No school for creativity/ creativitate neshcolita
28 Oct
O noua realitate ma loveste. Aproape zilnic. Si acele zile sunt cele in care sunt la scoala. Mda. Nu facultate, scoala! O facultate care tinde sa fie melancolica si sa pastreze vie memoria anilor de scoala a celor ce au iesit de pe bancile ei. Probabil e si asta un mod de a feri copilasii de crunta realitate. Doar ca pentru mine e greu sa ma readaptez la ceva ce am uitat in ultimii 3 ani de zile.
Mi-e greu dupa ce am dat o licenta sa revin in timp, sa stau pe banci, sa scriu de pe tabla, sa ies la tabla si sa-mi fac temele pentru urmatoarea intalnire in aceeasi formula.
Mi-e greu sa cred in diferentele atat de mari de la o specializare la alta, mai ales in cadrul aceleasi universitati. Si totusi diferentele sunt mari, precum diferenta dintre nr de studenti prezenti la cursuri sau seminarii.
Inseamna atata de mult sa ai un grup mic si compact cu care sa lucrezi constant. Si e atat de greu sa te dezvolti singur intr-o turma mare, unde identitatea ta se reduce doar la o parte insignifianta a grupului prea mare.
Este foarte important ca in acesti ani sa-ti conturezi identitatea, sa-tzi formezi personalitatea pt a o putea modela si plia pt viitor.
Dar asta e mult prea greu cand creativitatea ta este pur si simplu blocata.
Pentru a nu filosofa indelung despre asta pun un filmuletz care explica mai bine decat as putea eu.
Vin doar cu exemple pentru a sustine cele spuse. O scoala unde se urmareste o programa stricta si mult prea rar updatata nu are cum sa te dezvolte din pct de vedere creativ. Nu prea te face sa vrei mai mult de la tine. E dificil sa vrei sa faci fatza cerintelor si totusi sa ai timp pentru propriile interese, care nu intotdeauna sunt exercitiile de rezolvat. Si nici la scoala nu puteai fi as la toate materiile. Si practic gandind, oare ce te ajuta mai mult? Niste formule invatzate sau efectiv munca facuta si placerea de a realiza ceva?
Si creativitatea e cam lipsita si la modul de predare. Profesorul sta in fatza, vorbeste sau dicteaza.
Workshopurile sunt interactive.
Seminariile in care se cheama specialisti sunt cu adevarat practice.
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
Ma bucur ca timp de 3 ani am avut posibilitatea sa fac ceea ce mi-o placut. Sa pot combina scoala cu multe workshopuri. Sa pot face proiecte pe subiectele mele de interes, ca am putut afla astfel si alte chestii interesante – mi-a permis sa ma desfashor si astfel sa ma formez.
Acum, mi-e greu sa ma conformez. Insa, tind sa cred ca m-a ajutat sa stiu sa jonglez si sa scot ce e mai bun pt mine.
La urma urmei nu sunt retzete pentru un viitor de succes. ON fiind mereu pe aceeasi lungime de unda cu mine, a decis sa dezbata fix tema asta care ma rodea: cum e cu invatatul asta… Poti invatza foarte bine, sa-ti placa asta si sa ajungi sus, la fel cum potzi face orice altceva si sa te tarasti pe bancile scolii si sa ajungi totusi sa faci ceea ce-tzi place si sa ajungi sus.
La urma urmei…it’s about luckJ
