Sarbatorim zile libere
3 Apr
Nu mai e ce a fost. Nu mai e… mai nimic.
Vorbele astea le auzim parca din ce in ce mai des, undeva pe fundal, sau in fuga, sau rostite in van la o bere cu prietenii, sau, raman doar ganduri nerostite ca pot face rau celor din jur.
Eu ma lovesc de ele din ce in ce mai frecvent, mai ales in preajma datelor alora importante. Date marcate cu rosu in calendarele noastre, a tuturora.
Date care releva sarbatori- nationale, internationale. Ele ar trebui sa releve de fapt traditii, sentimente, chestii facute de toti pentru toti si mai ales facute cu drag.
14 februarie? E doar o nascocire americana, pentru a creste vanzarile de ciocolata si flori, noi ne putem iubi zilnic fara cheltuieli in plus. Dragobete? De ala am auzit de abia dupa ce a luat amploare 14 februarie. Nu-l respectam nici pe asta, ca avem deja 14 februarie si daca am decis ca nu-i important, nici Dragobetele nu o fi sarbatorit, decat la tzara…
Ia vezi, cate martisoare ai primit anul asta?
Dar cate discutii stupide ai auzit pe marginea temei: gen, pe la noi dau fetele la baieti, sau ce sa tot dam noi la fetele, sau ce s-au mai scumpit si ce kitchoase au fost anul asta, sau la colega aia nu-I dau ca nu merita, sau mai bine nu dau la nimeni si atunci nu se simt excluse unele pe care nu le inghit. Balanta inclina spre astea negative, mai ales in urban. (inca sper ca unde nu stiu nu e asa…si nu s-a schimbat chiar toata lumea)
8 martie – atat de mult s-au plans barbatii ca doar noi femeile primim atatea cadouri o data cu venirea primaverii, ca li s-a “acordat” si lor o data speciala in calendar. Si asta nu a scazut numarul certurilor in preajma datii, pentru a scapa de cadouri. Nu a facut ca acea floare data cadou sa fie mai mult decat un gest- pt ca “asa se cere”. Nu a facut sa fie stearsa data aia din calendar pentru a fi inmultita uneori fara motiv, pentru ca pe vremuri florile se dadeau si fara motiv.
1 aprilie. Nici macar sa ne facem pacaleli nu ne mai incanta. A trecut 1 aprilie pe nesimtite. Stim ca e o data “blestemata” nu credem nimic, de ce s-ar mai chinui cineva sa incerce sa coaca ceva ce poate ca ne-ar pacali? Macar de dragul zambetelor celor din jur, sa ne lasam pacaliti, sa-I invitam pe cei din jur sa profite de naivitatea noastra inscenata. Suntem prea blazati, prea destepti pentru a nu-l mirosi pana si pe ala, saracu, care o zis adevarul, dar noi il credem doar pe data de 2.
Cum ne dam seama cand e Pastele? Mai ales ca nu are o data fixa in fiecare an. Nu ne obosim cu googleul, ajunge sa trecem printr-un Hypermarket sa observam ca incep sa apara iepurii si ouale si de abia atunci ne punem intrebari. Si si intrebarile alea sunt dezumflate: vai, iarasi a trecut timpul pe neobservate, vine Pastele. Si cate avem de facut. Eu nu-mi permit o vacanta. Sau, mai rau, privim acele cateva zile libere ca pe vacante, si doar atat. Vacante in care se manaca bine si te intalnesti cu familia. Care mai nou e si aia obligatie si se incheie cu certuri, ca deh, te-ai obisnuit singur, cu viata in orase mari. Si acolo nu trebuie sa dai socoteala ca nu ai prieten/prietena (ci ai mai multi…)
Urarile? Ni greu sa fim creativi, aruncam un #fieca, care ajunge sa fie hashtagul cel mai folosit si normal ca ni se pare uzat. Ne raman glumele cu sa pasteti fericiti! Sau cate un Paste fericit aruncat in zbor, ca asa se cade, nu ca asa simtim noi. Felicitari, si astea se fac, pentru ca avem obligatii fata de client, firme, cunostiinte. E greu cand trebuie sa fabricam texte pentru sarbatori – sunt destule pe net, sau dam mai departe ce primim si noi la randul nostru. Nu punem pic de suflet in ele.
Un exemplu creativ totusi de la cei de la publicis in acest ecard de Paste
Nu mai prea avem nici o obligatie fata de nimeni si nici fata de noi.
Cu siguranta au o obligatie marketerii, publicitarii fata de brandurile lor si fata de clientul rege. Care da, poate fi cumparat cu produse, poate fi fericit de bonusul ala de 2+1 gratis, sau de reducerea de 25 la %.
Si noi suntem acei consumatori fericiti doar cand facem activitatea care ne caracterizeaza, cand consumam. Cand cumparam mancare, primim cadouri, ne inconjuram de bunuri materiale.
Suntem cuprinsi, stapaniti de sentimente doar in aceste imperii ale consumului- malluri, marketuri: - sentimente de fericire, cand ne luam ceva ce ne place,
- sentimente de frustrare cand nu gasim sau primim ceea ce ne dorim,
- nervi cand stricam prea multi bani, -
- oboseala cand petrecem prea mult timp printre rafturi sau in bucatarie
- bucurie cand credem ca facem o afacere buna si profitam de ofertele care ne sar in ochi pe fonturi mari si culori puternice
Am mai citit si asta astazi: ‘Revolution doesn’t not happen when society adopts new technologies – it happens when society adopts new behaviors.’-pe blogul lui Ciubotaru.
Si incep sa cred ca da, asistam la o noua revolutie a societatii cauzata de comportamentul nostru, al tuturora, un comportament blazat, bolnavicios, care nu duce la evolutie pozitiva. Dar vorba aia, putem creste si ca plantele, sau roboti tehnologizati.
Noi suntem de vina ca ne lasam manipulati fie de publicitate, fie de tehnologie (a carei sclavi de bunavoie suntem). Marketerii sunt si ei oameni care profita de naivitatea, de asemenea caracteristica a consumatorilor. E un cerc vicios. Nici nu trebuie sa punem vina unii pe altii. Ne place sa consumam, ne place sa fim consumatori, ne place sa manipulam, ne place sa fim marketeri. Si ne plac sarbatorile, chiar daca asta inseamna pt noi doar consum si zilele libere.
La final pot doar incerca sa va urez un Paste fericit, alaturi de cei dragi, in care sa va puteti bucura de bucate alese, de liniste, de zile libere si de ce nu si de amintiri, daca sunt ele placute. Poate redescoperiti semnificatia Pastelui, fie el religios sau propriu familiei voastre.
No comments yet