Tag Archives: w&t

Cum gasesti cazare in Atlantic City

24 Apr

Am ales modul aventuros pentru a 2-a vara de work and travel.  Angajator care nu ofera cazare. Ne-am cautat noi pe net, am gasit niste oferte – by the way: craigslist.org

Dar cum socotelile de acasa nu prea se potrivesc cu cele de acolo. Noroc ca am fost din nou un grup mare si unii s-au dus mai repede unii mai tarziu.

Daca ajungeti acolo si nu aveti cazare contact me, i might help you! ;)

Cei care s-au dus mai devreme au trebuit sa se descurce sa gaseasca ceva, cel putin ca noi sa stim unde sa mergem.

Si mare noroc ca am stabilit asa, ne-au spus pe net strada si numele pubului unde sa mergem.

Cu avionul pierdut si intarzierile nepuse la socoteala eu impreuna cu Bridget am ajuns undeva pe la ora 1 noaptea in Atlantic City. Mare greseala… dar mai conta? Nu stiam cat de periculos e orasul, deci nu ne era frica. Si cum eram atat de obosite cui ii pasa de pericolele strazii? Am pierdut un avion, ne-am pierdut in New York una de cealalata, am inghetat de frig pe Greyhound si am ajuns noaptea in statia de autobus din AC. Ce autobuze? Ce taxi?

Am luat-o pe jos. Si daca ma gandesc bine, am mers destul de mult cu trolerele dupa noi prin oras. Troleru lu Brigi era si stricat. Ne-am intalnit cu politie pe strada, era si normal, in rest era plin de lume, cluburi, negrii si noi cu bagajele… Ne-au spus incotro sa o luam, care e strada si am ajuns la motel-pubul cautat. O casuta draguta, aproape de plaja, veranda, banci, masuta. Ne-am pus joss i speram sa gasim pe cineva la receptie. N-am gasit si nu stiam cum sa intram in cladire. Am reusit totusi sa intram cu niste petrecareti care atunci intrau, dar nu ne-a trecut la nici care prin cap ca putem ajunge noapte sic a avem nevoie de un nr de camera, sau cel putin un etaj. Am inceput sa ne plimbam prin casa, care avea 2 parti, unele camere aveau bai pe corridor. Mare noroc ca fetele noastre au prin o astfel de camera, undeva la etaj, intr-un colt. Am gasit o baie si in baie am gasit o punga de Dero autentica pe care scria romaneste! Bingo. Una dintre cele 2 camere adapostea oamenii de care aveam noi nevoie. Am batut la usa care trebuia, am trezit lumea ne-a trimis in camera unde ne astepta colegul de camera. Si ne-am pus sa dormim. Ne-au trezit pelicanii: urasc acele animale galagioase, care se hranesc din gunoi si urla dis de dimineata. N-am crescut la tara, nu-s obisnuita nici cu gainile, dapai cu urleletele lor… A doua zi a inceput aventura, nu inainte de o masa romaneasca cu zacusa si salam, de acasa :D Au fost apreciate si savurate.

Au urmat cautarile pt o chirie, caci pubul se pare ca nu vroia 3 oameni intr-o camera de 2, ca am fi fost galagiosi, aburelii de genu care ne-au facut sa ne mutam. Nu mai stiu cat a durat cautarea, da in orice caz mai putin de o saptamana. Timp in care ne-am dus si la lucru, ne-am ales departamentele, am inceput trainingurile.

Am gasit un anticariat si cine ar fi crezut ca acolo de fapt e o mare afacere. Omul de acolo avea multe case pe straduta de langa pe care le dadea in chirie, la un pret bun. Zona buna, pret mic, ne-am gasit noua casuta.

Noua chirie: O casa veche, neingrijita cu 2 etaje si vreo… 10 apartamente. Unul de 2 camere era al nostru. Imparteam holul si baia cu un cuplu de batranei tipici: curiosi, bagaciosi. Erau de origine italiana, cel putin asa ne-au spus. Si veneau  in fiecare vara acolo si  trebuiau sa ne tina socoteala, la cati stam acolo, ne intrebau cum ne cheama, ce facem.

Ei bine, noi ne-am cazat oficial 4 oameni in 2 camere, pt ca mai multi nu ne lasau. Eram de fapt vreo 7 si in septembrie am ajuns sa fim vreo 9. Noroc ca unii lucrau noaptea si unii ziua. Ne-a facut rost de saltele, canapea, aveam frigider, dulap, am gasit lenjerie de pat, paturi. Ne-am descurcat si plateam vreo 40 de dolari pe saptamana si ajungea pe luna la vreo 160. Sper ca tin bine minte calculele. Omul vroia vreo 800 de dolari pe cele 2 camere, iar noi ne-am impartit bine. ;)

poate te intereseaza si asta:

Cum iti gasesti cazarea

5 Mar

Am ales modul aventuros pentru a 2-a vara de work and travel.  Angajator care nu ofera cazare. Ne-am cautat noi pe net, am gasit niste oferte – by the way: craigslist.org

Dar cum socotelile de acasa nu prea se potrivesc cu cele de acolo. Noroc ca am fost din nou un grup mare si unii s-au dus mai repede unii mai tarziu.

Cei care s-au dus mai devreme au trebuit sa se descurce sa gaseasca ceva, cel putin ca noi sa stim unde sa mergem.

Si mare noroc ca am stabilit asa, ne-au spus pe net strada si numele pubului unde sa mergem.

Cu avionul pierdut si intarzierile nepuse la socoteala eu impreuna cu Bridget am ajuns undeva pe la ora 1 noaptea in Atlantic City. Mare greseala… dar mai conta? Nu stiam cat de periculos e orasul, deci nu ne era frica. Si cum eram atat de obosite cui ii pasa de pericolele strazii? Am pierdut un avion, ne-am pierdut in New York una de cealalata, am inghetat de frig pe Greyhound si am ajuns noaptea in statia de autobus din AC. Ce autobuze? Ce taxi?

Am luat-o pe jos. Si daca ma gandesc bine, am mers destul de mult cu trolerele dupa noi prin oras. Troleru lu Brigi era si stricat. Ne-am intalnit cu politie pe strada, era si normal, in rest era plin de lume, cluburi, negrii si noi cu bagajele… Ne-au spus incotro sa o luam, care e strada si am ajuns la motel-pubul cautat. O casuta draguta, aproape de plaja, veranda, banci, masuta. Ne-am pus joss i speram sa gasim pe cineva la receptie. N-am gasit si nu stiam cum sa intram in cladire. Am reusit totusi sa intram cu niste petrecareti care atunci intrau, dar nu ne-a trecut la nici care prin cap ca putem ajunge noapte sic a avem nevoie de un nr de camera, sau cel putin un etaj. Am inceput sa ne plimbam prin casa, care avea 2 parti, unele camere aveau bai pe corridor. Mare noroc ca fetele noastre au prin o astfel de camera, undeva la etaj, intr-un colt. Am gasit o baie si in baie am gasit o punga de Dero autentica pe care scria romaneste! Bingo. Una dintre cele 2 camere adapostea oamenii de care aveam noi nevoie. Am batut la usa care trebuia, am trezit lumea ne-a trimis in camera unde ne astepta colegul de camera. Si ne-am pus sa dormim. Ne-au trezit pelicanii: urasc acele animale galagioase, care se hranesc din gunoi si urla dis de dimineata. N-am crescut la tara, nu-s obisnuita nici cu gainile, dapai cu urleletele lor… A doua zi a inceput aventura, nu inainte de o masa romaneasca cu zacusa si salam, de acasa :D Au fost apreciate si savurate.

Au urmat cautarile pt o chirie, caci pubul se pare ca nu vroia 3 oameni intr-o camera de 2, ca am fi fost galagiosi, aburelii de genu care ne-au facut sa ne mutam. Nu mai stiu cat a durat cautarea, da in orice caz mai putin de o saptamana. Timp in care ne-am dus si la lucru, ne-am ales departamentele, am inceput trainingurile.

poate te intereseaza si asta:

Cum iti gasesti cazarea w&t

5 Mar

Am ales modul aventuros pentru a 2-a vara de work and travel.  Angajator care nu ofera cazare. Ne-am cautat noi pe net, am gasit niste oferte – by the way: craigslist.org

Dar cum socotelile de acasa nu prea se potrivesc cu cele de acolo. Noroc ca am fost din nou un grup mare si unii s-au dus mai repede unii mai tarziu.

Cei care s-au dus mai devreme au trebuit sa se descurce sa gaseasca ceva, cel putin ca noi sa stim unde sa mergem.

Si mare noroc ca am stabilit asa, ne-au spus pe net strada si numele pubului unde sa mergem.

Cu avionul pierdut si intarzierile nepuse la socoteala eu impreuna cu Bridget am ajuns undeva pe la ora 1 noaptea in Atlantic City. Mare greseala… dar mai conta? Nu stiam cat de periculos e orasul, deci nu ne era frica. Si cum eram atat de obosite cui ii pasa de pericolele strazii? Am pierdut un avion, ne-am pierdut in New York una de cealalata, am inghetat de frig pe Greyhound si am ajuns noaptea in statia de autobus din AC. Ce autobuze? Ce taxi?

Am luat-o pe jos. Si daca ma gandesc bine, am mers destul de mult cu trolerele dupa noi prin oras. Troleru lu Brigi era si stricat. Ne-am intalnit cu politie pe strada, era si normal, in rest era plin de lume, cluburi, negrii si noi cu bagajele… Ne-au spus incotro sa o luam, care e strada si am ajuns la motel-pubul cautat. O casuta draguta, aproape de plaja, veranda, banci, masuta. Ne-am pus joss i speram sa gasim pe cineva la receptie. N-am gasit si nu stiam cum sa intram in cladire. Am reusit totusi sa intram cu niste petrecareti care atunci intrau, dar nu ne-a trecut la nici care prin cap ca putem ajunge noapte sic a avem nevoie de un nr de camera, sau cel putin un etaj. Am inceput sa ne plimbam prin casa, care avea 2 parti, unele camere aveau bai pe corridor. Mare noroc ca fetele noastre au prin o astfel de camera, undeva la etaj, intr-un colt. Am gasit o baie si in baie am gasit o punga de Dero autentica pe care scria romaneste! Bingo. Una dintre cele 2 camere adapostea oamenii de care aveam noi nevoie. Am batut la usa care trebuia, am trezit lumea ne-a trimis in camera unde ne astepta colegul de camera. Si ne-am pus sa dormim. Ne-au trezit pelicanii: urasc acele animale galagioase, care se hranesc din gunoi si urla dis de dimineata. N-am crescut la tara, nu-s obisnuita nici cu gainile, dapai cu urleletele lor… A doua zi a inceput aventura, nu inainte de o masa romaneasca cu zacusa si salam, de acasa :D Au fost apreciate si savurate.

Au urmat cautarile pt o chirie, caci pubul se pare ca nu vroia 3 oameni intr-o camera de 2, ca am fi fost galagiosi, aburelii de genu care ne-au facut sa ne mutam. Nu mai stiu cat a durat cautarea, da in orice caz mai putin de o saptamana. Timp in care ne-am dus si la lucru, ne-am ales departamentele, am inceput trainingurile.

poate te intereseaza si asta:

second w&t experience – Atlantic City

4 Mar

Atlantic City oras al contrastelor

A doua vara a fost mult mai tare din mai multe puncte de vedere, dar clar nu se compara cu zona din Florida de care mi-e dor si acum.

Cat am fost in Naples ni s-a zis ca suntem niste norocosi, ca am prins cea mai tare zona din America. Noua ni s-a parut frumos, minunat, dar plictisitor.

