Tu cati PRIETENI ai pe Facebook?
23 Jul
Era pe Facebook, hai ca te caut pe Facebook, il am pe Facebook, o pus cineva link pe Facebook.
Facebook e peste tot. Daca l-am transforma in hashtag al vorbirii curente, cred ca, zilnic ar fi pe locul 1. Zilnic s-ar dovedi a fi folosit cel mai des de majoritatea romanilor. Bine, poate in perioada asta e mai rostit numele Madalinei, dar aia nu prea cred ca sunt targetul nostru.
Se fac conferinte, se scriu articole despre cum se dezvolta, cati utilizatori are si cati or sa mai aiba. Iar tu te intrebi daca Xulescu si-a facut cont sau nu. Presupui ca si-a facut. Si Facebook persupune acelasi lucru si te intreaba: Who’s missing?
Daca stai toata ziua sa pui linkuri si sa vezi cu ce-si mai picteaza vecinu’ peretele, cu siguranta ai vazut si ai dat click sa vezi cine lipseste. Ce-i cu aplicatia aia, care, cica ar fi incercat-o si pretenii tai? Bai, daca o incercat-o X, inseamna ca e safe si poate aflu ceva.
Fiind sceptica de felul meu si prea ocupata cu promovarea pe acest mediu interactiv, am preferat sa ma streseze mai mult timp mesaju, sa vad pe cati dintre prietenii mei i-a convins. Asa ca, am inceput sa observ cresteri masive de cereri si acceptari de prietenie. Dar ce se intampla? Au devenit cu totii sociabili si si-au facut prieteni noi? Chiar asa de multa lume se poate cunoaste in cateva zile?
Secretul consta in ea insasi, aplicatia pe care o ignoram. Iar numarul meu de prieteni nu prea crestea exponential…
I-a sa vedem Who’s missing, deci. Ei bine, lipseau mai multi decat imi aminteam eu ca as cunoaste: lipsea o buna parte din lista mea de messenger arhiplina.
Dar hai sa nu fim snobi. Lista de messenger pe vremuri nu era atat de privata, mai ales daca si adresa ta iti aminteste de nickul de pe mIRC.
Multi suntem nostalgici si mult prea comozi sa stergem o lista intreaga si sa dam add in mod selectiv celor cu care chiar am vorbit in ultima vreme. Dar stii cum e…ca si cu hainele vechi, pe care amani sa le arunci, chiar daca ele ies din dulap si din moda: niciodata nu se stie de ce ai nevoie. Niciodata nu se stie de ce contact o sa ai nevoie.
De la nevoie pana la intrarea fortata a acestor persoane si in lista ta de prieteni de pe Facebook, ar trebui sa fie cale. Cale scurta, de la un click pana la hai sa vad ce mai face, ce poze si-a pus ala cu care vorbeam eu pe mirc si eram tare indragostita.
Ma credeam mai breaza, mai initiata in ale social media. Cand mi-am facut contul de Facebook, nu mai eram novice in ale retelelor sociale.
Am trecut de la a vrea sa fiu ‘Mandra Marie, candidata la pitzipoanca.org’ in cautare de specimen ‘demn de cocalarul.ro’ pe hi5.com la ceva mai nisat- la a fi Groupie-Wannabe pe myspace. Pe mySpace puteai sa-ti adaugi djii preferati, sa interactionezi cu ei, sa speri sa te recunoasca cand te fatai la chefuri in primul rand. Puteai sa dai si ignore la turci si la negrii disperati. Iti umplea inboxul si egoul numarul mesajelor in care-ti spuneau ca esti frumoasa si ca ar vrea sa vorbeasca cu tine…
Facebook trebuia sa fie altfel. Sa fie locul prietenilor, al oamenilor pe care ii cunosti si vrei sa pastrezi legatura, indiferent de distanta care va despartea. De aia mi-am si facut cont. Am si fost vehementa. Dadeam ignore la oamenii pe care nu-i stiam, la brandurile cu care nu simteam nevoia sa ma imprietenesc.
Dar e greu sa stai impotriva curentului, impotriva turmei. Cum pot eu, fluturas social, om care lucreaza in social media sa am doaaar 200 de prieteni? Cand donsoara mai fluturas are peste 500?
Guilty as charged. Am folosit Friend finderul- mi se inmultultesc notificarile cu accepted. Normal ca atrag cu sine noi sugestii si noi requesturi.
Da ala cine o mai fi? Eh…las ca e preten si cu alti preteni.
Oare n-ar trebuie sa modificam notiunea de prieten in Dex? Nu mai e valabila treaba cu amici? Suna prea superficial? Si ce?
Crezi ca nu e superficiala si noua lume in expansiune a Facebookului?
