Totdeauna am fost un copil caruia ii placea scoala, sa invete lucruri noi, sa descopere, sa caute pe cont propriu. Cuvantul constincioasa cred ca m-a definit bine. Si da, il folosesc la trecut, m-a definit. Mai sunt inca la scoala, din pacate si mi se pare cea mai mare corvoada posibila. Mi-am dat seama acum, cand altcandva, cand sunt in toiul sesiunii.
Cred sincer ca mi-am facut anii de scoala de care am avut nevoie si mi-am facut treaba cat am considerat necesar, astfel incat sa n-o consider o povara. Am avut probabil si noroc ca am stiut ce sa aleg, sau chiar o fost misto prima facultate, care o facut frumos trecerea de la multe materii din liceu la canalizare asupra celora care imi faceau placere. Tot la jurna am putut sa fac noi descoperiri, sa mi se para distractiv invatatul si sa vreau mai mult.
Marketingul in schimb a cam fost de la inceput destul de greu de digerat. Nu ca ar fi fost greu ca si materii, ci a fost o prelungire a nenecesarului, a umplerii curiculei cu chestii sinuoase, care trebuie facute, ca trebuie. Primii 2 ani au trecut cum au trecut. Cu mai mult stres in sesiune decat in timpul anului, cu gandul ca las ca trece si ca mie mi-o trebuit a 2-a facultate. Dar, domnle, is satula pana peste cap de rahaturile astea de materii. Ma apuca durerile de cap cand vad ce fel de referinte se fac in texte, oricum destul de traduse si neadaptate – dar referinte dinainte de a ma naste eu?! E marketing, nu e istoria istoriilor. Limbaj de lemn, categoristiri peste categorisiri, definitii mai circulare decat imposibilul. Scosul la tabla si notatul stelutelor pt facerea unor calcule din banca m-au facut sa nu mai vreau sa merg la multe dintre seminarii. Am trecut de liceu dragi profesori!!
La cursuri, nu mai zic, de cate ori am pierdut cate o ora pe drumuri ca sa regret ca am iesit macar din casa. Nimic predat, explicat, doar slideuri ulterior atasate pe grup si nimeni nu te poate tine atat cat scrie pe orar. Scopul e sate lase liber cat mai repede. Nu conteaza ca tu mai ai un curs sau un seminar si ca o ora intre ele inseamna timp efectiv pierdut pe coridoare. Ori vor sa faca vanzari la cantina sau sus la cafenea?!
Iar datorira non constienciozitatii mele ajung in sesiune fara cursuri, fara seminarii, fara a avea la cine apela. Adica, nici macar nu ma intereseaza sa imi fac rost de materialele alea nenecesare. Adica 200 de pagini de teorie?! Pe care nici n-apuc s-o citesc, daramite s-o retin. Si daca o retin, mai mult de 2 zile nu tine si n-o pot face pentru ca stiu ca nu voi avea NICIODATA nevoie de ea. Stiu sigur ce vreau sa fac cu viata mea, sunt deja in stadiul in care vad ramura marketingului in care vreau sa lucrez si serios ca nu am nevoie de achizitii. Serios ca nu ma intereseaza cum se calculeaza stocul optim, sau cate transporturi tre sa faca masina intre depozite! Simt ca marea asta de simboluri ma nauceste si ma apuca disperarea.
Nu vreau sa le inteleg si nu vreau sa le invat, pentru ca nu ma intereseaza!!! Si atunci ma intreb, cum o sa le pot macar citi, daca mi-am setat toate aceste NU-uri in cap?
Oricum nu ajuta pe nimeni, invatatul doar de dragul de a lua note de trecere si si alea, pt ca sa nu zici ca ai dat banii degeaba. Dar sunt degeaba!
Oh si cate as mai putea filosofa pe tema asta,…dar scuze, ma cheama foile alea deloc interesante!
Mi-am dat seama ca e bine sa lasi impresia ca esti un cineva, mai ales cand cunostiintele tale aplicate o permit. Mi-am dat seama ca sunt pe drumul cel bun pe care fac zilnic pasii prescrisi. Sunt si eu mai aproape de a avea rezultate. Sunt un mic motoras care influenteaza lumea din jur. Am obiceiurile oamenilor care au reusit – care stiu sa-si creasca comunitatea dn jur, s-o hraneasca conform dorintelor lor cu informatiile de care au nevoie. Si care-si noteaza ceea ce vor sa bifeze in timp. Si da, le bifez constant.
Si asta este bine, avand in vedere ca NIMANUI NU-I PASA DE TINE.
Cum folosești Social Media pentru a-ți crește imaginea personală
Cu acest statement trist, dar adevarat si-a inceput Adrian Soare prezentarea de la Zilele Marketingului. Astfel ne-a atras atentia asupra acestei realitati crude. A fost ajutat si de mica prezentare a vietii lui. Toate povestiile s-au impletit atat de frumos, incat nici nu am observant cum au trecut aproape 2 ore. Si cand ma gandesc cum, cu o seara inainte la tweetmeet zicea ca el n-are ce zice o ora jumate. S-a descurcat bine. Ne-a captivat cu esecurile lui, ne-a introdus in discutie, ne-a pus intrebarile alea, pe care nu ni le punem, deoarece raspunsurile ne-ar demonstra cat de mici suntem.
De ce ne e greu sa raspundem la intrebari in public? De ce ne e teama sa spunem la ce suntem buni? De teama esecului, de teama de ridiculizare.
Nu ajunge sa pui degetul pe rana, daca nu explici cauzele si mai ales, daca nu aduci solutii cu tine. Adrian Soare ni le-a adus pe toate la Zilele Marketingului.
Suntem conditionati de copilarie, de tot ceea ce avem in jur cand noi crestem.O data cu noi ne cresc si perceptiile despre lume si a lumii despre noi. Mai e mediul de vina si faptul ca pesimismul reuseste oarecum sa invinga optimismul. Si ne-a demonstrate interactive. S-a suit pe un scaun si ne-a rugat sa-l dam jos. N-ar fi fost greu. Cum nu e greu sa cobori nivelul unui om. Degeaba se afla el cu cateva trepte mai sus decat cei din jur, daca alege sa stea in preajma lor, va fi tras in jos de acestia, mai degraba decat sa poata el sa-I ridice.
Si nu avem voie sa dam vina nimic. Avem posibilitatea de a schimba tot. Nu trebuie sa ne cautam scuze, suntem singurii vinovati.
Cam multe statementuri in our face.
Dar totul se poate repara daca ne concentram mai mult asupra noastra. Doar schimbarile vin de la noi insine. E bun si egocentrismul asta daca il dozam cum trebuie. Si-l putem doza fix pe marimea noastra.
Trebuie sa fim mandri de noi si de faptul ca suntem diferiti. Trebuie sa descoperim aceste diferente care ne fac unici, care ne fac sa ne descoperim pe noi insine si ceea ce avem noi de oferit, pentru a ne duce mai aproape de idealul nostru, de ceilalti, de aprecierea celorlalti.
Si culmea, (pentru unii nici nu e asa de culmea o data ce fac chestiile astea si stiu cat de mult adevar este in ceea ce era pe prezentarea lui Adrian Soare) Social media te ajuta. Cu ajutorul Social Media iti poti construi personalitatea – sa scoti in fata ceea ce te diferentiaza de ceilalti: sa vezi ce ticuri verbale ai, ce defecte ai, ce modele urmaresti. Ai la dispozitie comportamente, pe care daca le studiezi iti poti da seama de previzibilitatea lor sit e poti folosi de asta in favoarea ta.
Sfatul care mi-a placut mie, a fost acela de a nu fi neutru. Trebuie sa iti alegi polul pe care vei sta. Sa exagerezi pe orice pozitie te-ai afla. Oricum ar fi unii te vor iubi si altii te vor detesta. Trebuie sa-ti asumi asta, si o poti face doar avand o pozitie clara, un crez pe care il urmezi. La asta te ajuta personalitatea diferita pe care o adopti, fie prin expresii proprii, prin canalele pe care le folosesti. O data ce ai ce spune si iti asumi o pozitie, ii vei avea pe cei ce te plac in jurul tau, vor fi o comunitate in jurul tau. Si vor fi propria ta portavoce, se va vorbi despre tine.
Se spune ca oamenii iti sunt recunoscatori daca ii ajuti. Degeaba esti tu expert in ceva, daca nu poti da mai departe asta. Ii ajuti si pe ceilalti sa-si dobandeasca anumite calitati si ei vor stii ca tu i-ai ajutat si iti vor fi recunoscatori pentru ajutor. Mi s-a demonstrat acest fapt de cateva ori, insa tind sa fiu sceptica legat de aplicabilitatea lui in mod constant. Din pacate exista o rautate innascuta in oameni, uneori mai acuta si apare replica: lasa ca-I fraier, si-si asuma altii meritele… Dar probabil ca odata construita acea personalitate puternica si reputatia, aura aceea magica de expert te va proteja de asa ceva.
Expert? Da, in social media si tu poti fi expert. Urmand pasii astia, intelegand de ce ii faci pe fiecare si fiind atent la ce se intampla in retelele vecine poti creste. Si prin inductie, putem sterge taria acelor cuvinte de la inceput. Celor care te apreciaza le va pasa de tine!
Cam asa a inceput cea de-a 2-a zi de prezentari la Zilele marketingului 2010.
Marketing afliliat
Restul, a venit ca sa intareasca aceste spuse, ca sa faca povestea mai credibila si sa expuna si alte tooluri. Ce sa faci sa ii pese cuiva de tine- cum te folosesti te Social Media, cum te afiliezi, cum ajungi sa devii antreprenor si faci ca visele sa devina realizabile?
Prezentarea lui Cristian Ignat de la 2parale.ro a expus marketingul afiliat si i-a dezvaluit cele mai subtile secrete. Cred ca a convins ceva lume ca se pot castiga ceva banuti din acest marketing afiliat si ca este o solutie buna pentru incurajarea vanzarilor online. A venit cu exemple din afara, cu solutii si cred ca vom avea parte de ceva exemplu de marketing afiliat inca neintalnit in .ro, care s-a nascut in acele doua ore de discutii.
Marketing Online vs offline
Mie aceasta mi s-a parut cea mai simpatica prezentare, probabil pentru ca Bogdan Colceriu a stiut cum sa vorbeasca, cum sa faca glumite si sa descreteasca conversatiile. Am disecat impreuna campanii, filmulete, exemple de toate felurile de marketing: fie doar online sau offline, sau online cu rasunet in offline sau invers. A fost mai ca la scoala cu axe (B2B, b2c, fmcg, produse de nisa), mai ca la o bere in care zici cat de tare o fost Campania de la Heineken.
Au fost si prognoze, care nici nu sunt atat de indepartate ci in curs de desfasurare in ceea ce priveste structura in devenire a departamentelor de marketing.
Ce a atat de bun in online? E masurabil, ai un ROI clar. Ai niste trepte de evolutie care pornesc de la produsele ‘freemium’, primesti, primesti, dar cand ai un interes mai clar si vrei mai mult, platesti.
Omul de social media face PR. Asa ca, daca esti in charge cu un cont al unui brand trebuie sa ai grija ce tweeteresti, ce pui pe wallul de facebook. Peretii retelelor sunt mai subtiri decat am crede.
Cand s-a ajuns la cele doua coloane de versusuri, mi-a placut concluzia: Spamul e in offline. Si chiar asa e. In online ne-am obisnuit doar cu ce vrem noi, cautam doar ce ne intereseaza, suntem protejati de spam. De acel spam, care pe tv ni se da cu polonicul – pe cine intereseaza ca Bianca s-a despartit de Bote? Cu siguranta pe multi, da toti ceilalti nu, si atunci pentru noi e SPAM. Acel spam care il primim la o adica si pe strada- acolo poti auzi discutii, cuvinte pe care nu vrei sa le auzi. Si conform lui Bughi, cam tot ce nu e in online e spam:) Si da, sunt de accord.
A, mai e si mega entuziasm pe online. Care in offline asa se pierde cand vrei tu sa-ti faci magazin de microfoane, sa paltesti chirie, sa ai decor, sa ridici cutii. Da, un magazin online de microfoane e mult mai comod.
Mai este o prezentare, cea a lui Andrei Rosca.
Doar ca aveti destul de lecturat, iar eu trebuie sa parasesc tastatura. Next post will be about What matters.
Scriu din furie. Chiar si acum imi fierbe sangele cand ma chinui sa tastez sa-l fac sa inteleaga ce face un portal de comunicare, ce-i aia IQads.
Mi-am primit de dimineata portia de nervi, in care m-am trezit facuta ciudata, ca numa eu stiu ce-i aia iqads.ro. Da chiar asa frate. Cum imi permit eu sa dau click si pe alte siteuri, sa caut si alte chestii in afara de sa tastez pe mess si sa pun poze pe hi5 si mai nou sa ma laud ca am descoperit si facebooku, ca prea era pe toate gardurile din cauza printurilor de la Vodafone. Si pe aceasta cale multumim vodafone ca ati crescut numarul utilizatorilor pe facebook. Pardon, noi nu va multumim, era mai bine fara aia la care le statea bine, doar pe hi5. Facebook sper sa va dea o parte din revenue ca numerele privind utilizatorii in .ro cresc vazand cu ochii.
Da, e plin de astfel de specimene in FSEGA. Facultate, la care azi ma intrebam de ce naiba le dau bani, de ce am vrut sa o fac si nu-mi ajungea FSPACul? Acolo cred ca eram intr-un bol de cristal, mi-e prea bine pe coridoarele alea pline de oameni colorati si creativi, oameni interesati si viitori specialisti in domeniul comunicarii.
Saptamana trecuta am fost atat de multumita si placut surprinsa de cat de mult a evoluat Festivalul de publicitate, ce studenti minunati are catedra de comunicare, cat de creativi si ce strategii bine puse la punct au avut. Si da, am avut ocazia sa ma delectez cu ele fiind in juriu pt IAA YP Cluj. Am avut ocazia sa citesc acele documente pe care se vedea ca oamenii aia au citit ceva la viata lor, ca tin pasul cu noutatiile, ca onlineul si jargonul de marcomm nu este ceva strain, ci dimpotriva il stapanesc bine.
Si toate astea pentru ca sa-mi incep saptamana asta la semniariile anului 2, ale sectiei e marketing si sa-mi doresc sa le spun in fata tuturor ca sunt niste ignoranti si ca eu n-am ce cauta acolo. N-am ce cauta, unde oamenii aia nu fac diferenta intre logo si slogan. Cum domnle sa pui Logo: we can make it together. Sa spui ca e un mesaj dragut care apare in toate reclamele. Cum sa nu faci diferenta intre logo si slogan? Cum sa faci o asemenea greseala intr-o prezentare sustinuta in fata colegilor tai, cand probabil ca despre asta invata mai nou copii prin clasa a 5-a la orele de engleza. CUM?
Am dat pe twitter nemultumirile mele, m-am tot gandit daca merita sa scriu despre asta, daca nu cumva ma enervez degeaba.
Cireasa de pe tort a venit, normal, …pe messenger. De la acelasi coleg minunat care nu stie ce-i aia iqads si nu o avut curiozitatea de dimineata pana acuma sa bage asta in Google. E greu daca nu stim ce-i aia un portal de comunicare si ce anume face asta pentru o firma, un ONG care face un eveniment. “ce anume faceti inafara de a da informatia dintro parte in alta -
o sa aveti succes doar la firmele mici care sunt la inceput.” Ni s-a dat verdictul de la acest cunoscator in domeniu.
Intrebarile imi vajaie in continuare prin minte: de ce se intampla asta intr-un mediu in care nu ar trebui? De ce sunt ignoranti fix studentii de la marketing? De ce ei, care ar trebui sa fie curiosi, nu stiu ce se intampal in domeniul lor? De ce au facut astfel de greseli cei de la marketing si nu de la statistica sau conta??
De ce profesorii de la FSEGA permit asa ceva? De ce asti studenti vor iesi din FSEGA cu o diploma in mana si probabil ca se vor si angaja din moment ce au terminat o universitate de prestigiu?
Au timp intr-un an, pana la licenta sa se destepte?? Dar oare vor sa faca asta?
Si culmea, winampul continua sa-mi citeasca gandurile.Se intreaba si Patrice: what’s the reason for your stupidness, ignorance?
Intrebarea daca ne iubim produsele, colegii si clientii, ar trebui sa fie mereu afirmativa daca vrem sa avem succes in afaceri.
Emotiile au prioritate.
Multe din ideile care urmeaza (si vor fi in articolele de mai sus) vin din cartea Funky Business, de unde vine si aceasta idee, auzita de altfel si la trainingurile din ultima vreme, facute de AIESEC.
‘Capacitatea computerelor d p pamant e mai mare decat capacitatea cerebrala combinata a omenirii si totusi omul e cel mai extraordinar computer dintre toate- poate fi creativ, vine cu idei noi inventeaza reguli noi si poate simtii EMOTII.’
Logica n-are decat sa astepte: si aici o explicatie ft stiintifica -sistemul limbic al creierului care ne guverneaza sentimentele e mai puternic decat neocortexul, care controleaza intelectul.
Se prea poate ca drumul spre viitor sa se termine in Sillicon Valley, dar trebuie sa inceapa din suflet si sa treaca prin valori pe parcurs. E-business cu motor emotional.
Cel mai bun ex: Apple, care face mereu reclama la cat d frumoase, cu stil sunt prod lor – nu ce capacitati au. “the thinest laptop in the world – MacBook Air”
Atat de multa iubire pt produse si clientzi de fapt duce la fanatism, cu scuza ca este o iubire si fata de clienti. E ideal daca in timp ce se incearca atingerea scopului sa nu se uite de emotionalul propriu- nu doar vinzi, ci creezi o comunitate in jurul produsului tau. In format idilic: Hranesti sentimentele altora, in timp ce-tzi hranesti si propriul buzunar.
Nu e mai bine de ce-i ce n-au nici o treaba cu strategiile? Masa acea mare de oameni pt care ne chinuim noi sa ticluim chestii inteligente pe care stau sa ma intreb daca dau vreun ban.
Sincer…nu prea. Asta cu dat vreun ban, la propriu chiar e masurabil in cotele de vanzare…
E o atentie prea focusata si prea unilaterala. Dam mai mult decat primim.
Si e un contrast, o diferentiere prea mare intre:
oamenii interesati,
oamenii care fac afaceri,
oamenii care vor sa vanda,
oamenii indragostiti de produsele pe care vor sa le vanda,
marketerii care-si iubesc jobul de o parte a baricadei
si restul oamenilor…
in mare parte clientii, pe care nu-i atinge comunicarea emotionala,
care nu inteleg strategia din spatele reclamei,
care se enerveaza cand incerci sa-i vinzi ceva…
Si totusi fanaticii marketingului au cat de cat castig de cauza, pentru ca creaza dorinte pe care pe urma le pot satisface.
Pentru ca le pasa. Sunt interesati si sunt peste tot. Mai ales in domeniul virtual…
De data asta n-a trecut mult…insa, nu cantitatea a contat, ci calitatea. And damn it, s-au intamplat multe de la Parkfest incoace.
Am continuat sa fiu eco friendly, motivated, friendly mai departe de Cluj, la Shuncuiush, la minunata conferintza AIESEC – Trix 2009! (detalii si poze mai incolo:))
Am dat fata cu realitatea, imediat ajunsa in Cluj, m-am decis sa musc din Mar-keting si a fost dulce rau!
3 zile pline de teorie imbracata frumos, de interactivitate, de oameni din breasla, care au dorit sa impartaseasca si doritorilor experienta lor. De ar fi mai dese treburile astea, mai ca si scoala ar fi mai vizitata si nu doar asa in treacat, ci te-ai face un pic mai destept.
Mie una mi se pare foarte util sa asculti niste oameni care au ceva de zis, fie ca o zic cu cuvinte colorate – gen Darius Groza, a carui fan ma declar pe aceasta cale, fie ca o zic de pe slideuri – mister Picant, fie ca o zic pe aia dreapta –
Chiar daca unele chestii sunt stiute de pe bancile scolii, sau din sursele proprii de aprofundare a materilor, e bine ca acestea sa poata fi confirmate sau infirmate de un om care se confrunta zi de zi cu definitii sau metode…
Astfel, am auzit direct de la un om de HR cam ce se intampla pe la interviurile de angajare – cum sa nu te imbraci, ce sa nu zici, cum sa ambalezi intrebarea catzi bani imi dai
Publicitatea neconventionala, va fi mereu un wow. Exemplele vazute, ideile mirifice au confirmat atractia fata de neconventional. Si cu un Groza de groaza ce mai conteaza ca Naumovici nu a reusit sa vina in Cluj?
O ora juma de Darius si urmarirea mai departe a www.jeg.ro poate descretii fruntiile. Si da frate, trebuie sa fi si tu cat se poate de neconventional daca te ocupi de publicitate neconventionala si mai ales daca ai suficiente in cap sa-i faci pe ceilalti prosti, jos palaria! + Once again mi se confirma ca Vitrina Advertising e tare pt ca are oameni tari.
Doara omu sfinteste locu…nu?
Tot de neconventzional tin si flash moburile
Watch this if u haven’t seen it yet:
http://www.youtube.com/watch?v=_PTnArhDhsc
and as a proud AIESEC member: am facut-o si noi!
Flash mob:
o realitate care ne conturba, sau imbraca vietiile. o scurta recenzie a unei carti captivante- dar de la Moshu:)
E poate doar un alt nume pentru fenomenul de globalizare, americanizare, coca-colonizare, fordism…
Traim intr-o societate condusa de tot ceea ce sta la baza mancarii rapide.
Teoria rationalitatii elaborata de Max Weber este intr-un fel readusa in atentia noastra, insa George Ritzer actualizeaza birocratia la o tendinta mult mai actuala, si anume la aceasta imensa industrie a fastfoodlui.
O scurta privire peste curpinsul acestei carti ne releva realitati ale societatii pe care o traim si fapte care ne intereseaza. Toate par sa mearga dupa modelul bine instaurat de acest restaurant devenit celebru tocmai pt calitatiile pe care le stapaneste si le transmite si celorlalte institutii: Eficienta, Calculabilitatea, Previzibilitatea, Controlul prin tehnologii neumane, Irationalitatea rationalitatii
Aceste cuvinte cheie reusesc sa ne schimbe viziunea asupra vietii, sa ne adapteze la o viata pe care vrem de fapt sa incepem sa o traim astfel. O viziune aproape apocaliptica, hilara si totusi atat de reala.
Se tot vorbeste despre o noua era, un nou secol in care traim, in mare caracterizat de viteza si de stres. Si atunci trebuie sa facem ceva sa fim eficienti. Renuntam la ce nu este atat de important. Am inceput cu mancarea. Cine mai are timp sa gateasca, cand mama e o femeie de cariera mai nou? Cand fugi de la o intalnire la alta, stii traseul la cel mai apropiat mac. Cand agenda ti-este plina, mana pe volan sau pe telefon cealalta mana tine bine un sandwich, nu s-ar descurca cu o fruculita, cutit sau chiar si o farfurie.
Incepem sa fim din ce in ce mai calculati, cu banii nostrii si mai ales cu timpul nostru.
Cand totul tinde sa fie atat de planificat in noul haos care ne curpinde, cui I-ar placea sa mai dea peste imprevizibil. “Mall-ul este un loc ferit de ploaie”. Este un capitol pe care citindu-l ne dam seama ca preferam sa facem ceea ce stim, sa avem de a face cu lucruri cunoscute. Sa mancam de la Mc Donald’s pt ca stim ca vom primii cartofi de aceeasi marime si burger cu acelasi gust.
Multi suntem scalvii tehnologiei intr-un timp istoric in care robii nu fac parte din scara ierarhica, si totusi, ca si angajati sau clienti, tot cu acest titlu putem fi “innobilati”.
Titlul antagonic al capitolului “Irationalitatea rationalitatii” atrage si are o ironie pe care sunteti liberi sa o savurati singuri.
Si fiecare capitol in parte va lasa cu semne de intrebare si exclamare cand cititi ceea ce poate stiati si nu realizati. Ce avem? Ce vrem? Si ce primim? Stim oare ca, de fapt tot noi muncim mai mult cand asteptam la cozi pt mancarea “rapida” si ne luam singuri cele necesare precum servetele, ketchup, sau sucuri de la dozatoare si cand tot noi strangem dupa noi si mai si platim pentru niste servicii care nu ne sunt acordate?
Ca urarile de bun venit, de plecare sau din timpul unei zile sunt doar niste replici invatate si spuse mecanic cu zambete false, asta daca ele exista?
Casutele bifate din testele grila masoara oare cunostiintele acumulate de studenti?
Construirea caselor in doi timpi si trei miscari se si pierd la suflul unui vant mai puternic intr-un timp si mai scurt?
autorul mai poate sa mentioneze cateva industrii care reusesc sa scape de acest fenomen intr-un scurt capitol “Frontierele mcdonaldizarii”.
Spre finalul delicios, dar gras in calorii care se vor resimtii in viitor, ni se ofera totusi si un ghid practic de supravietuire in aceasta casa a lui Ronald care reusheste sa-si mareasca acoperisul peste acest glob pamantesc.
Au trecut cativa ani buni din 95, de cand a vazut lumina tiparului aceasta carte si noi continuam sa traim in aceasta societate, sa-I intensificam aceste caracteristici. “Mc Donaldizarea societatii” doar ne ajuta sa constientizam ceea ce facem, sau ce am facut ca sa ajungem aici. Si chiar si cu un grad mai ridicat de constientizare tot suntem neputinciosi in fata acestei forte. Aceasta este si concluzia autorului…