Ei bine, pt asta a fost a 2-a vara totalmente contrastanta. Un oras plin de viata, de impuscaturi, de cazinouri, de droguri. Un oras al contrastelor prin definitie – Atlantic City –micul Las Vegas.

Depinde pe care parte a semaforului stai: Daca vrei sa te duci spre ocean ai in fata o imagine de vederi – lumini, lux, cazinouri, hoteluri impunatoare. Daca stai cu spatele la ocean si la toate hotelurile glamoroase vezi reversal medaliei. Casute tipice pt New Jersey, alea cu veranda, din lemn ciudat, destul de asemanatoare unele cu celelalte, care se intrec in nivelul de darapanaturi. Daca de o parte vezi turisti si oameni pusi pe distractie, pe partea cealalta vezi oameni satui de cazinouri, care si-au dat si ultimii bani pe jocuri si pe bautura, pentru ca ambele dau dependenta, ambele duc la o stare avansata de nebunie.

Atati oameni ciudati si nebuni la un loc poti vedea doar acolo. Aproape in fiecare statie era nebunul locului, femei sau barbati homeless, care vorbesc singuri pe strada, care arata aiurea, care sunt jegosi…

Mexicani, negrii, oameni imbatraniti inainte de vreme, alcolizati la mijlocul zilei…

As putea imparti acel oras in vreo 3 parti, sau poate chiar 4. In afara de impartirea in 2 pe orizontala, adica ce e pe plaja si ce e mai departe de plaja, sunt niste segmente. (va propun sa consultati google mapsu in timp ce va dau indicatiile ;) ) O parte mai linistita care duce spre Margate, Ventnor si Ocean City, unde se termina si seria de hoteluri si sunt casute mai frumoase si strazi mai ingrijite.

Vine partea centrala, unde am stat si noi, peste drum de Tropicana, la 3 minute de minunatul hotel unde am lucrat – The Chelsea. E sa nu credeti ca am stat in lux.

Urmeaza o parte dubioasa, in care am fost sfatuiti sa nu prea mergem si cum suntem copii ascultatori nu prea am pasit pe acolo, prea des. Aveam niste prieteni romani care stateau pe acolo si carora le era cam frica de vecinii negri amenintatori… Aceasta parte era impartit tot in mod contrastante in casute albe si curate, cartier al politistilor si cartierul cel mai periculor, al negrilor, dealeri de droguri. Stiau si politistii de xistenta lor, si ei de existent politistilor si totusi dealurile aveau loc pe strada, la lumina zilei. Negresele copile cu copii la randul lor, cu burtile la gura… Banuiesc ca ati vazut filme de genul. Realitatea e cam aceeasi.

poate te intereseaza si asta:

the travel from work and travel

1 Mar

Cam multe detalii despre munca – w&t e si distractie si mai ales calatorit.

Miami, Orlando, Key West, Tampa, Fort Lauderdale, Everglades.

Astea ti le ofera Florida si le-am bifat pe toate, plus cateva orasele mai mici.

Altii mai dornici de a vedea tot ce se poate s-au dus si in New York si la Niagara. Eu le-am lasat pentru urmatoarele veri.

Cea mai tare escapada a fost la Key West, cand ne-am decis sa mergem in gasca mare, cu 2 masini. Inchiriatul masinilor in state e o afacere buna. Cel putin pentru noi in acea vara s-a rentat. Mai ales ca aveam reducere pentru ca eram angajati la cele 2 hoteluri.  Nu ma intrebati cat costa – depinde de prea multe variabile –  hertz.com, rentacar.com, enterprise.com – iese bine daca sunteti mai multi si daca luati pe mai multe zile. Majoritatea masinilor la ei sunt cu cutie automata – asa ca cui nu-I place sa intoarca in schimbatoru de viteze e super ok.

Ce e in Key West? Southernmost point – cel mai sudic punct al amercii de unde se zareste Cuba. Drumul pana acolo e minunat. Sunt cele mai lungi poduri pe care am trecut vreodata, peste 10 km- Seven mile Bridge http://en.wikipedia.org/wiki/Seven_Mile_Bridge. Se pare ca am mai trecut peste cateva faimoase si luni prin NY – ia uite o lista aici -

http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_longest_suspension_bridge_spans

si noi ne-am distrat cam asha

Orlando: Universal, Disneyland iti spune ceva? Plus multe alte parcuri de distractie, parcuri acvatice, tot ce-ti poti imagina legat de un oras al distarctiei. Ah, sa nu uit de cele mai tari outleturi ever. Au pe acolo outlet imens – VANS, Converse si tot ce-ti mai poti imagina. Eu una m-am ales cu vrei 5 perechi de Vansuri de acolo. Recunosc, am pierdut o zi pe care unii si-au petrecut-o in Universal. Am fost si pe acolo, am vazut ce era de vazut, am pozat ce era de pozat si am fugit la shopping. A fost cea mai tare zi din acest pct de vedere. M-am pierdut si prin ceva cartiere din Orlando pe autobus, am fost redirectionata, am gasit Outleturile si am plecat cu multe plase in mana. De-a dreptul obositor de incantator.

Miami – ce ati vrea sa va spun despre Miami? Everybody dreams about it. si noi am visat si am ajuns acolo.:)

Hai sa va spulber visele. Miami poate fi si urat. Si chiar este. Pentru ca se ciocnesc cele mai mari diferente ale paturilor sociale. Cei foarte bogati stralucesc pe malul oceanului, cei foarte saraci sunt peste poduri, in praful si mizeria cartierelelor lor. Dar da, e frumos.

o sa pun si ceva poze, dar reufuza sa se uploadeze

poate te intereseaza si asta:

Filmulete pline de amintiri w&t

23 Feb

Work and travel nu e doar job si bani. Sunt oameni noi, sunt prieteni facuti pe viata, e travel, orase noi, shopping, FUN!

Mi-e dor de voi toti.

Multumesc lui Simi pentru filmulete, ca s-a gandit sa le faca, ca ni le-a dat. Ca mi-a reamintit de existenta lor si ca si dupa 3 ani mi-a reamintit de noi toti: asha blonde cum erati, asa scumpi, asa naroade, asa frumosi, asa cum am fost cu totii!

Naples, 2007 part one

Trip to Key West, 2007, part 2

orlando+miami, 2007 part 3

poate te intereseaza si asta:

Cum aleg orasul w&t

18 Feb

Malluri

Daca are orasul mall, e bine. Si grija mare, cerceteaza siteul mallului inainte – sa aiba multe magazine, caci la ei idea de shopping center sau chiar mall e inteleasa oarecum diferit fata de noi. La ei sunt grupaje de magazine, ca sa le zic asa. Un coafor, o librarie, un supermarket, un magazin cu haine un fast food si gata-i shopping centerul. Si nu, chiar nu gasesti nimic acolo sis a fim seriosi nici turistii nu au ce cauta acolo. Deci e un oras mic, in care te vei plictisi. Acum depinde si ce vrei tu de la experienta de work and travel.

Si pentru ca tehnologia e la-ndemana noastra – primul lucru pe care il faci, cauti orasul pe google maps. Vezi sa fie cladiri multe, sa nu fie paduri, mlastini, lacuri, etc… nu de alta, da cred  ca iti poti imagina cat de parasita e o zona de genul.

Sau se prea poate ca jobul tau sa fie intr-un oras mai mic, in care este ceva atractie turistica, dar nu departe este si un oras mare.  Orasele de acest fel sunt perfecte. Chirii mai mici, acces la orase mai mari.

Intereseaza-te din timp despre mijloacele de transport din oras. Nu de alta, da s-ar putea sa nu iti ajunga bicicleta pe distante mari si autobuzele sa fie o problema.

Noi am patit-o in Naples. Normal, era oras de bogatani, de mashini minunate cu batranei la volan, cine avea nevoie de autobuze. Rute putine, interval de timp mare intre autobuze. Cred ca  singura data am luat busul pana la mall. Un lucru interesant, iti poti lua bicicleta cu tine si o poti pune… in fata autobuzului. Stiu e ciudat, dar asha se circula. Se aseaza in picioare frumos bicicleta pe un suport.

Sunt curioasa, ce joburi v-at gasit si ales pentru vara care vine?

P.S.: Daca ce citesti pe aici te ajuta sa iei decizia de a pleca in State, nu ezita sa spui asta la biroul la care mergi (la American Experience) sa te inscri. Sau daca stii ca ai vb cu mine despre asta, sau poate ai vrut doar sa te interesezi despre program, mentioneaza-mi blogul. Spune-le si celor care se inscriu sa ma contacteze ;) If it helps you, it can help me also.

poate te intereseaza si asta:

Al 2-lea job

10 Feb

In Florida: Greu. Foarte greu.

Probabil ca si prin tara ti-ai mai cautat de lucru, dar cu siguranta te-ai dus la sigur, stiai o terasa, sau il cunosteai pe vecinu care are supermarketul de pe colt. Ei bine in state, clar, nu stii pe nimeni, nu stii daca angajeaza, daca angajeaza studenti  J1, daca au habar de J1.

Daca ajungi in orasele mai mici ai un pic mai mult noroc, sau ghinion, depinde cum o iei.

Rusii de obicei ajung in state cu acelasi program undeva prin mai si au ei grija sa informeze piata ca sunt studenti care au nevoie de al 2-lea job si cum sta treaba cu J1ul. Se prea poate sa ia ei deci cele mai bune joburi inainte ca noi sa ajungem acolo. Asa ca, a little advice, cu cat mai devreme puteti pleca, la inceputul lui iunie, cu atat mai bine.

Cei ce merg prima oara o sa inceapa cautarea mai tarziu. Aveti nevoie de SSN. Si acel numar va vine de abia intr-o luna. Pana atunci puteti incerca totusi sa cautati si sa le ziceti angajatorilor ca ati aplicat pt SSN si ca o sa-l primiti inainte de primul salar.

Cum iti cauti job?

Mark this sentence: Are you hiring? Si obisnuieste-te sa auzi – fill out the application. Si o sa tot fill out application-uri. Ideal e sa intrebi daca poti vorbi cu managerul sau sa-l prinzi in jur. Angajatii mai mici de obicei nu prea stiu ce si cum, ei te pun sa completezi si totusi dupa ce ai completat, pune intrebarea – What are my chances? Do you need somebody, should I come back? Asta le arata pe de o parte interesul tau si o sa te retina oarecum mai mult decat pe cineva care doar o lasat o hartie.

Tine minte. Lor le convine sa angajeze student straini, pentru ca ii platesc mai putin decat daca le-ar da mai multe ore celor ce au vechime la ei sau daca ar angaja americani. Pt noi li se deduc maimulte taxe. Daca aveti ocazia, sa le ziceti asta, asta in cazul in care vorbiti cu ceva manager care nu prea stie cum sta treaba cu J1ul sau work and travel.

Fa-ti timp pentru cautarea jobului, dupa ce iesi de la primul, in zilele tale libere. Ia orasul la pas si intreaba peste tot. Nu stii de unde sare iepurele.

Si noi am mers cate doi, cate 3, cati ne gaseam timp deodata si am completat multe CVuri. In Naples era destul de descurajanta atmosfera. Radeau de noi, ca nu era sezon, nu erau deloc busy, si nu aveau nevoie de ajutor. Si totusi cativa ne-am gasit. Perseverenta si NOROC.

Mallul, mereu o sursa de joburi – eu am gasit la food court – la Pizza Sbarro. Sunt de treaba, sunte cam peste tot prin state si au mancare buna – si se da meal in pauza ;) Unii si-au gasit la Subway sau alte chestii locale de acolo.

http://www.coastlandcenter.com/

Good luck!

