SocialButterfly

Sunt exact acele zile cand iti dai seama ca s-a terminat vara.

Mai bine zis, s-a terminat vacanta sau perioada aia minunata cand itzi faci tu programul cum vrei, imbiat de soare.

Si totusi fiind inca soare mult afara poate ca nu vrem sa realizam ca a trecut.

Poate ca daca ar fi mereu soare si cald ne-ar fi mai ushor sa ne vedem de viata, ne-ar fi mai ushor sa trecem peste ideea de vacantza, ne-ar fi mai ushor sa impachetam.

Bagaje…

Cu totii, noi astia studentii suntem nevoiti zilele astea sa luam decizii grele si sa caram bagaje si mai grele. Am nevoie de aia si de aia, dar oare mai incape si aia?

Nostalgie…

In timpu scolii era dureroasa perioada asta, se termina vacantza de vara interminabila. Majoritatea cred ca se chinuiau sa-si faca temele de vara…

Cand mai dai o raita pe la biblioteca si cu invidie te uiti la cartiile de pe raft care-ti fac cu ochiul si de care nu o sa mai ai timp.

Sunt acele zilele cand simti sa sunt prea putine pentru a face ce ti-ai propus. Mai bine zis sunt zilele cand realizezi ca a trecut vacantza, ca nu ai reushit sa faci mai nimic din ce tzi-ai propus sau ca nu mai potzi purta tot ce ai regasit in dulapuri zilele trecute.

Mai sunt 2 seri pentru a iesii cu prietenii pe care n-o sa-I mai vezi atat de des, pt ca ati ales drumuri separte.

Mai sunt 2 zile pentru cumparaturi si mese in familie…

Mai sunt 2 zile pana te sui in tren pentru un nou journey…

La mine au trecut acele 2 zile pentru ca de obicei aleg sa incep mereu altfel anul. Acum ca n-am fost in state, tot nu voi ajunge la deschidere, pentru ca aleg sa petrec cateva zile la Bucuresti – AIESEC University, despre care sper sa ma intorc numa cu pareri de bine.

poate te intereseaza si asta:

• ISEC – AIESEC conference- sambata, 4th of july
• do U wanna study in the states?!?
• colectionari de amintiri
• Tipuri de oameni, tipuri de relatii, tipuri de reguli, tipuri de exceptii
• de unde vine inspiratia

Birthdays are special.

The date when you were born is meaningful.

It’s the date on the calendar that is marked for you.

So…You should feel good! It’s the day when you celebrate, when u are celebrated, everybody has good wishes for you and you get all sort of presents, and you are allowed to get stuff and to party. But you’re celebrating also that you are getting older. It’s a contrast somehow and it’s like celebrating New Year. A year has just past and you welcome a new one. The mix of feelings that you get on this days is interesting. I found out I am not the only one that doesn’t really like bdays… Cause I usually have high expectations and somehow on that day I allow myself to have even higher ones. Plus it’s that feeling that you should feel special. The people around you make it easier- only good words and wishes, even if they are coming on the virtual way. Here comes the first frustrating part. Somehow, u can’t get all your loved ones in one place. And the thoughts keep bothering u: “oh…how nice it would be to have him and her with me…”. But you just can’t, cause the world is too big to rotate only in your direction. It can be a very special day from beginning till the night falls down and u finish it with a hell of a party. But it can be a usual day of work for example, and maybe you’d wish smt else. It’s your day, so u should get it. If not, it frustrates you more than usual. And if it were a usual day ur expectations wouldn’t be big, so the level of frustration wouldn’t be high. With an optimistic mood I can assure you that the following weekend brings you the joy of a special day, cause u get to celebrate. And what’s with all those thoughts, that another year past. That you have accomplished smt or not. That you are or are not prepared for the next level… There’s another interesting thing about birthdays, and I guess it’s special because it really suits the person who’s birthday it is. The way you celebrate it. For some, it can be always the same – becomes a ritual – some good friends gather and have a nice day and night. For some, like me who loves to alternate it can be always different. For example my last 3 birthdays. None of them can be compared with the other one. Every year another continent, another state, other friends, other ways of celebrating, and always far away from home. But I can tell they were great! Cause they weren’t planed! Not by me for sure. So thx guys from the pool party in Florida – Ale –luv ya and miss ya!! And all of you who were there after though days of work And thx to my Atlantic City group – and that great cake from your bakery girls! Yammmy, I can still remember the gorgeous taste. And then the weekend in one of the greatest, fanciest place I’ve ever been to – haarah’s club zone. Definetly it was smt else. And this year it somehow came out that I got older in Budapest. I’ve never received so many virtual wishes from all over the world. Many many thx!!! And the party is yet to come:D

poate te intereseaza si asta:

• Te simtzi blazat?
• blogosfera tanara si …fashionista?
• da ziarele pentru ce-s bune?
• no more messenger!!! Adictzie? Nevoie?
• In nasol calatoreste si placutul

It’s freaky, it’s scary when your life’s so ordinary…

Sunt niste versuri si o piesa care imi place ft mult.ink n-am aflat a cui e, pt mine e track04,o am din praga … Si are atata dreptate

p mine ma sperie o viata ordonata, banala, linistita. Mda, o fi si varsta, banuiesc ca va veni o vreme cand imi voi dori fix ceea ce acum ma sperie.
Pana atunci insa, incerc sa fac tot posibiu sa nu devina scary-ordinary
si da iar am plecat. Realizez asta destul de des, mai ales knd ma enervez ca bagajele nu s fac singure(totusi mersi mama, ca d cate ori ai ocazia faci sa fie mai ushor pt mine…si-mi bagi tot in geanta) stiu ce vreau sa iau c mine, d obicei mi le adun, doar ca urasc sa le bag in geanta, sa disper ca nu intra, sau ca altfel ar incapea mai bine…mai e un post despre bagaje asa-i?

in fine. Sunt in Budapestaaa! Se anunta a fi minunat. Am stat prea mult intr-un loc, in Ro, in micutza si plictisitoarea Deva. Planuiam d ceva vreme (d la ult vizita pe acolo) o noua escapada. De data asta mai lunga si mai plina de eventuri.
Si data trecuta o fost o escapada dinainte de licentza, acum sa-i zicem vacantza, concediu…oricum
eu i-ash zice partyuri in a row – rony size, mc dynamite, adam freeland, shy fx. Astea ar fi primele 3 zile – urmeaza sa mai aflu si va tzin la curent
cum de sunt atatea? Tocmai s-a terminat Szigetu, unde am ales sa nu ma duc – nici nu aveam cu cine, nici nu m-a atras lineupul-prodigy am checked la Felsziget…ink mi-e teama d un fest de o asemenea amploare…all in all s-a terminat, dar aerul pt distractie ink e fierbinte
Urmeaza ziua nationala pe 20 si e o atmosfera d sarbatoare-vor fi focuri de artificii p dunare – mereu mi-am dorit revel acolo- so i guess it’s a sort of early new year 4 me
Si cum sccena d p acolo e sustinuta bine d tot-atat d artisti cat si d public, rezulta o serie de partyuri si voie buna.
Da din cate am vazut p foru lor nu prea conteaza motivu, o tzin in continuu cu festuri si partyuri ft tari.
Promit sa ma bucur d ele. Mai ales ca am si promis catorva k o voi face si pt ei.:*

a fost ceva aventura si nervi pana sa ajung efectiv in budapesta, dar asta este – transportu din ro lasa d dorit
D C DRAQ NU EXISTA UN AMARAT DE AUTOBUZ DIN DEVA SPRE BP??? D C SUNT SCORURI FANTASTICI D MARI DIN ARAD CARE E LA 3 ORE?? DAK NU ESTI IN CJ SAU ORADEA E GREU S-AJUNGI…cred ca am mentionat k trenurile intarzieee si sunt scumpe…mda… o sa-mi fac firma d transport

poate te intereseaza si asta:

• blogosfera tanara si …fashionista?
• In nasol calatoreste si placutul
• echilibrul din extrem – Fields of JOY
• Paradoxical Paradoxes
• PRAGA- PRAHA- PRAG- PRAGUE ( and the adventure before seeing the beauty)

Nu-i un secret ca-mi place sa calatoresc, sa fiu mereu pe picior de plecare, sa nu stau mult intr-un loc. Ma plimb, fie pe jos, pe 4roti, cu trenul, cu avionul…si mult cu gandul… Pana si online ‘surfenesc’ mereu-e tot un soi de plimbat virtual-mai ales daca ma-nteleg de minune cu googlemapsu si cu siteurile companiilor aeriene sau terestre.
Nu sunt fana calatoritului pentru peisaj sau pierdut vremea. Dimpotriva. Calatoritul mi se pare solutia dintre punctul a si b si restu. Deci calatoresc pentru ca vreau sa ajung undeva. Si de obicei cand vrem sa ajungem undeva, alegem calea cea mai simpla si scurta. Cel putin, pe aceea am vrea-o.

Romania are un statut mai special. Se promoveaza turismul, un lucru bun de altfel, dar se uita detaliul cel mai important. E groaznic sa calatoresti prin Romania. Adik e cam greu sa ajungi de la a la b pe orice cale.

Dar asta are si cateva beneficii. Imi place mie sa cred. Doar ca nu exagerez cu trasee mai lungi d 5 ore. 8 deja mi se pare urat. Dar pana la mare? 12… nu mai zic nimic.
In 5 ore se pot face multe. Nefiind conectat la internet, sau pur si simplu intr-un cadru familial, si mobil iti dai seama ca de fapt orele au alte dimensiuni. De plictiseala ai zice ca-s prea lungi. Daca insa le manuiesti bine, ai zice ca pot fi foarte productive, mai productive decat daca n-ai fi in tren.

Stii toate treburile alea nasoale pe care tre sa le faci, dar nu prea-ti vine sa le faci? Ba ca nu de dimineata, ba ca ii prea tarziu, ba ca poti face altceva. Ei bine, de plictiseala si constrans de un compartiment mobil ajungi sa vrei sa faci ceva si ajungi sa faci si ce nu reuseai sa stergi de pe to do list. Pt mine, mersul cu trenul, mai ales daca sunt singura, inseamna cea mai placuta si putin intrerupta lectura-literatura sau revista. Depinde de lungimea traseului.

De cand n-ai mai citit o suta de pagini neintrerupt de tv, de goana la frigider sau de tel. Eu una, demult. Exact de la ultima calatorie cu trenul.
Si cica si ideile bune se nasc din plictiseala.

Sfat: Inainte sa pornesti, avand in vedere ca stii datele problemei, cu cine si cat calatoresti gandeste-te ce trebuie, ce ai vrea si ce potzi face pe tren. Nu te gandi cat de plictisitor va fi si ca poate intalnesti pe cineva cunoscut…

Eu recunosc: nu prea stau pe locul indicat pe bilet, caut un compartiment gol-camera mea pt calatorie.

poate te intereseaza si asta:

• Fericire cu portia
• blogosfera tanara si …fashionista?
• Paradoxical Paradoxes
• da ziarele pentru ce-s bune?
• Birthdays

mda..cam greu cu livebloggingu. Pe bune ca am incercat. Dar cand esti in organizare treaba cu tastatu merge mai greu.

Dar s-a incheiat. Cu bine. Lume multzumita – misiune indeplinita.

Ce-mi place cel mai mult la conferintze sau cam la orice event obligatoriu – (am putea pune si situatiile de gen scoala, in care destinu te pune cu catziva insh in in clasa cu care tu decizi sa te imprietenesti sau nu, insa pt o viata favorabila e dragutz sa te imprietenesti) ajungi sa cunosti lume cu care poate altfel n-ai avea cum sa interactionezi. Si cel mai mult imi place felul in care se leaga prieteniile. Nu de a lungul anilor, la serviciu, la scoala…ci in 3 zile la o conferintza – deci pentru un interes comun: de data aceasta Exchangeul.

Mereu e la fel: te inscri si participi. Ajungi intr-o sala cu oameni – depinde de punctualitate cat de multi sunt. E dragutz cand nu cunosti pe nimeni – te asezi cuminte pe un scaun gol, sau langa o fatza mai prietenoasa. Privesti, analizezi, te apropii, discuti, asculti.

Conferintele AIESEC tind eu sa cred ca sunt putin mai speciale – toata faza cu prietenia si cu intratul in atmosfera se face mult mai repede. Sunt saluturi, sunt jocuri, sunt faze energizante, sunt speechuri emotionale – totul e facut in asha fel incat toate sa se deruleze repede, bine si sa aiba IMPACT. 

S-a simtit in aceste zile – si flowul a fost unul normal – chiar daca nu totzi participantii sunt membrii AIESEC, nu le-a fost greu sa intre in pielea de AIESECer pt cateva zile.

Mi-a placut ca am putut sta in spate si sa observ cumva din umbra si detasat totul. Si mi-a placut sa vad, cum s-au format bisericute, cum s-au alaturat oamenii, cum incet incet fiecare a vorbit cu fiecare si s-a facut un grup mare care seara s-a si distrat impreuna si acum la final, de abia asteapta sa se mai revada cumva, candva… zicea cineva de un barbeque – asteptam .

A fost vorba despre the First Step on the World Map – primul pas pe care l-au facut participantii pentru a putea pleca in lumea larga. Kids included for the laughing time – si pt ca sunt cel mai bun exemplu de vointa si de lipsa de discriminare. Copii pot sa-si doreasca, pot sa faca lucururi frumoase – sa fie alaturi de cei din jur, fara sa-i discrimineze.

A fost si teorie – nici de domnul Hofstede n-am scapat dupa licentza … dimensiunile lui culturale sunt bune de stiut si de retinut. Shocurile culturale si etapele lor – astea cred ca le-am mai dezvoltat pe undeva…daca nu urmeaza.

Au fost joculetze – si morala e una reala – USA va fi mereu puterea economica, si Etiopia cam are de suferit …

Dar s-a incheiat. O alta conferintza, un nou impact, o serie de oameni pregatiti pentru a imbratisa lumea larga, a merge intr-un internship si a se intoarce mai pregatitzi si mai deschisi CULTURAL.

poate te intereseaza si asta:

• ISEC – AIESEC conference- sambata, 4th of july
• do U wanna study in the states?!?
• Fericire cu portia
• The Art of Travel
• here we go again…

tot citind asha de zor …am aflat ca livebloggingul se poarta.

asha ca tre sa fiu si eu trendy si sa mai fac din cand in cand si treaba asta mai ales ca tot pe la conferintze imi duc traiul.

da ce-i aia live blogging?

e ceea ce face omu ala care sta cu laptopu in brate la o conferintza si pare ca nu e  atent pt ca tasteaza de zor. De fapt, e foarte atent si tasteaza exact despre ce se intampla in jurul lui. Sunt cam cele mai fresh impresii de la o conferintza, actiune de orice fel.

Si culmea, fac si eu acest lucru fix cand ni se vorbeste despre “The time is now”. E un semn in plus ca majoritatea lucrurilor trebuie facute atunci cand simti nevoia, cum e scrisul si atunci cand vrei si trebuie.

Si mai e timpul pentru exchange. Despre asta se vorbeste in cele 3 zile la conferintza a carui nume mai pe larg suna asha:

Intercultural

Sensitivity and

Exchange

Conference

Am ales sa fac parte din organizare, deci am si detalii de culise…mai degraba invataminte care se cam aplica la mai toate eventurile… din pacate.

As putea sublinia niste reguli de aur – planificarea celor mai mici detalii este strict necesara la fel ca si nervii pentru a accepta faptul, ca nimic din ceea ce ai planificat nu va iesi asha. si asta mai ales atunci cand depinzi de factori externi, cum ar fi alti oameni, oameni de la tipografii, oameni de la imprimerii de tricouri, oameni, oameni, oameni…

mda… cel mai greu e sa lucrezi cu oameni. N-am spus absolut nimic nou, nu-i asha?

Deci n-are rost sa ne enervam ca trebuie facute 2 drumuri pt niste badgeuri care nu-s imprimate corect… ca trebuie sa fim atentzi la imprimarea tuturor cuvintelor pe tricou… ca e posibil sa apara si alti oameni cand e vb de meniu, ca lumea intarzie, ca lumea uita, ca lumea n-are chef, ca lumea e bolnava…

Daaaar, astea sunt doar detalii de culise pt care intotdeauna se gasesc oameni care sa se streseze si delegatii din conferintza nici nu observa si se simt minunat.

Si atunci nu ramane de subliniat decat ultimul fapt si anume ca ne-a iesit o conferintza care si-a atins scopul si ca participantii au facut THE FIRST STEP ON THE WORLD MAP.

mai ramane sa vedem cum decurge si ziua de maine, care de obicei e cea mai emotionanta, tocmai pt ca ajungi sa te acomodezi cu ceva de care trebuie sa te desparti – dar mai multe despre asta in alt post.

si alte lucruri bune intr-un alt live blogging de maine – in care ma voi focusa strict pe delagati si pe simtzirile lor.

BTW: asta am updatat pe toate profilele: Happy 4th of July!! mi-e dor sa sarbatoresc ziua asta pe taramul american

poate te intereseaza si asta:

• rezumat si impresii ISEC
• da ziarele pentru ce-s bune?
• do U wanna study in the states?!?
• Tipuri de oameni, tipuri de relatii, tipuri de reguli, tipuri de exceptii
• o recesiune optimista

Echilibrul din starile extreme

Sustzin sus si tare k sunt o persoana echilibrata care actionez ca atare.
Sa zicem totusi ca sunt un exemplu de echilibru in stari d extrem
cred ca mai degraba tind la extreme. Nu degeaba ma bag in atatea si imi place sa fiu cat mai multi task cu putitintza
se pare ca alternez cu acelasi mod d distractie dus la extrem.
Cine zice ca tre sa ies in fiecare zi sau makr in weekenduri…ca sa ce? Sa realizez ca nu e loc d distractie…mai bine astept si plec si in alt oras ori tzara si simt k ma distreeez
and i felt it. Si p bune k am nevoie sa ma pierd p stradutze necunoscute, sa simt ca pot descoperi locuri noi si sa ma bucur d fiecare cladire, d fiecare fatza noua…

ESCAPE on the …

a nice escape, actually a well deserved and needed escape to Budapest, where I found out how great it is to have good friends and to make a lot of very good new friends

intai a fost data – stiam demult ca pe 20 iunie trebuie sa fiu la budapesta. de ce?

it was the line up – party open air: andy C, Lee, Fierce – everything under one name – THE NAME – Fields of Joy

si cam asha pot descrie mica vacanta d acolo – nu e rau sa evadezi taman pe fields of joy.
Cam fiecare minut s-o meritat

D c? pt ca eram absolut satula de tot, mai ales d laptop si de lista de to dos, la care deja m-am intors. Stiam ca trebuie sa ma intorc si probabil k d aia am ales sa profit la max, cum? Neplanificat. Thx God there are some nice people on the earth who easily become friends. And thx God i keep finding such people
e nevoie deci d niste oameni care nu au nici o treaba cu treburile mele, care nu au licentza, care nu tre sa planifice proiecte, ci care tre sa faca o treaba a naibii d placuta, sa se distreze.

A fost un continuu bonus- nu doar un party, ci 2, 3 dak socotim si afteru, chiar 4
nu doar un orash nou si unu pe care am reusit sa-l cunosc cu ajutoru locuitorilor
ci si o excursie la Balaton, unde a fost si primu chef, ninja breaks style:) taman pe malu lacului

baieeee, nu la orice strand ci in lac cu apa caldaaaa, atat d placuta

trecere d la ft cald la ft frig
inapoi in orash, somn putzin, insa noi forme de putere pt a descoperi alte parti ale orashului, chiar daca uneori sub umbrela

c tzine d shopping si nu neaparat, doar sa stiu k am o optiune ataaat d largaa.

C dor mi-era d h&m  si cate si mai cate cu care m-am obisnuit in Germania. Am ajuns la concluzia ca ajunge sa treci d granitza si e deja vestu. Noi d c suntem ink in est cand e totul asha d aproape. Serios m-am simtit ca intr-o germanie mai mica cu alta limba p strada…pana si posturile tv, pana si mutter si vater
credeam ca si ungaria e ca ro, s pare ca e mai degraba ca cealalta parte

despre uniformitatea asta a pietei o sa mai vb, mai ales k tine de licenta mea, grobalizare – glocalizare.

Speram sa apuc sa dorm makr sambata pana la partyu cel mare, insa nici n-am apucat sa ma gandesc la asta-direct la o zi d nastere d unde direct la fields of joy

si da, nu eram singura bolnava, din nou n-a putut sa vina andy c, dar inlocuitoru a fost one of my favourites-friction-mai am un post despre el in midi.
si acum a exorcizat publicu in stilu lui, doar ca a avut p cine: cica au fost in jur d 2000 d persoane intr-o locatie superba, care din cauza vremii a fost indoor-club studio, p una dintre insulele d p dunare.

FIELDS OF JOY!!!!!

Din nou cred ca am slabit 2 kg in 2 ore.stiu sigur ca nu m-am putut opri. Mc dynamite a mers k uns.
Inainte fierce, nush, poate prea dnb monoton, sau a trebuit sa ma obisnuiesc dupa o seara d happy breakeat
plus ca era atat d tare, si mai ales in fatza unde erau puse boxele. Am promis k nu mai merg la partyuri fara dopuri d ureche care filtreaza d minune stratu ala daunator

energizante, da mai ales nevoia acuta d deconectare si plus setu magnific a lu friction si aerul d orash nou and the wonderful people…

toate au facut din asta c mai tare vacantza
pana si d raceala am uitat

poate te intereseaza si asta:

• PRAGA- PRAHA- PRAG- PRAGUE ( and the adventure before seeing the beauty)
• Travelling away from the ordinary
• Fericire cu portia
• How updated to coolness are U?
• blogosfera tanara si …fashionista?

vrei si tu, nu? click pt mai multe detalii… ca si cand dunga asta albastra nu tzi-ar da de gandit:P

hmmm, nici nu suna rau.

hai sa fim seriosi cui nu i-a trecut prin minte sa studieze prin state? sa stea in campusurile alea minunate, sa faca parte din ceva casa cu nume grecesti… kappa, gamma, delta nu… era de la blonda d la drept parca:))

si da, dupa 2 veri de work and travel nu m-am saturat de state… vreau mai mult

si nici practica din Germania nu mi-o ajuns:P

de fapt nu stiu daca sa vreau sau nu si culmea am primit un mail care cica ma elucideaza

promit ca o sa ma duc sa aflu cat mai multe detalii de la caravana si who know? we’ll study in the states!!!

poate te intereseaza si asta:

• The Art of Travel
• ISEC – AIESEC conference- sambata, 4th of july
• Fericire cu portia
• da ziarele pentru ce-s bune?
• rezumat si impresii ISEC

De cand ne stim colectionam. De fapt, viata in sine e o mare colectie.

Fiecare dintre noi suntem niste colectionari si nu ma refer aici la hobbyuri, pasiuni de a colectiona timbre sau monede, sau ce moda mai este. Ma refer la mine, sau la tine care ne atasam emotional de obiecte, fie ca e o haina, fie ca e un parfum, o agrafa, un loc, o amintire… sau de oameni, prieteni.

Documente pe calculator care iti incarca hardul, sau mesaje care iti umplu inboxu si iti aduci aminte de ele doar cand te anunta ca e plin sau te plictisesti stand la o coada, sau pardon nu mai e comunism, acum stam si ne plictisim la conferinte sau cursuri. E bine dak recitesti anumite ganduri, daca te apuci sa-ti faci ordine intre .doc-uri, dar asta se intampla doar cand cauti ceva. Sau colectionezi poze, ca era digitala iti permite, dar curva asta numita timp nu-ti permite sa rascolesti prin amintiri, nu-ti permite sa iti reamintesti de momente placute, sa zambesti la gandul celor intamplate…

Ce paradox dragutz: colectionezi prieteni, cu care din cauza numarului lor mare nu ai cum sa mentii legaturile si atunci raman cunostiinte pe care le saluti pe strada, sau nici macar atunci. Pt ca nu-i observi fiind prea ocupat sa colectionezi altceva, vorbe goale la telefon, sau smsuri…

Fugim de reintalnirea cu obiectele sau persoanele colectionate din cauza nevoii de a colectiona continuu…

poate te intereseaza si asta:

• Adolescentii vor conduce lumea!?
• responsibility and screwing things up
• blogosfera tanara si …fashionista?
• pack the summer in your bag and get back on the track
• daca eu vreau, clar tu nu vrei

Life as a checkerboard.

Viata in alb negru. Patratele. Sabloane. Totul e la fel, dar alternand fac diferenta.

Nu e doar negru.

Nu e doar alb.

Nu e negru si alb.

E si negru si alb. 

E cand negru cand alb.

Nu e banal. Se repeta destul de des. Insa tu alegi daca sa sari mai mult pe patratele albe sau pe cele negre.

Tu alegi cand sa alternezi.

Cei din jur te fac uneori sa alegi.

Cine ma cunoaste stie ca am o pasiune pentru alb negru, si mai ales pentru patternuri alb-negru.

Explicatii simple. My life is like that.
Viata tuturora e in general asha. Fie e alba, fie e neagra. Exista cale de mijloc, un gri, doar daca esti capabil sa le amesteci. Dar tind sa cred ca se amesteca doar in mintea noastra. De fapt trebuie sa treci cand peste alb, cand peste negru incat sa poti zice ca le-ai amestecat.

Si sa alegi intensitatea pe urma. Mai mult alb, sau mai mult negru.

De ce patratele? Hai sa ne imaginam o tabla de shah.

Pe o parte esti tu, cu piesele tale care reprezinta viata ta: familie, prieteni, iubit/ti, educatie, cariera, pasiuni…etc…
In principiu tu faci mutarile.

Depinzi totusi de ceva. De cel cu care joci. Unii spun ca totul in viata tine de noroc. Altii de destin. Altii de Dumnezeu. Orice ar fi, sa zicem ca e celalalt jucator. Nu-l voi numi adversar, pentru ca uneori te ajuta sa castigi.

Sa zicem si ca e cam fatala asemanarea, pentru ca in orice joc exista un castigator si un invins. In viata nu e chiar asa. Cel putin nu in viata celor mai multi, care nu vor sa o traiasca ca pe un joc. Deci, exista ture in care castigam si ture in care pierdem. Finalul nu va mai fi atat de important, pentru ca oricum natura, sau Dumnezeau decide si va fi oricum moartea…

Dar pe parcursul jocului, care am cazut de acord ca e viata, totul depinde de tine si de adversar, care din nou poate fi o fortza necunoscuta, sau poate fi chiar o persoana, sau mai multe din viata ta, care are uneori puterea sa-tzi controleze viata, cum ar fi societatea, sau scoala, familia sau cei dragi.

Vrand, nevrand exista momente in viata cand si acestia sunt fortza contra sau impreuna cu care jucam in sahul vietii.

poate te intereseaza si asta:

• da ziarele pentru ce-s bune?
• ISEC – AIESEC conference- sambata, 4th of july
• Tipuri de oameni, tipuri de relatii, tipuri de reguli, tipuri de exceptii
• o recesiune optimista
• asha ca Pa!

yep, everything seems to be paradoxical or to be a huge PARADOX.
Also, it seems that for more than a week now this word – paradox – is my favorite one, or better said I use it excessively or is it cause I am really dealing only with paradoxical situations?

Firstly let’s try to define this magical word and than correlate it with happenings.

“A paradox is a statement or group of statements that leads to a contradiction or a situation which defies intuition; or, it can be an apparent contradiction that actually expresses a non-dual truth (cf. Koan, Catuskoti). Typically, either the statements in question do not really imply the contradiction, the puzzling result is not really a contradiction, or the premises themselves are not all really true or cannot all be true together. The word paradox is often used interchangeably with contradiction. Often, mistakenly, it is used to describe situations that are ironic.”
(http://en.wikipedia.org/wiki/Paradox)

A country that doesn’t care about the others, that doesn’t know too much about the “outside” is a powerful one. It’s the case of America – the most powerful power, and the paradox of paradoxes. (to be continued…) Also, it is the country that we love to hate…or we hate to love?:)

We have TECHNOLOGY. PCs, cell phones – smartphones, internet…
By definition it was supposed to ease our life, our world. But… in a paradoxical way…or am I using it wrong? Is it the irony that made us the slaves of technology? It’s not saving our life, maybe sometimes…but most of the time it complicates our life instead of simplifying it. We waist time. We are disturbed. We cannot talk with others without being disturbed by the ringing of the phone or we cannot enjoy our time without getting an email…
And… we cannot sign out, or close our phones either… we are not powerful enough…

The thing that started to make me wonder about paradoxes was the fact that I was leaving Germany (and many things that I read about America, globalisation, etc. stuff for my university degree).
But, the feelings of leaving something behind, that I was anxious to leave, that I didn’t really enjoy, because the long winter..and boredom, started to be paradoxical. Actually I already talked about feelings of leaving… all the things that u leave behind, all the new friends that u loose, all the things that u got used to. I missed that room that I hated for being so empty and making me feel so alone. Now I miss being alone in that room that made me feel confy in a way…
I miss that routine that drove me mad.

Or are this the feelings that make us being the unfulfilled humans that we are?

It is the fact that often, we’re so trapped in thoughts of the future or the past that we forget to experience, let alone enjoy, what’s happening right now.

More paradoxes:
http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_paradoxes

poate te intereseaza si asta:

• In nasol calatoreste si placutul
• routine makes the difference
• Fericire cu portia
• blogosfera tanara si …fashionista?
• daca eu vreau, clar tu nu vrei

the most wonderful city I’ve ever seen.

it got high in my top cities…like it just jumped on the first place, so London and New York’s Manhattan come after it!!!

so much beauty concentrated on every hill top, along any street, in every building, on every wall, in every brick of a wall… so much history kept on that surface, and even if everything is old, is still new, clean, in refreshed colors. It’s perfection – felt in every detail – and there are details everywhere.

It ‘ s like every architect, every building maker had a sense of beauty, and they tried to place everything in a special way, that complete the whole image…

for me it were only 3 and a half wonderful days, a very funny and cute traveling mate, a nice host, hurting feet and eyes washed with beauty – if i am allowed to express like that.

so I am in love with the city. the only thing is that f*(^& complicated language… and the lack of information signs in English. they really should do something for the tourists that don’t know Romanian or Hungarian or don’t have imagination by trying to guess what words can mean…

everything started with an adventure. actually nothing was so rigorously planed even if the thought of going there existed for at least 3 months ago. i got there hitchhiking:)) never thought i will do smt like that all by myself, but “booking” somebody on the internet didn’t seem such a bad idea, and a 2 hours way couldn’t be that bad. i actually found someone from Romania, Cluj more exactly who studies here and was going home thru Prague. Lucky me. We got there he left me where i had to meet my friend , the address said by the gps was the correct one.

but where was I Sunday evening at 8 pm? on a huge street. a big building, no signs. i am looking at the building, hoping it was the state opera, but it was the train station, one of them, the bigger one. ( i can’t say which one:)) hl.n. …smt:))

ok…going to the information – the lady explained me in English that i had to walk not even 5 minutes, and go that way – and she pointed a direction. ok…fine. got out of the building somehow, and got the direction i thought she showed me. Wrong direction!! Darkness, rain, I was under some bridges, i saw only an older alcoholic guy… got spoookier and spookier when i saw on a house that i was in prague 3 not prague 1…

there where not many people on the street. i asked whom i could, everybody pointed directions with their finger but no one really knew where the opera was… my friends roaming wasn’t working, my phone was dying… but still she called me from some public phones, but couldn’t tell where i was, how to reach her…

finally i get on a street that drove me to a huge nice thing, to a place full of tourist, to a big yellow building – that i supposed it was the opera. but it wasn’t. i finally found the huge maps of the city, but the sign of u are here was missing on both of them… fuck fuck fuck!!!

I asked 2 guys. One of them was playing at the opera, so… he knew where it was, but couldn’t explain – but they proposed to drive me with their car there, cause it was easier, and close enough. ok… the proposal scared me… i would usually NEVER say yes… but after 1 hour of running in every direction and not knowing where i was i accepted. he said i should tell everybody that the guys from the Chech republic are nice. so i am saying it officially, cause they drove me to my friend, and i am very thankful to them!

Then, I am thankful to Brano, our host from the couchsurfing.com program, that by the way u should try it! the program is a very smart thing for traveling with no sleeping expenses, with no money for hotels, motels, or whateva…and u get to know interesting people that might show u the city, might reveal u the places that must be seen – insider secretes, u get to know the culture of it thru a person that is living it…

and the rest is beauty – and history…and thx God it’s kept in more than 800 pictures:)

enjoy – AND VISIT PRAGUE!!!!

And pictures can’t reveal the hole beauty of it, not even the half of it…and it can’t give u the feeling u get walking on those streets, or hills…
P.S.: important words that must be learned: pivo cerny (or cerna??) – black beer – the best we ever tasted!

poate te intereseaza si asta:

• How updated to coolness are U?
• Find me on polyvore.com
• echilibrul din extrem – Fields of JOY
• blogosfera tanara si …fashionista?
• Travelling away from the ordinary

O gagica tipica, care se intalneste cu multi tipi, care ii iau numarul de telefon dar n-o vor suna niciodata, ea fiind cea care va astepta si va INTERPRETA. Cine n-a facut-o macar o data? Sa-ti lashi mintea sa zboare. Sa vezi in tipul din fata ta, sotul ideal, tatal ideal, omul lnaga care ai vrea sa imbatranesti. Sa fi pe culmile fericirii ca ai intalnit un astfel de om. Sa fi mentinuta inviata de aceste sperante. Sa simti pe zi ce trece cum sperantele devin desharte, cum totul a fost in mintea ta. Ai noroc daca intalnesti pe cineva care sa-ti spuna verde in fata ca nu se va intampla, pentru ca nu I-ai trezit si lui acelasi interes.

Unele renuntam, facem diferit data viitoare, devenim mult mai atente la DETALII, care nu devin automat semen. Geegee, nu… face acelasi greseli pana cand isi da seama ca tipul care citeste toate detaliile va fi de fapt exceptia ei. Si el e un tip obisnuit. Care ajunge sa le stie pe toate, vazand multe dupa barul in care lucreaza, interpretand multe, crezand ca le stie pe toate si ferindu-se astfel ca el insusi sa se indragosteasca.

Mda. Pana se indragosteste.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=JkYBBTdjxfQ&feature=related]

Intalnire intr-un supermarket.

De cate ori nu ni se reaminteste ca niciodata nu stii de unde sare norocul? Si ca exista cazuri in care iti potzi intalni iubirea vietii la casa. Si unde mai pui ca aceasta noua cucerire poate fi casatorita. Mda. Dar magia functioneaza. Pana cand intervine nevasta. Pana cand intervine teama de a pune capat unei casatorii. Pana cand intervine din nou teama de a face un pas gresit. Daca a gresit cu casatoria, de unde sa stie ca nu va gresi din nou cu aceasta relatie care a explodat din prima?
Si o alta exceptie care confirma regula: nu fugi dupa 2 iepuri de o data, ca-I vei pierde pe aman2. a ramas fara nevasta si fara amanta.

Normal ca exista si tipa secolului nostru, obsedata de tehnologie. Cu pagina de myspace, adrese de mailuri, blackberry. Care nu e in stare sa inceapa o relatie fara sa-si updateze noua freza pe profil. Dar cu un telefon reuseste sa isi sune un client aflat la o masa apropaiata si sa inceapa o relatie….

Tip, care tocmai realizase ca e imposibil sa te combini cu o buna prietena, doar pentru ca se intelegeau atat de bine. Unele prietenii trebuie sa ramana la stadiul de prietenii, pentru ca mai mult nu va functiona.

Cam asa e mereu. In oricare categorie ne-am inscrie la un moment dat in viata, se intampla sa ne iasa sau sa nu ne iasa. Sa fim exceptia, sau sa fim regula…

Mai e cuplul, Ben Affleck si Jennifer Anniston. Care se pare ca au fost o regula si o exceptie intr-una. Au format un cuplu timp de 7 ani fara sa simta nevoia sa se casatoreasca doar pentru ca asha era regula. Insa presiunea societatii si nesiguranta ei au transformat exceptia unei legaturi frumoase intr-o regula care ii desparte. Si o noua exceptie din partea lui a confirmat totusi regila legaturii lor intr-o cerere in casatorie.

O singura intrebare am. Exceptia de a face intr-adevar filme realiste, care ating si explica bine realitatea vietii tinde sa devina o regula?
Stiu ca e o intrebare gen cine a fost primul oul sau gaina. Filmele se insipra din realitate sau realitatea din filme?
Insa comediile romantice tind sa fie mult prea siroase si nerealiste cu happy endingurile lor. Trebuie sa intre un pic de analiza. Un pic de tipic: interviuri cu oameni normali care povestesc cate o parte din viata lor. Si un pic de maestrie si inteligenta din partea unui regizor sa le imbine atat de bine incat sa nu para un documentar, sa nu para o comedie romantica. Ci sa fie ceva de gen: da bai, asa ii. We gotta take it as it is. Sa nu speram prea mult ca vom ajunge o exceptie. Sa invatzam sa fim fim reguli. Sa apreciem cand suntem exceptii.

poate te intereseaza si asta:

• o recesiune optimista
• da ziarele pentru ce-s bune?
• ISEC – AIESEC conference- sambata, 4th of july
• de unde vine inspiratia
• Fericire cu portia

am tot amenintzat ca o sa scriu si eu despre recesiune. stiu. e un subiect obositor. ma obosesc articolele, stirile de pe teve, subiectele de discutie… gandurile sumbre asupra viitorului…care par a fi si mai nesigure, si mai umbrite de acest fenomen.

care fenomen? unul supra umflat de media.

vroiam sa public doar partea luminoasa a recesiunii, care exista. dar n-am apucat sa imi scriu parerea..sa zicem ca am asteptat si am facut research, care nu era greu avand in vedere multitudinea de informatii spanzurate de recesiune.

de unde atata optimism? pai, mie mi se trage de la publicitari. am ascultat cateva emisiuni care prezentau aceasta “criza economica” ca fiind foarte buna. de ce? exemple foarte convingatoare. cei slabi pica, cei buni se ridica. se cerne raul adik. oricum piata e prea plina.

ok… am inceput sa sustzin ideea, sa vad ceva bun in asta. pana m-a lovit replica cuiva: ” si cum ii buna daca ambii mei parinti au fost dati afara?”

mda…that kind of shit se intampla…des… foarte des. mai ales la companiile mari, care dupa cum se aude peste tot nu o mai duc asha bine. sa fie pentru ca nu s-au administrat bine? sa fie pentru ca nu sunt chiar atat de puternice?

hmm…e o chestie ciclica din pacate.

si s-a ajuns la asta tot din cauza unui lantz al slabiciunilor.

imprumuturile. niciodata nu am fost fana lor. nu e un lucur ok. daca stii ca nu-tzi potzi permite ceva acum, de ce sa te imprumuti totusi si sa platesti mai mult pentru ceva ce nu itzi potzi permite nici la nivelul actual… nu se vor intampla minuni, nu vei cashtiga la lotto… pur si simplu te obisnuiesi sa te imprumuti, sa iei credite, sa nu te mai chinui sa castigi mai mult pentru a putea sa-tzi permiti mai multe, ci te ve limita sa iti platesti rata, dobanda lunara… sad…

cam asha s-a intamplat la nivel global. nu doar tu, studentul care vroiai un laptop klumea, sau salariatu care vroia un lcd… ci firme, care au imprumutat normal, sume mult mai mari… si s-a ajuns la minunata performanta de a nu mai dispune de acei bani. s-a imprumutat nimicul… care e si mai greu de dat inapoi…

hopefully se rezolva, cu cat mai putzine pagube. a mai fost asha ceva. dar acum, cand media e in floare, normal ca pare totul mai grav, si se creeaza o panica care intotdeauna inrautatzeste situatzia…deci…

macar acum a crescut interesul pentru economie, istorie(1929), grafice, bursa, indexul dow

atentia pentru investitii, achizitzii

cine zice ca precautzia strica? pacat ca trebuie sa fie criza ca sa ne educam sa fim precautzi

in ceea ce tzine de publicitate. sa speram ca  va creste creativitatea, vor scadea mofturile clientiilor, agentiile vor fi mai realista si ideile vor si vinde.

let the optimis increase the wellness.:))

mai ales bancurile in urma crizei au devenit adevarat de comice

cica se marita femeile din dragoste (si cine poate zice ca nu e un gest frumos..?)

si ca lumina de la capatul tunelului a fost stinsa pentru a face economie:))) we won’t die!!

poate te intereseaza si asta:

• Tipuri de oameni, tipuri de relatii, tipuri de reguli, tipuri de exceptii
• da ziarele pentru ce-s bune?
• ISEC – AIESEC conference- sambata, 4th of july
• de unde vine inspiratia
• Fericire cu portia

hmmm… ma simt datoare. macar cu cateva randuri.

imi place sa mi se zica, nu ai mai scris nimic pe blog. sa stii ca te citesc. sunt de acord cu ideile tale.

multumesc.

se pare ca eu nu ma straduiesc prea tare sa mentzin interesu, da stiti cum ii cu insipratia…sau mai bine zis cu lenea…

actually am promis cuiva ca o sa-i explic cum sta cu inspiratia, mai ales in ales scrisului, si e o intrebare care ma zgandare si pe mine…

de ce nu pot scrie?? si nu…nu ma refer la blog. momentan ma refer la licentza…dar d fapt se intamplamai tot timpu. si cand vreau sa scriu d placere p blog..nu pot … cand trebe scris un poriect..nu pot… n-am chef…mi lene..ma plictisesc..n-am idei… pfua..scuzele sunt cu miile.

de ce acest blocaj? pt ca el exista. si exista la marii artisti. fie ca sunt scriitori, cantaretzi, publicitari…

eu zic ca acest nu pot este conditionat de “trebuie”

cand trebuie sa faci ceva, nu merge. nu mai e placere. e un fel de ordin. chit ca tzi-l propui pentru tine insutzi, tot este o obligatie. si atunci… se inhiba ceva…

asha ca oricum am intoarce-o…daca la un moment dat trebuie sa facem ceva, se duce automat si chefu.

si atunci exista mii d retzete. de obicei proprii. eu incerc sa ma plictisesc la maxim. sa fac mereu altceva, ce nu trebuie, pana ma satur sa inventez chestii de facut si in sfarsit sa-mi vina efectiv cheful de scriiis!  sometimes it works. se intampla sa adun foarte multe idei in timp ce fac altceva, care sa ma oblige sa vreau sa le scriuuu

so… atzi ghicit. m-am plictisit teribil azi… am trecut prin toate anotimpurile: de la zapada cu niste fulgi imensi, la vreme de toamna tarzie si umeda, la soare  si din nou la ploaie. starea mea cam la fel, d la boala, la chef, la plictiseala…si s-a mai scurs o zi…

poate te intereseaza si asta:

• Tipuri de oameni, tipuri de relatii, tipuri de reguli, tipuri de exceptii
• o recesiune optimista
• Fericire cu portia
• da ziarele pentru ce-s bune?
• ISEC – AIESEC conference- sambata, 4th of july

Mda…Nu in rate, aia deja e cu copyright de la Vama Veche si oricum nu mi se potriveste. La rate ii o treaba cu dobanda, implica bani, credite si tocmai de aia s-a declansat criza. Asa ca, sa vorbim despre portii.
N-as zice despre mine ca ma multumesc cu lucruri putine, minimaliste si ca nu am scopuri, ar fi chiar opusul tendintelor mele spre mai sus. Mai bine, de ce nu perfectiune?

E in concordanta deci, cu tinsul spre everything that’s good: make the most of now. E ceva sa poti sa ai capacitatea sa iei tot ce-i bun din ce ti se intampla, sa vezi partea buna din treaba rea.
Sa vrei sa zaresti soarele din spatele norilor. (more…)

poate te intereseaza si asta:

• blogosfera tanara si …fashionista?
• da ziarele pentru ce-s bune?
• In nasol calatoreste si placutul
• ISEC – AIESEC conference- sambata, 4th of july
• do U wanna study in the states?!?

Gottcha!
Or I made it?
Which one should be the headline? Which one would be the lesson, or the sentence that u want to shout?
The art of traveling, a movie that actually surprised me, every 20 minutes… or kind of 3 times in one hour and 40 minutes.
3 times cause there are 3 moments. First when I read about it found it kind of boring, a guy that instead of going on his honeymoon, plans a honeymoon on his own.
Not really nice places that he gets to see, I wasn’t there (not that I saw every point on the map,… din contra), didn’t recognize any of the landscapes… then, faith offers him a journey in the jungle – used to be my favourite adventure during many summers, reading Jules Verne, but now, globalisation, or becoming a slave of technology, being the modern child of the 20th century, I can’t find that so amazing anymore.
Although, it captured it nicely, almost like Verne used to do it. But the main characters weren’t children, only one of them – the main character, not even 20 years old… he was the one that took the best out of it, learned lot’s of lessons thaught by the wiser ones, by people who really can have fun and be bitten by many mosquitos (more on one hand then on the other one). People who did it. They broke a record, they made their way through an unknown jungle.
And he made it also. Forgot his love, his pain, and won another one, older, wiser, “The G Spot”, or more like her, Anna.
The end of one journey, is the beginning of a new one. A wise quotation, that fits him.
Not on his own now, but with his beloved woman from Prague, they get to visit paradise and still make foots on earth. Another amazing landscapes for our eyes.
Machu Pichu, Bolivia, Nicaragua, Chile… for some of us, who enjoy the capitals of shopping malls and 5 stars hotels, don’t really seem like nice destinations.

But watch it, you’ll remain thrilled, and feel even his amazement with every step he takes on another onknown or undiscovered beauty of the planet.

And there are a lot more to be seen, maybe in another movie, or by reading his book, or some other travellers guieds. There is always something to learn, and when u don’t know where to start something or if to leave something, just make a trip, travel, get out of your world, cause it can make wonders…

“Do not go where the path might lead,
go instead where there is no path,
and leave a trail.”
Ralph Eldo Emerson

If this helps more, or if I haven’t made u curious, click

The Art of Travel

poate te intereseaza si asta:

• do U wanna study in the states?!?
• ISEC – AIESEC conference- sambata, 4th of july
• Fericire cu portia
• da ziarele pentru ce-s bune?
• rezumat si impresii ISEC

yep…here we are again… here we go again…
we’re flying again.

how the hell should i write it? in english?
packing – the worst thing – I gotta choose from the tones of clothes I have the ones that I will wear in 3 months. yep, again 3 months. but it’s winter time. not really a trendy season. i hate it!!
so, i gotta choose. and i am limited.

only 20 kg to go, 20 kg to come back.
ok. not carrying many things from home, cause i will buy a lot from there.
did I mention? or u already know. sale season is in it’s full blossom:)) if I can say that:)
you know… the windows, 50% off, 70 % off… 80… almost for freee…
how can u handle that as a woman? as a shopacholic one?? u can’t. i just promised myself I will be “cumpatataaaaaaa”
wish me luck …

back to the serious problems. the flight, the train, the bus, new address, new place, new facessss
check in’s, boarding, looking for the luggage, orientation – another airport that i don’t know. 2 of them actually. whateva. follow the signs, follow the people…

i know that too.

meeting new people. working collegues. being nice to everybody, listening, paying attention, wanting to know the others. this is the nice part. I am actually very curious ’bout the new faces. no roommates this time. that sucks. i will have my own room… but… i might get used to myself, and only myself. don’t really like it, but if i gotta do it, i will

i always did it. i know how things work. that they actually will work out. so, why even bother with questions?

the nice thing is that even when leaving gets to be a rutine, it’s never the same. places never the same, people never the same. U (actually I) never the same…

other situations, other questions, other answers, other results

this time a scholarship – internship… kind of in my domain…

so let the new things come to me

hopefully good things:)

when i’ll come back, again… I know: it will be the same, by not being the same, cause I wont be the same, people won’t be the same… even if they are the ones that u left home…

what about home? where? what? when?

…

poate te intereseaza si asta:

• rezumat si impresii ISEC
• ISEC – AIESEC conference- sambata, 4th of july
• do U wanna study in the states?!?
• Fericire cu portia
• The Art of Travel

sunt atat d multe chestii pe care nu le intelegem. si atunci se impart in mai multe categorii:
vrem sa le intelegem,
nu vrem sa le intzlegem…
sau credem k le intelegem…

credem k le intelegem e un pas ok, dar si asta poate insemna 2 lucruri- credem k e adevarat ce intelegem noi si nu mai facem researchuri – ceea ce poate fi FOARTE  gresit…
sau ne indeamna sa vrem sa aflam daca e adevarat sau nu ceea ce credem noi ca intelegem….

complicat, a dracului de complicat,

intrebarea e, vom reushi vreodata sa intelegem ceea ce se intampla de fapt?

e interesant cum te pot pufni lacrimile in fiecare dintre cazurile mai sus enumerate. nu-ntzeleg!!! de ce nu pot intzlege- se amesteca un sentiment d frustare, nervi… intrezarim ceva, fericirea aduce o lacrima in coltz, o emotie… sau descoperim ca ceea ce credeam nu e de fapt ceea ce era..si ne pufneste plansul cand vedem c simplu e si cum se leaga ceea ce nu vedeam noi inainte…

ce e si mai ciudat? uneori pot parea lucrurile atat de clare, sa nasca alte scenarii si mai clare, care releva scenariile adevarate, pe care simti ca le descoperi si mai bine cu cat sapi mai mult.

nu esti unic. ideea ta a mai fost folosita. si culmea, habar nu aveai.

te credeai special pt ca te confrunti cu o bucurie sau o problema, descoperi pe ecranul tvului sau intr-o banala carte ca nu esti singura… poate gasesti o solutie la celalalt…

eh… si drama unei femei? de ce n-am fost eu prima? nici makr nu stie k nu e ea prima careia i-ai zis asha… k tu de fapt vezi tot ceea ce ai pierdut si ti-e dor de la cealalata. ca e si ea desteapta si vrea culmea cam aceleasi lucruri.fascinant pt tine. pleaca si ea? eh..ai mai trecut si prin asta… dar se schimba placa… vei fi si tu la un mom dat prima, sau ultima a carei amintire o pastreaza si vrea sa o reinvie intr-alta. sau vor fi parti din cv-ul tau care for fi de nelipsit in urmatoarea lui victima. tu poti doar sa speri ca tzi-ai lasat amprenta… sau sa suferi ca alta si-a lasat-o prea adanc… mda…

dar poate ca nici el nu e primul pt tine. si ti-a atras atentzia acea mica similitudine, cu cine oare? cu primul..sau cu cel din urma… si pe parcurs iti dai seama ca ai avut dreptate, seamana foarte mult cu ce ai mai avut … si culmea are si partiile negative de care ai mai fugit odata. deci stii cum sa-i pui capat, nu?

asha ca, PA!

poate te intereseaza si asta:

• ISEC – AIESEC conference- sambata, 4th of july
• Viata pe tabla de sah
• Tipuri de oameni, tipuri de relatii, tipuri de reguli, tipuri de exceptii
• o recesiune optimista
• daca eu vreau, clar tu nu vrei

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=XACubTkJOx4]

it’s just that stupid and sweet feeling that makes u think twice before u act, that makes your hands shake, or even your knees go weaker…

u wanna act, wanna do something nice, cause u know it would be appreciated, and WANTED, but u can’t.

u enjoy the moment:) nice feelings overwhelming you, isn’t that enough? no, no, do smt or he’s gone.

it’s nice when it ends with a complice shy smile from eachother

and the door is closed.

but atfer that your mind starts reacting, oh my god, i would have kissed him, why haven’t I done or said anything smart?

yep, dramaqueen on the stage! applause

she’s just scared she let down the expectations, but what if she had her own ones?

ps: there’s always  NEXT TIME!

When they say NO, you say NEXT!

poate te intereseaza si asta:

• colectionari de amintiri
• responsibility and screwing things up
• Adolescentii vor conduce lumea!?
• daca eu vreau, clar tu nu vrei
• Avetzi cartela Vodafone?