Tag Archives: facebook

De fapt ne adaptam greu la schimbari

2 Dec

Oare cum sa incep?

La ce fel de schimbari ma si refer?

Eu sustineam ca ne plac schimbarile, si ca daca e nou si diferit e mai bine. Dar nu cred ca se aplica mereu. De fapt, cred ca o data cu varsta e din ce in ce mai greu sa ne placa schimbarile, caci de adaptat, cam trebuie sa ne adaptam.

Totusi ne plangem cand ceva nu e ok. Lasam mereu loc de mai bine, sau de altceva ce nu cunoastem, dar speram noi sa fie mai bine. Daca vine vorba de tehnologie, mereu un nou feature sau ceva poate fi adaugat.

Poate ca ea insasi tehnologia e de vina pt aceste schimbari majore care ne perturba linistea. Sigur o face ca sa ne fie noua mai bine. Sau o face ca sa avem de ce sa ne plangem?

Cert e ca o face. Cine mai are telefoane cu 9 butoane pe care sunt cifre mari si ecran minuscul? Cine mai foloseste telefonul doar pt vorbit cand poate sa navigheze pe net? Cine mai sta pe hi5 cand are facebook?

Si ca tot veni vorba despre facebook, nu pot sa uit (more…)

poate te intereseaza si asta:

Sa-l cercetez pe facebook sau mai bine nu?

15 Jun

Sustin ca facebookul imi da posibilitatea sa gasesc cateva informatii in plus despre un om. Iar imaginatia mea ma poate ajuta sa-mi construiesc poate o imagine mai apropiata de ceea ce imi doresc eu. Pot sa-mi opresc imaginatia sa n-o ia razna? Sa nu cred ca asa de dragut rade de fapt si in realitatea si ca alea sunt activitatiile are ii plac? Ca interactioneaza uneori cu oamenii sau sta doar sa observe.

Azi am dus o noua polemica cu cineva care refuza sa isi faca cont pe facebook pt ca nu ii vede rostul.

Intrebarile erau daca nu e aiurea sa afli totul atat de simplu de dinainte? Sa stii doar uitandu-te pe acel profil unde merge persoana aia, ce ii place, ce citeste, cum scrie, chiar si ce mananca. Cica nu ar mai ramane loc de povestit cu acel om dupa ce afli toate astea doar uitandu-te pe profilul lui de facebook.

Intr-adevar, parca e mai romantic sa te aduca norocul in fatza unei persoane care iti cade cu tronc si sa vrei sa o descoperi incetisor, sa iesi la dateuri adevarate si sa te gandesti cum sa-i afli zodia. Sau hai sa nu vorbim de relatii. Poate e mai interesant sa descoperi o persoana in timp, care ti-e poate coleg de lucru. De ce ai afla toate astea de pe facebook?

argumente:

Poate acea persoana nu merita sa (more…)

poate te intereseaza si asta:

Cum te cuplezi in ziua de azi

17 Apr

Barbatii din ziua de azi…
Dar femeile din ziua de azi…
Ajung mereu la aceeasi concluzie. E din ce in ce mai greu ca aceste 2 specii sa interactioneze, sa formeze perechi. Hai sa ma refer la perechi de durata, caci perechi se formeaza la fel de repede pe cat se si …desperecheaza.
Pare a fi din ce in ce mai adevarata observatia altora – cum ca, cu timpul devine din ce in ce mai greu sa-ti gasesti pe cineva. De ce? Intervin si mai multe (more…)

poate te intereseaza si asta:

Dai Like pentru ca…

1 Mar

Mai, tu dai like pentru ca-ti place ce vezi?

Iti place ce vezi si dai like sa vada si ceilalti ce-ti place?

Sau iti place pentru ca stii ca le-ar placea si celorlalti si atunci automat iti place si tie?

La ce dam likeuri noi de fapt?

De cele mai multe ori dam like la ceva ce ar trebui sa ne placa si sigur va placea si altora in a caror grup suntem. Avem o imagine, ori vrem sa ne facem una, likeul e un buton important. Likeul ne defineste personalitatea fata de (more…)

poate te intereseaza si asta:

E nevoie de plictiseala!!!

24 Nov

Citeam un articol pe NYTimes (pt ca mie inca imi place sa citesc reportaje bine documentate, chit ca au 6 + pg, doar ca imi ia din ce in ce mai mult timp) gasit probabil undeva pe twitter si dat mai departe pe facebook si m-am gandit sa dezvolt ideea si la mine pe blog.

Pt ca, nu-i asa, stam destul de mult timp pe net, mai ales pe retele si pe tot felul de siteuri. Voi ati observat cat timp pierdem facand… nimic? Il cauti pe cel pe care l-ai vazut aseara printre mii de poze de la party, ca dai likeuri si stai sa se incarce poze pt a da taguri. (more…)

poate te intereseaza si asta:

despre cum a schimbat facebook zilele noastre in… bine

8 Sep

E vorba aici, nu doar de zilele noastre de nastere, chiar daca de la asta am pornit in articolul precedent. Am incercat sa extrapolez un pic subiectul la zilele noastre – fie ca sunt ele mai importante sau mai putin importante, pt ca toate zilele noastre au fost si sunt in continuare intr-un proces de schimbare.

Tot legat de zile de nastere

S-au mutat deci urarile pe wallul de facebook – s-au inmultit intr-adevar. Daca pana acum primeai cateva telefoane si multe smsuri, acum urarile pe facebook sunt …fara numar si continua de dimineata pana noaptea- in functie chiar de fusul orar al fiecaruia.

Cum sa nu te bucuri de atatea ganduri frumaose care vin spre tine intr-o singura zi? Parca tot universul tau se bucura pentru tine si e in tandem cu feelingul tau.  E un fel de sincronizare intre prieteni care poate doar sa te bucure. Te faci cu urari in multe limbi straine, cu formulari care mai de care mai scurte si la obiect, mai personale si mai creative. Te bucura pentru ca te reconectezi cu vechi cunostiinte, prieteni cu care n-ai mai avut o conversatie demult. Acei prieteni de care te-ai despartit prin ceva context – fie scoli diferite, orase, tari diferite – poate oameni pe care inca nu i-ai cunoscut. Mi s-a si intamplat anul asta, sa ma felicite in mod dragut o persoana cu care n-am avut contact pana acum, dar avem cum s-ar zice prieteni comuni si dupa urare am continuat sa povestim.

A fi conectat – a pastra o legatura

Fiecare urare conteaza deci, nu pentru ca ti se zice ceva dragut, ci pentru ca suntem inca conectati, pastram o legatura.

Daca e sa ne gandim putin la viitor, la felul in care vor creste cei mai tineri ca noi, copii nostrii – se intrezareste un view destul de optimist – vor fi intr-un mediu conectat.

Un loc unde nu se pierd legaturile, unde prieteniile sunt mai usor de intretinut. Unde nu vor mai fi presati social sa trimita felicitari de sarbatori in fiecare an si totusi isi vor putea felicita prieteni vechi pt reusite, pentru sarbatori de tot felul.

Nu cred ca se va mai tine cont de masuratorile de care ziceam in celalalt articol (pt ca nu au la ce sa se raporteze, it comes naturally to get it on facebook). Daca au uitat intr-un an de o zi de nastere si-si vor impartasi bucuria pentru o alta realizare de a ta printr-un simplu comment de pe facebook, asta ne poate doar bucura.

It’s not about business -it’s about something else

Lasand la o parte tot glamourul asta care insoteste noutatea din jurul retelelor sociale – care nici nu mai e ceva nou, de cand fiecare business incearca sa-si mareasca ROIul din asta, ar trebui sa ne concentram pe aspectul din ce in ce mai evident si mai important.

Concluziile care reies din aceasta față, aceasta dependenta de social media, pun de fapt accentul pe partea cu adevarat sociala a social media. Partea aceea umana, pe care o formam noi. E vorba de relatii, mai mult decat despre profit – pentru ca fiind implicati, ascultand ce se vorbeste intre peretii nostrii, ajungem sa ne cunoastem, cum altfel n-am prea putea sa o facem.

Avem datorita facebook si a altor retele din ce in ce mai nisate niste tooluri foarte puternice de conectare.

Dispunem de aceste unelte de legatura de-a lungul vietii: fie ca e vorba de miracole, de dezastre, de cresteri sau scaderi economice – suntem cu totii implicati prin social media – retelele sociale sprijina, sunt un suport cat se poate de practic si real in virtualitatea lui a tuturor acestor fapte.

Tot ele sunt si suportul pentru cele mai personale emotii, bucurii, tristeti ale noastre.

Fie ca e vorba de fapte care implica marea masa, fie ca e vorba de micul nostru univers propriu, ne folosim de social media – creeam legaturi intre noi si lume, intre micro si macro spatiul nostru.

Asa ca va mai multumesc inca o data tuturor celor care ati fost atenti la ce va anunta facebookul si mi-ati trimis un gand bun cu ajutorul lui. :)

P.S.: Ceea ce am observat zilele astea si m-a bucurat tare de tot, e ca sunt multe fecioare in onlineul asta – multi care au ceva de spus pe aici au fost bombardati cu urari de ziua lor. (normal, ca daca nu erau retelele astea, nu prea aveam de unde sa stiu asta si sa vreau sa generalizez :D )

Din ce mai tin eu minte au fost sarbatoriti: Alex Negrea, Andrei Rosca, Bobby Voicu  ?!, Ionut Oprea si mai sunt cativa…multi :)

Tu ce parere ai? Ai aceleasi predictii pentru viitorul zilelor noastre?

poate te intereseaza si asta:

Cum ne-a schimbat facebookul zilele de nastere in…rau

7 Sep

Parca e deja suprasolicitat si supraexploatat acest subiect despre retele sociale si cum ne influenteaza ele pe noi, cum ne schimba viata.

E si normal sa ne influenteze si sa ne schimbe pt ca si-au facut loc in viata noastra de zi cu zi, in vocabularul nostru, in gandirea noastra.

Au schimbat mai ales modul de a ne petrece ziua de nastere. Fie ca tu esti sarbatoritul sau esti acela care ii ureaza sarbatoritului toate cele bune de ziua lor, s-a schimbat modul in care facem asta.

Mai stiti ce interesant era inainte sa vezi cine te iubeste, cine-si aminteste de ziua ta, cui ii pasa de tine incat sa te treaca in agenda sau unde stie mai bine ca sa nu uite sa te felicite de ziua ta? Mai stii ca asta chiar era o masuratoare pe care o aveam voit sau nevoit in mintea noastra? Tineam minte cine ne-a urat La multi ani, ca sa nu cumva sa uitam si noi sa uram. Si cu cata satisfactie uitam, sau ne faceam cu uitam de cei care nu s-au sinchisit sa ne ureze cand trebuia?

O joaca de copii, ai spune, acum, in era social media.

Este the ME-Era la o adica, cum sa nu se invarte totul in jurul tau? Cum sa mai uite cineva de tine, cand esti atat de prezent in lumea asta virtuala?

Ti-e mazgalit bine peretele de facebook cu data de nastere, mai mult sau mai putin vizibila tuturora, iar facebookul are grija sa anunte asta pe peretele tuturora cu care ai ales sa fi prieten pe retea – in realitate nici nu e nevoie sa te chiar stii cu persoana aceea. Nici macar nu trebuie ca toti prietenii tai sa fie foarte atenti la acel rand minuscul care ii anunta ca e ziua ta. Isi dau seama de la multele urari pe care le-ai primit deja si le apare vrand nevrand in streaming.

Ajunge ca cineva sa-ti ureze pe twitter la multi ani cu hashtagul #LMA si sa se mai gaseasca si alti urmaritori sa vada asta, sau sa vada ca ai multumit pentru ceva si sa-ti ureze si ei.

Apare si pe CVurile tale virtuale, fie ca e vorba de linked in sau alte platforme.

Primesti mailuri de La multi ani de la tot felul de firme “atente” la clientii ei, cu o baza de date foarte bine pusa la punct unde e nevoie si de data ta de nastere.

Devine destul de greu sa mai masori importanta pe care ti-o acorda cineva, dupa acest mic detaliu devenit atat de neimportant si atata de la-ndemana tuturora. Devine greu sa te mai bucuri de urari, daca acestea vin din atatea parti. E dificil sa fi VIP si pt o zi, nu-i asa? Ajungi sa pui la-ndoiala cam multe.

O schimbare am trait-o deja de cand cu mobilele. Era o adevarata moda si un adevarat gest de prietenie sa fi primul care dai mesaj imediat dupa ora 12 sa-i urez persoanei dragi la multi ani. Cati n-am stat noptiile festive cu telefonul in mana, butonand inapoi mesaje de multumire. Ziua de nastere de obicei continua in acelasi ton vesel, cu telefonul mereu la-ndemana, mereu cu el la ureche sau citind mesaje mai mult sau mai putin creative. Intr-o vreme erau chiar creative si te impresionau placut. Stiu cum cautam si eu tot felul de urari frumoase prin carti sau pe net. Le pastram mereu pe cele care-mi placeau sa le pot trimite si eu mai departe.

Ma intreb eu acum, dupa ce majoritatea avem prieteni cu ordinul sutelor pe facebook sau alte retele (unii sunt mai activi pe hi5, sau cum eram si eu pe myspace…ups, pe alea am uitat sa le checkuiesc de ziua mea:D) de cate ori ti-a sunat telefonul de ziua ta? Cate mesaje ai mai primit dupa 12?

Din ce in ce mai putine, nu-i asa?

Oarecum ne faciliteaza din nou “masuratoarea” adevaratiilor prieteni. Cei ce aleg calea usoara a facebookului se dovedesc a fi acei prieteni/cunoscuti atenti, pe care nu-i doare mana sa scrie un La multi ani pe facebook. Iar cei ce te suna si incearca sa-ti ureze cat mai natural si mai personal La multi ani, devin parca mai dragi in ochii tai, ajung sa te surpinda in mod placut. Uite, chiar daca mi-e prieten pe facebook, a ales totusi sa ma sune.

Faci descoperiri socante in ambele extreme: te bucuri si te superi.

Ajunge sa te doara cand prieteni din copilarie, prietena ta pe care o considerai cea mai buna, sa nici macar nu vrea sa-ti auda vocea de ziua ta, sau sa butoneze un sms…

Ajunge sa te bucure atat de mult cand prietenii mai recente se straduiesc sa adanceasca legatura, sa iti ureze pe toate caile la multi ani, doar ca sa stie ca nu uiti sa te bucuri ca e o zi speciala.

Ajungi sa te bucuri si mai mult de surprizele pe care ti le fac pe viu prietenii adevarati. Sa te bucuri ca-ti vin acasa cu cele mai traznite cadouri, ca vin acasa doar pt ca e ziua ta si vor sa te vada, ca iti aduc un buchet de flori superb chiar daca nu te-ai mai vazut demult cu ei, ca te sacaie sa te intrebe ce iti doresti ca sa stie ce cadou sa-ti ia, ca-si amintesc sa-ti ureze La multi ani si pe viu cu prima ocazie cand va vedeti, chiar daca a trecut ceva timp si au facut-o deja pe facebook.

De cand cu facebookul (generalizare aiurea, e de cand cu tehnologia daca stam sa ne gandim…) apreciezi din ce in ce mai mult prieteniile vii, adevarate in toate sensurile. E un fel de back to basics.

La fel si cu eventurile care degeaba sunt atat de populare in mod virtual, cu atatea confirmari, importanti sunt aceia cu care ai schimba doua vorbe acolo, i-ai vazut macar. La fel cu jocurile, mai bune-s alea noaptea in parc, decat in retea. La fel cu discutiile, atat de placute pe viu, decat pe mess, sau in conferinte skype…

Cam astea ar fi partiile negative ale zilelor de nastere de cand cu Facebookul.

Am insa si o gramada de lucruri bune de spus despre asta, in urmatorul post.

poate te intereseaza si asta:

Can you make it dazzle?

6 Aug

Stiu ca multi dintre voi va informati despre viata mea si despre ce mai merita clickuit prin online, de aici de pe blogul meu.

Si cum eu nu-l intretin atat de des pre cum as vrea, incerc acum printr-un post sa te pun la curent cu noutatiile.

Am mai povestit eu cam ce faceam pana acum o saptamana 2 si cum ca imi place tare mult ce fac. Proiectul se numea Teacup. Acum nu mai e proiectul, e proiectele si se numesc: dazzle, viajoa si finalfrontier.

Se poate sa nu iti fie tare straina vreo denumire sau alta, parca parca ai vazut-o la mine pe perete, parca ai ajuns tu cumva pe siteurile alea. Ca sa ma asigur eu ca stii ce-i cu ele o sa le despic un pic. Nu de alta, dar cu siguranta vei avea si tu de castigat.

Bun si totusi ce inseamna dazzle? De la ce vine?

To dazzle means:

  • To be overpowered by light; to be confused by excess of brightness.
  • To overpower with light; to confuse the sight of by brilliance of light.
  • To be overpoweringly or intensely bright; to excite admiration by brilliancy.
  • To bewilder, surprise, amaze with brilliancy, skill or wonderful spectacle.

Exact asta vrea siteul sa faca,  iti arata How to amaze, overwhelm, inspire admiration (at work)

Este pentru dezvoltarea ta, nu doar personala, ci in special profesionala. De ce nu se pune accent pe dezvoltare personala? Pentru ca sunt deja atatea resurse, atatea bloguri bune care fac deja asta. Cel mai drag dintre ele pentru mine este Tophabits.ro, pt ca e clujean si e o echipa draga mie.

Dazzle.ro vine, deci cu ceva nou. Vine sa te ajute sa faci pasi in cariera, sa gasesti resurse pt viata profesioanala, cu focus pe cele mai interesante joburi (mai ales pentru mine:D): advertising, marketing, online. Vrea sa aduca in fata profesionisti care sa iti dea sfaturi, care sa-si spuna propria poveste, care sa te indrume. Aduce in fata si tineri precum mine si tine, care au un vis si vor sa vada daca li se poate implini. Acolo gasesti Inflexiuni: un podcast despre antreprenoriat, societate, business, carti, oameni si idei. Gasesti dezbateri si citate care sa te inspire.

Vei gasi din ce in ce mai multe. Doar saptamna asta ne-am imbogatit cu aceste noi sectiuni. (Pssst… si se mai pregateste una, de care o sa ma ocup eu si are mare legatura cu ce fac eu – stay tunned ;) )

Ce fac eu pt dazzle? Pai, il ajut sa creasca. Incerc sa va imprietenesc pe voi cu ideea proiectului si sa va furnizez constant updateuri, pt ca da, vreau sa fiti si voi dazzling minds. Ca sa fiu sigura ca nu uitati si apare pe unde cascati voi ochii mai mult, updateurile apar direct pe facebook si pe twitter.


Nu va ziceam eu ca fac numai ce-mi place? Pai in afara de a-mi hrani dependenta de internet si pasiunea pt marcomm, ce-mi mai place mie sa fac? Sa calatoresc. Nu degeaba am si pe blog sectiunea around the world.

Ei bine, viajoa este despre calatorii. Daca nu credeti sau sunteti in pana de destinatii ia vedeti, poate chiar o sa va placa povestiile si pozele de pe acolo. Ah si cate noi destinatii mi-am pus pe lista, de cand ma dau tot pe bloguri de travelling si ma delectez cu povesti din drumetii.

Ei bine, daca pana acum vi s-a parut ca tot ce v-am zis e SF (dar serios ca se poate face ce-ti place), acum chiar o sa va vorbesc despre SFuri. Mai exact, despre blogul unde apar toate SFurile care merita citite. Era nevoie de un site special pentru recenziile SFurilor, desprins din Bookblog. Partea interesanta este sa va gasesc pe voi astia interesati de SFuri. Stiu ca sunteti peste tot si nici n-as ghici la care dintre voi pe langa alte pasiuni mai e si fictiunea, o sa va fac pe voi sa gasiti mai usor locul de unde sa va inspirati pentru noua carte. Avem pagina de facebook si cont de twitter. Si nu, nu va recomand doar carti, ci tot ce gasesc eu interesant si are legatura cu science, fantasy, tehnologie, roboti…etc ;)

Si acum urmeaza o tura de clickuri si de rasfoit pagini. Sper ca-ti place macar ceva si o sa mai si revii ;)

Astept pareri, sugestii. (oriunde!! aici, pe orice facebook, orice twitter, orice site :D )


poate te intereseaza si asta:

Tu cati PRIETENI ai pe Facebook?

23 Jul

Era pe Facebook, hai ca te caut pe Facebook, il am pe Facebook, o pus cineva link pe Facebook.

Facebook e peste tot. Daca l-am transforma in hashtag al vorbirii curente, cred ca, zilnic ar fi pe locul 1. Zilnic s-ar dovedi a fi folosit cel mai des de majoritatea romanilor. Bine, poate in perioada asta e mai rostit numele Madalinei, dar aia nu prea cred ca sunt targetul nostru.

Se fac conferinte, se scriu articole despre cum se dezvolta, cati utilizatori are si cati or sa mai aiba. Iar tu te intrebi daca Xulescu si-a facut cont sau nu. Presupui ca si-a facut. Si Facebook persupune acelasi lucru si te intreaba: Who’s missing?

Daca stai toata ziua sa pui linkuri si sa vezi cu ce-si mai picteaza vecinu’ peretele, cu siguranta ai vazut si ai dat click sa vezi cine lipseste. Ce-i cu aplicatia aia, care, cica ar fi incercat-o si pretenii tai? Bai, daca o incercat-o X, inseamna ca e safe si poate aflu ceva.

Fiind sceptica de felul meu si prea ocupata cu promovarea pe acest mediu interactiv, am preferat sa ma streseze mai mult timp mesaju, sa vad pe cati dintre prietenii mei i-a convins. Asa ca, am inceput sa observ cresteri masive de cereri si acceptari de prietenie. Dar ce se intampla? Au devenit cu totii sociabili si si-au facut prieteni noi? Chiar asa de multa lume se poate cunoaste in cateva zile?

Secretul consta in ea insasi, aplicatia pe care o ignoram. Iar numarul meu de prieteni nu prea crestea exponential…

I-a sa vedem Who’s missing, deci. Ei bine, lipseau mai multi decat imi aminteam eu ca as cunoaste: lipsea o buna parte din lista mea de messenger arhiplina.

Dar hai sa nu fim snobi. Lista de messenger pe vremuri nu era atat de privata, mai ales daca si adresa ta iti aminteste de nickul de pe mIRC.

Multi suntem nostalgici si mult prea comozi sa stergem o lista intreaga si sa dam add in mod selectiv celor cu care chiar am vorbit in ultima vreme. Dar stii cum e…ca si cu hainele vechi, pe care amani sa le arunci, chiar daca ele ies din dulap si din moda: niciodata nu se stie de ce ai nevoie. Niciodata nu se stie de ce contact o sa ai nevoie.

De la nevoie pana la intrarea fortata a acestor persoane si in lista ta de prieteni de pe Facebook, ar trebui sa fie cale. Cale scurta, de la un click pana la hai sa vad ce mai face, ce poze si-a pus ala cu care vorbeam eu pe mirc si eram tare indragostita.

Ma credeam mai breaza, mai initiata in ale social media. Cand mi-am facut contul de Facebook, nu mai eram novice in ale retelelor sociale.

Am trecut de la a vrea sa fiu ‘Mandra Marie, candidata la pitzipoanca.org’ in cautare de specimen ‘demn de cocalarul.ro’  pe hi5.com la ceva mai nisat- la a fi Groupie-Wannabe pe myspace. Pe mySpace puteai sa-ti adaugi djii preferati, sa interactionezi cu ei, sa speri sa te recunoasca cand te fatai la chefuri in primul rand. Puteai sa dai si ignore la turci si la negrii disperati. Iti umplea inboxul si egoul numarul mesajelor in care-ti spuneau ca esti frumoasa si ca ar vrea sa vorbeasca cu tine…

Facebook trebuia sa fie altfel. Sa fie locul prietenilor, al oamenilor pe care ii cunosti si vrei sa pastrezi legatura, indiferent de distanta care va despartea. De aia mi-am si facut cont. Am si fost vehementa. Dadeam ignore la oamenii pe care nu-i stiam, la brandurile cu care nu simteam nevoia sa ma imprietenesc.

Dar e greu sa stai impotriva curentului, impotriva turmei. Cum pot eu, fluturas social, om care lucreaza in social media sa am doaaar 200 de prieteni? Cand donsoara mai fluturas are peste 500?

Guilty as charged. Am folosit Friend finderul- mi se inmultultesc notificarile cu accepted. Normal ca atrag cu sine noi sugestii si noi requesturi.

Da ala cine o mai fi? Eh…las ca e preten si cu alti preteni.

Oare n-ar trebuie sa modificam notiunea de prieten in Dex? Nu mai e valabila treaba cu amici? Suna prea superficial? Si ce?

Crezi ca nu e superficiala si noua lume in expansiune a Facebookului?

poate te intereseaza si asta:

over-connectedness

14 Jul

Ma sperie. Ma sperie toata treaba asta telepatica. Ma sperie, ca azi dimineata am sarit din pat cand am auzit ca a murit Madalina. Eram oarecum confuza, pt ca ieri ma straduiam sa termin cartea Orele, si ma intrebam daca are sa se sinucida Dna Brown, daca are sa ia pastilele? M-am linistit oarecum cand n-a facut-o, si totusi s-a aruncat Richard pe geam. Dimineata aflu ca a luat pastilele, nu personajul din carte, ci un personaj cat se poate de real…

Ma sperie ca citesc ceea ce gandesc undeva pe twitter sau pe un blog. Ma sperie ca @bogdana a tweetuit de foarte multe ori ce am gandit eu si acum ma ingrozesc sa vad ca a scris un intreg post despre toate chestiile care au inceput din nou sa ma roada. Ne omoara continutul. Ne transforma in ceva ce nu mai suntem noi. Si ne tine bine, cu voia noastra.

In fiecare seara ma pun la somn cu aceeasi intrebare, oare cand se gata? Stiu ca nu se va termina niciodata, clickuri…linkuri vor fi intotdeauna. Taburile din browser nu se imputineaza, decat pentru a face loc altora si altora si mai deschidem un browser…

Ma mira si pe mine lenea care ma cuprinde in a scrie. Ajunge sa pun ceva pe facebook si sa urmaresc reactiile. Sa dau un tweet sa vad cati au dat click. Sa ma uit pe Analytics sa vad ca am sute de clickuri in urma festivalului si ma face sa ma culc pe o ureche.

“I saw the best minds of my generation destroyed by brevity, over-connectedness, emotionally starving for attention”

E ok, pt moment e ok. Am timp, deci sa fac ceea ce vreau demult. Am timp sa ma uit si peste bloguri de fashion, am poate timp sa-mi fac ordine in delicious, am timp sa imi termin si celelalte carti imprumutate abia ieri. Poate apuc sa fac ordine printre hartii, poate apuc sa-mi scot hainele din valiza si sa mai vad ce mai e in dulap.

Nu, n-apuc niciodata nici macar sa trec de faza cu inchid facbookul. Mereu e cineva care sa genereze continut. Mereu da cineva un tweet interesnat care se leaga de tweetul altuia care ma duce pe blogul lui cutrae care mai are pe cineva interesant in blogroll… si uite asa e un lant al slabiciunilor mele care ma tine legata de laptop.

The machine, adica noi insine ne transformam in fuga noastra continua spre dezvoltare, in lupta noastra continua spre mai mult, mai bine,mai performant ajungem sa fim legume care tastam o litera si apare exact ce vrem, pt ca Google stie ce am cautat aucm o ora. Facebook stie ca am cerctat exact acelasi profil acum 5 minute. De ce sa nu usureze cautatul si sa faca o mica magie?

Si ne mai miram ca peste tot apar ajutoare, ajutoare banale de altfel… de care, daca n-am face atata abuz de social, de tehnologie nici nu am avea nevoie. Cum sa tii minte numele celor din jur. Te mai miri ca nu retii? Cand ii retii doar pe cei de pe profil, dar numai pe aia care is frenetici ca tine si posteaza constant. Ceilalti? Cine? A… pai nu l-am mai vazut de un secol. Cum nu? Ai trecut pe langa el si v-ati salutat. Ah…

Uiti de la mana la gura, pentru ca mai apare o notificare, mai primesti un mail. Da, trebuie doar sa-l stergi si sa vezi daca nu cumva ai mai primit un comment.

Iti alearga ochii pe ecran de zor. Te straduiesti sa mai citesti un articol interesant. De fapt, il scanezi ca poate nu zice nimic nou pe tema aia. Il inchizi si cand vorbesti cu cineva ai un flashback si ai vrea sa-i poti spune exact despre ce ai citit. Daca esti online si e aceeasi zi, dibuiesti cumva de unde o fost si cum sa-l gasesti si in cel mai rau caz, cauti prin history…darpe viu, o lasi balta si te scoti cu “poate iti trimit linku cand intri mai incolo…” Poate…

Poate ii pasa cuiva de toate gandurile astea asternute pe atatea sute de mii de bloguri…Ne-am da seama cata telepatie exista, cat de obisnuiti si la fel suntem. Si…ne-am speria!

poate te intereseaza si asta:

Fac ce-mi place- teacup.ro

17 Jun

A trecut o saptamana tare frumoasa, in care mi-am dat seama din nou cat de important e sa faci ceea ce-ti place.

Stiu ca e sesiune si am avut de invatat si la materii nasoale, dar am reusit sa le imbin cu altceva: carti si social media.

Am inceput sa ma ocup de partea de social media pentru teacup.ro. Nu prea am zis asta, decat celor apropiati. Si nici acum nu o fac doar ca sa o zic, ci ca sa-mi exprim placerea pt ceea ce fac. Intr-adevar, a fost si o ambitie de a mea de a ma implica intr-un proiect al Pawnee Publishing, umbrela sub care se afla bookblog.ro, dazzle.ro, schimbdecarti.ro, viajoa.ro etc. Nu mi-a iesit din prima, dar mi-a iesit si conteaza sa-mi iasa din ce in ce mai bine de acum incolo.

Acesta ar fi inca un exemplu ca perseverenta conteaza, ca daca vrei, poti, ca exista oameni care cred in tine si ca uneori e mai bine mai tarziu, decat niciodata.

Acum trebuie sa caut bloguri book-related, bloguri pe care se scrie despre carti, filme sau ceaiuri. Sa ma plimb pe siteuri pe care cred eu ca as gasi ceva interesant pentru comunitatea draguta si implicata in teacup.ro

Am pus mana pe un cont de facebook, pe care nici nu l-as numi cont, ci o adevarata comunitate. Este exact comunitatea pe care si-ar dori-o oricine se ocupa de conturi de social media: interactioneaza in timp real, comenteaza, recomanda, like-uiesc. La fel si pe twitter.

Ce ma face pe mine sa ma simt si mai bine in toata aceasta munca? Faptul ca nu ma simt vinovata. Nu ma simt vinovata ca pierd vremea cu ceva ce-mi face placere. Faptul ca, de fapt nu pierd vremea, ci in asta consta munca mea. Ma pierd in spatiul virtual cautand despre lucruri frumoase care sa sunt apreciate din momentul in care aleg sa le sharuiesc. Imi place sa ma gandesc zilnic ce sa mai intreb, ce sa dau mai departe, sa cantaresc tweeturile, sa analizez articole de pe nenumarate bloguri, sa vad la ce reactioneaza lumea. Am invatat cate ceva nou in fiecare zi. Sunt mai atenta, imi aleg cuvintele, fac diferenta intre canale si aflu cate ceva nou de fiecare data.

Ce-mi place de asemenea, este echipa, care e parca si mai engaged ca si comunitatea.  E un soi de intelegere nescrisa, nevorbita intre noi, intre conturile pe care le administram. Dintre fetele din spatele Bookblog, schimb de carti, dazzlero, cineva e mereu acolo, sa-ti dea un reply, sa dea un RT, sa puna un link numai bun de dat mai departe.

Clickurile, likeurile, followersii se-nmultesc, iar eu zambesc.

E un inceput de drum care ma ambitioneaza, ma face sa vreau sa fac si mai multe lucruri frumoase pt aceste proiecte si stiu ca se poate mai mult. Asa ca, stay tunned and join the community!

poate te intereseaza si asta:

Connecting with good

11 May

‘The world needs now more connections.’

And we sure are connected thru social media networks. The guy, Nicholas Christakis, thinks, and I totally agree, that we need these social networks, and that these social networks spread goodness.

Have you ever found a good youtube video, that made you feel better, made you laugh? Have you read a post that made u think about certain things? Have you seen a picture that was so funny or damn adorable that you wanted to share it with your friends?

Of course you did. Of course I do. We do it the whole time. And this is, because we like sharing the good.

How many times did u felt angry? It sure happens to anyone. I sure could’ve beat someone’s ass up today, just because I was angry. But I didn’t tweet about this. I didn’t share the bad feelings via facebook. I tried watching funny vids and listen to nice songs or even talk to friends, without showing the bad emotions. Ok, maybe with some intimate friends that know you, and you know they have a good word for u, u share it. But only cause they can share the good thing with you.

That’s how we are related to each other: because and through the act of sharing. You become a fan of something, excuse me, Like something on Facebook, cause you actually like it and you think is something good. The fact that it is good for you, can make you think that it is good for your friends, so, you share the good thing. You like it in public. Now, because of the button you can like whatever.

And yes, I did like this Ted Talk. I did like the fact that Adrian Ciubotaru liked it and shared it.

So I want to share all the good idea with all of you also.

poate te intereseaza si asta:

Sunday is special

24 Jan

Sunday is the perfect day for everything.

Nothing should happen on this day, nothing that we could find unusual, or that we wouldn’t want to happen.

The world stops somehow on Sunday.  It’s synonymous with relaxation…

Each and everyone of us can be God on this holy day. His own, personal God, who can rest after 5 days of (creating his own world,) working and at least one partying.

Sunday u can get up as late as u want. And you may start the day with a smile.  That happens without throwing away the alarmclock and hate the whole world because of its sound.

You turn your PC on, messenger connects, the list is kind of empty. You never see your list this empty.

After lunch your list is full. On no other day is your list so full of online people, with no busy statuses, with interesting  youtube links.

Even your inbox stops receiving emails. Spam messages also have their Sunday.

All this brings you to an inner peace.

There might be some activity on twitter or facebook, but not much. Some funny clips or good music is shared, liked.

The blogs also have their Sunday. They are not bothered. The blogger has his Sunday, and it means no work, no posting. Visitors don’t bother reading stuff.

It feels like the internet is full on Sunday, but at the same time it’s empty.

Each of us can more easily and wants to get up from their chair, have a coffee and a personal chat with friends. Or maybe take a walk if the weather is fine. Or maybe get back to bed and watch a movie. Or get busy preparing something good in the kitchen.

Taking a long bath, taking care of yourself.

Taking care of Sunday…

So…how is your Sunday?

poate te intereseaza si asta:

social networks war

21 Dec

ok – this is soooo real

it scares me. will myspace come to me? facebook is always there, and i kind of forgot all my dj friends from myspace… all those cute emo guys and the scene queens

what about u? what haunts you?

social networking wars

i guess they forgot twitter, and i forgot to read the twitts also…

i guess it’s Christmas time, and I guess u have the power to turn it off also!

I wish u all a merry Christmas, out there!! in the lame real world:))

poate te intereseaza si asta:

Job pentru o tipa pasionata de social media

18 Dec

Ia te uita cum se promoveaza o oferta de job: online. Si nu oricum, ci cu accent pe social media.

Normal ca se poate. Suntem obisnuiti cu totii sa cautam, sa aplicam pe ejobs etc., sa facem CVuri electronice, sa fim pe linkedin. Si mai suntem obisnuiti si cu dragele noastre cunostiinte care ne zic unde mai e un job bun, ce ni s-ar potrivi. Amandoua combinate fac o campanie de recrutare in social media de succes.

M-au facut curioasa niste RTuri pe twitter si am ajuns pe siteul asta unde s-a dezvaluit misterul.

Normal ca ma simt si eu buna de asa ceva, dar in primul rand postul asta e in semn de apreciere pentru metoda buna de selectie – extrem de bine targetata si au folosit doar canalul de care este nevoie, onlineul.

Felicitari pentru cine s-a gandit la asta.

Deci, te simti o tipa pasionata de social media care sa merite jobul asta? Ai Facebook? Ai twitter? Ai blog? Foloseste-le!

and… sharing is Sexy!

poate te intereseaza si asta:

Twitterul prosteste si Facebookul te desteapta

7 Sep

Acuz probleme grave de memorie!  (stiu ca si tu ai probleme – dar sa stii ca au o cauza… afli mai incolo)

Habar nu am ce am facut ieri. Stiu ca am intrat pe o groaza de siteuri si am citit niste chestii interesante.

“Ce chestii?” “aaa… stai sa vad in del.icio.us care mi-o captat atentzia si ma uit si in history daca vrei sa stii chiar tot.

De fapt ai primit sigur pe twitter linku ala tare… si tzi-am mai zis cine ce linkuri tari o mai pus pe acolo.”

Mda…am intrat si eu p twitter si am citit o groaza de chestii

Sa nu mai vorbim de viata reala in care chiar ca nu prea stiu ce se intampla… oare ce zi era azi?

Pierderi de memorie. Mai bine zis memorie de fooooarte scurta durata.
Si asta se cam intampla din cauza ca ma simt destul de coplesita de informatie, care pare ca nu conteneste sa ne domine. Ma rog, pe unii…ca altii n-au treaba cu ce se mananca – e bine si in necunoastere. Si e si mai sanatos.

E de vina stresul, clar. El e mereu acuzat. Sa zicem ca n-as avea motiv de stres… Doar ca nu pot sa inghit toata informatia pe care as vrea-o, ca nu ma pricep la toate addonsurile, ca nu tzin minte numele celor de pe twitter, ca nu tzin minte linkuri, ca uit de zile de nastere astea ar fi singurele cauze ale stresului…

Dar nici nu ma mir. Pt ca chiar avem de toate ca sa ne ajute sa ne relaxam memoria- sa fim pasivi la informatii – sa le receptam, dar sa nu lucram cu ea.

Dar iti vine sa crezi ca poate fi de vina si Twitterul?? Cel putin asha arata niste studii si un articol

On Twitter you receive an endless stream of information, but it’s also very succinct. You don’t have to process that information. Your attention span is being reduced and you’re not engaging your brain and improving nerve connections.” That may be true, and while looking at Twitter like a zombie for the better part of the day is probably bad for you, if you mix it up with other online activities – such as Facebook – I doubt you’ll see any negative effects.

Cica ar fi mai sanatos Facebooku – adica fix acolo unde pierzi mai mult timp. Si pe urma te mai si enervezi ca l-ai pierdut cu chestii neimportante – cu teste si alte aplicatii, joculete si te mai miri ce tzi-o mai trimis prietenii.

Dar se pare ca fix aceste chestii interactive sunt bune. Ele iti pun in miscare mai mult creierul decat linkurile pe care doar dai click pentru a citi multe chestii pe care oricum le uiti repede.

As zice foarte repede… Mai stii ce am scris mai sus?

aaa… era sa uit! Mi-am terminat si minunata carte Analistul – John Katzenbach. E ciudat ca toate au legatura in vietiile astea ale noastre. Eu sunt tot mai afectata de pierderi de memorie, sau mai bine zis imi dau seama cat de usor uit detalii, si parca am citit cartea asta sa-mi intareasca si mai mult crezul ca eu chiar uit multe, fata de doctorul Ricky care are o tzinere de minte fantastica si un simt al detaliulul salvator de viata.

Read the book!!! merita! Cel putin iti mai misca mintea in timp ce o citesti – asta daca nu incerci sa dai paginile cat mai repede ca sa afli ce se intampla mai incolo.

poate te intereseaza si asta:

Ziua mea se desfasoara ca si a ta

4 Sep

[messenger (as in INSTANT messenger) + social networking + blogging + tweeting] versus our PRECIOUS time

Bai serios ca nu stiu cum arata o zi obisnuita din viata ta, sau a ta, sau a multor altora care poate nici nu ma intereseaza cum arata. Dar cu sigurantza ca stiu ca a multora, asha ca mine, arata cam ca a mea.

De unde stiu eu asta? Pai cum de unde?

Ii citesc frate blogu, la care citesc ceva nou pt ca ajung pe el ca scrie in status titlu nou, sau post nou sau mai stiu eu ce. Mai stiu si pe ce siteuri se plimba si le gasesc pea lea mai intereseante pe care merita sa ma uit si eu direct pe twitter. Mai stiu si ce face cand nu e pe net din pozele de pe facebook sau ce face chiar in momentul asta din raspunsurile tot de acolo – la what are you doing now. Ii mai aflu si multe despre pasiuni si personalitate din rezultatele testelor pe care le face cam tot pe acolo, prin aplicatile de pe facebook. Stiu si cu cine altcineva vorbeste si care mai e ca noi asha, din blogroll, sau din lista de followers sau friends…

Daca nu te-ai prins din ce am inshiruit mai sus, hai ca-ti mai zic o data pe-ndelete si cum arata cam fiecare zi a mea, si zau ca nu e monotona, ca depinde si de ceilalti care si-o petrec ca mine – ne cam influentzam reciproc, si si mai important, ne lasam influentzatzi de marele a tot puternic internet!

Incep cu mailu – care clar nu ma mai multzumeste si n-am bani sa cumpar cam tot ce zice acolo ca e la oferta.

Si trec la twitter – care pare ca nu mai conteneste sa ma ademeneasca sa dau click. Trec la facebook sa vad ce mai fac pretenii mei de peste ocean, sau cei cu care nu am timp sa ma intalnesc si acolo ma opresc mai mult decat ash vrea. de ce? Au applicatiile alea stupide si nostime in acelasi timp – teste, joculete, minuni…pe care zici hai sa le fac si eu sa vad imi iese ca si lor…

as prefera sa nu mai faceti teste, decat cand ma plictisesc ft tare si am chef sa zabovesc doar asha pe net…

cand in sfarsit trec de toate tentatiile astea ajung pe bloguri, tot din statusurile voastre si mai apoi din blogrollu vostru sigur mi se pare ca vad ceva interesant si cu noi clickuri incep noi aventuri…

si cam asha trece o mare parte din zi.

unde pui ca mai trebuie sa mananci, sa lucrezi, sa mergi la scoala, la shopping, la intalnit lume care nu pierde vremea pe net… mda

ca sa ajungi din nou la o conexiune pe net unde rapid te conectezi sa vezi ce ai pierdut.

cu sigurantza ai pierdut mai multe decat esti constient … caci efectiv nu ai cum sa le stii pe toate!!!

ar trebui sa fiu constienta de asta si eu, si sa-mi las firea avida de informatii sa mai zaboveasca un pic pe… facebook??

poate te intereseaza si asta:

Content versus Imagini

4 Sep

=> si mai mult content

Pana acum s-a incercat prin toate metodele posibile sa ne legam – fie intr-o lista de preteni pe o retzea sociala – pe vremuri hi5…acum doar cei ce n-au reushit sa tzina pasul cu noile valuri mai intretzin updatat profilul de hi5, sau tocmai pt a-si promova blogul sau a-i anuntza ca ne-am mutat mai incolo, mai pe myspace, mai pe facebook si ce e mai interesant incape in 140 de caractere pe twitter, unde nu conteaza cat de putzine haine ai pe tine…ai doar un avatar mic la dispozitie pt a te etala.

E ciudat si felul in care s-au inversat lucrurile – a fost mirajul imaginilor, al animatiilor, al atator lucruri interesante care se putea face pe net in afara de scris. Scrisul era pentru hartie si pt mirc, mai apoi pentru messenger. Totul se transmitea prin imagini – cum arati, ce faci, cu cine te distrezi, in ce vacante mergi – si astfel crestea nr de albume pe reteaua sociala pe care ai ales sa fi activ  si sa “te conectezi” cu noi personae, sau sa ti legatura cu prieteni cu care nu mai ai timp sa te intalnesti…

Sa se fi umplut debaraua netului de imagini, clipuri si sunete? Sau ne-am saturat noi sa tot facem si sa uploadam poze? E paradoxal si acest lucru – conexiunile s-au inbunatatit – nu mai trebuie sa stai cu orele sa-ti incarci poze si sa o iei de la capat cand internetul prin cablu telefonic pica… si totusi nu o mai faci.

De ce? Poate pentru ca nu mai ai tu nici makr acele cateva minute necesare sa uploadezi poze sau sa vrei sa te exprimi prin poze.
Si pt ca Googlelul te “gaseste” prin content si mai greu prin imagini…
Pt a fi de success e nevoie sa ai content, sa ai taguri, sa lashi peste tot firmituri pt a fi gasit, de toti cei care poate nici nu te cauta.

De unde atat content?

Se pare ca noi astia care am crescut cam in acelasi timp am facut-o si in acelasi ritm. Sau mai bine zis, ne-a crescut internetul. Ne-am dus cu flowul. Am inceput sa ne cunoastem de ce nu prin hi5.

Ne-am saturat sa punem poze si sa incepem sa vedem lume din ce in ce mai ‘gretzoasa’ ca descopera si ei netul si il umplu cu chestii pe care noi nu mai vrem sa le vedem. Cam ca cu gadgeturile noi.
Am observat ca oamenii se cunosc mai bine prin ceea ce gandesc, deci prin ceea ce scriu. Cum nu avem atat de mult timp incat sa vorbim cu fiecare pe mess sa aflam ce mai face si ce mai gandeste – ramanem cu statusurile din messenger care ne furniza pe vremuri necesarul pe care trebuia sa-l stim – daca omul e available sau busy, sau daca face mancare, e la lucru sau a gasit un link interesant.

Insuficient poate pentru unii si atunci un status a devenit calea cea buna pentru a gasi si mai multe informatii despre omul care se ascunde in spatele idului – ii descoperi blogul – spatial sufficient de mare in care se poate exprima liber. In care am inceput din ce in ce mai multi sa ne exprimam. Atat de multi incat ne este imposibil sa citim cam tot ce am vrea si stim ca s-a scris. S-au poate nici nu stim.
Poate am vrea sa stim si atunci exista google reader, sau rss sau deliciousul… si din nou suntem la cheremul tehnologiei, care ne sorteaza si ne ajuta sa fim in touch cu ceea ce crede ca am vrea noi. Si o mai si nimereste.

Nu stiu cat de multa lume mai are timp sa citeasca ziarele pentru stiri, sau care mai e doza zilnica de informatie pt majoritatea?
Ash spune ca informatia este aceea care ne intereseaza pe fiecare in parte si nu neaparat care intereseaza o masa mai mare de oameni.
Personalizarea e din ce in ce mai puternica acolo unde reuseste sa curpinda exact informatia de care am nevoie eu. Si se prea poate sa ma intereseze ce se intampla intr-un anumit domeniu, care demult nu mai e o pagina din ziar, ci e o comunitate de bloggeri… sau pur si simplu o comunitate de oameni, poate imprashtiata in toate colturile lumii, dar care face ceva care ma intereseaza si pe mine.

Am citit la cineva care a citit de la altcineva ca de fapt blogul ar trebui sa fie destinatia ideeilor noastre. Foarte corect. Si pe twitter cumva se pun indicatoarele pentru a ajunge acolo, sau altundeva, pe linkuri unde credem noi ca merita sa stationeze si altii.

Vom fi foarte informati cu chestii care ne intereseaza, si parca mai putin informati cu ce se intampla de fapt in jurul nostru.

Incep sa-mi dau seama din ce in ce mai des ca intr-adevar traiesc intr-o lume a mea, formata cam de ceea ce citesc peste tot si de ideile care imi vin pe parcurs din sursele astea… si e greu ca oamenii sa tzina pasul cu mine, pentru ca poate ei n-au informatia pe care o am eu..si nu mai suntem pe aceeasi lungime de unda…
Dar na, o sa dea probabil click pe ceva linkuri trimise rapid sa se destepte si el..daca nu clar, de ce am mai purta discutii…

Legat de asta …alte paradoxuri as it follows

poate te intereseaza si asta: