Tag Archives: time

Ziua 1 – Top Talents Days 2010

18 May

Am regasit spiritul AIESEC in aplauze si in incercarile de a face networking intre noi. I-au invatat pe toti sa aplaude in stilul specific @, iar cei din companii au apreciat asta. Am fost pusi sa gasim conform unei liste oameni cu tot felul de caracteristici: de exemplu cine are ciorapi albi, sau a studiat in Franta.

Ni s-a explicat si de ce suntem noi acolo, ce a presupus selectia pentru Top Talents days si cum se putea mai bine, daca nu prin cifre si comparatii facute cu ceilalti ani. Am fost 270 in sala din mai mult de 2200 de aplicanti (n-am retinut). O editie record din pct de vedere al inscrierilor. Am fost intr-o proportie mare din provincie si intr-o proportie mult mai mare fete, fata de baieti.

Acestea fiind stabilite, am avut ocazia intreaga zi sa cunoastem si oamenii de pe pozitii de top-management.

Au venit in fata noastra reprezentanti Palmolive-Colgate, Kraft Foods, L’oreal, Vodafone si BRD Group societe General. Fiecare dintre ei au un CV impresionant si de-a dreptul international.  Ni s-a dovedit inca o data ca experienta culturala este parte determinanta in companiile multinationale. Fie au stat zeci de ani in aceeasi companie, pe diferite pozitii si in cele mai variate colturi ale lumii pentru aceeasi companie, fie au facut switchuri intre alte companii mari, au acumulat o experienta vasta din care au tras multe invataminte. Au venit in fata noastra, si au pus pe tapet the rights and the wrong ale carierei lor si multe au fost repetate de catre fiecare. Ne-au  demonstreze ca nu conteaza neaparat specializarea urmata, viata e plina de surpize si oportunitati.

Keywords:

Mai multa comunicare, deschidere si spirit de echipa. Comunicare presupune in acelasi timp si ascultare activa. E importanta uneori proportia: asculti 90% si vorbesti 10%

Cat de important este sa avem o perspectiva, sa urmarim o directie si sa stim sa ne setam milestones pe acest drum. Ar trebui sa ni se contureze un plan. De ce? Mi-a placut ce a spus Tinu Zoicas (responsabil cu dezvoltarea si implementarea de strategii si proiecte pentru imbunatatirea proceselor de vanzari in peste 20 tari din regiunea Kraft Foods Central and Eastern Europe, Middle East & Africa): Fa-ti planul tau, ca s-ar putea sa dai de al altuia.

It’s all about time.

Stim cu totii vorba aceea cu toate la timpul lor. Se pare ca si cariera se leaga mult de notiunea timpului.

Nu trebuie sa sarim peste etape. Trebuie sa ne luam suficient timp sa le facem pe toate, sa stam intr-o pozotie atat timp cat invatam si suntem capabili sa fim avansati.

Multitaskingul nu e tocmai bun. Ne da impresia ca putem castiga timp, insa riscam sa le facem mai prost pe toate. Concentreaza-te pe un singur lucru. Nu pierdem timpul cu lucruri inutile. Daca le facem pe toate la timpul lor ne ramane timp sa facem chiar mai multe. , ia decizia la timpul potrivit, time management, fa mai multe

Career is a matter of time. Si tu, numai tu esti responsabil de cariera ta

Marco Kind – Chief Marketing Officer for Vodafone Romania

S-a simtit ca e intr-adevar un om de marketing, care iubeste brandurile. A recunoscut ca e un brand man, care a lucrat doar pt branduri: Sony, Vodafone, KNI Mobile.

Truly understand and live your brand – be loyal. A brand is a friend, and if you see it as a friend – than it’s the friend of the customer also. Let people feel your passion. It’s important connecting with customers.  Educate and shape customers. Learning by themselves.

Flipping between marketing and sales gives him energy – makes him more credible, can make an expert.

Making things simple. A leader always takes responsibility.

Cheating is a natural sport here – he told us he talks straight, cause he’s Dutch.

Eu zic, pacat ca a avut ocazia sa afle ca cheating e sport in Romania…putea ramane cu alte impresii

Dezvoltare personala vs dezvoltare de echipa

sau tu versus restul

Selfreflection, continuously work on self development. E bine sa te compari cu altii.

Inteligenta colectiva face cel mai mult. Spiritul de echipa este intotdeauna bine evaluat in recrutare.

Trebuie sa-ti marchezi teritoriul, sa faci diferenta.

Succes vs esec

O viata nu este traita daca nu ai amintiri. Acestea constau nu doar in succese, ci si in esecuri. E normal sa avem esecuri. Depresia trebuie ocolita. Trebuie mereu sa gasim noi puteri sa trecem peste si sa o luam de la capat. E interesant cand ne uitam in urma sa vedem pe ce cai am luat-o si care ne-au adus la succes.

Si cu succesul trebuie avut insa grija. Succesul e un professor slab, care te imbata repede.

Binele este dusmanul mai binelui.

Fa mai mult decat trebuie sa faci. Evita zona de comfort. Comfort pe termen scurt -> discomfort pe termen lung.

Dan PuricCariera bazata pe principii

Dan Puric a pus accentul pe principii. Dupa ce toti inaintea lui au pus accentul pe cariera, el a simtit nevoia sa sublinieze sa nu uitam de principiile noastre, de valorile pe care le avem. Marile corporatii se axeaza pe principiul eficientiei, sau al meduzei. Si risca sa se piarda principiile in drum spre aceasta eficienta. Iar noi, trebuie sa ne pastram sufletul frumos, conform conceptului lui Schiller.

Normal ca au intrat in discutie si multe paradoxuri. Omul care are principii innascute, este in acelasi timp intolerant. Omul principial nu face concesii.

Societatea inverseaza rolurile. Cei care nu au tv nu sunt informati iar, cei care au TV sunt dezinformati.

Am vorbit mult, a povestit mult, in stilul lui specific si i-au fost adresate multe intrebari. A fost o incantare si o onoare sa-l putem asculta.

poate te intereseaza si asta:

vday or bday

13 Feb

Every year the same story. This more and more popular celebration of love is developing in both ways:

vday – Valentines Day for the ones that do have a Valentine

or (more…)

poate te intereseaza si asta:

Recycling Hopenhagen

7 Dec

Te gandesti sa-ti iei ceva nou, pentru a inlocui ceva ce ti s-a stricat sau pur si simplu te-ai saturat de ce ai acum.Ti se intampla cu hainele, cu mobilul, cu mobila, cu tot ce te inconjoara – fie ca sunt obiecte sau oameni. Dar te gandesti ca si ceilalti din jurul tau se satura si tot ce aruncam devin gunoaie? Munti de gunoaie?

Te-ai gandit vreodata ce sa intampla cu ceea ce arunci tu? Te-ai gandit vreodata cat de mult consumam si cat de mult gunoi adunam? Probabil ca iti dai seama de cate ori remarci ca iar trebuie sa duc gunoiul. E doar gunoiul menajer, dar ia gandeste-te, ce ai facut cu ultimul tau mobil pe care nu-l mai foloseste nici bunica? Hainele cu siguranta le-ai aruncat la gunoi, le vad de obicei in jurul tombleroanelor in orice oras m-as afla. Electronicele si ele se insira de obicei in fata blocului (pentru ca locurile de depozitat lucruri nefolositoare sunt deja cam pline) si spera sa le ia careva. Gunoierii refuza sa mai ia obiecte mari, sau obiecte care ar trebui sa fie reciclate. Oricum muntii de gunoi menajer sunt multi si nu ne descurcam nici cu ei.

Nu cred ca am devenit ecologista peste noapte, ci pur si simplu a reusit sa ma socheze peste masura un reportaj facut de Spiegel TV. Nenorocirile de obicei nu vin singure si de obicei sunt mai multe lucruri care se intampla in paralel, se aduna si stabilesc de fapt un trend. E si marea conferinta Hopenhagen de azi incepand si se face ca am din nou o cartea luata in mana e plina de intelesuri “Ultimul barbat american”.

Astea ar fi randurile direct si strict legate de ecologie:  “Ecologia – ultimul strigat al modei. Totusi, nu intelege ce legatura are aceasta mica manie reciclationista cu avantul hamesit al industriei, cu suprapopularea si consumerismul frenetic care definesc cultura noastra.”

