In ultima vreme sunt intepata din toate directiile de niste chestii foarte ascutite. Urechiile-mi sunt asaltate de cuvinte si planuri grandioase (a se citi dezastruoase). Ochii imi sunt oripilati la vederea curajului personificat. Iar celelalte simturi, de asemenea, sufera in diverse feluri.
Ce sunt aceste chestii care provoaca chin, dezgust si ridica multe semne de intrebare? Sunt persoanele din jurul meu si al tau, care, mai peste noapte sau in timp, s-au transformat in EGOTISTI.
Ca sa nu cautati in dictionar o sa folosesc mai multe denumiri: sunt aia increzuti, la care le vine sa le dai cate una peste cap sa-i trezesti la realitate. Sau mai rau, iti vine sa fugi cat te tin picioarele din calea lor si sa pui peste tot semne cu Dangerous Zone.
Exista o mare diferenta intre egotisti si oameni cu incredere in sine. Poftim:
Egotists are essentially insecure people who are attempting to cover up their own suspicion that they are not quite as good as other people by pretending that they are more important.
People with very high levels of self-esteem do not need to determine their self-worth by comparing themselves, either publicly or in their own minds, with others. (click, articol bun despre asta)
Mai sunt si astia, care n-ar recunoaste, nici in ruptul capul, ca tind sa se recunoasca in descrierea primei fraze italice si spun asta: (citez si folosesc ghilimele de dragul anonimatului cerut) “eu sunt doar constient de calitatile mele si in mod evident nefiind chiar prost cand este posibil I capitalize on them”
Pana si faptul ca ma lasi sa folosesc “constienta asta a ta” demonstreaza nevoia de atentie, de a fi atat de important, incat sa apari in randurile astea.
Inclusiv continuarea discutiei pe aceasta tema si nevoia acuta de a te substrage faptului ca am indrazinit sa te bag in aceeasi oala cu increzutii despre care vroiam sa scriu, te cam baga singur in oala clocotinda: “asta nu o sa o iau ca si o caracteristica a increzutului. Adica faptul ca am convingerea clara ca evolutia speciei umane si diferentierea dintre sexe , si astfel domnianta sub o masura mai mica sau mai mare a masculinului asupra feminului nu este doar fireasca dar si necesara si sanatoasa pentru bunul mers al societatii si relatiilor.”
See my point?
Problema mea nu este insa doar cu astia increzuti in ale sexelor, relatilor, in ale superioritatii rasei cu sau fara excrescente, la nivelul bustului sau mai jos. Problema este si cu cei care, in mod profesional sunt egotisti si calca in picioare orice de dragul rangului lor greu construit si nepatat. Fiind o discutie ampla o sa o impart in doua:
1. Egotisi la nivel de relatii personale si 2. la nivel de relatii profesionale.
1. De unde domnule atata incredere, atatea mofturi, atata idealism, crticism, curaj si pretentii? Aceste insusiri luate separat si dozate cu bun gust ar trebui sa fie caracteristici pozitive ale unui om.
Cui ii plac timizii? Cine se simte bine, cand nu poate scoate o vorba, se simte inferior fata de altii, e pus in umbra de cei din jur? Nimeni.
Astea chiar au fost probleme grave pe vremuri. Sunt prea timid sa ma lansez in cariera. Mi-e teama sa vorbesc in public. Nu stiu cum sa vorbesc cu o fata.
S-au scris carti, articole, s-a filosofat, povestit la o samanta in fata blocului pe tema asta. Oricine poate da un sfat pe tema asta. Cum sa te porti cu sexul opus pt a atrage atentia. (si nu doar in cazul relatiilor) Inca lumea are impresia ca sunt prea multi introvertiti, timizi si trebuie sa scapam de asta. Trebuie sa le demonstrez frate, ca eu nu-s asa, ca eu is exact opusul: sunt stapan pe situatie, stiu cum sa ma comport, deci pot face orice fata sa-mi cada la picioare (sau varianta femme-fatale: orice tip devine copil in ghearele mele).
Unii s-au straduit prea mult in directia asta. Au fost mega asupriti in liceu, s-a facut misto de ei in generala, au adunat atata ura in ei, incat au devenit exact opusul a ceea ce credeau ei insisi despre ei.
Ia oglinda. Te recunosti?
Majoritatea au fost impinsi deci, de circumstantele exterioare sa se transforme in oameni cu mai multa incredere in sine. Problema este, ca de obicei, mai ales in opinia mea cu dozajul. (in spatele oricarui leu feroce, de fapt se ascunde un pui de pisica, la care ii este frica dar stie sa se prefaca bine)
Consider ca problemele la majoritatea chestiunilor pe lumea asta vine de la lipsa unui dozaj eficient, a unei balante, a unui echilibru. Ca si aici. Unii nu-si dau seama cand sa se opreasca.
Adica, ce daca am cosuri si-s mai mic de inaltime. Tipa aia pe care o vreau, care e way out of my league, poate fi oricand a mea, pt ca sigur e proasta, sigur o pot vraji. Dar te-ai gandit ca nu e proasta deloc? Si si ea are atata incredere in sine si tinte atat de inalte incat sa vrea unu way better than you are?
Iar daca te baga in seama, nu inseama ca o face pt ca esti grozav, ci din bun simt, sau pt fix in momentul ala nu e nimic mai interesant in peisajul ei.
Dar astea sa zicem ca sunt cazuri pt speciile mai putin interesante, muritorii de rand care nu se vor tocmai savanti si atotstiutori.
CAZ mai concret -caractere mai tari.
Exista un el intelectual, preocupat de viata, sa-si faca o cariera, sa aiba bani, sa se distreze, sa isi petreaca timpul mai quality.
La fel, exista si o ea, varianta feminina a ce am spus mai sus.
S-ar zice ca se plac si ar fi un cuplu bun. Doar ca nu vrea nici care sa recunoasca, nici macar fata de sine ca ar avea nevoie de o jumatate.
Din nou, intervine trecutul, care contureaza viitorul. Iar barbatii, sunt cel mai adesea afectati de trecut. Tre’ sa treaca prin viata fiecaruia cate una (hai sa nu insir adjective pt astfel de tipe) care sa-i strice directia. Care sa faca din baiatul bun, un monstru egotist. Sau poate e vb de un trecut mai adanc, ala cu suferintele din gimnaziu sau batjocorelile din liceu. Am sustinere si din articolul asta: Some men with big ego’s are insecure or was deprived of attention as a child or could have been deprived of that attention from their last relationship, so hurting their feelings will not make things better.
Problema este cand tipii astia extrem de intelectuali, cum vor ei sa se creada se poarta exact ca niste porci si cu tipele care nu merita asta.
Automat sunt porti si increzuti pt ca nu stiu sa-si dozeze partea asta cu increderea in sine.
Adica, pe bune, ce daca esti destept si chiar frumusel si chiar as vrea sa ies cu tine, daca tu insisti sa ma convingi ca de fapt e o pierdere de vreme si nu meriti sa te bag in seama? Pt ca pe termen lung, chiar daca la inceput te atrage acea doza de superioritate si iti pune neuronii in functiune si cere replici, se va dovedi a fi obositor si neapreciat. Masura e totul…da?
Si da, si in cazul femeilor se aplica aceleasi reguli si o coborare a standardelor absurde si a bitchynessului cu baietii care nu merita…
To be continued despre aia, care se cred mari si tari in domeniile lor profesionale pana la… proba contarie
poate te intereseaza si asta:
)
