Tag Archives: USA

Internshipuri dincolo – Europa si SUA

9 Apr

Vremurile s-au schimbat, cel putin in ultimul an sesizez eu mari schimbari. Cred ca onlineul e de vina. Si e si cauza. Circula informatiile mai usor, ai acces la mai multa lume, vezi ce se cere, ce se da.

Si se cer oameni. Studenti, voiosi, dornici de treaba, buni la toate, entuziasti, ambitiosi care vor sa faca ceva, vor sa lucreze, chiar si gratis.Si atunci nu se numeste lucru, se numeste voluntariat!

Cautam intern, oferim internship, cautam juniori neplatiti, voluntari. Unii mai lasa loc si de speranta. Daca toate merg bine, se intelege lumea, ies afacerile, isi permit sa si plateasca, pozitia neplatita poate deveni platita. Macar cu asta se incalzeste lumea si spera ca daca munceste mult si bine o sa fie bine, o sa aiba noroc si o sa prinda pozitia de coada. Daca nu, macar isi face relatii si tot o iesi ceva. Noroc cu optimismul.

N-o sad au exemple din Romania, decat poate comparativ. Experienta mea e din Europa, Germania. Researchu meu era axat pe USA. Ca deh, eu tindeam undeva mai departe, aveam mofturi (si inca le am) pentru un internship in State.

Mi-a fost deschis apetitul cu o oferta facuta chiar mie asta cu un internship peste ocean. Cu putin noroc am aplicat la o agentie de publicitate minunata din LA unde au fost incantati de CVul meu, (candva poate o sa pun mailurile de lauda aici) si ma vroiau. Probleme Gogule? Mari probleme, doar sunt romanca si treaba cu internship trebe facuta legal, pt viza si program si trebe o gramada de conditii si bani. Ei nu stiau de programele gen work and travel care ofera si internshipuri si iaca o ramas in aer totul, eu am renuntat si am zis ca sper la scoaterea vizelor. Invitatia o ramas deschisa, macar sa ma duc sa vad cum e la ei, sa stau un pic… Candva…

Atunci m-am apucat de cautat pe craigslist.org Recomand cu caldura daca vreti sa radeti ce cerinte au.

Internshipuri pe domeniile astea – marketing, advertising, PR, la ele acasa, in state, mai exact prin NY si LA si pana acum doar vesti incantatoare: ma regasesc intre descrierile lor si bifez fiecare cerinta cu success.

“…fast-mover with talent and a passion for great marketing ideas. What is required? Great energy, problem solving skills, a can do attitude and a passion for asking “what if”?

Why don’t some people tweet? Frankly, not everyone has something to say (and many will admit it when asked about Twitter).”


Ceea ce a inceput insa sa ma deranjeze la aceste minunate job descriptionuri este mentionarea unpaid, sau beneficii numa bune de liceeni sau oameni in primii ani de facultate care trebuie sa-si faca practicile.

“Alert! the Media / Vidracket (small multimedia company from Mount Laurel, NJ) is looking Social Media Interns to control our Indie music client’s myspace, twitter, and youtube page.

Job would include:
-adding friends and promoting content using these social networks
-coordinating events with our street team

Interns receive:
-Free concert tickets
-Free music downloads
-Knowledge of the music industry”

“Geopage.com is looking for Marketing Interns (nonpaid) working remotely from their home who are interested in gaining experience as social media bloggers writing about local places and things to do in their city. There may be performance incentives based on online traffic results. In addition, there are other intern posts we are seeking within internet marketing, sales, media relations, advertising and/or market research. GeoPage is a great opportunity for you to gain skills in an online startup environment, valuable project management experience and enhance your resume. Only 1-2 hours per week minimum required as a Social Media Intern while our other Intern posts can be 3+ hours per week. We are open to any college credits if your school offers that via GeoPage.”

Cerintele sunt… multe si vaste. Din pacate recompensele nu se ridica la aceleasi standarde.

Investim in noi insine ca si stundeti. Cine are initiativa si vointa stie ca dezvoltarea personala e importanta. Citim carti, mergem la traininguri, ne bagam in ONGuri, stam pe net, ne informam continuu, suntem more than up to date cu conturi sociale active. Deci stim cum se invarte lumea. Si atunci ei de ce ne iau de prosti prin a ne cere tot ce le putem da pentru niste praf in ochi?

poate te intereseaza si asta:

intamplari ciudate in USA

2 Feb

In fiecare zi acolo ploua. Nu stiu daca in toata Florida, dar in Naples unde eram noi, era regula de aur. Ne trezeam pe soare, mergeam la lucru si intotdeauna inainte de a pleca ..undeva in jur de ora 2 ploua. Si era o ploaie rapida, stropi mari si reci, numai buni sa racoreasca atmosfera oricum incinsa de la orele pranzului. Dupa o sesiune de o ora, o jumatate de ora reisea soarele, cu mai multa forta si mereu zaream pe cer curcubeul, sau curcubeele.  Nu o sa uit veci ziua in care am vazut 5 curcubee diefrite pe cer. In drum spre casa pe bicicleta, am avut norocul de a zari minunile astea – se zice ca a vedea un curcubeu, adduce noroc. Darami-te 5 deodataJ

Si ni s-a intamplat intr-o zi, cand eram liberi sa ne prinda ploaia cand ne intorceam cu cumparaturile de la Walmart. Rafale de vant, furtuna in toata regula si noi pe jos, pe strada. Opreste o mashina de pe shosea in dreptul nostru si ne zice sa ne urcam ca ne duce. Nu mai stiu exact cu cine eram, da stiu ca era si un baiat cu noi si am zis ca ne riscam – sa luam o mashina.

Stupoare mare – era o romanca plecata demult, care locuiasi lucre acolo. What are the odds?

Pe o shosea Americana, sa opreasca taman o mashina cu o romanca??

Si n-a fost singura. Am avut si la hotel, ceva guesti romani care erau stabiliti intr-un oras alaturat. Am mai cunoscut romani si prin mall… suntem peste tot, stiati, nu?

Ps.: Daca ce citesti pe aici te ajuta sa iei decizia de a pleca in State, nu ezita sa spui asta la biroul la care mergi (la American Experience sau GTS sau oricare altul de work and travel). Sau daca stii ca ai vb cu mine despre asta, sau poate ai vrut doar sa te interesezi despre program, mentioneaza-mi blogul.

If it helps you, why shouldn’t you help me?:)

poate te intereseaza si asta:

first w&t impression in pictures

11 Jan

poate te intereseaza si asta:

avion pierdut

8 Jan

Ca am pierdut un tren, un autobuz, un avion, ca a fost vina mea, sau a ta, sau a agentiei, sau au fost pur si simplu coincidente, nici macar nu conteaza. Le-am trait, au trecut si acum am ce povesti, am despre ce rade. Cam fiecare calatorie, (fie ca e un drum de la tm la cj, de la bucuresti la cj, sau zboruri peste ocean…) a fost insotita de intamplare hazlie imbracata in putin stress. Work&Travel USA – a 2-a vara, prin 2008.  Prima vara a fost totul atat de organizat si ne-am concentrat pe legat prietenii si pe cum o sa fie pe taramul ala:)

Am plecat din Cluj, la Zalau, din Zalau la Budapesta, pt 2 zile de unde am zburat spre Londra. Ne-am luat noi bilet cu shusta de la BRITISH Airways cu o escala de vreo 10 ore, numa bune sa apucam sa vedem Londra…noaptea. Hotarate sa iesim din aeroportul Heathrow si sa vizitam cat de multe putem,ne-am luat bilet de transport pentru o zi, nezicandu-ne ca acesta va expira in 2 ore de fapt, dupa ora 0, considerandu-se o noua zi. Ne-am plimbat toata noaptea, foarte haotic, fara harti sau ghid. Am reusit insa sa bifam cam toate atractiile turistice si sa ne ni se confirme ca britanicele sunt alcoolice si ca pantofii cu toc se duc in mana, dupa ce se iese din club. Am luat primul metrou inapoi spre aeroport chiar daca mai erau 3 ore. Alti bani pt transport…

In aeroport am asteptat fara sa ne punem la vreo coada, caci era prea devreme pt check in, cand in sfarsit o facem ni se spune ca suntem la terminalul gresit, ca au modificat ei (Britishul) anumite zboruri si ca noi trebuia sa fim anuntate de catre agentie. Timp prea mult nu era si distanta intre terminale era una considerabila si autobuzul care facea legatura s-a decis sa isi spele taman atunci geamurile si sa faca plinul la rezervor. O agenta isi facea deja griji pt noi, ne-a rugat sa luam un taxi si ne va astepta uncoleg de-al ei care sa ne directioneze sa ajungem inainte sa inchida portiile.Ultimele lire ni s-au dus pe taxi. Ne astepta un arab, care prea bine engleza nu stia si nici cum sa se poarte cu clientii si nici ce trebuie facut pt un simplu check in… timpul se scurgea, el a ales sa discute cu altii si noi sa ne descurcam singure. Cu un fast pass check in nu a mers. Era prea tarziu. Am fost trimise sa ne reprogramam zborul la o coada imensa formata din oameni care la fel ca si noi nu au fost informati de noul terminal si de modificarile aferente si care au pierdutdiferite zboruri… Am auzit multe conversatii telefonice, o femeie nu ajungea la o nunta, un om de afaceri nu ajungea la o intalnire. Era un stres si o frustrare de zile mari, ca sa nu va zic in ce conditii eram noi dupa atatea orashe, atata plimbat si nedormit in noaptea respectiva. Si vina nu era a noastra, a clientilor.

Ajungem la ghiseu. Ni se sugereaza un nou zbor a 2-a zi, dupa lungi insistentze s-a gasit o legatura pestealte 10 ore, care ne costa in plus la bilet ink vreo 150 de dolari. Nu stiu de unde am avut forta necesara si puterea de argumentare logica sa-l fac sa inteleaga ca nu e vina noastra, ca e a intreg sistemului lor defectuos si al incompetentei lor, cu exemplele aferente ale agentiei, ale shoferului de autobuz,ale agentului de primire si al sistemului informatic nefunctional. Dupa fatza agentului britanic, tinerel si mai sfios de fel, mi-am dat seama ca nu-i doresc o soacra ca mine… insa tot stresul a fost in favoarea noastra. Dupa un „let’s see what we can do, and yes, we can make these changes without you paying for it”, ne-am ales cu un nou zbor, fara a scoate bani in plus. Doar 10 ore petrecute in aeroport,frig, oboseala, insotite de sentimentul de invingere.

Asa ca, astfel de neplaceri se intampla si cu cele mai bune companii aeriene, nu doar cu cele low cost. La cele de low-cost nici nu merita sa ne plangem sau sa facem mare caz. E mai grav cand dai sute de euro si patesti aceleasi chestiuni. Am mentionat cat de odioasa e mancarea pe British??

Am ajuns in NY, de unde am prins ultimul autobuz spre Atlantic City din acea noapte.Am ajuns pe strazile imperiului de cazinouri si ne-am cazat la o strada distanta de o incaierare cu pistoale, care s-a lasat si cu moartea unuia… dar asta am aflat mai tarziu. La intoarcere, peste 3 luni de zile, stiind ca avem de a face cu aceeasi companie ne-am dus in aeroport cu mai mult de 3 ore inainte, pentru a descoperi ca toate zborurile acelei companii erau „delayed”. Era vorba de inca 3 ore, care ne faceau sa riscam din nou legatura din Londra, care ducea cu sine pierderea autobuzului din Budapesta inspre Cluj. Noroc ca nu ni s-au pierdut bagajele si ca soferul autobuzului m-a asteptat mai mult de o jumatate de ora…Si nici o aventura de genul nu ma impiedica sa vreau sa calatoresc oricand si oriunde!

articol aparut pe: http://ambition.ro/beneficii-ambition/concurs/334-drumul-pana-in-sua

poate te intereseaza si asta:

My American experiences

4 Jan

Sa fie spiritul sarbatorilor de vina pentru amintirile astea? Sa fie ura fatza de zapada care ma face non stop sa regret ca am plecat din Florida?

Dar nu a inceput de curand. E o stare resimtita acut de ceva vreme. Se manifesta prin flashbackuri constante. Ma pomenesc ca ma pierd cu privirea in gol. Imi dau seama ca scutur din cap si incerc sa nu mai vizualizez strada din Atlantic City pe care mergeam in fiecare zi. Incerc sa-mi dau seama de ce ma pomenesc pe coridoarele holului din The Chelsea. Oare cat de calda mai e apa din piscine de la La Costa? Ma dau cu bicicleta spre Ventnor, dar tu ma vezi doar stand pe un autobuz cu privirea goala.

America.

Da, mi-e dor.

Probabil ca sunt de vina toti cei care in ultima vreme m-au intrebat cum a fost. Si tu care ma rogi sa-ti zic daca chiar merita sa mergi pana acolo. Si tu care zici ca te bate gandu sa pleci si ca te-ai gandit sa ma intrebi pe mine ca am fost de doua ori. Si tu care m-ai lua cu tine, tocmai pentru ca am mai fost si „stiu cum merg treburile“.  Si tu care vrei sa iti arat poze care ma fac sa vreau sa plang la gandul soarelui ce apunea in marea din Golful Mexicului.

Si American Experience care s-a hotarat sa devina si mai umani prin comunicarea lor si sa exprime totul atat de real. Si asta pe niste coli de hartie A4 cu un scris parca de mana. Atat de putin ii poate lua unei campanii bune care sa te atinga fix acolo, unde incepe sa te roada si sa mai vrei o data.

“De fapt treci un ocean pe care te desparte pe tine de tine.” Si mai erau cateva randuri pline de adevar, pe care din pacate nu le-am retinut, dar stiu ca citindu-le m-am regasit. Am zis ca da mai, asa-I cum ai scris tu acolo. Am stiut ca cine a gandit treburile astea, le-a trait. Si sincer am apreciat asta la American Experience, sinceritatea. De fapt mereu i-am apreciat. Doara datorita lor am ajuns eu prima oara in State cu work&travel. Am fost foarte multumita de serviciile, de grija lor pentru noi, de cam tot ce faceau ei, chit ca atunci erai mai la inceput. Si drept multumire continuu sa le fac reclama si sa le trimit o garamda de clienti. Poate intr-o zi o sa imi fac timp sa fac o lista cu numele celor care au facut contract cu ei si si-au indeplinit visul American… poate iau si eu un comision:P)

Continuu sa-I laud, exact pentru campania asta. Stiu ca multi care lucreaza acolo au fost acolo, au trait pe pielea lor the American experience si stiu cum sa vorbeasca despre asta.

poate te intereseaza si asta: