SocialButterfly

Te gandesti sa-ti iei ceva nou, pentru a inlocui ceva ce ti s-a stricat sau pur si simplu te-ai saturat de ce ai acum.Ti se intampla cu hainele, cu mobilul, cu mobila, cu tot ce te inconjoara – fie ca sunt obiecte sau oameni. Dar te gandesti ca si ceilalti din jurul tau se satura si tot ce aruncam devin gunoaie? Munti de gunoaie?

Te-ai gandit vreodata ce sa intampla cu ceea ce arunci tu? Te-ai gandit vreodata cat de mult consumam si cat de mult gunoi adunam? Probabil ca iti dai seama de cate ori remarci ca iar trebuie sa duc gunoiul. E doar gunoiul menajer, dar ia gandeste-te, ce ai facut cu ultimul tau mobil pe care nu-l mai foloseste nici bunica? Hainele cu siguranta le-ai aruncat la gunoi, le vad de obicei in jurul tombleroanelor in orice oras m-as afla. Electronicele si ele se insira de obicei in fata blocului (pentru ca locurile de depozitat lucruri nefolositoare sunt deja cam pline) si spera sa le ia careva. Gunoierii refuza sa mai ia obiecte mari, sau obiecte care ar trebui sa fie reciclate. Oricum muntii de gunoi menajer sunt multi si nu ne descurcam nici cu ei.

Nu cred ca am devenit ecologista peste noapte, ci pur si simplu a reusit sa ma socheze peste masura un reportaj facut de Spiegel TV. Nenorocirile de obicei nu vin singure si de obicei sunt mai multe lucruri care se intampla in paralel, se aduna si stabilesc de fapt un trend. E si marea conferinta Hopenhagen de azi incepand si se face ca am din nou o cartea luata in mana e plina de intelesuri “Ultimul barbat american”.

Astea ar fi randurile direct si strict legate de ecologie:  “Ecologia – ultimul strigat al modei. Totusi, nu intelege ce legatura are aceasta mica manie reciclationista cu avantul hamesit al industriei, cu suprapopularea si consumerismul frenetic care definesc cultura noastra.”

La asta ma refeream si eu in primele randuri – la cat de mult consumam fara sa ne dam seama ca facem rau mediul incojurator, ne facem rau noua. Ca de fapt lumea in care suntem e mica pentru cat de mult producem si nu putem duce si nu ne intereseaza ceea ce nu e in apropierea noastra.

In reportajul acela de pe Spiegel TV (http://www.spiegel.de/international/world/0,1518,665061-4,00.html) am vazut unde se duc de fapt toate gadgeturile astea a le noastre care evolueaza atat de rapid si ne indeamna sa ne luam tot altele, mai noi si mai performante. Exista legi legate de recyclingul lor, platim si taxe pentru asta, nu? Si totusi producatoriilor le este mai scump sa recicleze produsele, decat sa le vanda mai departe pentru sume modice si sa le transporte pe vase direct in… Ghana! Ghana, acea parte din lumea a 3-a e cea care ne “recicleaza” gunoiul, cea care sorteaza gunoiul de ce se poate revinde, cea care isi infecteaza raurile, cea care isi polueaza aerul… oamenii de acolo, de mici si-au facut un job din cautatul in gunoi. De fapt e singura lor maniera de supravietuire. Cauta dupa metale si ard piesele pentru a sustrage cuprul pe care il vand pentru catziva centzi, suficienti pentru a-si lua o apa si ceva mic de mancare sis a ramana tot infometati. Media de varsta este de 25 de ani. Nu e de mirare la cat fum toxic inhaleaza stand pe damburile de gunoaie…

Si atunci ma intreb, la ce folos toate actiunile de CSR facute de companii mari? Daca nu sunt in stare sa procedeze conform legilor sis a recicleze produsele cum se cuvine? De ce nu fac activitati de CSR in lumea a 3-a incercand sa nu mai transporte gunoiul dincolo si sa-l micsoreze acolo?

“Nu-ti polua sufletul prin apatie si nu-ti ruina sanatatea cu mancare proasta, la fel cum raurile curate nu trebuie poluate cu deseuri industriale.” Acestea sunt randuri din carte care in astfel de circumstante par totusi a fi vorbe zise in vant – deoarece ne place mancarea proasta si nu ne pasa ca raurile sunt poluate cu deseuri…

Sau ca ultimul consum al planetei este cat se poate de aproape de noi…

poate te intereseaza si asta:

• da ziarele pentru ce-s bune?
• blogosfera tanara si …fashionista?
• rabufnire in sarcasm
• Adolescentii vor conduce lumea!?
• daca eu vreau, clar tu nu vrei

Fashionul e a naibii de tanar si de virtual

Ne-am cam ingrijorat si ne-am cam bucurat ca nu prea mai sunt tendinte – ca se poarta cam totul, ca nu prea ni se mai impune nimic. Se bucura cei ce oricum nu urmareau moda ci o impun si se cam sperie cei ce nu stiu ce-I aia moda.

O veste buna: exista cu siguranta o tendinta – se poarta tot – intr-un mod cat mai tineresc posibil.

Cum adica? Pai normal ca se poarta chestii cat mai tineresti si trendy cand sunt impuse de cele mai tinere specimene din industrie.

A teen only world spreading across the blogosphere…

Cam cati ani credeti ca are un omulet care isi pune amprenta pe o colectie mare, care prinde contur si pe strada ta? Undeva la 18 ani? Dar de 12 ani ce zici? Ce stie copilu ala de moda?

Pai avand in vedere ca detine un calculator conectat la internet si folosit pentru a se informa si a se promova se face ca stie destul de multe – si o poti vedea pe blogul ei – Tavi, fetitza de 12 ani (btw – o facut 13 deja), mare blogeritza prin state – care are un loc rezervat in primele randuri la fashion showurile alea mari – da…chanel, dior, vera wang.

Ia crede ce vezi http://tavi-thenewgirlintown.blogspot.com/

“Tiny 13 year old dork that sits inside all day wearing awkward jackets and pretty hats. Scatters black petals on Rei Kawakubo’s doorsteps and serenades her in rap. I have no where near 4 million readers. Rather cynical and cute as a drained rat. In a sewer. Farting. And spitting out guts.”

Nu este o minune, pentru ca nu este singura! Inainte ne multumeam sa ne miram si sa apreciem specimene singulare, genii, minuni – acum avem de a face cu o armata de minuni, nu doar din state:

Se mai numesc si teen IT-girls

Pixie Geldof http://www.posh24.com/pixie_geldof 

Assisi jagger http://www.instyle.co.uk/images/1279?destination=celebrity/a-z

Julia Frakes http://julialapin.typepad.com/

This is the latest generation of rock’n’roll, the kids to inspire and excite.

poate te intereseaza si asta:

• da ziarele pentru ce-s bune?
• routine makes the difference
• Fericire cu portia
• In nasol calatoreste si placutul
• ISEC – AIESEC conference- sambata, 4th of july

Dupa ce am declarat ca nu mai stau pe mess sa raspund la chestii legate de blog si am mai aberat si despre dependentza de mess, ba c-o fi buna, ba ca ba…tot am stat prea multe ore cu laptopul pe genunchi. L-am deschis cu scopul de a-mi face doar treaba, ca de obicei, in afara de ca mi se dovedeste ca mai toata treaba mea se afla in plasticul acela incins. Am decis sa nu-l deschid azi. Mda, scriu asta pe telefon cu un ziar in poala.

Da, am spus ziar – Cotidianul de weekendu asta.

Iei un ziar pt dvd si ajunge sa-ti placa ziaru

Normal ca l-am luat pt dvdu cu sex appeal, dar nedeschizand laptopu, deci necitind nimic nou si actual, am decis sa citesc si ziaru. Mie imi place sa descopar chestii noi de citit. Doara nu m-am nascut cu mediul electronic. Oricat de impotriva ziarelor sun, recunosc, ca in afara de a-l rasfoi si a ma murdarii p maini m-am oprit pret de cateva minute pentru a citi cateva articole, care nu au legatura cu politica, normal. Stiam in mare despre cotidianu, nu degeaba am terminat jurna. Nu e un tabloid, e un ziar bun – nu ft sofisticat si nu extrem de politic-de aia refuz sa citesc ziare, prea multa politica. Noroc ca aveau pe prima pg ceva interesant si scris atat de dragutz incat am vrut sa citesc tot articolul:

Chinezi de Romania

e clar ca la cat sunt astia mici si galbeni de multi, formeaza comunitati peste tot in lume. Ca daca o sta ei totzi pe insula lor, clar ca aceasta s-ar scufunda. Parca era un banc, sau e o realitate nostim de morbida?

Dragonul roshu – paradisul prostului gust si in acelasi timp al unei vieti pasnice de la care ar putea invatza si bucurestenii.

Vroiam sa scriu si eu despre chinezisme si cat de mult dauneaza astea bunului gust. Dar articolul asta m-a facut sa vreau sa dau vina din nou pe cei ce aleg sa le poarte nu neaparat pe cei ce le importa. Nici nu ma mir ca au asha succes in Ro unde prostul gust in materie de imbracaminte e in …

Mda. Revenind la chinezii astia din articol. Cica au un soi de china town si in Bucale, au si nume romanesti ca sa ii retzinem noi, gen Coco nume cu prafum de Chanel si tony.

Ce mi-a placut? Ca nu le place ca noi avem cei mai coruptzi politzisti din cate tzari au umblat ei si stim ca ei sunt peste tot. Si bine ca asta e si un subtitlu in cadru articolului- e bine ca ne mandrim cu asta! Poate s-o sesiza si ei, sau se mai zicea ceva de politzisti…

Baschet, badminton si alte sporturi. Munca multa si putzinul timp liber il petrec sanatos. Si nu beau.

Si-n offline despre online

O alta sectiunea care mi-a placut a fost…culmea, tot una virtuala. Adica mi se pare normal. Acum ca blogurile au asha un succes si chiar se scrie mult in online, e normal sa ajunga sa se scrie despre ele si in offline. Li se face reclama intr-un fel la alea pe care s-au scris lucruri bune sau mai putzin bune. Chiar in nr asta a decis autoru sa ii bage in seama si pe cei ce il critica. E bine ca asha mai aflu si de alte bloguri,  alte directii. Se pare ca cotidianu nu-l citeste pe bobby sau pe buddha si noroc ca nu mentzioneaza nimic de zoso.

Intr-un fel asta imi confirma si mai mult banuielile, fiecare blog isi are cititorii lui si blog bun e foarte relativ si subiectiv. Bine ca scriem si atata timp cat si tu ma citesti pe mine, conteaza mult pt mine.

Se schimba Romania

Editorialul de la sfarsit ar merita un post nou. (da repet, o avea qwerty telefonu…da am butonat destul:P)

Si din nou au fost zdruncinate cunostiintele acumulate la jurna. In general editorialul e la inceput. O fi avand vreun rol si cuvantul cela, ‘general’…

Cornel Nistorescu – Se schimba Romania

i-ash zice un articol plin de esentze tari. Nu spune nimic nou, sunt polemici cunoscute si rasdezbautute care se pare ca iau amploare cu o viteza naucitoare. La fel apar ele si in articol. Asta il face un articol bun – o serie de adevaruri varsate in fiecare propozitie.

Si din nou e vorba de o alta Romanie – care nu prea mai e a noastra – asta se tot stabileste si in manifestu ala. Tind sa cred ca si treaba asta cu Romania, devine din ce in ce mai relativa si subiectiva. Ne place sa generalizam, da fiecare o vedem prin gemuletzul ferestrei noastre proprii. Cu anumite generalitati din articol sunt si eu de acord.

“Alţii nu mai rezistă nervos şi se întorc. Vorbesc două-trei limbi străine şi au o productivitate dublă faţă de stătuţii de acasă. ” Statutii astai de acasa, zau ca ar trebui sa mai iese si ei…

“Visul absolventului de a lucra la multinaţionale se clatină. De dimineaţa până seară, stors, cu pauze de ţigară cronometrate şi numerotate, cu drepţi, am înţeles, la revedere, cu o limbă pestriţă, e kinky să fii trendy, cu oameni care se vâră cu capul în monitor ca şi cucoanele în casca de coafor, că nici nu ştii dacă redactează un proiect sau joacă poker în cinci, cu alţi doi băieţi de la etaj, cu unul de la Cola şi cu un român aterizat la Chicago. Îi recunoşti după feţele gânditoare, livide, după sictirul cu care tratează orice dincolo de uşa instituţiei. Leafă, excursii şi o iubită. În rest, adio şi n-am cuvinte! ” Nici eu n-ash vrea sa mai adaug nimic. O spune atat de bine. Oare vrei tu altceva in afara de asta? ca vreau sa cred ca si tu esti un cititor care te regasesti printre randurile astea.

poate te intereseaza si asta:

• blogosfera tanara si …fashionista?
• no more messenger!!! Adictzie? Nevoie?
• ISEC – AIESEC conference- sambata, 4th of july
• Viata pe tabla de sah
• Tipuri de oameni, tipuri de relatii, tipuri de reguli, tipuri de exceptii

It’s freaky, it’s scary when your life’s so ordinary…

Sunt niste versuri si o piesa care imi place ft mult.ink n-am aflat a cui e, pt mine e track04,o am din praga … Si are atata dreptate

p mine ma sperie o viata ordonata, banala, linistita. Mda, o fi si varsta, banuiesc ca va veni o vreme cand imi voi dori fix ceea ce acum ma sperie.
Pana atunci insa, incerc sa fac tot posibiu sa nu devina scary-ordinary
si da iar am plecat. Realizez asta destul de des, mai ales knd ma enervez ca bagajele nu s fac singure(totusi mersi mama, ca d cate ori ai ocazia faci sa fie mai ushor pt mine…si-mi bagi tot in geanta) stiu ce vreau sa iau c mine, d obicei mi le adun, doar ca urasc sa le bag in geanta, sa disper ca nu intra, sau ca altfel ar incapea mai bine…mai e un post despre bagaje asa-i?

in fine. Sunt in Budapestaaa! Se anunta a fi minunat. Am stat prea mult intr-un loc, in Ro, in micutza si plictisitoarea Deva. Planuiam d ceva vreme (d la ult vizita pe acolo) o noua escapada. De data asta mai lunga si mai plina de eventuri.
Si data trecuta o fost o escapada dinainte de licentza, acum sa-i zicem vacantza, concediu…oricum
eu i-ash zice partyuri in a row – rony size, mc dynamite, adam freeland, shy fx. Astea ar fi primele 3 zile – urmeaza sa mai aflu si va tzin la curent
cum de sunt atatea? Tocmai s-a terminat Szigetu, unde am ales sa nu ma duc – nici nu aveam cu cine, nici nu m-a atras lineupul-prodigy am checked la Felsziget…ink mi-e teama d un fest de o asemenea amploare…all in all s-a terminat, dar aerul pt distractie ink e fierbinte
Urmeaza ziua nationala pe 20 si e o atmosfera d sarbatoare-vor fi focuri de artificii p dunare – mereu mi-am dorit revel acolo- so i guess it’s a sort of early new year 4 me
Si cum sccena d p acolo e sustinuta bine d tot-atat d artisti cat si d public, rezulta o serie de partyuri si voie buna.
Da din cate am vazut p foru lor nu prea conteaza motivu, o tzin in continuu cu festuri si partyuri ft tari.
Promit sa ma bucur d ele. Mai ales ca am si promis catorva k o voi face si pt ei.:*

a fost ceva aventura si nervi pana sa ajung efectiv in budapesta, dar asta este – transportu din ro lasa d dorit
D C DRAQ NU EXISTA UN AMARAT DE AUTOBUZ DIN DEVA SPRE BP??? D C SUNT SCORURI FANTASTICI D MARI DIN ARAD CARE E LA 3 ORE?? DAK NU ESTI IN CJ SAU ORADEA E GREU S-AJUNGI…cred ca am mentionat k trenurile intarzieee si sunt scumpe…mda… o sa-mi fac firma d transport

poate te intereseaza si asta:

• blogosfera tanara si …fashionista?
• In nasol calatoreste si placutul
• echilibrul din extrem – Fields of JOY
• Paradoxical Paradoxes
• PRAGA- PRAHA- PRAG- PRAGUE ( and the adventure before seeing the beauty)

Daca nu, cu sigurantza va doritzi una! (mda…mi-ar placea sa zic asta la fiecare nu)

E un soi de update la postu cela cu licentziata si atat. Ei bine, am revenit la vechile ocupatzii… cum nu puteam doar sa stau si sa ma plictisesc (really I am not that type) si cum o vacanta de 3 luni era prea mult, am luat o promotie la Vodafone- de 10 zile. Daca e vacanta safie vacanta totusi:P

Mi-era dor de o promotie. De ce? Am ocazia sa vb cu majoritatea oamenilor care trec prin fatza reprezentantzei. Oh what a joy. Cine a zis ca totzi sunt oameni normali?
Mai bine zis, cine ar fi crezut ca e asha de greu sa gaseshti macar catziva oameni normali??

Si cum unele faze sunt mult prea tari, nu le pot tzine pt mine.
Vine omu la mine, foarte interesat imi asculta povestea si ma intreaba:
“Da arme, arme adevarate nu avetzi? Un shop de ala de guns…”
“Incercati in State”
“Nu in State, aici. Tre sa fie si aici. Tre sa fac rost de arma s-o omor pe Andra aia!…”
Mda… doamne feri sa fie, sa le gaseasca, sa-I dea cineva…s-o mai si foloseasca.

So this was a special request. Sorry I couldn’t help.

Inca o poveste draguta din care am avut ce invatza.
Pentru marturie mincinoasa se risca de la 1 la 3 ani de puscarie. I bet u didn’t know. Nu steam nici eu. Nu ca m-ar fi interesat. Cum nici faptul ca sora lu fosta nevasta il acuza pe om ca el face amenintzari cu moarte si viol. Ce treaba am eu cu asta? Pai lucrez la Vodafone si ar trebui sa stiu cum se “sterg conversatii”. De fapt omu avea dreptate, el nu o sunat sa amenintze si I s-o facut dreptate in 3 zile dandu-i-se desfasuratorul conversatiei. Ce risca femeia care o depus plangere la tribunal? De la 1 la 3 ani d puscarie pt marturie mincinoasa.
Incredibil. Nu ma uit la tv in timpu serviciului, dar am scenario de filme chiar langa mine.

Eh, dar de paranoia ce parere aveti?
Se zice ca aia mai drogatzi ar fi. Da eu zic ca aia sunt mici copii pe langa crezurile batranilor sau celor incuiatzi la minte.
Mai intai o femeie care nu are treaba ca eu fac promotie la cartela si-I dau minute, ea vrea telefon in rate.
Ii zic sa intre ca la abonament ii da telefon gratis.
Iese suparata foc ca ei nu-I da, ca trebe avansuri si porma sa plateasca aboamentu. da asha is se intampla ei.
“ca eu-s blestemata. Eu nu pot sa cumpar nimic in deva. De fapt in tot judetu asta. Altundeva de ce pot sa cumpar? Is blestemata sa nu pot cumpara nimic aici. Lasa ca ma duc la Brad, acolo pot. Ca aici is blestemata. Va zic eu.”
Eu i-ash fi zis ca si Brad e in acest judetz, HD. Da ce sa-I mai zic daca femeia e blestemata si nu poate cumpara nimic.
Cu toate ca aci nu era problema cumpararii. Ea vroia ceva gratis, sa I se dea. La lotto ai incercat tanti?

Alt nene paranoic care crede ca angajatii de la Vodafone nu vor sa le comunice ofertele pentru ca… le trebe lor minutele in loc sa I le dea lui.
LOL. Pana si eu am minute de nu am ce face cu ele…si la fel juma de tara are sute si mii de minute si n-are ce face cu ele…
“eu am incarcat sambata si fata de la casa nu mi-o zis ca tre sa dau mesaj. De ce nu mi-o zis?”
“probabil ca nici nu stia de oferta. Si nu e obligatia celei de la casa”
“nu, nu stie? Da atunci de ce completa un formular cand am platit si l-o bagat in sertar?”
Si a plecat… cu aceeasi impresie. Fata de la casa i-a luat minutele.
Bravo ei!

Trecand peste cei neinteresati dar suficient de educati incat sa-mi si multzumeasca chit ca daca zic nu, nu le ofer de fapt nimica…vin cei ft bazatzi care tzin sa precizeze ca-s la concurentza si ca is mai buni. As if I care.

Mai sunt aia, tzaranii obisnuitzi care profita d ocazie si au dume rasuflate si-tzi cer nr de telefon. Da pe aia ii intalnesti si daca nu faci promotii.

D abia astept sa mai aud cate una…

poate te intereseaza si asta:

• blogosfera tanara si …fashionista?
• Paradoxical Paradoxes
• routine makes the difference
• Recycling Hopenhagen
• Adolescentii vor conduce lumea!?

Nu-i un secret ca-mi place sa calatoresc, sa fiu mereu pe picior de plecare, sa nu stau mult intr-un loc. Ma plimb, fie pe jos, pe 4roti, cu trenul, cu avionul…si mult cu gandul… Pana si online ‘surfenesc’ mereu-e tot un soi de plimbat virtual-mai ales daca ma-nteleg de minune cu googlemapsu si cu siteurile companiilor aeriene sau terestre.
Nu sunt fana calatoritului pentru peisaj sau pierdut vremea. Dimpotriva. Calatoritul mi se pare solutia dintre punctul a si b si restu. Deci calatoresc pentru ca vreau sa ajung undeva. Si de obicei cand vrem sa ajungem undeva, alegem calea cea mai simpla si scurta. Cel putin, pe aceea am vrea-o.

Romania are un statut mai special. Se promoveaza turismul, un lucru bun de altfel, dar se uita detaliul cel mai important. E groaznic sa calatoresti prin Romania. Adik e cam greu sa ajungi de la a la b pe orice cale.

Dar asta are si cateva beneficii. Imi place mie sa cred. Doar ca nu exagerez cu trasee mai lungi d 5 ore. 8 deja mi se pare urat. Dar pana la mare? 12… nu mai zic nimic.
In 5 ore se pot face multe. Nefiind conectat la internet, sau pur si simplu intr-un cadru familial, si mobil iti dai seama ca de fapt orele au alte dimensiuni. De plictiseala ai zice ca-s prea lungi. Daca insa le manuiesti bine, ai zice ca pot fi foarte productive, mai productive decat daca n-ai fi in tren.

Stii toate treburile alea nasoale pe care tre sa le faci, dar nu prea-ti vine sa le faci? Ba ca nu de dimineata, ba ca ii prea tarziu, ba ca poti face altceva. Ei bine, de plictiseala si constrans de un compartiment mobil ajungi sa vrei sa faci ceva si ajungi sa faci si ce nu reuseai sa stergi de pe to do list. Pt mine, mersul cu trenul, mai ales daca sunt singura, inseamna cea mai placuta si putin intrerupta lectura-literatura sau revista. Depinde de lungimea traseului.

De cand n-ai mai citit o suta de pagini neintrerupt de tv, de goana la frigider sau de tel. Eu una, demult. Exact de la ultima calatorie cu trenul.
Si cica si ideile bune se nasc din plictiseala.

Sfat: Inainte sa pornesti, avand in vedere ca stii datele problemei, cu cine si cat calatoresti gandeste-te ce trebuie, ce ai vrea si ce potzi face pe tren. Nu te gandi cat de plictisitor va fi si ca poate intalnesti pe cineva cunoscut…

Eu recunosc: nu prea stau pe locul indicat pe bilet, caut un compartiment gol-camera mea pt calatorie.

poate te intereseaza si asta:

• Fericire cu portia
• blogosfera tanara si …fashionista?
• Paradoxical Paradoxes
• da ziarele pentru ce-s bune?
• Birthdays

mda..cam greu cu livebloggingu. Pe bune ca am incercat. Dar cand esti in organizare treaba cu tastatu merge mai greu.

Dar s-a incheiat. Cu bine. Lume multzumita – misiune indeplinita.

Ce-mi place cel mai mult la conferintze sau cam la orice event obligatoriu – (am putea pune si situatiile de gen scoala, in care destinu te pune cu catziva insh in in clasa cu care tu decizi sa te imprietenesti sau nu, insa pt o viata favorabila e dragutz sa te imprietenesti) ajungi sa cunosti lume cu care poate altfel n-ai avea cum sa interactionezi. Si cel mai mult imi place felul in care se leaga prieteniile. Nu de a lungul anilor, la serviciu, la scoala…ci in 3 zile la o conferintza – deci pentru un interes comun: de data aceasta Exchangeul.

Mereu e la fel: te inscri si participi. Ajungi intr-o sala cu oameni – depinde de punctualitate cat de multi sunt. E dragutz cand nu cunosti pe nimeni – te asezi cuminte pe un scaun gol, sau langa o fatza mai prietenoasa. Privesti, analizezi, te apropii, discuti, asculti.

Conferintele AIESEC tind eu sa cred ca sunt putin mai speciale – toata faza cu prietenia si cu intratul in atmosfera se face mult mai repede. Sunt saluturi, sunt jocuri, sunt faze energizante, sunt speechuri emotionale – totul e facut in asha fel incat toate sa se deruleze repede, bine si sa aiba IMPACT. 

S-a simtit in aceste zile – si flowul a fost unul normal – chiar daca nu totzi participantii sunt membrii AIESEC, nu le-a fost greu sa intre in pielea de AIESECer pt cateva zile.

Mi-a placut ca am putut sta in spate si sa observ cumva din umbra si detasat totul. Si mi-a placut sa vad, cum s-au format bisericute, cum s-au alaturat oamenii, cum incet incet fiecare a vorbit cu fiecare si s-a facut un grup mare care seara s-a si distrat impreuna si acum la final, de abia asteapta sa se mai revada cumva, candva… zicea cineva de un barbeque – asteptam .

A fost vorba despre the First Step on the World Map – primul pas pe care l-au facut participantii pentru a putea pleca in lumea larga. Kids included for the laughing time – si pt ca sunt cel mai bun exemplu de vointa si de lipsa de discriminare. Copii pot sa-si doreasca, pot sa faca lucururi frumoase – sa fie alaturi de cei din jur, fara sa-i discrimineze.

A fost si teorie – nici de domnul Hofstede n-am scapat dupa licentza … dimensiunile lui culturale sunt bune de stiut si de retinut. Shocurile culturale si etapele lor – astea cred ca le-am mai dezvoltat pe undeva…daca nu urmeaza.

Au fost joculetze – si morala e una reala – USA va fi mereu puterea economica, si Etiopia cam are de suferit …

Dar s-a incheiat. O alta conferintza, un nou impact, o serie de oameni pregatiti pentru a imbratisa lumea larga, a merge intr-un internship si a se intoarce mai pregatitzi si mai deschisi CULTURAL.

poate te intereseaza si asta:

• ISEC – AIESEC conference- sambata, 4th of july
• do U wanna study in the states?!?
• Fericire cu portia
• The Art of Travel
• here we go again…

tot citind asha de zor …am aflat ca livebloggingul se poarta.

asha ca tre sa fiu si eu trendy si sa mai fac din cand in cand si treaba asta mai ales ca tot pe la conferintze imi duc traiul.

da ce-i aia live blogging?

e ceea ce face omu ala care sta cu laptopu in brate la o conferintza si pare ca nu e  atent pt ca tasteaza de zor. De fapt, e foarte atent si tasteaza exact despre ce se intampla in jurul lui. Sunt cam cele mai fresh impresii de la o conferintza, actiune de orice fel.

Si culmea, fac si eu acest lucru fix cand ni se vorbeste despre “The time is now”. E un semn in plus ca majoritatea lucrurilor trebuie facute atunci cand simti nevoia, cum e scrisul si atunci cand vrei si trebuie.

Si mai e timpul pentru exchange. Despre asta se vorbeste in cele 3 zile la conferintza a carui nume mai pe larg suna asha:

Intercultural

Sensitivity and

Exchange

Conference

Am ales sa fac parte din organizare, deci am si detalii de culise…mai degraba invataminte care se cam aplica la mai toate eventurile… din pacate.

As putea sublinia niste reguli de aur – planificarea celor mai mici detalii este strict necesara la fel ca si nervii pentru a accepta faptul, ca nimic din ceea ce ai planificat nu va iesi asha. si asta mai ales atunci cand depinzi de factori externi, cum ar fi alti oameni, oameni de la tipografii, oameni de la imprimerii de tricouri, oameni, oameni, oameni…

mda… cel mai greu e sa lucrezi cu oameni. N-am spus absolut nimic nou, nu-i asha?

Deci n-are rost sa ne enervam ca trebuie facute 2 drumuri pt niste badgeuri care nu-s imprimate corect… ca trebuie sa fim atentzi la imprimarea tuturor cuvintelor pe tricou… ca e posibil sa apara si alti oameni cand e vb de meniu, ca lumea intarzie, ca lumea uita, ca lumea n-are chef, ca lumea e bolnava…

Daaaar, astea sunt doar detalii de culise pt care intotdeauna se gasesc oameni care sa se streseze si delegatii din conferintza nici nu observa si se simt minunat.

Si atunci nu ramane de subliniat decat ultimul fapt si anume ca ne-a iesit o conferintza care si-a atins scopul si ca participantii au facut THE FIRST STEP ON THE WORLD MAP.

mai ramane sa vedem cum decurge si ziua de maine, care de obicei e cea mai emotionanta, tocmai pt ca ajungi sa te acomodezi cu ceva de care trebuie sa te desparti – dar mai multe despre asta in alt post.

si alte lucruri bune intr-un alt live blogging de maine – in care ma voi focusa strict pe delagati si pe simtzirile lor.

BTW: asta am updatat pe toate profilele: Happy 4th of July!! mi-e dor sa sarbatoresc ziua asta pe taramul american

poate te intereseaza si asta:

• rezumat si impresii ISEC
• da ziarele pentru ce-s bune?
• do U wanna study in the states?!?
• Tipuri de oameni, tipuri de relatii, tipuri de reguli, tipuri de exceptii
• o recesiune optimista

eh…se mai primesc si massuri interesante pe mess

cum ar fi aceste articol mega genial despre nume pt copii.

daca nu v-o facut curiosi…stiatzi ca exista nume , gen, Merry Christmas sau Have a nice day?…

sau dot, subject Midnight chardonnay…:))

enjoy the article…

e si jose fernando ionescu pe acolo

poate te intereseaza si asta:

• da ziarele pentru ce-s bune?
• blogosfera tanara si …fashionista?
• routine makes the difference
• o recesiune optimista
• Find me on polyvore.com

vrei si tu, nu? click pt mai multe detalii… ca si cand dunga asta albastra nu tzi-ar da de gandit:P

hmmm, nici nu suna rau.

hai sa fim seriosi cui nu i-a trecut prin minte sa studieze prin state? sa stea in campusurile alea minunate, sa faca parte din ceva casa cu nume grecesti… kappa, gamma, delta nu… era de la blonda d la drept parca:))

si da, dupa 2 veri de work and travel nu m-am saturat de state… vreau mai mult

si nici practica din Germania nu mi-o ajuns:P

de fapt nu stiu daca sa vreau sau nu si culmea am primit un mail care cica ma elucideaza

promit ca o sa ma duc sa aflu cat mai multe detalii de la caravana si who know? we’ll study in the states!!!

poate te intereseaza si asta:

• The Art of Travel
• ISEC – AIESEC conference- sambata, 4th of july
• Fericire cu portia
• da ziarele pentru ce-s bune?
• rezumat si impresii ISEC

Blogurile nu sunt pentru oamenii ocupati.

O stiam si eu.
Dar imi place sa-mi ocup timpul si I need to write things down…anywhere. Si in ultimul timp mi-am asternut gandurile in mod cat se poate de traditional, cu stiloul in mana pe foi de hartie.
Nu degeaba am avut o perioada atat de eco friendly.
Cam de cand am revenit pe plaiurile mioritice in afara de infruntat realitatea cu o pofta mai mare ca de obicei, am ales sa o infrunt si altfel.
Cu mai putina tehnologie. Ok, n-am avut atata tarie de caracter sa scot cablul de internet… insa imprejurarile au tinut cu mine. Minunatul camin s-a decis sa personalizeze conexiunea la internet..si pt ca suntem in Romania reglementarile dureaza…

Acasa am reusit sa ma despart de laptop pt televizor, sau pt plimbari cu rolele. Un bravos pt mine.

Revenita in Cluj m-am hotarat sa umblu pe jos, de vreo 3 saptamani am si reusit, am urcat doar d 3 ori in troleu. Recunosc ca e mult mai bine pe jos, si avand noroc cu putina scoala care e mai departe, restul activitatilor se intampla aproape.

Clujul respira, iar eu respir aer de Cluj. Mai aproape, mai adanc atrasa de acest orash, de oamenii, cladiri – intru in contact cu el. E incredibil cate se pot intampla in mod real, departe de lumea virtuala. OK. probabil ca am exagerat si eu cu srfatul excesiv pe net – dar fiind departe, era unica modalitate de a fi conectata la lume.

Din cauza acestei departari, m-am decis ca la intoarcere sa gust viata mai cu pofta. E nevoie doar de un telefon – la care sa raspunzi, sau sa suni persoanele de care tzi-era dor.

Sau ajunge sa iesi afara.

Un oras atat de mare si totusi plin de prieteni, de cunoscuti atat de multi – cred ca zilele astea propozitia mea preferata a fost: te-ai intors! Super!

M-am decis sa ma bucur de aceasta propozitie si cum mai mereu in spatele ei se afla si intrebarea cum a fost – discutia poate continua pe strada, la un suc, bere, cafea, in parc, oriunde si cu oricine! M-am intalnit si cu o prietena draga care are acelasi scop, ea facand acest lucru inainte sa plece departe, pentru un timp destul de indelungat, sa refaca legaturile existente, sa aloce timp celorlalti.

I am glad I am back!

poate te intereseaza si asta:

• Fericire cu portia
• blogosfera tanara si …fashionista?
• da ziarele pentru ce-s bune?
• ISEC – AIESEC conference- sambata, 4th of july
• do U wanna study in the states?!?

yep, everything seems to be paradoxical or to be a huge PARADOX.
Also, it seems that for more than a week now this word – paradox – is my favorite one, or better said I use it excessively or is it cause I am really dealing only with paradoxical situations?

Firstly let’s try to define this magical word and than correlate it with happenings.

“A paradox is a statement or group of statements that leads to a contradiction or a situation which defies intuition; or, it can be an apparent contradiction that actually expresses a non-dual truth (cf. Koan, Catuskoti). Typically, either the statements in question do not really imply the contradiction, the puzzling result is not really a contradiction, or the premises themselves are not all really true or cannot all be true together. The word paradox is often used interchangeably with contradiction. Often, mistakenly, it is used to describe situations that are ironic.”
(http://en.wikipedia.org/wiki/Paradox)

A country that doesn’t care about the others, that doesn’t know too much about the “outside” is a powerful one. It’s the case of America – the most powerful power, and the paradox of paradoxes. (to be continued…) Also, it is the country that we love to hate…or we hate to love?:)

We have TECHNOLOGY. PCs, cell phones – smartphones, internet…
By definition it was supposed to ease our life, our world. But… in a paradoxical way…or am I using it wrong? Is it the irony that made us the slaves of technology? It’s not saving our life, maybe sometimes…but most of the time it complicates our life instead of simplifying it. We waist time. We are disturbed. We cannot talk with others without being disturbed by the ringing of the phone or we cannot enjoy our time without getting an email…
And… we cannot sign out, or close our phones either… we are not powerful enough…

The thing that started to make me wonder about paradoxes was the fact that I was leaving Germany (and many things that I read about America, globalisation, etc. stuff for my university degree).
But, the feelings of leaving something behind, that I was anxious to leave, that I didn’t really enjoy, because the long winter..and boredom, started to be paradoxical. Actually I already talked about feelings of leaving… all the things that u leave behind, all the new friends that u loose, all the things that u got used to. I missed that room that I hated for being so empty and making me feel so alone. Now I miss being alone in that room that made me feel confy in a way…
I miss that routine that drove me mad.

Or are this the feelings that make us being the unfulfilled humans that we are?

It is the fact that often, we’re so trapped in thoughts of the future or the past that we forget to experience, let alone enjoy, what’s happening right now.

More paradoxes:
http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_paradoxes

poate te intereseaza si asta:

• In nasol calatoreste si placutul
• routine makes the difference
• Fericire cu portia
• blogosfera tanara si …fashionista?
• daca eu vreau, clar tu nu vrei

even when everything is different, after a while u get used to it.

going to bed, setting my alarm clock… actually pushing ok,  cause the wake up time is always the same

waking up, always before the clock screams… because the cleaning guy is “screaming”, playing with garbage bags… actually doing his work, but in front of my door. i hate u dude! ok?

the same lazyness, and not wanting to get out of bed…but it’s time, the alarm clock  started.  same amount of time needed to get dressed…put a face on, maybe a smile. get out… meeting the same nice guy on my half way to the tram, or meeting him in the station, as if he waits for me every morning. now we’re even smiling at eachother…after meeting yesterday twice, going home also with the same tram…

the tram comes, always at the same time: 8:22 … last door opens, another smile. same chinise girl every morning.  she only sits on different seats, but she’s there.  next station. the bag in dots is entering the tram. same girl. same guy with the jacket.

there’s always somebody else running to catch the tram in the next station.

central station. green haired girl with boyfriend and a red-checkerboard bag on her shoulder waiting.  the other girl with the black and white shoes. we’re getting in the next tram… that opens it doors in front of the faculty, a few steps, pushing a huge door, pushing the next glass door. walking up the stairs. going into the bathroom. fixing my bangs…

other steps… the floor creaks under each step…

pushing the stop button on the mp3 player, opening the door. good morning x 4 times. pushing the button. take the jacket off. log in…

another day started… , and will start again after fixin the alarm clock…

differences become similarities. strange becomes familiar. unknown faces just become known. some of them start looking familiar with the ones from home that u start missing… unusual becomes usual.

life becomes routine…  wherever u are … only the big picture is different

poate te intereseaza si asta:

• blogosfera tanara si …fashionista?
• da ziarele pentru ce-s bune?
• Adolescentii vor conduce lumea!?
• ISEC – AIESEC conference- sambata, 4th of july
• din BLOGOSFERA in ECOSFERA si inapoi

Mda…Nu in rate, aia deja e cu copyright de la Vama Veche si oricum nu mi se potriveste. La rate ii o treaba cu dobanda, implica bani, credite si tocmai de aia s-a declansat criza. Asa ca, sa vorbim despre portii.
N-as zice despre mine ca ma multumesc cu lucruri putine, minimaliste si ca nu am scopuri, ar fi chiar opusul tendintelor mele spre mai sus. Mai bine, de ce nu perfectiune?

E in concordanta deci, cu tinsul spre everything that’s good: make the most of now. E ceva sa poti sa ai capacitatea sa iei tot ce-i bun din ce ti se intampla, sa vezi partea buna din treaba rea.
Sa vrei sa zaresti soarele din spatele norilor. (more…)

poate te intereseaza si asta:

• blogosfera tanara si …fashionista?
• da ziarele pentru ce-s bune?
• In nasol calatoreste si placutul
• ISEC – AIESEC conference- sambata, 4th of july
• do U wanna study in the states?!?

who the hell invented supermarkets???

and who the hell ever thought I, like a shopacholic that I declare to be, will say this??

I didn’t…since I got clueless in front of …everything…

(pe astea de azi nu scria in chineza…da degeaba scrie, ca pt mine chiar ca ar fi simboluri chinezesti…)

n-am mai fost atat de dezorientata …a… de cand am fost in Washington…Brigi knows that…da asta nici nu se compara. Nu trebuia sa gasesc drumu, sa ma prind ca am mai trecut peste strazi…ci sa imi dau seama ce-i cu atatea raioane si atatea rafturi si atatea chestii pe rafturi…

Si ma refer strict la rafturile cu mancare gata facuta: fie ca e in plic, sau in plastic, sau in conserva. N-am fost nevoita sa le incerc pana la minunata mea varsta, astfel incat sa pot deveni experta. Thx mummy for existing and cooking a wonderful food everytime…

Cu restu ma descurc, chiar daca logourile nu-s aceleasi cu care is obisnuita pe plaiu mioritic sau pe cel american, sau ordinea raioanelor nu e tocmai dupa logica cunoscuta… si ca VARIETATEA e mult mai maaaare…

But I’m the one who loves variety, I love to have where from to choose…

but not food… not “just add water on” – food…

Atatea feluri de supe, de sosuri, de …. omg!!! nici makr nu stiu ce asa vrea sa mananc…mi-e foame…dar varietatea nu ma ajuta…Vreau ceva cu gust de pui? Sa fie legume verzi…? Portocalii? Sau sa fie un mix de legume? Sa fie supa de roshii? da o sa mearga cu chestia aia noua asiatica? cu ratza? sau sa ma limitez la sos? pt carne de porc? sau vita…sau

wtf???????????????????????

Deci dak cineva se pricepe…sau le-o incercat pe toate (cred ca asta ii singura metoda) I really need help…

sau sa fac si eu asha… just randomly pick something from the isle and try it?

si apropos de recesiune…un subiect ce va urma… de ce sa nu fie buna la mici nr de produse de pe raion…?

so that it would be easier for me…and u..and all the other clueless hungry people in front of million of  products

si n-ar strica o recesiune si printre E-uri, sa fie mai putzine…mai slabe…:D

poate te intereseaza si asta:

• Travelling away from the ordinary
• blogosfera tanara si …fashionista?
• Avetzi cartela Vodafone?
• In nasol calatoreste si placutul
• nume exotice, cum sa-ti botezi copiii neasteptati: A,B,C?

Gottcha!
Or I made it?
Which one should be the headline? Which one would be the lesson, or the sentence that u want to shout?
The art of traveling, a movie that actually surprised me, every 20 minutes… or kind of 3 times in one hour and 40 minutes.
3 times cause there are 3 moments. First when I read about it found it kind of boring, a guy that instead of going on his honeymoon, plans a honeymoon on his own.
Not really nice places that he gets to see, I wasn’t there (not that I saw every point on the map,… din contra), didn’t recognize any of the landscapes… then, faith offers him a journey in the jungle – used to be my favourite adventure during many summers, reading Jules Verne, but now, globalisation, or becoming a slave of technology, being the modern child of the 20th century, I can’t find that so amazing anymore.
Although, it captured it nicely, almost like Verne used to do it. But the main characters weren’t children, only one of them – the main character, not even 20 years old… he was the one that took the best out of it, learned lot’s of lessons thaught by the wiser ones, by people who really can have fun and be bitten by many mosquitos (more on one hand then on the other one). People who did it. They broke a record, they made their way through an unknown jungle.
And he made it also. Forgot his love, his pain, and won another one, older, wiser, “The G Spot”, or more like her, Anna.
The end of one journey, is the beginning of a new one. A wise quotation, that fits him.
Not on his own now, but with his beloved woman from Prague, they get to visit paradise and still make foots on earth. Another amazing landscapes for our eyes.
Machu Pichu, Bolivia, Nicaragua, Chile… for some of us, who enjoy the capitals of shopping malls and 5 stars hotels, don’t really seem like nice destinations.

But watch it, you’ll remain thrilled, and feel even his amazement with every step he takes on another onknown or undiscovered beauty of the planet.

And there are a lot more to be seen, maybe in another movie, or by reading his book, or some other travellers guieds. There is always something to learn, and when u don’t know where to start something or if to leave something, just make a trip, travel, get out of your world, cause it can make wonders…

“Do not go where the path might lead,
go instead where there is no path,
and leave a trail.”
Ralph Eldo Emerson

If this helps more, or if I haven’t made u curious, click

The Art of Travel

poate te intereseaza si asta:

• do U wanna study in the states?!?
• ISEC – AIESEC conference- sambata, 4th of july
• Fericire cu portia
• da ziarele pentru ce-s bune?
• rezumat si impresii ISEC

yep…here we are again… here we go again…
we’re flying again.

how the hell should i write it? in english?
packing – the worst thing – I gotta choose from the tones of clothes I have the ones that I will wear in 3 months. yep, again 3 months. but it’s winter time. not really a trendy season. i hate it!!
so, i gotta choose. and i am limited.

only 20 kg to go, 20 kg to come back.
ok. not carrying many things from home, cause i will buy a lot from there.
did I mention? or u already know. sale season is in it’s full blossom:)) if I can say that:)
you know… the windows, 50% off, 70 % off… 80… almost for freee…
how can u handle that as a woman? as a shopacholic one?? u can’t. i just promised myself I will be “cumpatataaaaaaa”
wish me luck …

back to the serious problems. the flight, the train, the bus, new address, new place, new facessss
check in’s, boarding, looking for the luggage, orientation – another airport that i don’t know. 2 of them actually. whateva. follow the signs, follow the people…

i know that too.

meeting new people. working collegues. being nice to everybody, listening, paying attention, wanting to know the others. this is the nice part. I am actually very curious ’bout the new faces. no roommates this time. that sucks. i will have my own room… but… i might get used to myself, and only myself. don’t really like it, but if i gotta do it, i will

i always did it. i know how things work. that they actually will work out. so, why even bother with questions?

the nice thing is that even when leaving gets to be a rutine, it’s never the same. places never the same, people never the same. U (actually I) never the same…

other situations, other questions, other answers, other results

this time a scholarship – internship… kind of in my domain…

so let the new things come to me

hopefully good things:)

when i’ll come back, again… I know: it will be the same, by not being the same, cause I wont be the same, people won’t be the same… even if they are the ones that u left home…

what about home? where? what? when?

…

poate te intereseaza si asta:

• rezumat si impresii ISEC
• ISEC – AIESEC conference- sambata, 4th of july
• do U wanna study in the states?!?
• Fericire cu portia
• The Art of Travel

“My cheese” finds always a new deposit. And I like it this way. It’s challenging.
The maze brings me always thru different ways, makes me look after each corner, wondering if that’s the right way.

Who moves it? God. And most of the time probabilly it’s me also…

E o metafora toata treaba asta cu cascavalul. E un fel d tinta pe care ar fi bine sa si-o puna fiecare. Sau e un fel de viata mai buna la care aspiram cu totii.
Poate e ceva ce stim sigur unde e. Ne-am obisnuit cu acel ceva. Stim de unde sa-l luam sau unde sa-l gasim. Nu ne mai obosim sa ne punem teneshii in cautarea a altceva.
Dar se intampla ca acel ceva sa dispara. Sau sa fie mutat.

TU faci fata schimbarilor?

poate te intereseaza si asta:

• rezumat si impresii ISEC
• ISEC – AIESEC conference- sambata, 4th of july
• do U wanna study in the states?!?
• Fericire cu portia
• The Art of Travel