Ps.: Daca ce citesti pe aici te ajuta sa iei decizia de a pleca in State, nu ezita sa spui asta la biroul la care mergi  (la American Experience) sa te inscri. Sau daca stii ca ai vb cu mine despre asta, sau poate ai vrut doar sa te interesezi despre program, mentioneaza-mi blogul. Spune-le si celor care se inscriu sa ma contacteze ;) If it helps you, it can help me also.

poate te intereseaza si asta:

fun at job

22 Jan

Joburile sunt interesante, pentru ca faci altceva decat esti obisnuit sa faci pana atunci. Si sa fim seriosi, facem atatea scoli, tocmai pentru ca speram sa nu lucram in magazine, sau sa facem curat in hoteluri. Asa ca, sa zicem ca e o ocazie unica in viata. Vorba aia, macar o faci pe bani mai buni decat ai face-o in Romania si oricum, toti studentii w&t au statut special.

N-am fost niciodata tratate la fel ca si haitienele cu care lucram. Le admir si acum pe acele femei zdravene cu atat de multa putere de munca. Din pacate, doar atat puteau face: isi faceau treaba a naibii de bine, cu responsabilitate si rapid. Si nu se plangeau. Si oricum daca o faceau, nu intelegeam noi. Nu vorbeau engleza, decat cateva cuvinte – ceea ce facea sa se inteleaga foarte greu cu managerii si cu cei din jur, dar isi vedeau de treaba. Eram doar eu cu Natasha mea scumpa, care trebuiam sa ne intelegem cu ele, sa invatam de la ele. Si noroc ca erau cum erau, ca ne-au obligat si pe noi sa ne imprietenim.

Circumstantele neobisnuite din viata te obliga sa faci chestii pe care poate in altfel de situatii nu le-ai face. Odata intrat in work and travel cu siguranta te alegi cu o groaza de prieteni. Pentru ca aceia sunt oamenii cu care ai contact 3 luni, 3 luni in care iti lasi viata obisnuita departe, peste ocean. Ii ai doar pe ei pentru a te plange, pentru a te distra… Si normal ca se leaga prietenii. Altfel, ar putea fi doar niste oameni din toate colturile tarii cu care nu te-ai fi intalnit poate niciodata.

Si Natasha nu era rusoaica, e Alexandra, din Humulesti – da, de la Creanga de acasa – cu talente poeticeJ. Insa, fiind blonda, alba la piele si cu un accent moldonvenesc putea sa full any American – that she’s Natasha from Russia. :)

Recunosc ca a fost persoana de care m-am apropiat cel mai greu (eu care, n-am greturi cand vine vorba de a ma imprieteni), insa care si in zi de azi mi-e draga si de care mi-e dor si chiar ma bucur ca a fost alaturi de mine. Erai tu draga, tare tacuta si greu scoteam cuvinte de la tine. Oboseam, gandindu-ma ce te-ar putea interesa pentru a putea vorbi despre. Singuratatea insa, face minuni. Si la o adica, intre noi ne puteam intelege, puteam fi solidare. Nici nu stiu cum ne-am imprietenit. Erau si baietii de vina, Vlad- care stia sa spara gheata, Mihai care ne ajuta si prin camera, erau si diminetiile pe plaja de vina. Cafeaua si briosele de pe malul marii… erau orele cand ne simteam bine fara uniforme.

Dupa ce echipa de shoc s-a imprietenit si a facut front comun a urmat munca bine asezonata cu distratie. Am invatat ungherele hotelului unde puteam trage chiulul. Am invatat sa ne ajutam reciproc, sa ne acoperim unul pe celalalt, sa ne sharuim mancarea – ba da-mi tu fructele si-ti dau eu dulciurile, ba ia pt mine cartofi prajiti. Vlade, mai ti tu minte meniul nostrum preferat? Tilapia, my friend. Erau aceleasi meniuri in fiecare saptamana, se schimba doar ziua…

Si minunate au fost zilele in care am inceput sa lucrez si la bucatarie – si unde primeam mic dejun regesc, dupa preferinte, de la bucatarul shef Roberto. Cu cat mai multi prieteni ne faceam, cu atat mai multe beneficii aveam si romanii stiu sa se invarte.

Ah… si cum sa uit de portbagajele pline cu care ne intorceam acasa de la lucru. De unde? Pai din frigiderele celor de la penthouseuri! Daca nu aveam noroc de bacsisuri macar aveam noroc de apartamente cu bucatarii, as in cu frigidere. Si normal ca cei cazati isi cumparau de toate si in cateva zile nu consumau mai nimic si ramaneam cu o gramada de chestii. Romanu-I strangaret. Cate sticle de alcool, suc, dulciuri… Ah, si cate lotiuni de plaja, crème, geluri de dusuri ramaneau in bai. Oamenii isi lasau si haine, ochelari de soare noi nouti… Sa ma gandesc ce am mai gasit pe acolo si sa-mi amintiti ce uit: cercei de argint (gasiti de Vlad), ceva bratari de argint, lantzuri, inele…

How could this not be fun? Macar faceau zilele mai putin banale.

poate te intereseaza si asta:

w&t job

17 Jan

Si ce joburi sunt la Work and travel? Ce job puteai lua dupa acel traning? Ce era mai bine platit? Ce era mai ushor?

Am primit minunatul job in housekeeping in Edgewater Beach Hotel. Am fost putini repartizati in acest hotel micut (vreo 6, sper sa nu uit pe nimeni) si doar 2 au prins post de busser. Eu una am fost fericita. Era un hotel mai micut, ceea ce inseamna ca managementul era mai aproape de tine, personal mai putin cu care te cunosteai mai ushor. Intotdeauna mi-au placut colectivele mai restranse. Si s-a dovedit a fi mult mai bine decat in hotelul mare – Naples Grande – mult prea mare pt a-I stii ce cei cu care lucrai – zeci de etaje, suprafata imensa, mult mai stricti suprageveghetorii – saraciile fete care au nimerit in housekeeping au tras mult mai tare decat noi. Singurele joburi dragutze de acolo erau cele de la piscine- pool attendant. Colega mea de camera a nimerit acolo –si s-a bronzat minunat si jobul era destul de putin solicitant.

Un singur sfat: stati departe de housekeeping. E greu ca naiba. Mai ales daca parintii te-au tinut ca o printesa si n-ai facut mai mult de a sterge praful si a curate cateva geamuri, fericitul meu caz. Am dat de dracu cand am vazut cat de mult munceau negresele alea – si nu doar asa la suprafata, ci ca lumea de tot. ni s-au repartizat ajutoare. Adica, vreo 2 saptamani eram ajutorul uneia dintre haousekeeperite care imi arata ce trebuie facut in fiecare camera – care de fapt era apartament cu cate o camera, 2 sau 3, o baie sau 2 plus living si bucatraii la fiecare. Ingrozitor de mari toate. Erau cate 9-10 pe zi, in 8 ore de munca. Cat eram 2 le faceam, dar singur e destul de greu. Paturi matrimoniale, care trebuiau schimbate in fiecare zi, bagate asternuturile sub saltele alea grele, schimbat plapuma imensaaa, schimbat mii de fete de perna… groaznic, nu terminai veci. Schimbat prosoape peste tot, puse intr-un anumit fel, cabine de dush de sticla transparenta pe care nu trebuia sa ramana picatura de apa. U get the picture. Aveam noroc de camera curate, unde ajungea sa schimbi prospae si patul, dar am nimerit si unele dezastre, gen familii cu copii cu toate minunile aruncate pe covor si prin toata casa, sau camera dupa petreceri… bacsis? Care bacsis? Aveau grija supraveghetoarele sa treaca prin toate camerele sa colectioneze bacsisul. Am primit de 2 ori bacsis, care a fost direct in mana de la clientii cu care ma imprieteneam.

poate te intereseaza si asta:

american training

15 Jan

Florida pe timpul verii inseamna sezon mort. Exceptie cred ca sunt doar Miami si Orlando. De aceea nu inteleg eu de ce se “vinde” in agentiile de work&travel ca si pachet special. Toti au ras de noi ca ne-am dus peste vara cu gandul de a face bani. Toti stiu ca e sezon mort, pentru ca iulie si august sunt cele mai calduroase luni si toti trag spre nord, sau in state cu o umiditate mai suportabila.

Noi am resimtit asta pe orele de lucru primite la hotel, unde in loc de 40 de ore pe saptamana, garantate prin contract, ajunsesem in august si septembrie sa avem saptamani cu cate 16 ore (2 zile de lucru sau chiar mai putin). Si a fost extreme de dificil sa ne gasim al 2-lea job. Din cate stiu eu, din vreo 38 cati eram, ne-am gasit al 2-la job maxim 10 oameni, si asta destul de greu, pt ca nu prea angaja lumea in sezon mort.

Revenind la job. Primele 3 zile au fost zile de training. S-au tinut la unul dintre cele 2 hoteluri la care urma sa lucram: Edgewater Beach Hotel.

Eu m-am indragostit de acel hotel de cand am pasit in el. Din lobby, ajungeai in restaurant si iesind pe terasa vedeai piscine si de la piscine paseai direct pe plaja, in larg marea din Golful Mexicului…

3 zile de training cu 2 tipe de la HR, care au tinut sa ne spele creierii cu viziunea hotelului, cuvintele cheie ale businessului – genuiness…asta mi-a ramas…J) am avut ocazia sa vad aceste cuvinte pe peretii de la sala de mese in fiecare zi pt urmatoarele 3 luni. In timpul trainingului am fost supusi la diferite teste, intrebari, joculete in urma carora ne-au repartizat pe departamente. Ni s-au luat masuri pt uniforme, poze pt legitimatii, contracte, ecusoane. Tot tacamul. Aveai impresia ca ai pasit in cine stie ce imperiu sic a de jobul tau depinde tot hotelul. Adevarul e ca ei pun accentul sip e muncitorii de jos. Spun ca munca pe acre o fac ei este de fapt ceea ce reprezinta hotelul. Pacat ca majoritatea sunt haitieni si mexicani, oameni necizelati. Ma intreb daca si lor li s-a facut un astfel de training, lor care nu pricep prea multa engleza, de vorbit sa nici nu pomenim. Probabil ca li s-a parut lor noi, europenii  trebui sa fim mai bine instruiti si sa intelegem ca americanii fac treaba serioasa. Noroc ca avem creier sufficient de mult sa ne dam seama ca e o mare abureala.

E interesant acest aspect pe care se straduiesc ei sa-l lase. Sunt niste personaje ft amabile si dragute (mai ales astia cu pozitii cat de cat ok intr-o companie imensa) insa pe care nu te prea poti baza si pe care nu-I intereseaza de fapt problemele tale, decat la suprafata. Dar si asta depinde de foarte multe chestii. Mai ales de natura umana. Al 2-lea an mi-a fost dat sa dau de niste oameni foarte de treaba, care ne-au apreciat si ne-au respectat.

poate te intereseaza si asta:

first w&t impression in pictures

11 Jan

poate te intereseaza si asta:

avion pierdut

8 Jan

Ca am pierdut un tren, un autobuz, un avion, ca a fost vina mea, sau a ta, sau a agentiei, sau au fost pur si simplu coincidente, nici macar nu conteaza. Le-am trait, au trecut si acum am ce povesti, am despre ce rade. Cam fiecare calatorie, (fie ca e un drum de la tm la cj, de la bucuresti la cj, sau zboruri peste ocean…) a fost insotita de intamplare hazlie imbracata in putin stress. Work&Travel USA – a 2-a vara, prin 2008.  Prima vara a fost totul atat de organizat si ne-am concentrat pe legat prietenii si pe cum o sa fie pe taramul ala:)

Am plecat din Cluj, la Zalau, din Zalau la Budapesta, pt 2 zile de unde am zburat spre Londra. Ne-am luat noi bilet cu shusta de la BRITISH Airways cu o escala de vreo 10 ore, numa bune sa apucam sa vedem Londra…noaptea. Hotarate sa iesim din aeroportul Heathrow si sa vizitam cat de multe putem,ne-am luat bilet de transport pentru o zi, nezicandu-ne ca acesta va expira in 2 ore de fapt, dupa ora 0, considerandu-se o noua zi. Ne-am plimbat toata noaptea, foarte haotic, fara harti sau ghid. Am reusit insa sa bifam cam toate atractiile turistice si sa ne ni se confirme ca britanicele sunt alcoolice si ca pantofii cu toc se duc in mana, dupa ce se iese din club. Am luat primul metrou inapoi spre aeroport chiar daca mai erau 3 ore. Alti bani pt transport…

In aeroport am asteptat fara sa ne punem la vreo coada, caci era prea devreme pt check in, cand in sfarsit o facem ni se spune ca suntem la terminalul gresit, ca au modificat ei (Britishul) anumite zboruri si ca noi trebuia sa fim anuntate de catre agentie. Timp prea mult nu era si distanta intre terminale era una considerabila si autobuzul care facea legatura s-a decis sa isi spele taman atunci geamurile si sa faca plinul la rezervor. O agenta isi facea deja griji pt noi, ne-a rugat sa luam un taxi si ne va astepta uncoleg de-al ei care sa ne directioneze sa ajungem inainte sa inchida portiile.Ultimele lire ni s-au dus pe taxi. Ne astepta un arab, care prea bine engleza nu stia si nici cum sa se poarte cu clientii si nici ce trebuie facut pt un simplu check in… timpul se scurgea, el a ales sa discute cu altii si noi sa ne descurcam singure. Cu un fast pass check in nu a mers. Era prea tarziu. Am fost trimise sa ne reprogramam zborul la o coada imensa formata din oameni care la fel ca si noi nu au fost informati de noul terminal si de modificarile aferente si care au pierdutdiferite zboruri… Am auzit multe conversatii telefonice, o femeie nu ajungea la o nunta, un om de afaceri nu ajungea la o intalnire. Era un stres si o frustrare de zile mari, ca sa nu va zic in ce conditii eram noi dupa atatea orashe, atata plimbat si nedormit in noaptea respectiva. Si vina nu era a noastra, a clientilor.

Ajungem la ghiseu. Ni se sugereaza un nou zbor a 2-a zi, dupa lungi insistentze s-a gasit o legatura pestealte 10 ore, care ne costa in plus la bilet ink vreo 150 de dolari. Nu stiu de unde am avut forta necesara si puterea de argumentare logica sa-l fac sa inteleaga ca nu e vina noastra, ca e a intreg sistemului lor defectuos si al incompetentei lor, cu exemplele aferente ale agentiei, ale shoferului de autobuz,ale agentului de primire si al sistemului informatic nefunctional. Dupa fatza agentului britanic, tinerel si mai sfios de fel, mi-am dat seama ca nu-i doresc o soacra ca mine… insa tot stresul a fost in favoarea noastra. Dupa un „let’s see what we can do, and yes, we can make these changes without you paying for it”, ne-am ales cu un nou zbor, fara a scoate bani in plus. Doar 10 ore petrecute in aeroport,frig, oboseala, insotite de sentimentul de invingere.

Asa ca, astfel de neplaceri se intampla si cu cele mai bune companii aeriene, nu doar cu cele low cost. La cele de low-cost nici nu merita sa ne plangem sau sa facem mare caz. E mai grav cand dai sute de euro si patesti aceleasi chestiuni. Am mentionat cat de odioasa e mancarea pe British??

Am ajuns in NY, de unde am prins ultimul autobuz spre Atlantic City din acea noapte.Am ajuns pe strazile imperiului de cazinouri si ne-am cazat la o strada distanta de o incaierare cu pistoale, care s-a lasat si cu moartea unuia… dar asta am aflat mai tarziu. La intoarcere, peste 3 luni de zile, stiind ca avem de a face cu aceeasi companie ne-am dus in aeroport cu mai mult de 3 ore inainte, pentru a descoperi ca toate zborurile acelei companii erau „delayed”. Era vorba de inca 3 ore, care ne faceau sa riscam din nou legatura din Londra, care ducea cu sine pierderea autobuzului din Budapesta inspre Cluj. Noroc ca nu ni s-au pierdut bagajele si ca soferul autobuzului m-a asteptat mai mult de o jumatate de ora…Si nici o aventura de genul nu ma impiedica sa vreau sa calatoresc oricand si oriunde!

articol aparut pe: http://ambition.ro/beneficii-ambition/concurs/334-drumul-pana-in-sua

poate te intereseaza si asta:

to di AIPORT!

8 Jan

Bilete de avion rezervate – de preturile cele mai mici s-au ocupat tot cei de la American Experience, au ei tot felu de intelegeri si discouturi pt grupuri mari si experienta si minuni de genu. Deci si din punctu asta de vedere vi recomand.

Traseu1: Bucuresti- Frankfurt – Miami ( da… Intr. Airport MIAMI!!!)

Parca n-as vrea sa-mi amintesc de drumul spre Bucuresti, de mustele din Otopeni si de mizeria de acolo – sa fim seriosi, acum chiar am cu ce compara aeroportul. Chiar daca am fost prima oara intr-un aeroport parca am stiut ca e nasol si ca se poate mai bine. A urmat Frankfurt – care daca nu ma insel este cel mai mare aeroport din Europa, si daca cumva e Heathrow, am fost in urmatorul an si acolo ;)

Misto aeropoartele astea gigantice: iti trebe ceva orientare in spatiu si atentie distributiva sa stii „now where?“, sau spirit de moment sa te iei dupa turma cand iesi din chestiile alea care te transporta intre terminale si cand se urca sau coboara scari. Ideea de baza cred ca e viteza, sa fi pe faza ce fac cei din jurul tau sis a fi cu ochii mai mult pe sus decat pe joss i sa nu te apuci sa citesti chiar tot. sa ai in cap diresctia ta, terminalul, ora exacta. Ma rog, e o chestie de moment, te descurci.

Si daca nu te descurci, mai rau decat sa pierzi zborul nu se poate. Si nici aia nu e tocmai rau. Am patit-o in Heathrow. Si e o poveste care merita spatiul ei propriu. ->

La viza si in aeropoarte is locurile potrivite pentru a te cunoaste cu oamenii cu care vei petrece urmatoarele 3 luni (jumate). Stand si asteptand intri in vorba cu lumea, afli ca mergi in acelasi loc sau nu. Te apropii de oameni care par simpatici mai ales ca stii ca va trebui sa imparti casa cu cativa dintre ei sic a mai bine ti alegi din timp. Da si treaba asta e discutabila. Se prea poate sa te imprietenesti pe mess, luand adresele la care s-au trimis datele despre zborul tau. Se poate sa fie agentai draguta si sa iti dea cateva nume si iduri. A 2-a oara am avut noroc sa fim mai multi din Cluj si sa reusim sa iesim impreuna la o bere inainte de a ne regasi in State.

Prima oara, neavand lume din Cj, am avut norocul sa fiu programata la viza o data cu o tipa din Sighisoara si sa ne imprietenim pe loc pentru a vrea sa fim colege de camera o vara intreaga. ( Te pup Ada!!!) Restul lumii din camera s-a format prin aeroport. De obicei depinde de zona geografica din care provine fiecare. Prima oara s-a simtit asta cel mai acut. Jobul fiind din Bucuresti, majoritatea au fost de acolo, din Ardeal fiind fix 5 persoane. Noi doua ne stiam deja, au mai aparut doi baieti din Cluj care o stiau sip e fata din Oradea si mai aveam nevoie de o persoana pentru apartamentul cu 3 camere.  Fiind o tipa sociabila, la mine nu conta de unde e omu, mi s-a parut de treaba o fata si am stiut ca ea trebuie sa fie a 6-a, Georgi din Bucuresti, eroina celei mai misto povesti din acea vara.

Ce mi-a placut la prima vara – nu stiam jobul, dar stiam ca o sa stam intr-un loc misto, ca o sa avem de toate: masina de spalat, microunde, cuptor, frigider, piscine, sala de fitness, Jacuzzi, sala de jocuri. Am avut norocul( sau ghinionul?!) de a avea un tip care fusese de mai multe ori pe acolo si ne-a rezolvat acest loc si mergeam la sigur.

A 2-a vara a fost fix invers. Stiam jobul – cel putin stiam ca va fi un supermarket si ca ne putem alege ce department vrem de acolo, insa nu aveam cazarea asigurata. Pt mine si Brigi, colegutza mea de faculta, ne era mai usor deoarece ajungeam dupa o tura de oameni din Cluj care trebuiau sa gaseasca cel putin un motel unde sa mergem direct.  Ce ziceam ca toate tin de noroc si de circumstante?

poate te intereseaza si asta:

Cum incepe aventura w&t?

5 Jan

Ce greu imi e sa incep. Cred ca trebuie sa incep cu motivele pt care am plecat. Care nu sunt multe deloc, dar care s-au corelat, s-au completat si m-au facut sa si ajung acolo.

Anul I de facultate. Vise deloc neobisnuite pt cineva proaspat ajuns in alt oras, incepand o noua viata- facultate. America? Ce-I cu ea? E prezenta in filme, se lauda cu multe chestii negative si alea pozitive parca-s prea stralucitoare pentru a ma interesa. Asa ca, sper ca e clar ca n-am avut niciodata visul American, dorinta ascunsa de a ajunge acolo.

In ziua cazatului la camin e o coada mare si stufoasa, pe care multi au trait-o si unde de obicei se aleg colegele de camera, se leaga prietenii si discutii. Eu una m-am ales si cu o colega de camera si cu o discutie cu ea despre dorinta ei de a pleca in State. Cica exista un program cu care se pleca. Ea era anu 2, stia mai bine, eu curioasa am aflat si am zis, na mama plec si eu la vara.

Au urmat fluturase multe primite, afise, trecutul zilnic prin fata American Experience, vara-mea si prietena ei care lucra pt American Experience. S-au apucat ele sa-mi zica cat de misto e treaba cu plecatul si cum se procedeaza. Asa am ajuns in biroul American Experience, asha am ajuns sa-I si ajut cu promovarea, sa dau si eu fluturase pt ei, sa ofer si eu informatii despre program la standuri. Normal ca m-am convins si normal ca de abia asteptam sa plec.

Cu jobul incurcaturi mari. Nu stiam ce stat sa aleg, ce job. Chelnerita clar nu – salar mic, bacsis nesigur si ioc experienta pt asa ceva si nici tupeu n-aveam…

alte joburi pur si simplu nu pareau sufficient de tentante, chit ca parca imi aduc aminte de ceva fabrica unde se facea ciocolata. Oare de ce n-am ales asta? Probabil mi-era teama ca n-o sa ma pot abtine. Deci pe motive din astea am tot refuzat sa ma hotarasc, pana cand am micsorat oferta spre statul Florida. Si s-a nimerit sa nu vina joburile decat tarziu pentru pachetu’ asta special. Intr-o zi am primit un telefon in care trebuia sa ma duc la Bucuresti sa-mi dea biroul de acolo ceva job super tare la un Hotel si mai tare.

M-am intors cu jobul, care stiam doar ca era la unul dintre cele doua hoteluri din Naples, Florida si ca acolo ne vor aloca ei pe joburile disponibile, care puteau fi de la housekeeping, la busser, la pool attendant, receptie, etc. Mi-au luat grija jobului. O fi ce s-o nimeri, macar zona se anunta a fi cea mai tare din State si am fi un grup mare, de 36 de romanasi care om fi in acelasi loc, cu cazarea rezolvata.

urmeaza despre viza…

poate te intereseaza si asta: