SocialButterfly

Ce se intampla? Cum se intampla?

Nu prea stim sa raspundem la intrebarile astea decat cand intr-adevar se intampla. Si e mai trist ca realizam asta de obicei cand se intampla ceva rau.

Cand se intampla ceva bine, putini stau sa regandeasca ce au facut sa le mearga bine si sa faca la fel pe viitor.

Cand se intampla ceva rau, mai intai ne enervam si dam vina pe noi, pe cei din jur si din nou nu invatam din greseli si nu prea revedem ce am facut ca sa ne duca acolo. Sau, mai rau e cand revedem tot si ne dam seama ca nu a depins de noi

Zic se intampla si nu facem, pentru de prea multe ori ceea ce ni se intampla sta sub forta destinului (sau inca n-am aflat exact sub ce, dar cu siguranta e destul de greu sa controlam noi asta)

Si atunci ziceam ca e noroc, sau de cele mai multe ori ghinion.

Cand vrei sa-ti iasa ceva bine, e bine sa-ti doresti cu ardoare asta si atunci activezi si legile atractiei. Totusi, se pare ca exista elemente perturbatoare.Nu e suficient sa iti doresti doar tu ceva, depindem de prea multi din jur, de prea multe necunsocute.

Si atunci mi-e greu sa raspund la o intrebare la care credeam ca stiu sa raspund – poti face din pasiunile tale o cariera? Pt asta chiar am inceput un post nou. Si mi s-a parut dragut sa vad asta intr-un twit al unui prieten. E interesant ca multora ne trec prin cap aceleasi ganduri.

Pt ca e o situatie generala. Si nu noi suntem de vina de ceea ce ni se intampla, ci e o situatie mondiala la care trebuie sa ne conformam.

Dam vina pe tara, vrem sa plecam. Credem ca ne va fi mai bine dincolo, pt ca suntem copii descurcareti, ambitiosi si curajosi. Insa, nu e o regula. Macar sunt visele, macar incercam si ne dorim ceva.

The only constant thing is the constant change!

Tu cum procedezi cand ti se intampla ceva? Inveti din greseli? Mai stii sa te bucuri de realizari? Ce faci sa se si intample ce-ti doresti?

poate te intereseaza si asta:

• daca eu vreau, clar tu nu vrei
• da ziarele pentru ce-s bune?
• no more messenger!!! Adictzie? Nevoie?
• lessons for life
• did u build the bridge?

Fashionul e a naibii de tanar si de virtual

Ne-am cam ingrijorat si ne-am cam bucurat ca nu prea mai sunt tendinte – ca se poarta cam totul, ca nu prea ni se mai impune nimic. Se bucura cei ce oricum nu urmareau moda ci o impun si se cam sperie cei ce nu stiu ce-I aia moda.

O veste buna: exista cu siguranta o tendinta – se poarta tot – intr-un mod cat mai tineresc posibil.

Cum adica? Pai normal ca se poarta chestii cat mai tineresti si trendy cand sunt impuse de cele mai tinere specimene din industrie.

A teen only world spreading across the blogosphere…

Cam cati ani credeti ca are un omulet care isi pune amprenta pe o colectie mare, care prinde contur si pe strada ta? Undeva la 18 ani? Dar de 12 ani ce zici? Ce stie copilu ala de moda?

Pai avand in vedere ca detine un calculator conectat la internet si folosit pentru a se informa si a se promova se face ca stie destul de multe – si o poti vedea pe blogul ei – Tavi, fetitza de 12 ani (btw – o facut 13 deja), mare blogeritza prin state – care are un loc rezervat in primele randuri la fashion showurile alea mari – da…chanel, dior, vera wang.

Ia crede ce vezi http://tavi-thenewgirlintown.blogspot.com/

“Tiny 13 year old dork that sits inside all day wearing awkward jackets and pretty hats. Scatters black petals on Rei Kawakubo’s doorsteps and serenades her in rap. I have no where near 4 million readers. Rather cynical and cute as a drained rat. In a sewer. Farting. And spitting out guts.”

Nu este o minune, pentru ca nu este singura! Inainte ne multumeam sa ne miram si sa apreciem specimene singulare, genii, minuni – acum avem de a face cu o armata de minuni, nu doar din state:

Se mai numesc si teen IT-girls

Pixie Geldof http://www.posh24.com/pixie_geldof 

Assisi jagger http://www.instyle.co.uk/images/1279?destination=celebrity/a-z

Julia Frakes http://julialapin.typepad.com/

This is the latest generation of rock’n’roll, the kids to inspire and excite.

poate te intereseaza si asta:

• da ziarele pentru ce-s bune?
• routine makes the difference
• Fericire cu portia
• In nasol calatoreste si placutul
• ISEC – AIESEC conference- sambata, 4th of july

Oricum ai interpreta-o e un adevar general valabil. In viitorul apropiat tinerii vor fi de fapt oamenii ajunsi la maturitate, care vor fi mana de lucru, care vor face afaceri, care vor fi in floarea varstei, care v-or avea familia lor – care vor conduce lumea.

Insa, tot in viitorul apropiat, daca nu chiar deja in prezentul pe care-l traim, adolescentii au un cuvant de spus. Si nu ma refer la cei rebeli, care odata ajunsi la pubertate s-au pus impotriva curentului – fiind niste mici monstrii, care nu se mai pot intelege cu familia, carora nu le place scoala si care nu vor sa faca nimic ce nu le place. Acestia au fost dintotdeauna o specie existenta.

Ma refer la o generatie foarte asemanatoare cu cea din anii 60 – cand in urma “bombardamentului” cu copii, s-a produs o tranzitie a structuriilor, a valorilor. Societatea dinamica a produs si a fost tarata in acest val al globalizarii, al progresului informational – comunicational, al consumului.

Generatia “lovita” a fost invaluita de noi valori, foarte prezente si evidente chiar si in ziua de azi – individualismul, emanciparea materialismul (postmaterialismul).

Adevaratul boom l-a constituit si atunci dezvoltarea si transmiterea rapida a informatiei, comunicarea si consumul.

Insa, lasand nostalgia secolului trecut deoparte sa transpunem acele schimbari in secolul nostru drag care este caracterizat de o viteza si mai mare. Viteza care afecteaza stilul de viata, consumul si mai ales fluxul de informatii, datorita tehnologiei.

Si cine stapaneste cel mai bine aceste tehnologii, daca nu cei care se nasc cu acestea. Cei care au prioritatea la a primi totul de-a gata, care pot fi martori in timp real ai schimbarilor, care pot da feedbackul necesar astfel incat acesta sa aiba relevanta.

Nu stiu cat de constienti suntem de faptul ca adolescentii din ziua de azi sunt atat de emancipati – au atat de multa putere, care le este oferita si bine sustinuta de tehnologie. Cat de mult ne ajuta sau sperie acest lucru.

Sunt exemple care ne fac mandri, care ne uimesc in mod placut si sunt exemple care ne fac sa ne ingrijoram.

Adolescenta in sine incepe sa devina din ce in ce mai tanara si e caracterizata de o varsta parca mai frageda decat pe vremea mea (care n-a fost atat de departe…). De asemenea parca incepe sa se intinda pe o coarda a timpului si mai larga…incercam din rasputeri sa fim tineri cat mai mult timp.

Vremurile se pare ca nu se schimba doar meteorologic, ci si din pct de vedere al clepsidrei varstei. Mai nou copii de 8-10 ani se poarta ca adolescentii rebeli de mai deunazi de 16 ani, iar cei de 12-15, ca atotstiutorii 17-18 ani, iar cei de 17-18 parca ar putea fi studentii din anii terminali.

E o impartire aiurea – existand exemple totusi pt fiecare varsta, care sa confirme aceasta accelerare a imbratisarii vietii.

Sa vedem cine mai sustine ceea ce zic eu – in primul rand ei sunt cei care ne uimesc – fie ca-I avem printre noi, frati, vecini, fie ii vedem pe strada, fie ne miram de ei pe internet –cum?

Hai sa facem un exercitiu: intrati pe hi5 (da stiu, nu va place acolo – e pt ailalti…dar mai ales e locul unde se desfasoara astia “marii-mici”). Luati profilele alea mai sclipitoare, care product disconfort retinei, care au cateva mii de prieteni si sute de poze, mai toate modificate in programele jmechere, cu comentarii care sa aprecieze aceste modificari. A! nu cautati dupa varsta – se pare ca e rushinos sa fi tanar – nu prea e frumos sa pui pe hi5 varsta de 12-16 ani… (inainte stiu ca era dragut sa te lauzi ca inca esti mic, si doar dupa anumite praguri alegeai sa-ti maschezi varsta, scazand catziva ani…dar, ei, ce sa mai scada???)

As zice ca fragezimea se observa in poze – cu toate ca ma uimeste maturitatea gesturilor, a privirilor afisate in acele poze…

Va mai dau cateva detalii care i-ar putea trada pe tinerii care vor conduce lumea – rebeliunea fata de… tot? statusurile de acolo pare-se ca trebuie sa contina injuraturi, amenintari, cuvinte necuprinse in dex.

Mai trebuie musai sa asculte trupe de care noi inca nu am auzit, dar in lumea lor sunt staruri, pt ca au fani. Trebuie sa aiba o lista lunga de filme care contin ghici ce? Povesti drogate, batai sadice, revelatii…

Ok. Am ales sa pun in luminca decandenta acestei tinereti tinere.

Avem insa si printre acestia exceptii, care tind sa fie o regula. Is destepti frate. Sau daca nu, se prefac a naibii de bine. Oricum ar fi ei, stiu sa jongleze cu cunostintele lor – au la dispozitie stiinta colectiva, au la dispozitie un google tot mai performant, au un networking bine pus la punct. Si toate astea sunt presarate din plin cu curiozitatea specifica varstei (oricare ar fi aceasta).

Ca tot am zis de Google – CEOul acestuia – Eric Schmidt, a facut niste previziuni in legatura cu viitorul nostru si e foarte constient ca acesta va fi, daca nu este deja condus de acesti mici monstrii ai digitalului.

http://www.readwriteweb.com/archives/google_web_in_five_years.php

Ei sunt acolo – sunt pe internet si fac ce vor cu el…

poate te intereseaza si asta:

• da ziarele pentru ce-s bune?
• colectionari de amintiri
• routine makes the difference
• blogosfera tanara si …fashionista?
• daca eu vreau, clar tu nu vrei

Sunt exact acele zile cand iti dai seama ca s-a terminat vara.

Mai bine zis, s-a terminat vacanta sau perioada aia minunata cand itzi faci tu programul cum vrei, imbiat de soare.

Si totusi fiind inca soare mult afara poate ca nu vrem sa realizam ca a trecut.

Poate ca daca ar fi mereu soare si cald ne-ar fi mai ushor sa ne vedem de viata, ne-ar fi mai ushor sa trecem peste ideea de vacantza, ne-ar fi mai ushor sa impachetam.

Bagaje…

Cu totii, noi astia studentii suntem nevoiti zilele astea sa luam decizii grele si sa caram bagaje si mai grele. Am nevoie de aia si de aia, dar oare mai incape si aia?

Nostalgie…

In timpu scolii era dureroasa perioada asta, se termina vacantza de vara interminabila. Majoritatea cred ca se chinuiau sa-si faca temele de vara…

Cand mai dai o raita pe la biblioteca si cu invidie te uiti la cartiile de pe raft care-ti fac cu ochiul si de care nu o sa mai ai timp.

Sunt acele zilele cand simti sa sunt prea putine pentru a face ce ti-ai propus. Mai bine zis sunt zilele cand realizezi ca a trecut vacantza, ca nu ai reushit sa faci mai nimic din ce tzi-ai propus sau ca nu mai potzi purta tot ce ai regasit in dulapuri zilele trecute.

Mai sunt 2 seri pentru a iesii cu prietenii pe care n-o sa-I mai vezi atat de des, pt ca ati ales drumuri separte.

Mai sunt 2 zile pentru cumparaturi si mese in familie…

Mai sunt 2 zile pana te sui in tren pentru un nou journey…

La mine au trecut acele 2 zile pentru ca de obicei aleg sa incep mereu altfel anul. Acum ca n-am fost in state, tot nu voi ajunge la deschidere, pentru ca aleg sa petrec cateva zile la Bucuresti – AIESEC University, despre care sper sa ma intorc numa cu pareri de bine.

poate te intereseaza si asta:

• ISEC – AIESEC conference- sambata, 4th of july
• do U wanna study in the states?!?
• colectionari de amintiri
• Tipuri de oameni, tipuri de relatii, tipuri de reguli, tipuri de exceptii
• de unde vine inspiratia

E interesant de observat ca atunci cand ai asteptari ai de suferit.
Cu cat is asteptarile mai inalte, cu atat suferi mai mult.
Si nu, nu sunt pesimista, sau prapastioasa, ci s-a intamplat sa mi se tot adevereasca.

Nu ma pot baza pe ceilalti.
Si nu suport asta. Da? Nu suport sa mi se zica ceva si sa se uite. Sa promiti ca vei face si sa nu faci. Mai ales ca ceea ce am eu de facut tine de ceea ce faci tu, mai bine zis ar trebui sa faci tu.

Nu-mi place nici sa-mi fac iluzii. Mai ales cand stiu sigur ca nu sunt singurul lucru care iti trece prin minte. Cum nici tu nu prea esti un lucru care-mi trece prin minte. Avem prea multe pe cap…prin cap. E clar.
Dar mi-e ciuda ca de cate ori fac experimentul- ia sa ma fac eu ca uit sa vad daca isi aminteste, se face ca mereu sa nu-si aminteasca.

Si atunci incepi sa ai remuscarile alea…dar daca toate s-au intamplat pt ca asha am vrut eu si pt ca eu am facut totul? Poate nici macar nu vroiai…
Sau poate ca vroiai dar chiar ai nevoie de imbolduri?

Nu prea poti sa stii niciodata ce e in capul celui in care ai vrea sa stii. Ca de restul clar nu-ti pasa nici tie.

Sau deziluzia vine tocmai pt ca vrei exact ceva ce atunci nu poti avea?
Poate in alte circumstante ar fi altfel.
Mai e si faptul ca de obicei bagi de seama doar cand ceva c vrei nu se intampla, iar cand se intampla o iei ca pe ceva normal.

Cam asa si cu fericirea – de ce nu prea suntem fericiti – pentru ca nu ne dam seama ca de un lucru bun atunci cand ni se intampla…

poate te intereseaza si asta:

• da ziarele pentru ce-s bune?
• no more messenger!!! Adictzie? Nevoie?
• lessons for life
• Atunci cand se intampla…
• Adolescentii vor conduce lumea!?

Dupa ce am declarat ca nu mai stau pe mess sa raspund la chestii legate de blog si am mai aberat si despre dependentza de mess, ba c-o fi buna, ba ca ba…tot am stat prea multe ore cu laptopul pe genunchi. L-am deschis cu scopul de a-mi face doar treaba, ca de obicei, in afara de ca mi se dovedeste ca mai toata treaba mea se afla in plasticul acela incins. Am decis sa nu-l deschid azi. Mda, scriu asta pe telefon cu un ziar in poala.

Da, am spus ziar – Cotidianul de weekendu asta.

Iei un ziar pt dvd si ajunge sa-ti placa ziaru

Normal ca l-am luat pt dvdu cu sex appeal, dar nedeschizand laptopu, deci necitind nimic nou si actual, am decis sa citesc si ziaru. Mie imi place sa descopar chestii noi de citit. Doara nu m-am nascut cu mediul electronic. Oricat de impotriva ziarelor sun, recunosc, ca in afara de a-l rasfoi si a ma murdarii p maini m-am oprit pret de cateva minute pentru a citi cateva articole, care nu au legatura cu politica, normal. Stiam in mare despre cotidianu, nu degeaba am terminat jurna. Nu e un tabloid, e un ziar bun – nu ft sofisticat si nu extrem de politic-de aia refuz sa citesc ziare, prea multa politica. Noroc ca aveau pe prima pg ceva interesant si scris atat de dragutz incat am vrut sa citesc tot articolul:

Chinezi de Romania

e clar ca la cat sunt astia mici si galbeni de multi, formeaza comunitati peste tot in lume. Ca daca o sta ei totzi pe insula lor, clar ca aceasta s-ar scufunda. Parca era un banc, sau e o realitate nostim de morbida?

Dragonul roshu – paradisul prostului gust si in acelasi timp al unei vieti pasnice de la care ar putea invatza si bucurestenii.

Vroiam sa scriu si eu despre chinezisme si cat de mult dauneaza astea bunului gust. Dar articolul asta m-a facut sa vreau sa dau vina din nou pe cei ce aleg sa le poarte nu neaparat pe cei ce le importa. Nici nu ma mir ca au asha succes in Ro unde prostul gust in materie de imbracaminte e in …

Mda. Revenind la chinezii astia din articol. Cica au un soi de china town si in Bucale, au si nume romanesti ca sa ii retzinem noi, gen Coco nume cu prafum de Chanel si tony.

Ce mi-a placut? Ca nu le place ca noi avem cei mai coruptzi politzisti din cate tzari au umblat ei si stim ca ei sunt peste tot. Si bine ca asta e si un subtitlu in cadru articolului- e bine ca ne mandrim cu asta! Poate s-o sesiza si ei, sau se mai zicea ceva de politzisti…

Baschet, badminton si alte sporturi. Munca multa si putzinul timp liber il petrec sanatos. Si nu beau.

Si-n offline despre online

O alta sectiunea care mi-a placut a fost…culmea, tot una virtuala. Adica mi se pare normal. Acum ca blogurile au asha un succes si chiar se scrie mult in online, e normal sa ajunga sa se scrie despre ele si in offline. Li se face reclama intr-un fel la alea pe care s-au scris lucruri bune sau mai putzin bune. Chiar in nr asta a decis autoru sa ii bage in seama si pe cei ce il critica. E bine ca asha mai aflu si de alte bloguri,  alte directii. Se pare ca cotidianu nu-l citeste pe bobby sau pe buddha si noroc ca nu mentzioneaza nimic de zoso.

Intr-un fel asta imi confirma si mai mult banuielile, fiecare blog isi are cititorii lui si blog bun e foarte relativ si subiectiv. Bine ca scriem si atata timp cat si tu ma citesti pe mine, conteaza mult pt mine.

Se schimba Romania

Editorialul de la sfarsit ar merita un post nou. (da repet, o avea qwerty telefonu…da am butonat destul:P)

Si din nou au fost zdruncinate cunostiintele acumulate la jurna. In general editorialul e la inceput. O fi avand vreun rol si cuvantul cela, ‘general’…

Cornel Nistorescu – Se schimba Romania

i-ash zice un articol plin de esentze tari. Nu spune nimic nou, sunt polemici cunoscute si rasdezbautute care se pare ca iau amploare cu o viteza naucitoare. La fel apar ele si in articol. Asta il face un articol bun – o serie de adevaruri varsate in fiecare propozitie.

Si din nou e vorba de o alta Romanie – care nu prea mai e a noastra – asta se tot stabileste si in manifestu ala. Tind sa cred ca si treaba asta cu Romania, devine din ce in ce mai relativa si subiectiva. Ne place sa generalizam, da fiecare o vedem prin gemuletzul ferestrei noastre proprii. Cu anumite generalitati din articol sunt si eu de acord.

“Alţii nu mai rezistă nervos şi se întorc. Vorbesc două-trei limbi străine şi au o productivitate dublă faţă de stătuţii de acasă. ” Statutii astai de acasa, zau ca ar trebui sa mai iese si ei…

“Visul absolventului de a lucra la multinaţionale se clatină. De dimineaţa până seară, stors, cu pauze de ţigară cronometrate şi numerotate, cu drepţi, am înţeles, la revedere, cu o limbă pestriţă, e kinky să fii trendy, cu oameni care se vâră cu capul în monitor ca şi cucoanele în casca de coafor, că nici nu ştii dacă redactează un proiect sau joacă poker în cinci, cu alţi doi băieţi de la etaj, cu unul de la Cola şi cu un român aterizat la Chicago. Îi recunoşti după feţele gânditoare, livide, după sictirul cu care tratează orice dincolo de uşa instituţiei. Leafă, excursii şi o iubită. În rest, adio şi n-am cuvinte! ” Nici eu n-ash vrea sa mai adaug nimic. O spune atat de bine. Oare vrei tu altceva in afara de asta? ca vreau sa cred ca si tu esti un cititor care te regasesti printre randurile astea.

poate te intereseaza si asta:

• blogosfera tanara si …fashionista?
• no more messenger!!! Adictzie? Nevoie?
• ISEC – AIESEC conference- sambata, 4th of july
• Viata pe tabla de sah
• Tipuri de oameni, tipuri de relatii, tipuri de reguli, tipuri de exceptii

Va avea 3 nuantze postul asta: asha, ca sa complaca mai multe dintre ideeile mele si ale tale despre chestiutza asta care ne manaca zilele:MESSENGER

Am inceput sa scriu ca un soi de manifest impotriva lenii voastre de a lasa comentarii pe blog.

M-AM SATURAT SA VB PE MESS DESPRE CE AM SCRIS PE BLOG! Am mai zis intr-un post ca exista sectoru ala numit “comments”, care de altfel e ft usor de folosit si acolo potzi sa-mi scri ca esti de acord sau nu cu postu, ca ti-o placut sau nu…sau cine stie ce alte completari, pe care nu ca nu le scri de lene, ca doara pe mess mi le potzi scrie… si cum pe mess poti sa iti dai cu parerea, poti invata sa o faci si pe blog, mai ales ceea ce e legat de blog.

Si ca sa stiti de ce nu va mai raspund pe mess – de aia: exista sectiunea comments. Cei ce o folosesc stiu cum funtioneaza, stiu ca si acolo raspund cam imediat si e mult mai eficienta treaba. De ce sa te mai chinui sa faci conversatoe pe mess, sa ma saluti, sa te invarti in juru cozii, sa mai vb si despre alte cele…mai ales cand ai ceva sa-mi zici legat de blog. Acu inteleg ca te plictisesti, ca vrei sa faci conversatie – da fi sigur ca daca ma plictisesc si eu, dupa ce-ti raspund pe blog, mai uit si in lista de mess si cu siguranta ne punem pe chatuit.  Altfel…ma pui si pe mine in situatii aiurea, in timp ce poate fac altceva, sa-ti raspund, sa nu-mi ignor cititorii…bla bla… asa ca primu rol al acestui post e unul explicativ – si indrumator – nu va mai raspund pe mess!

De ce nu renuntz de tot la mess?

Isn’t that obvious? pt ca e instant messaging – adica functzioneaza rapid, ajuta mult, e mai alive ca restul lumii virtuale, are chestiutza aia numita status care te face sa dai click si sa ajungi aici:D

De ce ash vrea prin urmare sa renuntz? Adica e clar ca nu renuntz cu toate ca ash avea motivele mele, care seamana cu ale tale.

Mai nou am tot auzit oameni viteji, care s-au vindecat de boala instant messagingului.

Mda, si eu zic ca e o adictie, atata timp cat nu te ajuta, ci doar il folosesti ca sa pierzi vremea. Deci eu nu o consider o adictie (am argumentele mai sus), deci nu ash vrea sa ma vindec de o boala pe care nu o am Dar ash vrea sa fiu mai imuna la tentaiile exercitate – sa nu ma uit cine intra, cine iese, cine ce mass imi lasa. Dar am devenit mai selectiva, si oricum nu am vreme sa ma intind la povesti cu totzi. Si repet, despre blog, PE BLOG!

Si ash mai vrea sa renuntz pt ca imi mananca foarte mult din timp.

Dar imi place sa port conversatii, cu oameni cat mai diferiti, despre chestii cat mai diferite. Imi place ideea de mess pt consiliere. Prietenii stiu de ce Si nu consider ca asha nu am vreme sa ma intalnesc cu cei ce trebuie, sau ca e mai bien sa ne intalnim sa discutam. De acord, doar ca pt aia chiar ca trebuie mai mult timp – cu messu poti combina multe cativitati – eu cel putzin mi-am dezvoltat simtzul pt multitasking – si ma binedispun cei cu care vb in timp ce imi fac sa zicem si treaba.

Asha ca, atata timp cat e cu masura si folosit constructiv, e in regula si daca sunteti available pe mess.

Astept completari - Tu de ce ai renuntza la mess?

Sau de ce nu ai renuntza?

In sectziunea comments pls!

poate te intereseaza si asta:

• da ziarele pentru ce-s bune?
• daca eu vreau, clar tu nu vrei
• lessons for life
• Te simtzi blazat?
• Atunci cand se intampla…

Birthdays are special.

The date when you were born is meaningful.

It’s the date on the calendar that is marked for you.

So…You should feel good! It’s the day when you celebrate, when u are celebrated, everybody has good wishes for you and you get all sort of presents, and you are allowed to get stuff and to party. But you’re celebrating also that you are getting older. It’s a contrast somehow and it’s like celebrating New Year. A year has just past and you welcome a new one. The mix of feelings that you get on this days is interesting. I found out I am not the only one that doesn’t really like bdays… Cause I usually have high expectations and somehow on that day I allow myself to have even higher ones. Plus it’s that feeling that you should feel special. The people around you make it easier- only good words and wishes, even if they are coming on the virtual way. Here comes the first frustrating part. Somehow, u can’t get all your loved ones in one place. And the thoughts keep bothering u: “oh…how nice it would be to have him and her with me…”. But you just can’t, cause the world is too big to rotate only in your direction. It can be a very special day from beginning till the night falls down and u finish it with a hell of a party. But it can be a usual day of work for example, and maybe you’d wish smt else. It’s your day, so u should get it. If not, it frustrates you more than usual. And if it were a usual day ur expectations wouldn’t be big, so the level of frustration wouldn’t be high. With an optimistic mood I can assure you that the following weekend brings you the joy of a special day, cause u get to celebrate. And what’s with all those thoughts, that another year past. That you have accomplished smt or not. That you are or are not prepared for the next level… There’s another interesting thing about birthdays, and I guess it’s special because it really suits the person who’s birthday it is. The way you celebrate it. For some, it can be always the same – becomes a ritual – some good friends gather and have a nice day and night. For some, like me who loves to alternate it can be always different. For example my last 3 birthdays. None of them can be compared with the other one. Every year another continent, another state, other friends, other ways of celebrating, and always far away from home. But I can tell they were great! Cause they weren’t planed! Not by me for sure. So thx guys from the pool party in Florida – Ale –luv ya and miss ya!! And all of you who were there after though days of work And thx to my Atlantic City group – and that great cake from your bakery girls! Yammmy, I can still remember the gorgeous taste. And then the weekend in one of the greatest, fanciest place I’ve ever been to – haarah’s club zone. Definetly it was smt else. And this year it somehow came out that I got older in Budapest. I’ve never received so many virtual wishes from all over the world. Many many thx!!! And the party is yet to come:D

poate te intereseaza si asta:

• Te simtzi blazat?
• blogosfera tanara si …fashionista?
• da ziarele pentru ce-s bune?
• no more messenger!!! Adictzie? Nevoie?
• In nasol calatoreste si placutul

It’s freaky, it’s scary when your life’s so ordinary…

Sunt niste versuri si o piesa care imi place ft mult.ink n-am aflat a cui e, pt mine e track04,o am din praga … Si are atata dreptate

p mine ma sperie o viata ordonata, banala, linistita. Mda, o fi si varsta, banuiesc ca va veni o vreme cand imi voi dori fix ceea ce acum ma sperie.
Pana atunci insa, incerc sa fac tot posibiu sa nu devina scary-ordinary
si da iar am plecat. Realizez asta destul de des, mai ales knd ma enervez ca bagajele nu s fac singure(totusi mersi mama, ca d cate ori ai ocazia faci sa fie mai ushor pt mine…si-mi bagi tot in geanta) stiu ce vreau sa iau c mine, d obicei mi le adun, doar ca urasc sa le bag in geanta, sa disper ca nu intra, sau ca altfel ar incapea mai bine…mai e un post despre bagaje asa-i?

in fine. Sunt in Budapestaaa! Se anunta a fi minunat. Am stat prea mult intr-un loc, in Ro, in micutza si plictisitoarea Deva. Planuiam d ceva vreme (d la ult vizita pe acolo) o noua escapada. De data asta mai lunga si mai plina de eventuri.
Si data trecuta o fost o escapada dinainte de licentza, acum sa-i zicem vacantza, concediu…oricum
eu i-ash zice partyuri in a row – rony size, mc dynamite, adam freeland, shy fx. Astea ar fi primele 3 zile – urmeaza sa mai aflu si va tzin la curent
cum de sunt atatea? Tocmai s-a terminat Szigetu, unde am ales sa nu ma duc – nici nu aveam cu cine, nici nu m-a atras lineupul-prodigy am checked la Felsziget…ink mi-e teama d un fest de o asemenea amploare…all in all s-a terminat, dar aerul pt distractie ink e fierbinte
Urmeaza ziua nationala pe 20 si e o atmosfera d sarbatoare-vor fi focuri de artificii p dunare – mereu mi-am dorit revel acolo- so i guess it’s a sort of early new year 4 me
Si cum sccena d p acolo e sustinuta bine d tot-atat d artisti cat si d public, rezulta o serie de partyuri si voie buna.
Da din cate am vazut p foru lor nu prea conteaza motivu, o tzin in continuu cu festuri si partyuri ft tari.
Promit sa ma bucur d ele. Mai ales ca am si promis catorva k o voi face si pt ei.:*

a fost ceva aventura si nervi pana sa ajung efectiv in budapesta, dar asta este – transportu din ro lasa d dorit
D C DRAQ NU EXISTA UN AMARAT DE AUTOBUZ DIN DEVA SPRE BP??? D C SUNT SCORURI FANTASTICI D MARI DIN ARAD CARE E LA 3 ORE?? DAK NU ESTI IN CJ SAU ORADEA E GREU S-AJUNGI…cred ca am mentionat k trenurile intarzieee si sunt scumpe…mda… o sa-mi fac firma d transport

poate te intereseaza si asta:

• blogosfera tanara si …fashionista?
• In nasol calatoreste si placutul
• echilibrul din extrem – Fields of JOY
• Paradoxical Paradoxes
• PRAGA- PRAHA- PRAG- PRAGUE ( and the adventure before seeing the beauty)

Nu-i un secret ca-mi place sa calatoresc, sa fiu mereu pe picior de plecare, sa nu stau mult intr-un loc. Ma plimb, fie pe jos, pe 4roti, cu trenul, cu avionul…si mult cu gandul… Pana si online ‘surfenesc’ mereu-e tot un soi de plimbat virtual-mai ales daca ma-nteleg de minune cu googlemapsu si cu siteurile companiilor aeriene sau terestre.
Nu sunt fana calatoritului pentru peisaj sau pierdut vremea. Dimpotriva. Calatoritul mi se pare solutia dintre punctul a si b si restu. Deci calatoresc pentru ca vreau sa ajung undeva. Si de obicei cand vrem sa ajungem undeva, alegem calea cea mai simpla si scurta. Cel putin, pe aceea am vrea-o.

Romania are un statut mai special. Se promoveaza turismul, un lucru bun de altfel, dar se uita detaliul cel mai important. E groaznic sa calatoresti prin Romania. Adik e cam greu sa ajungi de la a la b pe orice cale.

Dar asta are si cateva beneficii. Imi place mie sa cred. Doar ca nu exagerez cu trasee mai lungi d 5 ore. 8 deja mi se pare urat. Dar pana la mare? 12… nu mai zic nimic.
In 5 ore se pot face multe. Nefiind conectat la internet, sau pur si simplu intr-un cadru familial, si mobil iti dai seama ca de fapt orele au alte dimensiuni. De plictiseala ai zice ca-s prea lungi. Daca insa le manuiesti bine, ai zice ca pot fi foarte productive, mai productive decat daca n-ai fi in tren.

Stii toate treburile alea nasoale pe care tre sa le faci, dar nu prea-ti vine sa le faci? Ba ca nu de dimineata, ba ca ii prea tarziu, ba ca poti face altceva. Ei bine, de plictiseala si constrans de un compartiment mobil ajungi sa vrei sa faci ceva si ajungi sa faci si ce nu reuseai sa stergi de pe to do list. Pt mine, mersul cu trenul, mai ales daca sunt singura, inseamna cea mai placuta si putin intrerupta lectura-literatura sau revista. Depinde de lungimea traseului.

De cand n-ai mai citit o suta de pagini neintrerupt de tv, de goana la frigider sau de tel. Eu una, demult. Exact de la ultima calatorie cu trenul.
Si cica si ideile bune se nasc din plictiseala.

Sfat: Inainte sa pornesti, avand in vedere ca stii datele problemei, cu cine si cat calatoresti gandeste-te ce trebuie, ce ai vrea si ce potzi face pe tren. Nu te gandi cat de plictisitor va fi si ca poate intalnesti pe cineva cunoscut…

Eu recunosc: nu prea stau pe locul indicat pe bilet, caut un compartiment gol-camera mea pt calatorie.

poate te intereseaza si asta:

• Fericire cu portia
• blogosfera tanara si …fashionista?
• Paradoxical Paradoxes
• da ziarele pentru ce-s bune?
• Birthdays

mda..cam greu cu livebloggingu. Pe bune ca am incercat. Dar cand esti in organizare treaba cu tastatu merge mai greu.

Dar s-a incheiat. Cu bine. Lume multzumita – misiune indeplinita.

Ce-mi place cel mai mult la conferintze sau cam la orice event obligatoriu – (am putea pune si situatiile de gen scoala, in care destinu te pune cu catziva insh in in clasa cu care tu decizi sa te imprietenesti sau nu, insa pt o viata favorabila e dragutz sa te imprietenesti) ajungi sa cunosti lume cu care poate altfel n-ai avea cum sa interactionezi. Si cel mai mult imi place felul in care se leaga prieteniile. Nu de a lungul anilor, la serviciu, la scoala…ci in 3 zile la o conferintza – deci pentru un interes comun: de data aceasta Exchangeul.

Mereu e la fel: te inscri si participi. Ajungi intr-o sala cu oameni – depinde de punctualitate cat de multi sunt. E dragutz cand nu cunosti pe nimeni – te asezi cuminte pe un scaun gol, sau langa o fatza mai prietenoasa. Privesti, analizezi, te apropii, discuti, asculti.

Conferintele AIESEC tind eu sa cred ca sunt putin mai speciale – toata faza cu prietenia si cu intratul in atmosfera se face mult mai repede. Sunt saluturi, sunt jocuri, sunt faze energizante, sunt speechuri emotionale – totul e facut in asha fel incat toate sa se deruleze repede, bine si sa aiba IMPACT. 

S-a simtit in aceste zile – si flowul a fost unul normal – chiar daca nu totzi participantii sunt membrii AIESEC, nu le-a fost greu sa intre in pielea de AIESECer pt cateva zile.

Mi-a placut ca am putut sta in spate si sa observ cumva din umbra si detasat totul. Si mi-a placut sa vad, cum s-au format bisericute, cum s-au alaturat oamenii, cum incet incet fiecare a vorbit cu fiecare si s-a facut un grup mare care seara s-a si distrat impreuna si acum la final, de abia asteapta sa se mai revada cumva, candva… zicea cineva de un barbeque – asteptam .

A fost vorba despre the First Step on the World Map – primul pas pe care l-au facut participantii pentru a putea pleca in lumea larga. Kids included for the laughing time – si pt ca sunt cel mai bun exemplu de vointa si de lipsa de discriminare. Copii pot sa-si doreasca, pot sa faca lucururi frumoase – sa fie alaturi de cei din jur, fara sa-i discrimineze.

A fost si teorie – nici de domnul Hofstede n-am scapat dupa licentza … dimensiunile lui culturale sunt bune de stiut si de retinut. Shocurile culturale si etapele lor – astea cred ca le-am mai dezvoltat pe undeva…daca nu urmeaza.

Au fost joculetze – si morala e una reala – USA va fi mereu puterea economica, si Etiopia cam are de suferit …

Dar s-a incheiat. O alta conferintza, un nou impact, o serie de oameni pregatiti pentru a imbratisa lumea larga, a merge intr-un internship si a se intoarce mai pregatitzi si mai deschisi CULTURAL.

poate te intereseaza si asta:

• ISEC – AIESEC conference- sambata, 4th of july
• do U wanna study in the states?!?
• Fericire cu portia
• The Art of Travel
• here we go again…

tot citind asha de zor …am aflat ca livebloggingul se poarta.

asha ca tre sa fiu si eu trendy si sa mai fac din cand in cand si treaba asta mai ales ca tot pe la conferintze imi duc traiul.

da ce-i aia live blogging?

e ceea ce face omu ala care sta cu laptopu in brate la o conferintza si pare ca nu e  atent pt ca tasteaza de zor. De fapt, e foarte atent si tasteaza exact despre ce se intampla in jurul lui. Sunt cam cele mai fresh impresii de la o conferintza, actiune de orice fel.

Si culmea, fac si eu acest lucru fix cand ni se vorbeste despre “The time is now”. E un semn in plus ca majoritatea lucrurilor trebuie facute atunci cand simti nevoia, cum e scrisul si atunci cand vrei si trebuie.

Si mai e timpul pentru exchange. Despre asta se vorbeste in cele 3 zile la conferintza a carui nume mai pe larg suna asha:

Intercultural

Sensitivity and

Exchange

Conference

Am ales sa fac parte din organizare, deci am si detalii de culise…mai degraba invataminte care se cam aplica la mai toate eventurile… din pacate.

As putea sublinia niste reguli de aur – planificarea celor mai mici detalii este strict necesara la fel ca si nervii pentru a accepta faptul, ca nimic din ceea ce ai planificat nu va iesi asha. si asta mai ales atunci cand depinzi de factori externi, cum ar fi alti oameni, oameni de la tipografii, oameni de la imprimerii de tricouri, oameni, oameni, oameni…

mda… cel mai greu e sa lucrezi cu oameni. N-am spus absolut nimic nou, nu-i asha?

Deci n-are rost sa ne enervam ca trebuie facute 2 drumuri pt niste badgeuri care nu-s imprimate corect… ca trebuie sa fim atentzi la imprimarea tuturor cuvintelor pe tricou… ca e posibil sa apara si alti oameni cand e vb de meniu, ca lumea intarzie, ca lumea uita, ca lumea n-are chef, ca lumea e bolnava…

Daaaar, astea sunt doar detalii de culise pt care intotdeauna se gasesc oameni care sa se streseze si delegatii din conferintza nici nu observa si se simt minunat.

Si atunci nu ramane de subliniat decat ultimul fapt si anume ca ne-a iesit o conferintza care si-a atins scopul si ca participantii au facut THE FIRST STEP ON THE WORLD MAP.

mai ramane sa vedem cum decurge si ziua de maine, care de obicei e cea mai emotionanta, tocmai pt ca ajungi sa te acomodezi cu ceva de care trebuie sa te desparti – dar mai multe despre asta in alt post.

si alte lucruri bune intr-un alt live blogging de maine – in care ma voi focusa strict pe delagati si pe simtzirile lor.

BTW: asta am updatat pe toate profilele: Happy 4th of July!! mi-e dor sa sarbatoresc ziua asta pe taramul american

poate te intereseaza si asta:

• rezumat si impresii ISEC
• da ziarele pentru ce-s bune?
• do U wanna study in the states?!?
• Tipuri de oameni, tipuri de relatii, tipuri de reguli, tipuri de exceptii
• o recesiune optimista

“cand ai licentza?”

“luni…pe la 9 si ceva sper sa scap”

“si eu pe la 14. dupa aia tre sa iesim, la o bere ceva, ca dupa aia cine stie…”

Si astfel m-am trezit la realitate… nu, nu mai plec eu o vara lunga peste ocean si ma astept sa fie la fel cand ma reintorc. raman. Dar e tot un final. Un final care ne cam desparte pe cei mai multi dintre noi.

Am terminat faculta. Nu doar ceremonia de absolvire, ci examenul final, licentza. Pentru care ne-am stresat, mai mult sau mai putin in ultima vreme. ce ne-a facut sa povestim poate mai mult. sa ne vedem poate mai des cu prietenii tocmai pt a scapa de wordul in care adunam pagini si idei…

o sa-mi fie a draq de dor de tine, de voi… si acum plang si eu (stiu ca poti si tu…)

din pacate e iar un moment de rascruce in care ne decidem sa trecem mai departe si asta inseamna sa plecam mai departe. Master –  in alt orash. Bucurestiul face cu ochiul, acasa e tentant. Internshipurile sunt multe si cele mai multe lungi…

Ce trist e cand iti faci o gramada de prieteni, fie ca ii faci aici, fie peste ocean si te intorci la ei sau cu ei… ajungi sa ii pierzi… Stiu, nu ii pierzi de tot, macar pe lista de mess vor fi online din cand in cand, sau poate la fel ca si pana acum. Dar sansele sa te mai intalnesti pe coridor, pe strada, sau efectiv sa-ti fie dor si sa iesi la o tigara, la o bere, la o poveste cu ei, scad… scad undeva la 0…

si e o alta categorie de prieteni, pe care nu ai vrea sa ii pierzi, sau makr nu pleci direct cu premisa ca ii ai pt un termen scurt, ci ti faci si ii pastrezi alaturi pt ca speri sa fie asha mereu…

Momentan, in febra dinaintea prezentarii, cand terasele is pline cu fetze cunoscute si zambitoare esti ink in starea ta de confort. Dar va veni o vara lunga in care iti vei aminti de cei dragi si poate si atunci vei spera la revedere… dar va veni o toamna si mai goala… in care vei realiza ca s-a schimbat din nou totul…

poate te intereseaza si asta:

• da ziarele pentru ce-s bune?
• daca eu vreau, clar tu nu vrei
• no more messenger!!! Adictzie? Nevoie?
• ISEC – AIESEC conference- sambata, 4th of july
• do U wanna study in the states?!?

vrei si tu, nu? click pt mai multe detalii… ca si cand dunga asta albastra nu tzi-ar da de gandit:P

hmmm, nici nu suna rau.

hai sa fim seriosi cui nu i-a trecut prin minte sa studieze prin state? sa stea in campusurile alea minunate, sa faca parte din ceva casa cu nume grecesti… kappa, gamma, delta nu… era de la blonda d la drept parca:))

si da, dupa 2 veri de work and travel nu m-am saturat de state… vreau mai mult

si nici practica din Germania nu mi-o ajuns:P

de fapt nu stiu daca sa vreau sau nu si culmea am primit un mail care cica ma elucideaza

promit ca o sa ma duc sa aflu cat mai multe detalii de la caravana si who know? we’ll study in the states!!!

poate te intereseaza si asta:

• The Art of Travel
• ISEC – AIESEC conference- sambata, 4th of july
• Fericire cu portia
• da ziarele pentru ce-s bune?
• rezumat si impresii ISEC

De cand ne stim colectionam. De fapt, viata in sine e o mare colectie.

Fiecare dintre noi suntem niste colectionari si nu ma refer aici la hobbyuri, pasiuni de a colectiona timbre sau monede, sau ce moda mai este. Ma refer la mine, sau la tine care ne atasam emotional de obiecte, fie ca e o haina, fie ca e un parfum, o agrafa, un loc, o amintire… sau de oameni, prieteni.

Documente pe calculator care iti incarca hardul, sau mesaje care iti umplu inboxu si iti aduci aminte de ele doar cand te anunta ca e plin sau te plictisesti stand la o coada, sau pardon nu mai e comunism, acum stam si ne plictisim la conferinte sau cursuri. E bine dak recitesti anumite ganduri, daca te apuci sa-ti faci ordine intre .doc-uri, dar asta se intampla doar cand cauti ceva. Sau colectionezi poze, ca era digitala iti permite, dar curva asta numita timp nu-ti permite sa rascolesti prin amintiri, nu-ti permite sa iti reamintesti de momente placute, sa zambesti la gandul celor intamplate…

Ce paradox dragutz: colectionezi prieteni, cu care din cauza numarului lor mare nu ai cum sa mentii legaturile si atunci raman cunostiinte pe care le saluti pe strada, sau nici macar atunci. Pt ca nu-i observi fiind prea ocupat sa colectionezi altceva, vorbe goale la telefon, sau smsuri…

Fugim de reintalnirea cu obiectele sau persoanele colectionate din cauza nevoii de a colectiona continuu…

poate te intereseaza si asta:

• Adolescentii vor conduce lumea!?
• responsibility and screwing things up
• blogosfera tanara si …fashionista?
• pack the summer in your bag and get back on the track
• daca eu vreau, clar tu nu vrei

Blogurile nu sunt pentru oamenii ocupati.

O stiam si eu.
Dar imi place sa-mi ocup timpul si I need to write things down…anywhere. Si in ultimul timp mi-am asternut gandurile in mod cat se poate de traditional, cu stiloul in mana pe foi de hartie.
Nu degeaba am avut o perioada atat de eco friendly.
Cam de cand am revenit pe plaiurile mioritice in afara de infruntat realitatea cu o pofta mai mare ca de obicei, am ales sa o infrunt si altfel.
Cu mai putina tehnologie. Ok, n-am avut atata tarie de caracter sa scot cablul de internet… insa imprejurarile au tinut cu mine. Minunatul camin s-a decis sa personalizeze conexiunea la internet..si pt ca suntem in Romania reglementarile dureaza…

Acasa am reusit sa ma despart de laptop pt televizor, sau pt plimbari cu rolele. Un bravos pt mine.

Revenita in Cluj m-am hotarat sa umblu pe jos, de vreo 3 saptamani am si reusit, am urcat doar d 3 ori in troleu. Recunosc ca e mult mai bine pe jos, si avand noroc cu putina scoala care e mai departe, restul activitatilor se intampla aproape.

Clujul respira, iar eu respir aer de Cluj. Mai aproape, mai adanc atrasa de acest orash, de oamenii, cladiri – intru in contact cu el. E incredibil cate se pot intampla in mod real, departe de lumea virtuala. OK. probabil ca am exagerat si eu cu srfatul excesiv pe net – dar fiind departe, era unica modalitate de a fi conectata la lume.

Din cauza acestei departari, m-am decis ca la intoarcere sa gust viata mai cu pofta. E nevoie doar de un telefon – la care sa raspunzi, sau sa suni persoanele de care tzi-era dor.

Sau ajunge sa iesi afara.

Un oras atat de mare si totusi plin de prieteni, de cunoscuti atat de multi – cred ca zilele astea propozitia mea preferata a fost: te-ai intors! Super!

M-am decis sa ma bucur de aceasta propozitie si cum mai mereu in spatele ei se afla si intrebarea cum a fost – discutia poate continua pe strada, la un suc, bere, cafea, in parc, oriunde si cu oricine! M-am intalnit si cu o prietena draga care are acelasi scop, ea facand acest lucru inainte sa plece departe, pentru un timp destul de indelungat, sa refaca legaturile existente, sa aloce timp celorlalti.

I am glad I am back!

poate te intereseaza si asta:

• Fericire cu portia
• blogosfera tanara si …fashionista?
• da ziarele pentru ce-s bune?
• ISEC – AIESEC conference- sambata, 4th of july
• do U wanna study in the states?!?

Life as a checkerboard.

Viata in alb negru. Patratele. Sabloane. Totul e la fel, dar alternand fac diferenta.

Nu e doar negru.

Nu e doar alb.

Nu e negru si alb.

E si negru si alb. 

E cand negru cand alb.

Nu e banal. Se repeta destul de des. Insa tu alegi daca sa sari mai mult pe patratele albe sau pe cele negre.

Tu alegi cand sa alternezi.

Cei din jur te fac uneori sa alegi.

Cine ma cunoaste stie ca am o pasiune pentru alb negru, si mai ales pentru patternuri alb-negru.

Explicatii simple. My life is like that.
Viata tuturora e in general asha. Fie e alba, fie e neagra. Exista cale de mijloc, un gri, doar daca esti capabil sa le amesteci. Dar tind sa cred ca se amesteca doar in mintea noastra. De fapt trebuie sa treci cand peste alb, cand peste negru incat sa poti zice ca le-ai amestecat.

Si sa alegi intensitatea pe urma. Mai mult alb, sau mai mult negru.

De ce patratele? Hai sa ne imaginam o tabla de shah.

Pe o parte esti tu, cu piesele tale care reprezinta viata ta: familie, prieteni, iubit/ti, educatie, cariera, pasiuni…etc…
In principiu tu faci mutarile.

Depinzi totusi de ceva. De cel cu care joci. Unii spun ca totul in viata tine de noroc. Altii de destin. Altii de Dumnezeu. Orice ar fi, sa zicem ca e celalalt jucator. Nu-l voi numi adversar, pentru ca uneori te ajuta sa castigi.

Sa zicem si ca e cam fatala asemanarea, pentru ca in orice joc exista un castigator si un invins. In viata nu e chiar asa. Cel putin nu in viata celor mai multi, care nu vor sa o traiasca ca pe un joc. Deci, exista ture in care castigam si ture in care pierdem. Finalul nu va mai fi atat de important, pentru ca oricum natura, sau Dumnezeau decide si va fi oricum moartea…

Dar pe parcursul jocului, care am cazut de acord ca e viata, totul depinde de tine si de adversar, care din nou poate fi o fortza necunoscuta, sau poate fi chiar o persoana, sau mai multe din viata ta, care are uneori puterea sa-tzi controleze viata, cum ar fi societatea, sau scoala, familia sau cei dragi.

Vrand, nevrand exista momente in viata cand si acestia sunt fortza contra sau impreuna cu care jucam in sahul vietii.

poate te intereseaza si asta:

• da ziarele pentru ce-s bune?
• ISEC – AIESEC conference- sambata, 4th of july
• Tipuri de oameni, tipuri de relatii, tipuri de reguli, tipuri de exceptii
• o recesiune optimista
• asha ca Pa!

yep, everything seems to be paradoxical or to be a huge PARADOX.
Also, it seems that for more than a week now this word – paradox – is my favorite one, or better said I use it excessively or is it cause I am really dealing only with paradoxical situations?

Firstly let’s try to define this magical word and than correlate it with happenings.

“A paradox is a statement or group of statements that leads to a contradiction or a situation which defies intuition; or, it can be an apparent contradiction that actually expresses a non-dual truth (cf. Koan, Catuskoti). Typically, either the statements in question do not really imply the contradiction, the puzzling result is not really a contradiction, or the premises themselves are not all really true or cannot all be true together. The word paradox is often used interchangeably with contradiction. Often, mistakenly, it is used to describe situations that are ironic.”
(http://en.wikipedia.org/wiki/Paradox)

A country that doesn’t care about the others, that doesn’t know too much about the “outside” is a powerful one. It’s the case of America – the most powerful power, and the paradox of paradoxes. (to be continued…) Also, it is the country that we love to hate…or we hate to love?:)

We have TECHNOLOGY. PCs, cell phones – smartphones, internet…
By definition it was supposed to ease our life, our world. But… in a paradoxical way…or am I using it wrong? Is it the irony that made us the slaves of technology? It’s not saving our life, maybe sometimes…but most of the time it complicates our life instead of simplifying it. We waist time. We are disturbed. We cannot talk with others without being disturbed by the ringing of the phone or we cannot enjoy our time without getting an email…
And… we cannot sign out, or close our phones either… we are not powerful enough…

The thing that started to make me wonder about paradoxes was the fact that I was leaving Germany (and many things that I read about America, globalisation, etc. stuff for my university degree).
But, the feelings of leaving something behind, that I was anxious to leave, that I didn’t really enjoy, because the long winter..and boredom, started to be paradoxical. Actually I already talked about feelings of leaving… all the things that u leave behind, all the new friends that u loose, all the things that u got used to. I missed that room that I hated for being so empty and making me feel so alone. Now I miss being alone in that room that made me feel confy in a way…
I miss that routine that drove me mad.

Or are this the feelings that make us being the unfulfilled humans that we are?

It is the fact that often, we’re so trapped in thoughts of the future or the past that we forget to experience, let alone enjoy, what’s happening right now.

More paradoxes:
http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_paradoxes

poate te intereseaza si asta:

• In nasol calatoreste si placutul
• routine makes the difference
• Fericire cu portia
• blogosfera tanara si …fashionista?
• daca eu vreau, clar tu nu vrei

Ain’t I just a “lucky” person? Or are this signs to stop traveling so much? Only by reading this blog usually, u can always find stories about troubles while traveling or adventures during traveling, and it seems that it just doesn’t matter on what continent, in which country I am or what kind of method of transport I use or the persons I am traveling with.

DB- deutsche Bahn – the german company for train transportation. I underline german! So it should a incarca cuvantul cu semnificatie also mean – punctuality, planning, PERFECTION. U couldn’t think of any unannounced time delays or troubles while connecting… but u can’t really think of everything, and nor are Germans that perfect. I choose to travel during night with the city night express (actually it’s smt european..not really only german…or smt…) train cause I had to catch my flight to Cluj at 8:20.

So there was this train that was supposed to get in Dortmund at 4:50, giving me time to be in time in the airport and making me angry for having to wait so much. Or I thought so… at 2 o’clock in the morning I started getting stressed and angry because of the thought of not getting in time at the airport or even missing my flight. Not even at the half of the way, in Berlin we made a little stop…of almost 2 hours while waiting for some train connection that had to be “attached”. Same thing happened in Hannover…for maybe half an hour Adding the hours..i could have missed my flight easily…but thanx God the train went fast enough, and instead of 4:50 as planned I got at the destination at 6:15, caught the airport shuttle from 6:30 and I got on the plain…then in cluj… And after getting out of the airport… I asked myself “can I go back?”

poate te intereseaza si asta:

• rabufnire in sarcasm
• Paradoxical Paradoxes
• Adolescentii vor conduce lumea!?
• daca eu vreau, clar tu nu vrei
• da ziarele pentru ce-s bune?

Cred ca asta are traducere in absolut orice limba. Si culmea se aplica.
Si ajungi si tu sa fi exceptia care confirma regula. Care regula?
Una dintre cele care iti bantuie viata. Si in timpul petrecut de tine pe aceasta planeta sunt destule reguli. Fie ca e cea a carierei de vis, pe care daca luptzi o potzi avea, daca ai noroc o poti gasi ushor, sau poate nu va fi regula confirmata de o exceptie…vei avea un job care-ti va aduce bani, care te va feri de plictiseala, care poate iti va aduce iubirea vietii.
Si atunci vei ajunge sa fi o exceptie care confirma regula iubirii.

(Ce sentiment placut. Sa am din nou laptopul in brate, sa fiu insiprata de mii de ide, sa fiu la finalul unui weekend plin…de evenimente si de plictiseala in acealsi timp…
Si randurile se astern.
mi-am inceput ziua exact invers, adik cam cum si-o termina majoritatea, cu un film. De fapt il incepusem aseara, da cum era mai lung decat restul, si era frumos impartit in 2 parti, am zis ca il voi termina dimineatza, stiind ca ma va inspira poate sa si scriu ceva.)

poate te intereseaza si asta:

• blogosfera tanara si …fashionista?
• da ziarele pentru ce-s bune?
• no more messenger!!! Adictzie? Nevoie?
• Birthdays
• Te simtzi blazat?