=> si mai mult content
Pana acum s-a incercat prin toate metodele posibile sa ne legam – fie intr-o lista de preteni pe o retzea sociala – pe vremuri hi5…acum doar cei ce n-au reushit sa tzina pasul cu noile valuri mai intretzin updatat profilul de hi5, sau tocmai pt a-si promova blogul sau a-i anuntza ca ne-am mutat mai incolo, mai pe myspace, mai pe facebook si ce e mai interesant incape in 140 de caractere pe twitter, unde nu conteaza cat de putzine haine ai pe tine…ai doar un avatar mic la dispozitie pt a te etala.
E ciudat si felul in care s-au inversat lucrurile – a fost mirajul imaginilor, al animatiilor, al atator lucruri interesante care se putea face pe net in afara de scris. Scrisul era pentru hartie si pt mirc, mai apoi pentru messenger. Totul se transmitea prin imagini – cum arati, ce faci, cu cine te distrezi, in ce vacante mergi – si astfel crestea nr de albume pe reteaua sociala pe care ai ales sa fi activ si sa “te conectezi” cu noi personae, sau sa ti legatura cu prieteni cu care nu mai ai timp sa te intalnesti…
Sa se fi umplut debaraua netului de imagini, clipuri si sunete? Sau ne-am saturat noi sa tot facem si sa uploadam poze? E paradoxal si acest lucru – conexiunile s-au inbunatatit – nu mai trebuie sa stai cu orele sa-ti incarci poze si sa o iei de la capat cand internetul prin cablu telefonic pica… si totusi nu o mai faci.
De ce? Poate pentru ca nu mai ai tu nici makr acele cateva minute necesare sa uploadezi poze sau sa vrei sa te exprimi prin poze.
Si pt ca Googlelul te “gaseste” prin content si mai greu prin imagini…
Pt a fi de success e nevoie sa ai content, sa ai taguri, sa lashi peste tot firmituri pt a fi gasit, de toti cei care poate nici nu te cauta.
De unde atat content?
Se pare ca noi astia care am crescut cam in acelasi timp am facut-o si in acelasi ritm. Sau mai bine zis, ne-a crescut internetul. Ne-am dus cu flowul. Am inceput sa ne cunoastem de ce nu prin hi5.
Ne-am saturat sa punem poze si sa incepem sa vedem lume din ce in ce mai ‘gretzoasa’ ca descopera si ei netul si il umplu cu chestii pe care noi nu mai vrem sa le vedem. Cam ca cu gadgeturile noi.
Am observat ca oamenii se cunosc mai bine prin ceea ce gandesc, deci prin ceea ce scriu. Cum nu avem atat de mult timp incat sa vorbim cu fiecare pe mess sa aflam ce mai face si ce mai gandeste – ramanem cu statusurile din messenger care ne furniza pe vremuri necesarul pe care trebuia sa-l stim – daca omul e available sau busy, sau daca face mancare, e la lucru sau a gasit un link interesant.
Insuficient poate pentru unii si atunci un status a devenit calea cea buna pentru a gasi si mai multe informatii despre omul care se ascunde in spatele idului – ii descoperi blogul – spatial sufficient de mare in care se poate exprima liber. In care am inceput din ce in ce mai multi sa ne exprimam. Atat de multi incat ne este imposibil sa citim cam tot ce am vrea si stim ca s-a scris. S-au poate nici nu stim.
Poate am vrea sa stim si atunci exista google reader, sau rss sau deliciousul… si din nou suntem la cheremul tehnologiei, care ne sorteaza si ne ajuta sa fim in touch cu ceea ce crede ca am vrea noi. Si o mai si nimereste.
Nu stiu cat de multa lume mai are timp sa citeasca ziarele pentru stiri, sau care mai e doza zilnica de informatie pt majoritatea?
Ash spune ca informatia este aceea care ne intereseaza pe fiecare in parte si nu neaparat care intereseaza o masa mai mare de oameni.
Personalizarea e din ce in ce mai puternica acolo unde reuseste sa curpinda exact informatia de care am nevoie eu. Si se prea poate sa ma intereseze ce se intampla intr-un anumit domeniu, care demult nu mai e o pagina din ziar, ci e o comunitate de bloggeri… sau pur si simplu o comunitate de oameni, poate imprashtiata in toate colturile lumii, dar care face ceva care ma intereseaza si pe mine.
Am citit la cineva care a citit de la altcineva ca de fapt blogul ar trebui sa fie destinatia ideeilor noastre. Foarte corect. Si pe twitter cumva se pun indicatoarele pentru a ajunge acolo, sau altundeva, pe linkuri unde credem noi ca merita sa stationeze si altii.
Vom fi foarte informati cu chestii care ne intereseaza, si parca mai putin informati cu ce se intampla de fapt in jurul nostru.
Incep sa-mi dau seama din ce in ce mai des ca intr-adevar traiesc intr-o lume a mea, formata cam de ceea ce citesc peste tot si de ideile care imi vin pe parcurs din sursele astea… si e greu ca oamenii sa tzina pasul cu mine, pentru ca poate ei n-au informatia pe care o am eu..si nu mai suntem pe aceeasi lungime de unda…
Dar na, o sa dea probabil click pe ceva linkuri trimise rapid sa se destepte si el..daca nu clar, de ce am mai purta discutii…
Legat de asta …alte paradoxuri as it follows
poate te intereseaza si asta:
