to di AIPORT!
8 Jan
Bilete de avion rezervate – de preturile cele mai mici s-au ocupat tot cei de la American Experience, au ei tot felu de intelegeri si discouturi pt grupuri mari si experienta si minuni de genu. Deci si din punctu asta de vedere vi recomand.
Traseu1: Bucuresti- Frankfurt – Miami ( da… Intr. Airport MIAMI!!!)
Parca n-as vrea sa-mi amintesc de drumul spre Bucuresti, de mustele din Otopeni si de mizeria de acolo – sa fim seriosi, acum chiar am cu ce compara aeroportul. Chiar daca am fost prima oara intr-un aeroport parca am stiut ca e nasol si ca se poate mai bine. A urmat Frankfurt – care daca nu ma insel este cel mai mare aeroport din Europa, si daca cumva e Heathrow, am fost in urmatorul an si acolo 
Misto aeropoartele astea gigantice: iti trebe ceva orientare in spatiu si atentie distributiva sa stii „now where?“, sau spirit de moment sa te iei dupa turma cand iesi din chestiile alea care te transporta intre terminale si cand se urca sau coboara scari. Ideea de baza cred ca e viteza, sa fi pe faza ce fac cei din jurul tau sis a fi cu ochii mai mult pe sus decat pe joss i sa nu te apuci sa citesti chiar tot. sa ai in cap diresctia ta, terminalul, ora exacta. Ma rog, e o chestie de moment, te descurci.
Si daca nu te descurci, mai rau decat sa pierzi zborul nu se poate. Si nici aia nu e tocmai rau. Am patit-o in Heathrow. Si e o poveste care merita spatiul ei propriu. ->
La viza si in aeropoarte is locurile potrivite pentru a te cunoaste cu oamenii cu care vei petrece urmatoarele 3 luni (jumate). Stand si asteptand intri in vorba cu lumea, afli ca mergi in acelasi loc sau nu. Te apropii de oameni care par simpatici mai ales ca stii ca va trebui sa imparti casa cu cativa dintre ei sic a mai bine ti alegi din timp. Da si treaba asta e discutabila. Se prea poate sa te imprietenesti pe mess, luand adresele la care s-au trimis datele despre zborul tau. Se poate sa fie agentai draguta si sa iti dea cateva nume si iduri. A 2-a oara am avut noroc sa fim mai multi din Cluj si sa reusim sa iesim impreuna la o bere inainte de a ne regasi in State.
Prima oara, neavand lume din Cj, am avut norocul sa fiu programata la viza o data cu o tipa din Sighisoara si sa ne imprietenim pe loc pentru a vrea sa fim colege de camera o vara intreaga. ( Te pup Ada!!!) Restul lumii din camera s-a format prin aeroport. De obicei depinde de zona geografica din care provine fiecare. Prima oara s-a simtit asta cel mai acut. Jobul fiind din Bucuresti, majoritatea au fost de acolo, din Ardeal fiind fix 5 persoane. Noi doua ne stiam deja, au mai aparut doi baieti din Cluj care o stiau sip e fata din Oradea si mai aveam nevoie de o persoana pentru apartamentul cu 3 camere. Fiind o tipa sociabila, la mine nu conta de unde e omu, mi s-a parut de treaba o fata si am stiut ca ea trebuie sa fie a 6-a, Georgi din Bucuresti, eroina celei mai misto povesti din acea vara.
Ce mi-a placut la prima vara – nu stiam jobul, dar stiam ca o sa stam intr-un loc misto, ca o sa avem de toate: masina de spalat, microunde, cuptor, frigider, piscine, sala de fitness, Jacuzzi, sala de jocuri. Am avut norocul( sau ghinionul?!) de a avea un tip care fusese de mai multe ori pe acolo si ne-a rezolvat acest loc si mergeam la sigur.
A 2-a vara a fost fix invers. Stiam jobul – cel putin stiam ca va fi un supermarket si ca ne putem alege ce department vrem de acolo, insa nu aveam cazarea asigurata. Pt mine si Brigi, colegutza mea de faculta, ne era mai usor deoarece ajungeam dupa o tura de oameni din Cluj care trebuiau sa gaseasca cel putin un motel unde sa mergem direct. Ce ziceam ca toate tin de noroc si de circumstante?
