al 2-lea job la The Chelsea Hotel
24 Apr
Toata vara a fost o lupta continua dupa al 2-lea, al 3-lea job. Mai ales ca aveai la ce porti sa bati.
Si astfel cam fiecare si-o gasit varii joburi: spalator de vase, housekeeping, pizzerie, inghetata. Si noi, trantorii ne-am gasit joburi platite bine in care ne plictiseaaam, at The Chelsea Hotel.
My American experience was about fun. Si mai ales inedit. Daca prima vara a fost about luxury, mult soare si plaja, a 2-a vara luxury a fost inlocuit cu fashion and style, soarele cu flashlights si plaja, cu cluburile din Manhattan sau AC.
Atlantic City cu siguranta nu e un oras linistit. Doar acolo vine toata coasta de Est pentru a se distra, Vegas style: a pierde sau a castiga bani la cazinouri, a se distra pe la private partyurile din hoteluri, a merge la eventuri pompoase.
The Chelsea Hotel era cu siguranta un ‘must enter and have some fun on the 5th floor’ –place. Iar noi, lucram acolo, stiam tot ce se intampla, tot ce se pregateste, cine vine, cums e distreaza, cat sta… Mai ales eu, care am trecut la turele de noapte aveam ocazia sa vad desfasurarea petrecerilor cap-coada. Am trecut de la parter la etajul 5, zona de entertainment a hotelului: restarurantul Chelsea Prime, loungeul, Games room, VIP loung – cu dj desk si piscina cu bar pe terasa. Eu trebuia practice sa am grija ca totul sa fie in regula pe tot etajul, sa ma plimb, sa vad de baie- hartie, sapun, sa nu fie foarta stripita marmura din jur. Nimicuri, care-mi permiteau sa ma plimb si sa interactionez cu mai toata lumea.
Dap, de atunci si de acolo mi-am primit numele – social butterfly, vorbeam cu toata lumea, eram peste tot.
Imi placea in deosebi sa vorbesc cu Scott, “the night life consultant”. Da, exista un astfel de job. El e chitarist de formare, genul de om ajuns la 30 de ani, cu sotie si copil (o frumusete de fetita pe care o iubeste mult si despre care povesteste mult) care in tinerete a facut ocolul Statelor, cu chitara in brate in a van, with my band. Yep, tipica imagine a rockerului cu plete blonde si Vansuri in picioare. Ce m-a fascinat la el erau cunostiintele lui despre drum and bass. Era un American care nu doar cunostea genul, il gusta, ii placea si mi-a spus si ce-l lega de asta. Si-a cunscut sotia la “at a rave, in the dnb lounge”. How adorable can that be?
In afara de The Chelsea si-a petrecut cativa ani in Las Vegas, unde s-a ocupat de event management si tot asa, night life consultant.
Ce facea ca si night life consultant? Isi incepea ziua undeva pe la 13-14 cand somnoros cobora sa-si inceapa ziua la barul de la piscina. Interactiona cu clientii hotelui, incerca sa afle ce le place, ce nu, ce ar vrea. Dadea telefoane, semna hartiute. Mereu cu cate un pahar in mana. Si se facea seara, veneau invitatii, se ocupa de muzica, facea pe djul, avea grija de dj, cunostea toata spuna New Yorkului. Vorbea cu toti, bea si se distra. Si cand se termina era ultimul care parasea VIP loungeul, dupa ce strangea si inchidea dj deskul. De cele mai multe ori ii tineam de urat eu. Uneori mai statea si imi tinea si el mie de urat, caci de la 3-4 cand se terminau chefurile pana la 8 dmineata aveam de stat destul de singura pe acolo.
Asa am aflat povesti despre patronul hotelului, despre actionari, de ce veneau manechini si modele la chefuri, cine erau djii, cine erau vipurile… Vorbeam despre muzica. Mi-a facut cunostiinta si cu ceva dj si djitze, intr-o dimineata, la sfarsitul unui chef s-a lasat chiar cu dnb si mi l-a dedicat. Chiar si acum mai povestim si-mi multumeste “for the good music u gave us, my wife loves it also.”
Mai urmeaza povesti si cu baietii mei cu care lucram in turele de peste zi- swinger shifts.
Unii si-au gasit la Subway sau alte chestii locale de acolo.