La asta ma refeream si eu in primele randuri – la cat de mult consumam fara sa ne dam seama ca facem rau mediul incojurator, ne facem rau noua. Ca de fapt lumea in care suntem e mica pentru cat de mult producem si nu putem duce si nu ne intereseaza ceea ce nu e in apropierea noastra.

In reportajul acela de pe Spiegel TV (http://www.spiegel.de/international/world/0,1518,665061-4,00.html) am vazut unde se duc de fapt toate gadgeturile astea a le noastre care evolueaza atat de rapid si ne indeamna sa ne luam tot altele, mai noi si mai performante. Exista legi legate de recyclingul lor, platim si taxe pentru asta, nu? Si totusi producatoriilor le este mai scump sa recicleze produsele, decat sa le vanda mai departe pentru sume modice si sa le transporte pe vase direct in… Ghana! Ghana, acea parte din lumea a 3-a e cea care ne “recicleaza” gunoiul, cea care sorteaza gunoiul de ce se poate revinde, cea care isi infecteaza raurile, cea care isi polueaza aerul… oamenii de acolo, de mici si-au facut un job din cautatul in gunoi. De fapt e singura lor maniera de supravietuire. Cauta dupa metale si ard piesele pentru a sustrage cuprul pe care il vand pentru catziva centzi, suficienti pentru a-si lua o apa si ceva mic de mancare sis a ramana tot infometati. Media de varsta este de 25 de ani. Nu e de mirare la cat fum toxic inhaleaza stand pe damburile de gunoaie…

Si atunci ma intreb, la ce folos toate actiunile de CSR facute de companii mari? Daca nu sunt in stare sa procedeze conform legilor sis a recicleze produsele cum se cuvine? De ce nu fac activitati de CSR in lumea a 3-a incercand sa nu mai transporte gunoiul dincolo si sa-l micsoreze acolo?

“Nu-ti polua sufletul prin apatie si nu-ti ruina sanatatea cu mancare proasta, la fel cum raurile curate nu trebuie poluate cu deseuri industriale.” Acestea sunt randuri din carte care in astfel de circumstante par totusi a fi vorbe zise in vant – deoarece ne place mancarea proasta si nu ne pasa ca raurile sunt poluate cu deseuri…

Sau ca ultimul consum al planetei este cat se poate de aproape de noi…

poate te intereseaza si asta:

blogosfera tanara si …fashionista?

10 Nov

Fashionul e a naibii de tanar si de virtual

Ne-am cam ingrijorat si ne-am cam bucurat ca nu prea mai sunt tendinte – ca se poarta cam totul, ca nu prea ni se mai impune nimic. Se bucura cei ce oricum nu urmareau moda ci o impun si se cam sperie cei ce nu stiu ce-I aia moda.

O veste buna: exista cu siguranta o tendinta – se poarta tot – intr-un mod cat mai tineresc posibil.

Cum adica? Pai normal ca se poarta chestii cat mai tineresti si trendy cand sunt impuse de cele mai tinere specimene din industrie.

A teen only world spreading across the blogosphere…

Cam cati ani credeti ca are un omulet care isi pune amprenta pe o colectie mare, care prinde contur si pe strada ta? Undeva la 18 ani? Dar de 12 ani ce zici? Ce stie copilu ala de moda?

Pai avand in vedere ca detine un calculator conectat la internet si folosit pentru a se informa si a se promova se face ca stie destul de multe – si o poti vedea pe blogul ei – Tavi, fetitza de 12 ani (btw – o facut 13 deja), mare blogeritza prin state – care are un loc rezervat in primele randuri la fashion showurile alea mari – da…chanel, dior, vera wang.

Ia crede ce vezi http://tavi-thenewgirlintown.blogspot.com/

tavi1

“Tiny 13 year old dork that sits inside all day wearing awkward jackets and pretty hats. Scatters black petals on Rei Kawakubo’s doorsteps and serenades her in rap. I have no where near 4 million readers. Rather cynical and cute as a drained rat. In a sewer. Farting. And spitting out guts.”

Nu este o minune, pentru ca nu este singura! Inainte ne multumeam sa ne miram si sa apreciem specimene singulare, genii, minuni – acum avem de a face cu o armata de minuni, nu doar din state:

Se mai numesc si teen IT-girls

Pixie Geldof http://www.posh24.com/pixie_geldof Pixie Geldof

Bu_g_zel_k_z_Jade_Jagger_n_k_z_ve_nl_m_zisyen_Mick_Jagger_n_torunu._Yan_ndaki_de_k_zkarde_i_Amba.Assisi jagger http://www.instyle.co.uk/images/1279?destination=celebrity/a-z

Julia Frakes http://julialapin.typepad.com/

julia frakes

This is the latest generation of rock’n’roll, the kids to inspire and excite.

poate te intereseaza si asta:

Adolescentii vor conduce lumea!?

9 Nov

Oricum ai interpreta-o e un adevar general valabil. In viitorul apropiat tinerii vor fi de fapt oamenii ajunsi la maturitate, care vor fi mana de lucru, care vor face afaceri, care vor fi in floarea varstei, care v-or avea familia lor – care vor conduce lumea.

 

Insa, tot in viitorul apropiat, daca nu chiar deja in prezentul pe care-l traim, adolescentii au un cuvant de spus. Si nu ma refer la cei rebeli, care odata ajunsi la pubertate s-au pus impotriva curentului – fiind niste mici monstrii, care nu se mai pot intelege cu familia, carora nu le place scoala si care nu vor sa faca nimic ce nu le place. Acestia au fost dintotdeauna o specie existenta.

Ma refer la o generatie foarte asemanatoare cu cea din anii 60 – cand in urma “bombardamentului” cu copii, s-a produs o tranzitie a structuriilor, a valorilor. Societatea dinamica a produs si a fost tarata in acest val al globalizarii, al progresului informational – comunicational, al consumului.

 

Generatia “lovita” a fost invaluita de noi valori, foarte prezente si evidente chiar si in ziua de azi – individualismul, emanciparea materialismul (postmaterialismul).

 

Adevaratul boom l-a constituit si atunci dezvoltarea si transmiterea rapida a informatiei, comunicarea si consumul.

 

Insa, lasand nostalgia secolului trecut deoparte sa transpunem acele schimbari in secolul nostru drag care este caracterizat de o viteza si mai mare. Viteza care afecteaza stilul de viata, consumul si mai ales fluxul de informatii, datorita tehnologiei.

 

Si cine stapaneste cel mai bine aceste tehnologii, daca nu cei care se nasc cu acestea. Cei care au prioritatea la a primi totul de-a gata, care pot fi martori in timp real ai schimbarilor, care pot da feedbackul necesar astfel incat acesta sa aiba relevanta.

Nu stiu cat de constienti suntem de faptul ca adolescentii din ziua de azi sunt atat de emancipati – au atat de multa putere, care le este oferita si bine sustinuta de tehnologie. Cat de mult ne ajuta sau sperie acest lucru.

 

Sunt exemple care ne fac mandri, care ne uimesc in mod placut si sunt exemple care ne fac sa ne ingrijoram.

Adolescenta in sine incepe sa devina din ce in ce mai tanara si e caracterizata de o varsta parca mai frageda decat pe vremea mea (care n-a fost atat de departe…). De asemenea parca incepe sa se intinda pe o coarda a timpului si mai larga…incercam din rasputeri sa fim tineri cat mai mult timp.

 

Vremurile se pare ca nu se schimba doar meteorologic, ci si din pct de vedere al clepsidrei varstei. Mai nou copii de 8-10 ani se poarta ca adolescentii rebeli de mai deunazi de 16 ani, iar cei de 12-15, ca atotstiutorii 17-18 ani, iar cei de 17-18 parca ar putea fi studentii din anii terminali.

E o impartire aiurea – existand exemple totusi pt fiecare varsta, care sa confirme aceasta accelerare a imbratisarii vietii.

 

Sa vedem cine mai sustine ceea ce zic eu – in primul rand ei sunt cei care ne uimesc – fie ca-I avem printre noi, frati, vecini, fie ii vedem pe strada, fie ne miram de ei pe internet –cum?

Hai sa facem un exercitiu: intrati pe hi5 (da stiu, nu va place acolo – e pt ailalti…dar mai ales e locul unde se desfasoara astia “marii-mici”). Luati profilele alea mai sclipitoare, care product disconfort retinei, care au cateva mii de prieteni si sute de poze, mai toate modificate in programele jmechere, cu comentarii care sa aprecieze aceste modificari. A! nu cautati dupa varsta – se pare ca e rushinos sa fi tanar – nu prea e frumos sa pui pe hi5 varsta de 12-16 ani… (inainte stiu ca era dragut sa te lauzi ca inca esti mic, si doar dupa anumite praguri alegeai sa-ti maschezi varsta, scazand catziva ani…dar, ei, ce sa mai scada???)

As zice ca fragezimea se observa in poze – cu toate ca ma uimeste maturitatea gesturilor, a privirilor afisate in acele poze…

Va mai dau cateva detalii care i-ar putea trada pe tinerii care vor conduce lumea – rebeliunea fata de… tot? statusurile de acolo pare-se ca trebuie sa contina injuraturi, amenintari, cuvinte necuprinse in dex.

Mai trebuie musai sa asculte trupe de care noi inca nu am auzit, dar in lumea lor sunt staruri, pt ca au fani. Trebuie sa aiba o lista lunga de filme care contin ghici ce? Povesti drogate, batai sadice, revelatii…

 

Ok. Am ales sa pun in luminca decandenta acestei tinereti tinere.

 

Avem insa si printre acestia exceptii, care tind sa fie o regula. Is destepti frate. Sau daca nu, se prefac a naibii de bine. Oricum ar fi ei, stiu sa jongleze cu cunostintele lor – au la dispozitie stiinta colectiva, au la dispozitie un google tot mai performant, au un networking bine pus la punct. Si toate astea sunt presarate din plin cu curiozitatea specifica varstei (oricare ar fi aceasta).

 

Ca tot am zis de Google – CEOul acestuia – Eric Schmidt, a facut niste previziuni in legatura cu viitorul nostru si e foarte constient ca acesta va fi, daca nu este deja condus de acesti mici monstrii ai digitalului.

http://www.readwriteweb.com/archives/google_web_in_five_years.php

Ei sunt acolo – sunt pe internet si fac ce vor cu el…

poate te intereseaza si asta:

pack the summer in your bag and get back on the track

26 Sep

Sunt exact acele zile cand iti dai seama ca s-a terminat vara.

Mai bine zis, s-a terminat vacanta sau perioada aia minunata cand itzi faci tu programul cum vrei, imbiat de soare.

Si totusi fiind inca soare mult afara poate ca nu vrem sa realizam ca a trecut.

Poate ca daca ar fi mereu soare si cald ne-ar fi mai ushor sa ne vedem de viata, ne-ar fi mai ushor sa trecem peste ideea de vacantza, ne-ar fi mai ushor sa impachetam.

Bagaje…

Cu totii, noi astia studentii suntem nevoiti zilele astea sa luam decizii grele si sa caram bagaje si mai grele. Am nevoie de aia si de aia, dar oare mai incape si aia?

Nostalgie…

In timpu scolii era dureroasa perioada asta, se termina vacantza de vara interminabila. Majoritatea cred ca se chinuiau sa-si faca temele de vara…

Cand mai dai o raita pe la biblioteca si cu invidie te uiti la cartiile de pe raft care-ti fac cu ochiul si de care nu o sa mai ai timp.

Sunt acele zilele cand simti sa sunt prea putine pentru a face ce ti-ai propus. Mai bine zis sunt zilele cand realizezi ca a trecut vacantza, ca nu ai reushit sa faci mai nimic din ce tzi-ai propus sau ca nu mai potzi purta tot ce ai regasit in dulapuri zilele trecute.

Mai sunt 2 seri pentru a iesii cu prietenii pe care n-o sa-I mai vezi atat de des, pt ca ati ales drumuri separte.

Mai sunt 2 zile pentru cumparaturi si mese in familie…

Mai sunt 2 zile pana te sui in tren pentru un nou journey…

La mine au trecut acele 2 zile pentru ca de obicei aleg sa incep mereu altfel anul. Acum ca n-am fost in state, tot nu voi ajunge la deschidere, pentru ca aleg sa petrec cateva zile la Bucuresti – AIESEC University, despre care sper sa ma intorc numa cu pareri de bine.

poate te intereseaza si asta:

da ziarele pentru ce-s bune?

18 Sep

Dupa ce am declarat ca nu mai stau pe mess sa raspund la chestii legate de blog si am mai aberat si despre dependentza de mess, ba c-o fi buna, ba ca ba…tot am stat prea multe ore cu laptopul pe genunchi. L-am deschis cu scopul de a-mi face doar treaba, ca de obicei, in afara de ca mi se dovedeste ca mai toata treaba mea se afla in plasticul acela incins. Am decis sa nu-l deschid azi. Mda, scriu asta pe telefon cu un ziar in poala.

Da, am spus ziar – Cotidianul de weekendu asta.

Iei un ziar pt dvd si ajunge sa-ti placa ziaru

Normal ca l-am luat pt dvdu cu sex appeal, dar nedeschizand laptopu, deci necitind nimic nou si actual, am decis sa citesc si ziaru. Mie imi place sa descopar chestii noi de citit. Doara nu m-am nascut cu mediul electronic. Oricat de impotriva ziarelor sun, recunosc, ca in afara de a-l rasfoi si a ma murdarii p maini m-am oprit pret de cateva minute pentru a citi cateva articole, care nu au legatura cu politica, normal. Stiam in mare despre cotidianu, nu degeaba am terminat jurna. Nu e un tabloid, e un ziar bun – nu ft sofisticat si nu extrem de politic-de aia refuz sa citesc ziare, prea multa politica. Noroc ca aveau pe prima pg ceva interesant si scris atat de dragutz incat am vrut sa citesc tot articolul:

Chinezi de Romania

e clar ca la cat sunt astia mici si galbeni de multi, formeaza comunitati peste tot in lume. Ca daca o sta ei totzi pe insula lor, clar ca aceasta s-ar scufunda. Parca era un banc, sau e o realitate nostim de morbida?

Dragonul roshu – paradisul prostului gust si in acelasi timp al unei vieti pasnice de la care ar putea invatza si bucurestenii.

Vroiam sa scriu si eu despre chinezisme si cat de mult dauneaza astea bunului gust. Dar articolul asta m-a facut sa vreau sa dau vina din nou pe cei ce aleg sa le poarte nu neaparat pe cei ce le importa. Nici nu ma mir ca au asha succes in Ro unde prostul gust in materie de imbracaminte e in …

Mda. Revenind la chinezii astia din articol. Cica au un soi de china town si in Bucale, au si nume romanesti ca sa ii retzinem noi, gen Coco nume cu prafum de Chanel si tony.

Ce mi-a placut? Ca nu le place ca noi avem cei mai coruptzi politzisti din cate tzari au umblat ei si stim ca ei sunt peste tot. Si bine ca asta e si un subtitlu in cadru articolului- e bine ca ne mandrim cu asta! Poate s-o sesiza si ei, sau se mai zicea ceva de politzisti…

Baschet, badminton si alte sporturi. Munca multa si putzinul timp liber il petrec sanatos. Si nu beau.


Si-n offline despre online

O alta sectiunea care mi-a placut a fost…culmea, tot una virtuala. Adica mi se pare normal. Acum ca blogurile au asha un succes si chiar se scrie mult in online, e normal sa ajunga sa se scrie despre ele si in offline. Li se face reclama intr-un fel la alea pe care s-au scris lucruri bune sau mai putzin bune. Chiar in nr asta a decis autoru sa ii bage in seama si pe cei ce il critica. E bine ca asha mai aflu si de alte bloguri,  alte directii. Se pare ca cotidianu nu-l citeste pe bobby sau pe buddha si noroc ca nu mentzioneaza nimic de zoso.

Intr-un fel asta imi confirma si mai mult banuielile, fiecare blog isi are cititorii lui si blog bun e foarte relativ si subiectiv. Bine ca scriem si atata timp cat si tu ma citesti pe mine, conteaza mult pt mine.

Se schimba Romania


Editorialul de la sfarsit ar merita un post nou. (da repet, o avea qwerty telefonu…da am butonat destul:P)

Si din nou au fost zdruncinate cunostiintele acumulate la jurna. In general editorialul e la inceput. O fi avand vreun rol si cuvantul cela, ‘general’…

Cornel Nistorescu – Se schimba Romania

i-ash zice un articol plin de esentze tari. Nu spune nimic nou, sunt polemici cunoscute si rasdezbautute care se pare ca iau amploare cu o viteza naucitoare. La fel apar ele si in articol. Asta il face un articol bun – o serie de adevaruri varsate in fiecare propozitie.

Si din nou e vorba de o alta Romanie – care nu prea mai e a noastra – asta se tot stabileste si in manifestu ala. Tind sa cred ca si treaba asta cu Romania, devine din ce in ce mai relativa si subiectiva. Ne place sa generalizam, da fiecare o vedem prin gemuletzul ferestrei noastre proprii. Cu anumite generalitati din articol sunt si eu de acord.

“Alţii nu mai rezistă nervos şi se întorc. Vorbesc două-trei limbi străine şi au o productivitate dublă faţă de stătuţii de acasă. ” Statutii astai de acasa, zau ca ar trebui sa mai iese si ei…

“Visul absolventului de a lucra la multinaţionale se clatină. De dimineaţa până seară, stors, cu pauze de ţigară cronometrate şi numerotate, cu drepţi, am înţeles, la revedere, cu o limbă pestriţă, e kinky să fii trendy, cu oameni care se vâră cu capul în monitor ca şi cucoanele în casca de coafor, că nici nu ştii dacă redactează un proiect sau joacă poker în cinci, cu alţi doi băieţi de la etaj, cu unul de la Cola şi cu un român aterizat la Chicago. Îi recunoşti după feţele gânditoare, livide, după sictirul cu care tratează orice dincolo de uşa instituţiei. Leafă, excursii şi o iubită. În rest, adio şi n-am cuvinte! ” Nici eu n-ash vrea sa mai adaug nimic. O spune atat de bine. Oare vrei tu altceva in afara de asta? ca vreau sa cred ca si tu esti un cititor care te regasesti printre randurile astea.

poate te intereseaza si asta:

ISEC – AIESEC conference- sambata, 4th of july

4 Jul

tot citind asha de zor …am aflat ca livebloggingul se poarta.

asha ca tre sa fiu si eu trendy si sa mai fac din cand in cand si treaba asta mai ales ca tot pe la conferintze imi duc traiul.

da ce-i aia live blogging?

e ceea ce face omu ala care sta cu laptopu in brate la o conferintza si pare ca nu e  atent pt ca tasteaza de zor. De fapt, e foarte atent si tasteaza exact despre ce se intampla in jurul lui. Sunt cam cele mai fresh impresii de la o conferintza, actiune de orice fel.

Si culmea, fac si eu acest lucru fix cand ni se vorbeste despre “The time is now”. E un semn in plus ca majoritatea lucrurilor trebuie facute atunci cand simti nevoia, cum e scrisul si atunci cand vrei si trebuie.

Si mai e timpul pentru exchange. Despre asta se vorbeste in cele 3 zile la conferintza a carui nume mai pe larg suna asha:

Intercultural

Sensitivity and

Exchange

Conference

Am ales sa fac parte din organizare, deci am si detalii de culise…mai degraba invataminte care se cam aplica la mai toate eventurile… din pacate.

As putea sublinia niste reguli de aur – planificarea celor mai mici detalii este strict necesara la fel ca si nervii pentru a accepta faptul, ca nimic din ceea ce ai planificat nu va iesi asha. si asta mai ales atunci cand depinzi de factori externi, cum ar fi alti oameni, oameni de la tipografii, oameni de la imprimerii de tricouri, oameni, oameni, oameni…

mda… cel mai greu e sa lucrezi cu oameni. N-am spus absolut nimic nou, nu-i asha?

Deci n-are rost sa ne enervam ca trebuie facute 2 drumuri pt niste badgeuri care nu-s imprimate corect… ca trebuie sa fim atentzi la imprimarea tuturor cuvintelor pe tricou… ca e posibil sa apara si alti oameni cand e vb de meniu, ca lumea intarzie, ca lumea uita, ca lumea n-are chef, ca lumea e bolnava…

Daaaar, astea sunt doar detalii de culise pt care intotdeauna se gasesc oameni care sa se streseze si delegatii din conferintza nici nu observa si se simt minunat.

Si atunci nu ramane de subliniat decat ultimul fapt si anume ca ne-a iesit o conferintza care si-a atins scopul si ca participantii au facut THE FIRST STEP ON THE WORLD MAP.

mai ramane sa vedem cum decurge si ziua de maine, care de obicei e cea mai emotionanta, tocmai pt ca ajungi sa te acomodezi cu ceva de care trebuie sa te desparti – dar mai multe despre asta in alt post.

si alte lucruri bune intr-un alt live blogging de maine – in care ma voi focusa strict pe delagati si pe simtzirile lor.

BTW: asta am updatat pe toate profilele: Happy 4th of July!! mi-e dor sa sarbatoresc ziua asta pe taramul american

Graphic1

poate te intereseaza si asta:

ca dupa aia cine stie…

27 Jun

“cand ai licentza?”

“luni…pe la 9 si ceva sper sa scap”

“si eu pe la 14. dupa aia tre sa iesim, la o bere ceva, ca dupa aia cine stie…”

Si astfel m-am trezit la realitate… nu, nu mai plec eu o vara lunga peste ocean si ma astept sa fie la fel cand ma reintorc. raman. Dar e tot un final. Un final care ne cam desparte pe cei mai multi dintre noi.

Am terminat faculta. Nu doar ceremonia de absolvire, ci examenul final, licentza. Pentru care ne-am stresat, mai mult sau mai putin in ultima vreme. ce ne-a facut sa povestim poate mai mult. sa ne vedem poate mai des cu prietenii tocmai pt a scapa de wordul in care adunam pagini si idei…

o sa-mi fie a draq de dor de tine, de voi… si acum plang si eu (stiu ca poti si tu…)

din pacate e iar un moment de rascruce in care ne decidem sa trecem mai departe si asta inseamna sa plecam mai departe. Master –  in alt orash. Bucurestiul face cu ochiul, acasa e tentant. Internshipurile sunt multe si cele mai multe lungi…

Ce trist e cand iti faci o gramada de prieteni, fie ca ii faci aici, fie peste ocean si te intorci la ei sau cu ei… ajungi sa ii pierzi… Stiu, nu ii pierzi de tot, macar pe lista de mess vor fi online din cand in cand, sau poate la fel ca si pana acum. Dar sansele sa te mai intalnesti pe coridor, pe strada, sau efectiv sa-ti fie dor si sa iesi la o tigara, la o bere, la o poveste cu ei, scad… scad undeva la 0…

si e o alta categorie de prieteni, pe care nu ai vrea sa ii pierzi, sau makr nu pleci direct cu premisa ca ii ai pt un termen scurt, ci ti faci si ii pastrezi alaturi pt ca speri sa fie asha mereu…

Momentan, in febra dinaintea prezentarii, cand terasele is pline cu fetze cunoscute si zambitoare esti ink in starea ta de confort. Dar va veni o vara lunga in care iti vei aminti de cei dragi si poate si atunci vei spera la revedere… dar va veni o toamna si mai goala… in care vei realiza ca s-a schimbat din nou totul…

poate te intereseaza si asta:

echilibrul din extrem – Fields of JOY

25 Jun

Echilibrul din starile extreme

Sustzin sus si tare k sunt o persoana echilibrata care actionez ca atare.
Sa zicem totusi ca sunt un exemplu de echilibru in stari d extrem
cred ca mai degraba tind la extreme. Nu degeaba ma bag in atatea si imi place sa fiu cat mai multi task cu putitintza
se pare ca alternez cu acelasi mod d distractie dus la extrem.
Cine zice ca tre sa ies in fiecare zi sau makr in weekenduri…ca sa ce? Sa realizez ca nu e loc d distractie…mai bine astept si plec si in alt oras ori tzara si simt k ma distreeez
and i felt it. Si p bune k am nevoie sa ma pierd p stradutze necunoscute, sa simt ca pot descoperi locuri noi si sa ma bucur d fiecare cladire, d fiecare fatza noua…

ESCAPE on the …

a nice escape, actually a well deserved and needed escape to Budapest, where I found out how great it is to have good friends and to make a lot of very good new friends

intai a fost data – stiam demult ca pe 20 iunie trebuie sa fiu la budapesta. de ce?

it was the line up – party open air: andy C, Lee, Fierce – everything under one name – THE NAME – Fields of Joy

fields-of-joysi cam asha pot descrie mica vacanta d acolo – nu e rau sa evadezi taman pe fields of joy.
Cam fiecare minut s-o meritat

D c? pt ca eram absolut satula de tot, mai ales d laptop si de lista de to dos, la care deja m-am intors. Stiam ca trebuie sa ma intorc si probabil k d aia am ales sa profit la max, cum? Neplanificat. Thx God there are some nice people on the earth who easily become friends. And thx God i keep finding such people ;)
e nevoie deci d niste oameni care nu au nici o treaba cu treburile mele, care nu au licentza, care nu tre sa planifice proiecte, ci care tre sa faca o treaba a naibii d placuta, sa se distreze.


A fost un continuu bonus- nu doar un party, ci 2, 3 dak socotim si afteru, chiar 4 :)
nu doar un orash nou si unu pe care am reusit sa-l cunosc cu ajutoru locuitorilor
ci si o excursie la Balaton, unde a fost si primu chef, ninja breaks style:) taman pe malu lacului

CIMG1543
baieeee, nu la orice strand ci in lac cu apa caldaaaa, atat d placuta

CIMG1521

trecere d la ft cald la ft frig
inapoi in orash, somn putzin, insa noi forme de putere pt a descoperi alte parti ale orashului, chiar daca uneori sub umbrela

c tzine d shopping si nu neaparat, doar sa stiu k am o optiune ataaat d largaa.

C dor mi-era d h&m _44757361_h&mlogo226b si cate si mai cate cu care m-am obisnuit in Germania. Am ajuns la concluzia ca ajunge sa treci d granitza si e deja vestu. Noi d c suntem ink in est cand e totul asha d aproape. Serios m-am simtit ca intr-o germanie mai mica cu alta limba p strada…pana si posturile tv, pana si mutter si vater
credeam ca si ungaria e ca ro, s pare ca e mai degraba ca cealalta parte

despre uniformitatea asta a pietei o sa mai vb, mai ales k tine de licenta mea, grobalizare – glocalizare.


Speram sa apuc sa dorm makr sambata pana la partyu cel mare, insa nici n-am apucat sa ma gandesc la asta-direct la o zi d nastere d unde direct la fields of joy


si da, nu eram singura bolnava, din nou n-a putut sa vina andy c, dar inlocuitoru a fost one of my favourites-friction-mai am un post despre el in midi.
si acum a exorcizat publicu in stilu lui, doar ca a avut p cine: cica au fost in jur d 2000 d persoane intr-o locatie superba, care din cauza vremii a fost indoor-club studio, p una dintre insulele d p dunare.

FIELDS OF JOY!!!!!

CIMG1747

Din nou cred ca am slabit 2 kg in 2 ore.stiu sigur ca nu m-am putut opri. Mc dynamite a mers k uns.
Inainte fierce, nush, poate prea dnb monoton, sau a trebuit sa ma obisnuiesc dupa o seara d happy breakeat
plus ca era atat d tare, si mai ales in fatza unde erau puse boxele. Am promis k nu mai merg la partyuri fara dopuri d ureche care filtreaza d minune stratu ala daunator

energizante, da mai ales nevoia acuta d deconectare si plus setu magnific a lu friction si aerul d orash nou and the wonderful people…

Fields of Joy - pulzar.hu - 090620_foj10_studio_153 Fields of Joy - pulzar.hu - 090620_foj10_studio_154

toate au facut din asta c mai tare vacantza
pana si d raceala am uitat




poate te intereseaza si asta:

rabufnire in sarcasm

10 Jun

si revin… revin la tot ce urasc mai mult in momentul de fata…la tehnologie, la laptop…la tastatura.

oare ce urasc mai mult din astea???

de ce ne place sa fim sclavii tehnologiei? de ce imi place mie sa fiu mereu conectata? pt ca e bine cand e bine…dar si de la prea mult bine te saturi, uneori o dai si in diabet

a naibii treaba. ma gasesc lipita cu ochii de ecran si daca nu de ecran, de tastatura si dak nu de laptop, cu urechea la telefon si dak nu cu degetele pe telefon…tot pe tastatura.  frumoasa viata ma asteapta. la fel in continuare. se pare ca orice ash face ma leaga si mai mult de tastatura. ok. imi place si tot ce-mi place tot aici gasesc.

si nu, nu prea am timp de messenger…mai nou sunt sclavul wordului, care s-a incapatzanat sa-mi faca zile negre. si nu e vorba doar de licentza… in principiu de formatarea ei..sau cum draq sa-i zic, munca aia de chinez in care pui titluri , aranjezi in pagina, pui note…k deh…nu le potzi face klumea d la inceput…si tre sa ascultzi de totzi

culmea! toata lumea spune altfel. si atunci eu de cine sa ascult????????????????

browserele mi-or cedat…s-o fi saturat  sa stea deschise, s-o fi intoxicat si ele cu mancarea de la mcdonalds… culmea numa la siteurile lor se blocheaza, si tot culmea k numa de alea aveam nevoie.

nici o problema. noroc ca se poate reinstala windowsul si noroc ca am timp si chef sa fac asta taman in toiul licentzei si a altor zeci de mii de proiecte volutare…ca mai nou is si sclavul ideilor. n-ai simtzit sarcasmul? e acolo!!!!

e aici. urla in mine. simt nevoia sa fiu sarcastica. imi vine sa ma iau de prostia oamenilor pe strada. si din respect fata de mine nu vorbesc singura. sa stii. e adevarat…probabil ca m-ash calma, da prefer sa stresez si alta lume la telefon, nu de alta da presmt ca le face de fapt placere.

stiu, nu are nici o noima ce scriu, dar iese din mine…se revarsa…da pe tastaturaaaa

cred ca urmeaza sa mai ingrosh lista lucrurilor pe care nu le suport

doar asha, sa iasa energia negativa, ca dak nu..risc sa ma refulez pe niste persoane dragi si pe buen ca nu vreau

urasc sa ma doara capu. ok. pot sa incep sa fiu sarcastica cu mine: cui ii place sa-l doara ceva??? nimanui clar. m-am gasit si eu sa zic ca ma doare de 2 zile capu. eu zic ca nu are motiv. tu potzi sa zici ca e stresu

si eu sa zic cu acelasi sarcasm. care stres??? pt ca NU ARE ROST, NU MERITA sa ma stresez… nici nu o fac. subconstientu e de vina.

m-am decis, nu ma stresez… doar vreau sa apropiu ceva de perfectziune. sinonime indepartate??

urasc sa ma trezesc la 7 dimineatza. si asta involuntar. sunt singura, nu imi pun ceasu…doar ceasu biologic se hotaraste sa ma &^*( la cap, sa ma lase si cu durere de cap si sa nu ma lase sa adomr la loc. ca sa fac ce? sa ma enervez in continuare pe word, poate prin telepatie ma aud si aia de la microsoft…

nush de ce presimt ca am facut prea multa reclama deja…si nu ma plateste nimeni.

da mai simt nevoia sa continuu cu reclama.

nu intzeleg de ce am o anumita marca de telefon si anume pe aia care cica o urasc cel mai mult: fara suparare la nokia, detzin 3 telefoane nokia, asha ca vanzare le-am facut, ca asta ii intereseaza. da mi se pare stupid. eu iubesc sony ericsson – sunt fan declarat – ca se zice ca e impartzita piata, aia prosti care prefera nokia – ca e cel mai tare, ca are toata lumea, ca tzine bateria, ca e firma, ca are si bunica lu fratele lu nasu lu sora-sa… ca are meniu simplu… ca e mai scump sau mai ieftin, ca e mai trendy

na cam astea ar fi aceleasi motive pt care eu nu le suport. si totusi de ce??? ca sa ma enervez cu meniul lor atat de simplu… ca sa ma bucur de tastatura de aia querty sau cum ii zice… ca sa fiu si mai conectata, ca sa am si mai mare grija de el… ca sa ca sa ca sa scad vanzarile la sony… de care mi-e mila…nu au succes pe piata asta romaneasca si indobitocita de toate motivele mai sus enumerate- da mai ales pt ca are toata lumea, tre sa am si eu, ca o fiu al mai bun

si sa mai zica cineva ca word of mouth nu e puternica ca si strategie…

ce am cu telu? momentan nimik, ca nu l-am stins azi din greseala apasand d 2 ori tasta de respins… si nici nu s-o blocat…da pur si simplu mi s pare aiurea, ironic…paradoxal!!!!

ce mai urasc azi la mine?faptul ca nu mai suport muzica… ma deranjeaza…ca doara ma doara capu… nici cu ea nu stiu ce am, de fapt amcu mine. am stabilit asta

a…si mai mentzionez ca il urasc pe dobitocu sau dobitoaca care o simtzit nevoia sa accelereze dupa minunata ploaie care am aflat ca nu a fost cu grindina in tot cluju… imi pierd firu ideii. revin la dobitocu care a accelerat in preajma unei baltzi imens de mari exact in dreptul meu si drept urmare a faptului a trebuit sa-mi storc parul…deci mai ceva ca in reclamele alea – i got fuckin wet… da nu-i bai.. iaca, rad si eu de patzanie – a fost fix dupa ce am vrut sa sustzin ca mi-o trecut stresu, ca totul va fi bine. a tzinut sa ma atentzioneze ca nu e totul bine..ci e totul ud

angry_wet_cat

aaaa

si sa nu uit….da asta merita post separat…pe care de altfel il citesti cu siguranta inaintea acestuia..ca si wordpressu e a naibi de prost facut… de ce nu imi pot categorisi scrierile si sa le accesese omu de sus..din foldere dupa preferinzte..astfel incat sa pot pastra si eu o ordine intre idei. nu un haos total care este…

da sunt obsedata de ordine… si urmeaza sa-mi fac si printre foldere…

nici n-a fost atat sarcasm..ci mai mult mi-am varsat amarul..si am facut parte din rasa aia mai proasta a omului care tzine blog pe post de jurnal si-l mai face si public…de parca pe tine te si intereseaza ce ma deranjeaza pe mine… ca deh..nu e despre tine… e despre nervii mei

habar nu am cat de lung e postu… si …

NICI NU-MI PASA!!sunt doar sclavu tastaturii..

poate te intereseaza si asta:

do U wanna study in the states?!?

9 Jun

vrei si tu, nu? click pt mai multe detalii… ca si cand dunga asta albastra nu tzi-ar da de gandit:P

hmmm, nici nu suna rau.

hai sa fim seriosi cui nu i-a trecut prin minte sa studieze prin state? sa stea in campusurile alea minunate, sa faca parte din ceva casa cu nume grecesti… kappa, gamma, delta nu… era de la blonda d la drept parca:))

si da, dupa 2 veri de work and travel nu m-am saturat de state… vreau mai mult

si nici practica din Germania nu mi-o ajuns:P

de fapt nu stiu daca sa vreau sau nu si culmea am primit un mail care cica ma elucideaza

promit ca o sa ma duc sa aflu cat mai multe detalii de la caravana si who know? we’ll study in the states!!!

poate te intereseaza si asta:

colectionari de amintiri

28 May

De cand ne stim colectionam. De fapt, viata in sine e o mare colectie.

Fiecare dintre noi suntem niste colectionari si nu ma refer aici la hobbyuri, pasiuni de a colectiona timbre sau monede, sau ce moda mai este. Ma refer la mine, sau la tine care ne atasam emotional de obiecte, fie ca e o haina, fie ca e un parfum, o agrafa, un loc, o amintire… sau de oameni, prieteni.

Documente pe calculator care iti incarca hardul, sau mesaje care iti umplu inboxu si iti aduci aminte de ele doar cand te anunta ca e plin sau te plictisesti stand la o coada, sau pardon nu mai e comunism, acum stam si ne plictisim la conferinte sau cursuri. E bine dak recitesti anumite ganduri, daca te apuci sa-ti faci ordine intre .doc-uri, dar asta se intampla doar cand cauti ceva. Sau colectionezi poze, ca era digitala iti permite, dar curva asta numita timp nu-ti permite sa rascolesti prin amintiri, nu-ti permite sa iti reamintesti de momente placute, sa zambesti la gandul celor intamplate…

Ce paradox dragutz: colectionezi prieteni, cu care din cauza numarului lor mare nu ai cum sa mentii legaturile si atunci raman cunostiinte pe care le saluti pe strada, sau nici macar atunci. Pt ca nu-i observi fiind prea ocupat sa colectionezi altceva, vorbe goale la telefon, sau smsuri…

Fugim de reintalnirea cu obiectele sau persoanele colectionate din cauza nevoii de a colectiona continuu…

poate te intereseaza si asta:

din BLOGOSFERA in ECOSFERA si inapoi

15 May

Blogurile nu sunt pentru oamenii ocupati.

O stiam si eu.
Dar imi place sa-mi ocup timpul si I need to write things down…anywhere. Si in ultimul timp mi-am asternut gandurile in mod cat se poate de traditional, cu stiloul in mana pe foi de hartie.
Nu degeaba am avut o perioada atat de eco friendly.
Cam de cand am revenit pe plaiurile mioritice in afara de infruntat realitatea cu o pofta mai mare ca de obicei, am ales sa o infrunt si altfel.
Cu mai putina tehnologie. Ok, n-am avut atata tarie de caracter sa scot cablul de internet… insa imprejurarile au tinut cu mine. Minunatul camin s-a decis sa personalizeze conexiunea la internet..si pt ca suntem in Romania reglementarile dureaza…

Acasa am reusit sa ma despart de laptop pt televizor, sau pt plimbari cu rolele. Un bravos pt mine.

Revenita in Cluj m-am hotarat sa umblu pe jos, de vreo 3 saptamani am si reusit, am urcat doar d 3 ori in troleu. Recunosc ca e mult mai bine pe jos, si avand noroc cu putina scoala care e mai departe, restul activitatilor se intampla aproape.

Clujul respira, iar eu respir aer de Cluj. Mai aproape, mai adanc atrasa de acest orash, de oamenii, cladiri – intru in contact cu el. E incredibil cate se pot intampla in mod real, departe de lumea virtuala. OK. probabil ca am exagerat si eu cu srfatul excesiv pe net – dar fiind departe, era unica modalitate de a fi conectata la lume.

Din cauza acestei departari, m-am decis ca la intoarcere sa gust viata mai cu pofta. E nevoie doar de un telefon – la care sa raspunzi, sau sa suni persoanele de care tzi-era dor.

Sau ajunge sa iesi afara.

Un oras atat de mare si totusi plin de prieteni, de cunoscuti atat de multi – cred ca zilele astea propozitia mea preferata a fost: te-ai intors! Super!

M-am decis sa ma bucur de aceasta propozitie si cum mai mereu in spatele ei se afla si intrebarea cum a fost – discutia poate continua pe strada, la un suc, bere, cafea, in parc, oriunde si cu oricine! M-am intalnit si cu o prietena draga care are acelasi scop, ea facand acest lucru inainte sa plece departe, pentru un timp destul de indelungat, sa refaca legaturile existente, sa aloce timp celorlalti.

I am glad I am back!

poate te intereseaza si asta:

From the paradoxical Chapters: Magical ways

14 Apr

Ain’t I just a “lucky” person? Or are this signs to stop traveling so much? Only by reading this blog usually, u can always find stories about troubles while traveling or adventures during traveling, and it seems that it just doesn’t matter on what continent, in which country I am or what kind of method of transport I use or the persons I am traveling with.

DB- deutsche Bahn – the german company for train transportation. I underline german! So it should a incarca cuvantul cu semnificatie also mean – punctuality, planning, PERFECTION. U couldn’t think of any unannounced time delays or troubles while connecting… but u can’t really think of everything, and nor are Germans that perfect. I choose to travel during night with the city night express (actually it’s smt european..not really only german…or smt…) train cause I had to catch my flight to Cluj at 8:20.

night_01

So there was this train that was supposed to get in Dortmund at 4:50, giving me time to be in time in the airport and making me angry for having to wait so much. Or I thought so… at 2 o’clock in the morning I started getting stressed and angry because of the thought of not getting in time at the airport or even missing my flight. Not even at the half of the way, in Berlin we made a little stop…of almost 2 hours while waiting for some train connection that had to be “attached”. Same thing happened in Hannover…for maybe half an hour Adding the hours..i could have missed my flight easily…but thanx God the train went fast enough, and instead of 4:50 as planned I got at the destination at 6:15, caught the airport shuttle from 6:30 and I got on the plain…then in cluj… And after getting out of the airport… I asked myself “can I go back?”

poate te intereseaza si asta:

PRAGA- PRAHA- PRAG- PRAGUE ( and the adventure before seeing the beauty)

4 Apr

the most wonderful city I’ve ever seen.

cimg2846
it got high in my top cities…like it just jumped on the first place, so London and New York’s Manhattan come after it!!!

so much beauty concentrated on every hill top, along any street, in every building, on every wall, in every brick of a wall… so much history kept on that surface, and even if everything is old, is still new, clean, in refreshed colors. It’s perfection – felt in every detail – and there are details everywhere.

It ‘ s like every architect, every building maker had a sense of beauty, and they tried to place everything in a special way, that complete the whole image…

for me it were only 3 and a half wonderful days, a very funny and cute traveling mate, a nice host, hurting feet and eyes washed with beauty – if i am allowed to express like that.

so I am in love with the city. the only thing is that f*(^& complicated language… and the lack of information signs in English. they really should do something for the tourists that don’t know Romanian or Hungarian or don’t have imagination by trying to guess what words can mean…

everything started with an adventure. actually nothing was so rigorously planed even if the thought of going there existed for at least 3 months ago. i got there hitchhiking:)) never thought i will do smt like that all by myself, but “booking” somebody on the internet didn’t seem such a bad idea, and a 2 hours way couldn’t be that bad. i actually found someone from Romania, Cluj more exactly who studies here and was going home thru Prague. Lucky me. We got there he left me where i had to meet my friend , the address said by the gps was the correct one.

but where was I Sunday evening at 8 pm? on a huge street. a big building, no signs. i am looking at the building, hoping it was the state opera, but it was the train station, one of them, the bigger one. ( i can’t say which one:)) hl.n. …smt:))

ok…going to the information – the lady explained me in English that i had to walk not even 5 minutes, and go that way – and she pointed a direction. ok…fine. got out of the building somehow, and got the direction i thought she showed me. Wrong direction!! Darkness, rain, I was under some bridges, i saw only an older alcoholic guy… got spoookier and spookier when i saw on a house that i was in prague 3 not prague 1…

there where not many people on the street. i asked whom i could, everybody pointed directions with their finger but no one really knew where the opera was… my friends roaming wasn’t working, my phone was dying… but still she called me from some public phones, but couldn’t tell where i was, how to reach her…

finally i get on a street that drove me to a huge nice thing, to a place full of tourist, to a big yellow building – that i supposed it was the opera. but it wasn’t. i finally found the huge maps of the city, but the sign of u are here was missing on both of them… fuck fuck fuck!!!

cimg3030
I asked 2 guys. One of them was playing at the opera, so… he knew where it was, but couldn’t explain – but they proposed to drive me with their car there, cause it was easier, and close enough. ok… the proposal scared me… i would usually NEVER say yes… but after 1 hour of running in every direction and not knowing where i was i accepted. he said i should tell everybody that the guys from the Chech republic are nice. so i am saying it officially, cause they drove me to my friend, and i am very thankful to them!

Then, I am thankful to Brano, our host from the couchsurfing.com program, that by the way u should try it! the program is a very smart thing for traveling with no sleeping expenses, with no money for hotels, motels, or whateva…and u get to know interesting people that might show u the city, might reveal u the places that must be seen – insider secretes, u get to know the culture of it thru a person that is living it…

and the rest is beauty – and history…and thx God it’s kept in more than 800 pictures:)

enjoy – AND VISIT PRAGUE!!!!

view from the charles bridge (high end)

astronomical clock and church...

statue with moving but pissing on chech republic's map

And pictures can’t reveal the hole beauty of it, not even the half of it…and it can’t give u the feeling u get walking on those streets, or hills…
P.S.: important words that must be learned: pivo cerny (or cerna??) – black beer – the best we ever tasted!

cimg2913

poate te intereseaza si asta:

Tipuri de oameni, tipuri de relatii, tipuri de reguli, tipuri de exceptii

15 Mar

O gagica tipica, care se intalneste cu multi tipi, care ii iau numarul de telefon dar n-o vor suna niciodata, ea fiind cea care va astepta si va INTERPRETA. Cine n-a facut-o macar o data? Sa-ti lashi mintea sa zboare. Sa vezi in tipul din fata ta, sotul ideal, tatal ideal, omul lnaga care ai vrea sa imbatranesti. Sa fi pe culmile fericirii ca ai intalnit un astfel de om. Sa fi mentinuta inviata de aceste sperante. Sa simti pe zi ce trece cum sperantele devin desharte, cum totul a fost in mintea ta. Ai noroc daca intalnesti pe cineva care sa-ti spuna verde in fata ca nu se va intampla, pentru ca nu I-ai trezit si lui acelasi interes.

theres-nothingUnele renuntam, facem diferit data viitoare, devenim mult mai atente la DETALII, care nu devin automat semen. Geegee, nu… face acelasi greseli pana cand isi da seama ca tipul care citeste toate detaliile va fi de fapt exceptia ei. Si el e un tip obisnuit. Care ajunge sa le stie pe toate, vazand multe dupa barul in care lucreaza, interpretand multe, crezand ca le stie pe toate si ferindu-se astfel ca el insusi sa se indragosteasca.

Mda. Pana se indragosteste.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=JkYBBTdjxfQ&feature=related]

Intalnire intr-un supermarket.shopping-cart

De cate ori nu ni se reaminteste ca niciodata nu stii de unde sare norocul? Si ca exista cazuri in care iti potzi intalni iubirea vietii la casa. Si unde mai pui ca aceasta noua cucerire poate fi casatorita. Mda. Dar magia functioneaza. Pana cand intervine nevasta. Pana cand intervine teama de a pune capat unei casatorii. Pana cand intervine din nou teama de a face un pas gresit. Daca a gresit cu casatoria, de unde sa stie ca nu va gresi din nou cu aceasta relatie care a explodat din prima?
boy-two-rabbitsSi o alta exceptie care confirma regula: nu fugi dupa 2 iepuri de o data, ca-I vei pierde pe aman2. a ramas fara nevasta si fara amanta.

Normal ca exista si tipa secolului nostru, obsedata de tehnologie. Cu pagina de myspace, adrese de mailuri, blackberry. Care nu e in stare sa inceapa o relatie fara sa-si updateze noua freza pe profil. Dar cu un telefon reuseste sa isi sune un client aflat la o masa apropaiata si sa inceapa o relatie….

Tip, care tocmai realizase ca e imposibil sa te combini cu o buna prietena, doar pentru ca se intelegeau atat de bine. Unele prietenii trebuie sa ramana la stadiul de prietenii, pentru ca mai mult nu va functiona.

Cam asa e mereu. In oricare categorie ne-am inscrie la un moment dat in viata, se intampla sa ne iasa sau sa nu ne iasa. Sa fim exceptia, sau sa fim regula…

Mai e cuplul, Ben Affleck si Jennifer Anniston. Care se pare ca au fost o regula si o exceptie intr-una. Au format un cuplu timp de 7 ani fara sa simta nevoia sa se casatoreasca doar pentru ca asha era regula. Insa presiunea societatii si nesiguranta ei au transformat exceptia unei legaturi frumoase intr-o regula care ii desparte. Si o noua exceptie din partea lui a confirmat totusi regila legaturii lor intr-o cerere in casatorie.

O singura intrebare am. Exceptia de a face intr-adevar filme realiste, care ating si explica bine realitatea vietii tinde sa devina o regula?
Stiu ca e o intrebare gen cine a fost primul oul sau gaina. Filmele se insipra din realitate sau realitatea din filme?
Insa comediile romantice tind sa fie mult prea siroase si nerealiste cu happy endingurile lor. Trebuie sa intre un pic de analiza. Un pic de tipic: interviuri cu oameni normali care povestesc cate o parte din viata lor. Si un pic de maestrie si inteligenta din partea unui regizor sa le imbine atat de bine incat sa nu para un documentar, sa nu para o comedie romantica. Ci sa fie ceva de gen: da bai, asa ii. We gotta take it as it is. Sa nu speram prea mult ca vom ajunge o exceptie. Sa invatzam sa fim fim reguli. Sa apreciem cand suntem exceptii.

exceptions

poate te intereseaza si asta:

routine makes the difference

13 Mar

even when everything is different, after a while u get used to it.

going to bed, setting my alarm clock… actually pushing ok,  cause the wake up time is always the same

waking up, always before the clock screams… because the cleaning guy is “screaming”, playing with garbage bags… actually doing his work, but in front of my door. i hate u dude! ok?

the same lazyness, and not wanting to get out of bed…but it’s time, the alarm clock  started.  same amount of time needed to get dressed…put a face on, maybe a smile. get out… meeting the same nice guy on my half way to the tram, or meeting him in the station, as if he waits for me every morning. now we’re even smiling at eachother…after meeting yesterday twice, going home also with the same tram…

the tram comes, always at the same time: 8:22 … last door opens, another smile. same chinise girl every morning.  she only sits on different seats, but she’s there.  next station. the bag in dots is entering the tram. same girl. same guy with the jacket.

there’s always somebody else running to catch the tram in the next station.

central station. green haired girl with boyfriend and a red-checkerboard bag on her shoulder waiting.  the other girl with the black and white shoes. we’re getting in the next tram… that opens it doors in front of the faculty, a few steps, pushing a huge door, pushing the next glass door. walking up the stairs. going into the bathroom. fixing my bangs…

other steps… the floor creaks under each step…

pushing the stop button on the mp3 player, opening the door. good morning x 4 times. pushing the button. take the jacket off. log in…

another day started… , and will start again after fixin the alarm clock…

differences become similarities. strange becomes familiar. unknown faces just become known. some of them start looking familiar with the ones from home that u start missing… unusual becomes usual.

life becomes routine…  wherever u are … only the big picture is different

season-tree

poate te intereseaza si asta:

o recesiune optimista

11 Mar

am tot amenintzat ca o sa scriu si eu despre recesiune. stiu. e un subiect obositor. ma obosesc articolele, stirile de pe teve, subiectele de discutie… gandurile sumbre asupra viitorului…care par a fi si mai nesigure, si mai umbrite de acest fenomen.

care fenomen? unul supra umflat de media.

vroiam sa public doar partea luminoasa a recesiunii, care exista. dar n-am apucat sa imi scriu parerea..sa zicem ca am asteptat si am facut research, care nu era greu avand in vedere multitudinea de informatii spanzurate de recesiune.

de unde atata optimism? pai, mie mi se trage de la publicitari. am ascultat cateva emisiuni care prezentau aceasta “criza economica” ca fiind foarte buna. de ce? exemple foarte convingatoare. cei slabi pica, cei buni se ridica. se cerne raul adik. oricum piata e prea plina.

ok… am inceput sa sustzin ideea, sa vad ceva bun in asta. pana m-a lovit replica cuiva: ” si cum ii buna daca ambii mei parinti au fost dati afara?”

mda…that kind of shit se intampla…des… foarte des. mai ales la companiile mari, care dupa cum se aude peste tot nu o mai duc asha bine. sa fie pentru ca nu s-au administrat bine? sa fie pentru ca nu sunt chiar atat de puternice?

hmm…e o chestie ciclica din pacate.

si s-a ajuns la asta tot din cauza unui lantz al slabiciunilor.

imprumuturile. niciodata nu am fost fana lor. nu e un lucur ok. daca stii ca nu-tzi potzi permite ceva acum, de ce sa te imprumuti totusi si sa platesti mai mult pentru ceva ce nu itzi potzi permite nici la nivelul actual… nu se vor intampla minuni, nu vei cashtiga la lotto… pur si simplu te obisnuiesi sa te imprumuti, sa iei credite, sa nu te mai chinui sa castigi mai mult pentru a putea sa-tzi permiti mai multe, ci te ve limita sa iti platesti rata, dobanda lunara… sad…

cam asha s-a intamplat la nivel global. nu doar tu, studentul care vroiai un laptop klumea, sau salariatu care vroia un lcd… ci firme, care au imprumutat normal, sume mult mai mari… si s-a ajuns la minunata performanta de a nu mai dispune de acei bani. s-a imprumutat nimicul… care e si mai greu de dat inapoi…

hopefully se rezolva, cu cat mai putzine pagube. a mai fost asha ceva. dar acum, cand media e in floare, normal ca pare totul mai grav, si se creeaza o panica care intotdeauna inrautatzeste situatzia…deci…

macar acum a crescut interesul pentru economie, istorie(1929), grafice, bursa, indexul dow

atentia pentru investitii, achizitzii

cine zice ca precautzia strica? pacat ca trebuie sa fie criza ca sa ne educam sa fim precautzi

financial-crisis3

in ceea ce tzine de publicitate. sa speram ca  va creste creativitatea, vor scadea mofturile clientiilor, agentiile vor fi mai realista si ideile vor si vinde.

let the optimis increase the wellness.:))

mai ales bancurile in urma crizei au devenit adevarat de comice

cica se marita femeile din dragoste (si cine poate zice ca nu e un gest frumos..?)

si ca lumina de la capatul tunelului a fost stinsa pentru a face economie:))) we won’t die!!

poate te intereseaza si asta:

de unde vine inspiratia

11 Mar

hmmm… ma simt datoare. macar cu cateva randuri.

imi place sa mi se zica, nu ai mai scris nimic pe blog. sa stii ca te citesc. sunt de acord cu ideile tale.

multumesc.

se pare ca eu nu ma straduiesc prea tare sa mentzin interesu, da stiti cum ii cu insipratia…sau mai bine zis cu lenea…

actually am promis cuiva ca o sa-i explic cum sta cu inspiratia, mai ales in ales scrisului, si e o intrebare care ma zgandare si pe mine…

de ce nu pot scrie?? si nu…nu ma refer la blog. momentan ma refer la licentza…dar d fapt se intamplamai tot timpu. si cand vreau sa scriu d placere p blog..nu pot … cand trebe scris un poriect..nu pot… n-am chef…mi lene..ma plictisesc..n-am idei… pfua..scuzele sunt cu miile.

de ce acest blocaj? pt ca el exista. si exista la marii artisti. fie ca sunt scriitori, cantaretzi, publicitari…

eu zic ca acest nu pot este conditionat de “trebuie”

cand trebuie sa faci ceva, nu merge. nu mai e placere. e un fel de ordin. chit ca tzi-l propui pentru tine insutzi, tot este o obligatie. si atunci… se inhiba ceva…

asha ca oricum am intoarce-o…daca la un moment dat trebuie sa facem ceva, se duce automat si chefu.

si atunci exista mii d retzete. de obicei proprii. eu incerc sa ma plictisesc la maxim. sa fac mereu altceva, ce nu trebuie, pana ma satur sa inventez chestii de facut si in sfarsit sa-mi vina efectiv cheful de scriiis!  sometimes it works. se intampla sa adun foarte multe idei in timp ce fac altceva, care sa ma oblige sa vreau sa le scriuuu

so… atzi ghicit. m-am plictisit teribil azi… am trecut prin toate anotimpurile: de la zapada cu niste fulgi imensi, la vreme de toamna tarzie si umeda, la soare  si din nou la ploaie. starea mea cam la fel, d la boala, la chef, la plictiseala…si s-a mai scurs o zi…

poate te intereseaza si asta: