesti calea.
Oamenii care-si pun in cap, reusesc
Pentru mine Andrei Rosca era un om pe care vroiam sa-l cunosc, in mod special si in carne si oase. M-am bucurat enorm cand am aflat ca va fi invitat la Zilele Marketingului.
El este, oarecum primul meu contact direct cu mediul online, oferit de cineva si ceva mare, precum bookblogul, si tocmai din Bucuresti. Pana sa aplic pentru un post de junior pentru bookblog, aveam impresia ca aia din capital nu ma baga in seama pe mine, din provincie. M-au bagat si am ajuns printre cei 3 finalisti care s-au zbatut sa promoveze sectiunea de dezvoltare personala, ajunsa acum dazzle.com. Finalul a fost in mod ciudat, atat imbucurator, cat si suparator. Am invatat multe pe parcurs, am facut multe, au fost apreciate, am avut ocazia sa fac networking, sa-l cunosc si pe Adi Soare si sa intru in contact cu alte persoane cu care poate altfel n-as fi putut sa o fac. Am crezut ca se poate si s-a putut. Acum sunt un pic mai sus, am atins un alt nivel si am dat in sfarsit si mana cu Andrei Rosca la tweetmeetul organizat. Chiar si fara internhsipul luat, si fara raspuns la emailul meu, ( care am aflat ca e cu steluta) simt ca a fost experienta de la care am inceput un alt nivel. A fost un esec care m-a aruncat un pas mai in fata.
Nu cred ca am apucat sa-ti zic mersi pentru asta.
Nu prea am apucat sa vorbim si despre alte vise sau sfaturi. In timpul tweetmeetului nici nu stiam ce am putea vorbi, ma bucuram sa-l ascult. E ca o enciclopedie, din care in timpul conversatiilor cu altii, extrage esentele, care l-au marcat si care pot pune pe ganduri oamenii.
M-am bucurat ca la prezentare aveam impresia, in timp ce-l ascultam, ca-i citesc capitolele din cartea Suntem furtuni. Aveam impresia ca povestiile sunt mai vii.
I-a impresionat si pe organizatorii ‘Zilele Marketingului’ si pe toti cei care au venit la prezentarea lui in cadrul Zilelelor Marketingului, cu acest filmulet.
Nu l-a intrebat nimeni si pe el What matters to you?
M-a intrebat inainte de prezentare daca am vreo intrebare pentru el, am spus ca poate voi avea in timpul prezentarii. N-am apucat sa o adresez, asa ca te intreb acum:
Avem traininguri gratuite croite pentru nevoile tale “Why and how to blog?”.
Tu ne intrebi ce vrei sa afli despre blogging si noi iti facilitam accesul la informatie. In ce ipostaze te recunosti?
De ce sa-ti faci un blog?
Auzi multa lume ca a citit ceva pe un blog, ca a scris ceva pe blogul lui, ca informatiile s-au cam mutat pe bloguri. Si hei, ai ajuns pe blogul meu! Te intrebi, ce fac aceste bloguri? Si tu ai ceva de spus si o tot spui pe retele sociale. Dar crezi ca sta lumea sa-ti caute statusurile? Nu mai bine ii inviti la tine acasa, pe blogul tau unde pot naviga in voie printre gandurile tale? Merita sa-ti faci si tu unul? Si ce anume poti face cu el?
Cum sa-ti personalizezi blogul?
Blogul e haina pe care o imbraci in online. E pijamaua, hainele de casa in care stai tot timpul in online. Stim si ca pentru a atrage trebuie sa ambalezi totul frumos. Si tu stii ca blogul tau trebuie sa poarte acele haine de casa intr-un mod cat mai atragator. De aceea ai o platforma de WordPress la dispozitie. In afara de asta ai o gramada de accesorii care il infrumuseteaza, care il fac mai user friendly: teme, pluginuri, butoane. Eu ce sa mai pun pe blogul meu? A… si da, arata mai bine daca are in coada un punct ro, nu?
Care e scopul blogului tau?
Acum stii ca iti poti crea o personalitate in online. Depinde de tine daca reusesti sa te diferentiezi, daca reusesti sa construiesti o comunitate in jurul tau, daca reusesti sa schimbi ceva si sa fi apreciat. Te intrebi de ce stai in online? Cum sa stai si ce oferi celor care ajung pe blogul tau? In functie de continut, de temele abordate te decizi daca va fi generalist, sau nisat. Poate ai nevoie de niste sfaturi si directii pentru a nu ramane neutru si pentru a gasi pozitia pe care o vei adopta. Vezi ce crede Manafu despre blogul lui aici.
Cum sa-ti cresti blogul?
Tu, ai deja un blog, i-ai gasit directia, e frumos si atragator, dar parca nu suficient.
Te-ai gandit ca poti sa-ti cresti blogul personal? Da, asta inseamna multe clickuri si multi vizitatori pe blogul tau. Te tenteaza statisticile alea, cum urca sau coboara linutele alea. Ai vrea sa fie mereu in urcare. Te intrebi ce poate face SEO pentru tine?
Stim, toate blogurile pot ajunge in acolo daca-l inscrii. Cu siguranta ti-ar placea ca si blogul tau sa fie macar printre primele o suta. Nu de alta, dar nu prea sta nimeni sa dea atatea nexturi, pana sa ajunga la blogul tau.
Cu acest training de blogging noi te putem ajuta sa cresti blogosfera.
Am mai mentionat ca e gratuit?
Cum te inscrii?
Tot ce trebuie sa faci este sa te inscrii si sa treci intrebarile la care vrei sa-ti raspundem in cadrul trainingului pe acest formular. Si da, spune si altora!
Vezi cu ce categorie te identifici, pentru a primi raspuns la intrebarile tale si vei avea parte de aproximativ 4 ore de training alaturi de alti 10 pana la 14 pasionati de blogging .
Mai ai si alte intrebari? e-mail me: gloria@socialbutterfly.ro
Mi-am dat seama ca e bine sa lasi impresia ca esti un cineva, mai ales cand cunostiintele tale aplicate o permit. Mi-am dat seama ca sunt pe drumul cel bun pe care fac zilnic pasii prescrisi. Sunt si eu mai aproape de a avea rezultate. Sunt un mic motoras care influenteaza lumea din jur. Am obiceiurile oamenilor care au reusit – care stiu sa-si creasca comunitatea dn jur, s-o hraneasca conform dorintelor lor cu informatiile de care au nevoie. Si care-si noteaza ceea ce vor sa bifeze in timp. Si da, le bifez constant.
Si asta este bine, avand in vedere ca NIMANUI NU-I PASA DE TINE.
Cum folosești Social Media pentru a-ți crește imaginea personală
Cu acest statement trist, dar adevarat si-a inceput Adrian Soare prezentarea de la Zilele Marketingului. Astfel ne-a atras atentia asupra acestei realitati crude. A fost ajutat si de mica prezentare a vietii lui. Toate povestiile s-au impletit atat de frumos, incat nici nu am observant cum au trecut aproape 2 ore. Si cand ma gandesc cum, cu o seara inainte la tweetmeet zicea ca el n-are ce zice o ora jumate. S-a descurcat bine. Ne-a captivat cu esecurile lui, ne-a introdus in discutie, ne-a pus intrebarile alea, pe care nu ni le punem, deoarece raspunsurile ne-ar demonstra cat de mici suntem.
De ce ne e greu sa raspundem la intrebari in public? De ce ne e teama sa spunem la ce suntem buni? De teama esecului, de teama de ridiculizare.
Nu ajunge sa pui degetul pe rana, daca nu explici cauzele si mai ales, daca nu aduci solutii cu tine. Adrian Soare ni le-a adus pe toate la Zilele Marketingului.
Suntem conditionati de copilarie, de tot ceea ce avem in jur cand noi crestem.O data cu noi ne cresc si perceptiile despre lume si a lumii despre noi. Mai e mediul de vina si faptul ca pesimismul reuseste oarecum sa invinga optimismul. Si ne-a demonstrate interactive. S-a suit pe un scaun si ne-a rugat sa-l dam jos. N-ar fi fost greu. Cum nu e greu sa cobori nivelul unui om. Degeaba se afla el cu cateva trepte mai sus decat cei din jur, daca alege sa stea in preajma lor, va fi tras in jos de acestia, mai degraba decat sa poata el sa-I ridice.
Si nu avem voie sa dam vina nimic. Avem posibilitatea de a schimba tot. Nu trebuie sa ne cautam scuze, suntem singurii vinovati.
Cam multe statementuri in our face.
Dar totul se poate repara daca ne concentram mai mult asupra noastra. Doar schimbarile vin de la noi insine. E bun si egocentrismul asta daca il dozam cum trebuie. Si-l putem doza fix pe marimea noastra.
Trebuie sa fim mandri de noi si de faptul ca suntem diferiti. Trebuie sa descoperim aceste diferente care ne fac unici, care ne fac sa ne descoperim pe noi insine si ceea ce avem noi de oferit, pentru a ne duce mai aproape de idealul nostru, de ceilalti, de aprecierea celorlalti.
Si culmea, (pentru unii nici nu e asa de culmea o data ce fac chestiile astea si stiu cat de mult adevar este in ceea ce era pe prezentarea lui Adrian Soare) Social media te ajuta. Cu ajutorul Social Media iti poti construi personalitatea – sa scoti in fata ceea ce te diferentiaza de ceilalti: sa vezi ce ticuri verbale ai, ce defecte ai, ce modele urmaresti. Ai la dispozitie comportamente, pe care daca le studiezi iti poti da seama de previzibilitatea lor sit e poti folosi de asta in favoarea ta.
Sfatul care mi-a placut mie, a fost acela de a nu fi neutru. Trebuie sa iti alegi polul pe care vei sta. Sa exagerezi pe orice pozitie te-ai afla. Oricum ar fi unii te vor iubi si altii te vor detesta. Trebuie sa-ti asumi asta, si o poti face doar avand o pozitie clara, un crez pe care il urmezi. La asta te ajuta personalitatea diferita pe care o adopti, fie prin expresii proprii, prin canalele pe care le folosesti. O data ce ai ce spune si iti asumi o pozitie, ii vei avea pe cei ce te plac in jurul tau, vor fi o comunitate in jurul tau. Si vor fi propria ta portavoce, se va vorbi despre tine.
Se spune ca oamenii iti sunt recunoscatori daca ii ajuti. Degeaba esti tu expert in ceva, daca nu poti da mai departe asta. Ii ajuti si pe ceilalti sa-si dobandeasca anumite calitati si ei vor stii ca tu i-ai ajutat si iti vor fi recunoscatori pentru ajutor. Mi s-a demonstrat acest fapt de cateva ori, insa tind sa fiu sceptica legat de aplicabilitatea lui in mod constant. Din pacate exista o rautate innascuta in oameni, uneori mai acuta si apare replica: lasa ca-I fraier, si-si asuma altii meritele… Dar probabil ca odata construita acea personalitate puternica si reputatia, aura aceea magica de expert te va proteja de asa ceva.
Expert? Da, in social media si tu poti fi expert. Urmand pasii astia, intelegand de ce ii faci pe fiecare si fiind atent la ce se intampla in retelele vecine poti creste. Si prin inductie, putem sterge taria acelor cuvinte de la inceput. Celor care te apreciaza le va pasa de tine!
Cam asa a inceput cea de-a 2-a zi de prezentari la Zilele marketingului 2010.
Marketing afliliat
Restul, a venit ca sa intareasca aceste spuse, ca sa faca povestea mai credibila si sa expuna si alte tooluri. Ce sa faci sa ii pese cuiva de tine- cum te folosesti te Social Media, cum te afiliezi, cum ajungi sa devii antreprenor si faci ca visele sa devina realizabile?
Prezentarea lui Cristian Ignat de la 2parale.ro a expus marketingul afiliat si i-a dezvaluit cele mai subtile secrete. Cred ca a convins ceva lume ca se pot castiga ceva banuti din acest marketing afiliat si ca este o solutie buna pentru incurajarea vanzarilor online. A venit cu exemple din afara, cu solutii si cred ca vom avea parte de ceva exemplu de marketing afiliat inca neintalnit in .ro, care s-a nascut in acele doua ore de discutii.
Marketing Online vs offline
Mie aceasta mi s-a parut cea mai simpatica prezentare, probabil pentru ca Bogdan Colceriu a stiut cum sa vorbeasca, cum sa faca glumite si sa descreteasca conversatiile. Am disecat impreuna campanii, filmulete, exemple de toate felurile de marketing: fie doar online sau offline, sau online cu rasunet in offline sau invers. A fost mai ca la scoala cu axe (B2B, b2c, fmcg, produse de nisa), mai ca la o bere in care zici cat de tare o fost Campania de la Heineken.
Au fost si prognoze, care nici nu sunt atat de indepartate ci in curs de desfasurare in ceea ce priveste structura in devenire a departamentelor de marketing.
Ce a atat de bun in online? E masurabil, ai un ROI clar. Ai niste trepte de evolutie care pornesc de la produsele ‘freemium’, primesti, primesti, dar cand ai un interes mai clar si vrei mai mult, platesti.
Omul de social media face PR. Asa ca, daca esti in charge cu un cont al unui brand trebuie sa ai grija ce tweeteresti, ce pui pe wallul de facebook. Peretii retelelor sunt mai subtiri decat am crede.
Cand s-a ajuns la cele doua coloane de versusuri, mi-a placut concluzia: Spamul e in offline. Si chiar asa e. In online ne-am obisnuit doar cu ce vrem noi, cautam doar ce ne intereseaza, suntem protejati de spam. De acel spam, care pe tv ni se da cu polonicul – pe cine intereseaza ca Bianca s-a despartit de Bote? Cu siguranta pe multi, da toti ceilalti nu, si atunci pentru noi e SPAM. Acel spam care il primim la o adica si pe strada- acolo poti auzi discutii, cuvinte pe care nu vrei sa le auzi. Si conform lui Bughi, cam tot ce nu e in online e spam:) Si da, sunt de accord.
A, mai e si mega entuziasm pe online. Care in offline asa se pierde cand vrei tu sa-ti faci magazin de microfoane, sa paltesti chirie, sa ai decor, sa ridici cutii. Da, un magazin online de microfoane e mult mai comod.
Mai este o prezentare, cea a lui Andrei Rosca.
Doar ca aveti destul de lecturat, iar eu trebuie sa parasesc tastatura. Next post will be about What matters.
